Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 143 din 31 octombrie 2011, Tribunalul Mureș, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata S.A.T., în temeiul art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (6 acte materiale vizând părțile vătămate H.S., N.A. și N.I., N.E. și N.I., P.I., N.S. și N.T., T.F. și F.L., descrise la punctele I-IV,VII-VIII din rechizitoriu) .

II.) În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata S.A.T., în temeiul art. 213 alin. (1) C. pen., raportat la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de  abuz de încredere (vizând partea vătămată H.S., descrisă la punctul I din rechizitoriu).

III.) În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata S.A.T., în temeiul art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență (vizând pe martorul F.L.I., descrisă la punctul VI din rechizitoriu).

IV.) În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata S.A.T., în temeiul art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență (vizând părțile vătămate N.A. și N.I., descrisă la punctul V din rechizitoriu).

V.) În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata S.A.T., în temeiul art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii( cea de avocat) în formă continuată (3 acte materiale vizând părțile vătămate N.A. și N.I., T.F. și F.L.I. descrise la punctele V, VI, VII, IX din rechizitoriu).

A dispus contopirea pedepselor aplicabile inculpatei, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la prevederile art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpata urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea dintre cele stabilite, cea de 3 ani închisoare.

A dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv, începând cu data de 7 iulie 2011 la zi, conform art. 88 alin. (1) C. pen.

A menținut inculpata în stare de arest preventiv, conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv:

·   a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice,

·   a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor.

II. În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (4) C. proc. pen., a admis integral acțiunile civile precizate de părțile vătămate, părți civile N.I., N.E., P.I., T.F., N.T., N.S. și F.L. și în consecință a obligat inculpata să plătească următoarele sume cu titlu de daune materiale acestora, după cum urmează: - părții civile N.I. suma de 2390 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 700 lei reprezintă banii dați împrumut inculpatei,iar restul,de 1690 lei, contravaloarea reactualizată a 10 grame de aur, conform precizării de acțiune civilă.

- părții civile N.E. suma de 50 lei cu titlu de despăgubiri civile, bani dați împrumut inculpatei.

- părții civile P.I. suma de 700 lei cu titlu de despăgubiri civile, bani dați împrumut inculpatei.

- părților civile T.F. și F.L. suma de 1200 lei cu titlu de despăgubiri civile, bani dați inculpatei pentru false servicii de avocatură.

- părților civile N.T. și N.S., suma de 407 lei cu titlu de despăgubiri civile.

III. În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (5) C. proc. pen., a admis în parte acțiunile civile precizate de părțile vătămate, părți civile H.S., N.A., N.I. și în consecință a obligat inculpata să plătească următoarele sume cu titlu de daune materiale acestora, după cum urmează: părții civile H.S. suma de 2480 lei cu titlu de despăgubiri civile, părții civile N.A. suma de 700 lei cu titlu de despăgubiri civile, daune materiale, și suma de 3300 lei cu titlu de daune morale, iar părții civile N.I. suma de 300 lei cu titlu de despăgubiri civile, bani dați împrumut inculpatei, respingând restul pretențiilor ca neîntemeiate.

A dispus confiscarea de la inculpată a sumelor de 1500 lei și 100 de Euro remiși de martorul F.L.I. și a sumei de 400 lei remiși de părțile vătămate N.I. și A., conform art. 257 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că referitor la primul act material de înșelăciune în dauna părții vătămate H.S. și la infracțiunea de abuz de încredere tot în dauna acestei părți vătămate, parte civilă reține instanța de fond că la începutul lunii octombrie 2010, conform susținerilor părții vătămate și parțial ale inculpatei, coroborate cu declarațiile martorei N.A.M., fiica părții vătămate, inculpata și concubinul său V.R., împreună cu fiul minor al acestora, s-au mutat cu chirie la locuința părții vătămate situată în localitatea Teleac, la nr. 13x, pe baza unei convenții verbale. Chiria a fost fixată la suma de 150 lei, la care se adaugă plata utilităților (gaz și curent). Pentru a trezi încrederea în bonitatea sa părții vătămate, inculpata s-a prezentat drept avocată și intenționând de la început să o inducă în eroare pe partea vătămată cu privire la plata la termen a chiriei și a utilităților, i-a propus acesteia ca în contul chiriei datorate, să efectueze din resurse proprii lucrări de renovare a locuinței: reparații exterioare prin montare de polistiren, zugrăvit interior, montare de geamuri și uși termopan. Din toate aceste promisiuni, inculpata s-a ocupat doar de zugrăvirea superficială a interiorului locuinței. Pe lângă faptul că celelalte lucrări nu le-a efectuat, nu a achitat nici contravaloarea chiriei sau a utilităților, motiv pentru care partea vătămată a formulat pretenții civile în cuantum de 2.980 lei, conform înscrisurilor anexate. Pentru a induce în continuare în eroare pe partea vătămată, inculpata i-a promis acesteia că a cumpărat acel polistiren, însă nu i l-a putut prezenta și că ar deține un miliard de lei vechi într-un cont, dar că acesta ar fi blocat de tatăl său, care ar fi prim-procuror la Cluj, afirmație mincinoasă, menită să trezească din nou încrederea părții vătămate în buna ei credință. Aceleași relatări le-a reiterat inculpata și față de fiica părții vătămate, martora N.A.M. Mai mult, inculpata a prezentat părții vătămate o legitimație de avocat falsă din care rezulta că ar fi avocată și ar aparține de Baroul Bistrița-Năsăud.

Totodată, văzând că partea vătămată și fiica acesteia o presează pentru plata datoriilor, inculpata a părăsit locuința în cursul lunii mai 2011, fără a încunoștința partea vătămată despre acest lucru și odată cu plecarea lor, din locuința părții vătămate au dispărut o serie de bunuri aparținând acesteia și anume: 4 perne, 2 mochete, o vază, un aragaz, o pătură de lână, o geacă bărbătească de culoare gri, dintre care au fost restituite doar două mochete, conform susținerilor părții vătămate și ale inculpatei, respectiv conform dovezii (depusă în faza de cercetare penală. Bunurile însușite pe nedrept de inculpată din locuința părții vătămate au fost transportate de partea vătămată N.A. care a identificat aragazul și cele două mochete. Pentru a induce în continuare în eroare pe partea vătămată, inculpata i-a spus acesteia la telefon, în prezența părții vătămate N.A. că are nevoie de aragaz o săptămână, cât timp stă tatăl ei la ea și apoi îl va restitui, fapt care însă nu s-a întâmplat prin urmare, acest bun se află în continuare nu în posesia inculpatei, ci a unui terț căruia inculpata l-ar fi vândut. În prezența aceleiași părți vătămate, inculpata i-a spus la telefon proprietarei, H.S., că îi va remite banii datorați odată cu deblocarea acelui cont pe care l-ar avea la bancă, inducând-o în continuare în eroare pe aceasta. De asemenea, inculpata a continuat să mintă în legătură cu motivul pentru care s-ar fi mutat și anume, că tatăl său, prim-procuror la Parchetul de la Cluj, ar dori să o viziteze și doar provizoriu se mută la Reghin pentru că nu dorește ca tatăl său să afle că ea locuiește la țară. Din transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate de inculpată cu partea vătămată N.I. și cu partea vătămată N.A. rezultă că aceasta a continuat să o inducă în eroare pe partea vătămată H.S. că i-a trimis bani prin poștă pentru a acoperi datoriile, recunoscând implicit că datorează sume de bani părții vătămate H.S. De remarcat că aceasta, în fapt nu a trimis nici un ban și nici nu putea să o facă, deoarece la data de 13 iunie 2011 era sărbătoare legală, băncile și poșta fiind închise. Mai mult, inculpata a mințit și cu privire la locul în care se afla, spunând că s-ar afla în Cluj Napoca, când în realitate se afla în mun. Reghin.

Referitor la actul material de înșelăciune descris la pct. II din rechizitoriu, comis în dauna părților vătămate, părți civile N.I. și N.A., considerăm că și în această situație fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă cu intenție directă de inculpată.

Astfel, în cursul lunii februarie 2011, în timp ce aceasta stătea în chirie în loc. Teleac cu concubinul său, a cunoscut părțile vătămate care locuiau în același sat, în apropierea casei în care stătea inculpata. Folosindu-se din nou de falsa profesie de avocat și de funcția de prim-procuror la Cluj deținută în mod nereal de tatăl său, inculpata a trezit încrederea acestora și totodată prietenia părților vătămate, inițiată de acestea din urmă. Deoarece inculpata nu avea în realitate nici un mijloc de subzistență, în scopul de a obține, ca și în cazul părții vătămate H.S., sume de bani necuvenite și injuste, a început să pretindă cu titlu de „împrumut” diverse sume de bani părților vătămate, cu aceeași justificare ca și în cazul primei părți vătămate, că are o sumă mare într-un cont la Banca Transilvania (sute de milioane), însă acest cont i-ar fi fost blocat de tatăl său. Prin urmare, părțile vătămate, fără a se întreba de ce tatăl inculpatei i-ar fi blocat contul sau de ce inculpata, deși avocată, nu are bani, i-au dat în mai multe tranșe împrumut suma de 700 lei. Încrederea lor în buna-credință a inculpatei le-a fost susținută și de legitimația falsă de avocat și de roba pe care inculpata le-ar fi arătat-o. Aceste aspecte reies din declarațiile părților vătămate, părți civile N.I. și soțul acesteia, N.A., din declarațiile parțiale de recunoaștere ale inculpatei din faza de urmărire penală, care a recunoscut că a primit acești bani de la părțile vătămate și că nu i-a restituit. Mai mult, pentru a obține și alte foloase materiale de la părțile vătămate, profitând de prietenia sincer exprimată de aceștia din urmă, i-a promis părții vătămate N.A., care la acel moment avea venituri modeste, că-l va angaja în cadrul firmei concubinului său V.R., din Bistrița cu un salariu lunar de 2.000 lei plus 150 de euro diurnă, dacă va efectua curse externe. Având încredere în promisiunea făcută de inculpată și concubinul său, partea vătămată N.A. i-a transportat pe aceștia, pe cheltuială proprie, circa o lună de zile la diverse locații din țară, unde inculpata pretindea că are procese, fiind nevoit de multe ori să se împrumute de la tatăl său, partea vătămată N.I. cu bani necesari pentru achiziționarea carburantului și pentru deplasări, așa cum arată chiar partea vătămată N.I.

Mai mult, tot pe linia aceleiași promisiuni mincinoase, inculpata a obținut în două rânduri banii rezultați din amanetarea bijuteriilor de aur personale ale părții vătămate, aproximativ suma de 690 lei, în total 10 gr. de aur, iar pentru ca partea vătămată N.I. să nu aibă la mână vreo dovadă că ar fi amanetat aceste bijuterii, sau vreo posibilitate de a le recupera, a luat contractele de amanet și probabil le-a distrus, nefiind găsite cu ocazia percheziției domiciliare. Părțile vătămate i-au dat și acești bani, având încredere în susținerile inculpatei, că are mai multe sute de milioane în bancă, dar contul său este blocat, mai mult, pentru a le convinge că are mulți bani, s-a deplasat cu părțile vătămate la Banca Transilvania în Tg. Mureș, apoi în Reghin și le-a arătat mai multe înscrisuri, neidentificate, care ar fi justificat susținerile sale, că are bani în bancă. Toate aceste aspecte reies din declarațiile părților vătămate implicate, din declarațiile martorei N.A.M., din declarațiile concubinului inculpatei, V.R., din declarația părții vătămate P.I. și nu în ultimul rând, din transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpată cu partea vătămată N.I. și cu partea vătămată N.A. la data de 13 iunie 2011, a inculpatei cu martora V.S.M., mama concubinului său și cu partea vătămată N.I. din data de 11 iunie 2011, de aceeași inculpată cu partea vătămată P.I.

Pentru a-i menține și mai mult în eroare pe soții N., inculpata le-a spus telefonic cu ocazia convorbirii din data de 13 iunie 2011 că le-a trimis prin poștă suma de 6.400 lei care ar fi trebuit să acopere atât cheltuielile către ei, cât și către partea vătămată H.S., fapt neadevărat, aceasta mințind și cu privire la locația în care se afla.

Referitor la al treilea act material de înșelăciune (descris la pct. III) comis în dauna părților vătămate, părți civile N.I. și N.E., apreciem că și acesta este dovedit, fapta existând în materialitatea sa fiind comisă de inculpată cu intenție directă. Astfel, în luna aprilie 2011, părinții părții vătămate, parte civilă N.A. au luat cunoștință de relația de amiciție existentă între inculpată, fiul și nora lor și de profesia cu care se recomanda inculpata, aceea de avocată. Și față de aceste părți vătămate, inculpata s-a plâns că nu are bani și părții vătămate N.I. chiar i-a relevat faptul că ar avea sute de milioane într-un cont la Banca Transilvania, în Tg. Mureș. Mai mult, s-a deplasat cu mașina părții vătămate N.A. la banca respectivă, de față fiind și partea vătămată N.I., a intrat în incinta băncii, apoi a relatat că are contul blocat de tatăl său și nu poate ridica suma de 500 milioane lei vechi. Totodată, le-a făcut cunoscut acestora faptul mincinos că ar deține 800 milioane lei vechi pe care îi va depune în curând în alt cont, la o altă bancă. La întoarcere, partea vătămată N.I. a remis inculpatei suma de 300 lei, aceasta motivând că momentan nu are bani, dar îi va restitui când acel cont îi va fi deblocat. Motivat de faptul că inculpata avea profesia de avocată și convins de buna sa credință, mai ales că aceasta i-a promis fiului părții vătămate că-i va face rost de o locuință A.N.L., deplasarea făcându-se în acest scop la Tg. Mureș, i-a remis acești bani. Mai mult, a aflat că și soția sa i-a remis 50 lei aceleiași inculpate, la o dată anterioară, convinsă de asemenea de buna ei credință. Aceste aspecte rezultă din declarațiile părților vătămate, părți civile N.I., N.A. din declarația inculpatei de recunoaștere.

Referitor la al patrulea act material de înșelăciune descris la pct. IV din rechizitoriu, comis în dauna părții vătămate, parte civilă P.I., fratele părții vătămate N.I. și acesta există în materialitatea sa, constituie infracțiune și e comis cu intenție directă de inculpată.

Astfel, în primăvara anului 2011, partea vătămată P.I. a cunoscut-o pe inculpată care s-a recomandat că este avocată și că tatăl său ar fi procuror la Cluj. Profitând de încrederea acesteia, prin prisma profesiei enunțate, în luna martie 2011, la finele lunii, a obținut suma de 700 lei împrumut pe care partea vătămată i-a remis-o prin cumnatul său, partea vătămată N.A. în două tranșe de 500 lei și respectiv 200 lei. Banii urmau să-i fie restituiți în câteva zile, fapt care nu s-a mai întâmplat, mai mult, inculpata a invocat diverse pretexte și nu a mai răspuns în final la apelurile repetate telefonice ale părții vătămate. Aceste aspecte reies din declarația părții vătămate P.I., care a afirmat că a dat acești bani convins că inculpata e avocată și că va fi de bună credință și prin prisma relațiilor avute cu sora și cumnatul său, din declarația părții vătămate N.I., din declarația de recunoaștere a inculpatei din faza de judecată și nu în ultimul rând din transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice purtate la datele de 11 iunie 2011 și 12 iunie 2011 de inculpată cu partea vătămată, parte civilă P.I., în care recunoaște datoria față de acesta.

Referitor la al cincilea act material de înșelăciune descris la pct. VII din rechizitoriu, care-i vizează pe părțile vătămate, părți civile T.F. și F.L., considerăm că și această faptă există în materialitatea ei, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpată cu intenție directă.

Astfel, tot pe linia obținerii de foloase materiale injuste, în condițiile în care inculpata nu avea nici un mijloc de subzistență și o familie de întreținut, aceasta, în cursul lunii decembrie 2010 l-a cunoscut pe partea vătămată T.F. Acesta avea, în aceea perioadă, un dosar civil având ca obiect majorare pensie de întreținere pe rolul Judecătoriei Reghin. Erijându-se în avocată, aceasta i-a promis părții vătămate că se va interesa de mersul dosarului și pentru a-l induce în eroare, i-a spus acestuia și concubinei acestuia, partea vătămată F.L. că are nevoie de suma de 1.200 lei pentru a le rezolva dosarul. A făcut și o afirmație neadevărată pentru a le trezi acestora o stare de temere și anume că e vorba de un dosar penal, nu civil, însă prin prisma relațiilor avute la poliție și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin, fiind prietenă foarte bună cu prim-procurorul D.D., totul se va soluționa favorabil.

Astfel, părțile civile i-au plătit în mai multe rate, suma solicitată, fără vreo chitanță, inculpata susținând fie că nu are chitanțierul la ea, fiind la Cluj unde a avut proces, fie că l-a pierdut pentru a nu putea fi verificate sumele date de părțile civile.

Partea civilă T.F. i-a mai cerut sprijinul și în legătură cu un autoturism marca Ford pentru care ar fi plătit taxa de primă înmatriculare, însă din nou i s-au pretins de inculpată sumele de 100 euro și 1.000 lei care ar fi trebuit remise unui avocat din Tg. Mureș, o cunoștință de-a inculpatei. Deoarece aceștia au cerut să li se prezinte acel avocat, inculpata nu a primit sumele solicitate, părțile civile refuzând să le remită. Aceste considerente de fapt rezultă din declarațiile părților vătămate, părți civile, din procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la adresa unde locuia inculpata, ocazie cu care s-au găsit înscrisuri care priveau părțile civile și din declarația parțială de recunoaștere din faza de urmărire penală a inculpatei, respectiv de recunoaștere integrală din faza de judecată și din declarația martorului F.Z. Susținerea inculpatei, că de fapt numitul S.F. ar fi luat bani de la părțile civile e infirmată de tot probatoriul administrat în cauză, inclusiv de această persoană audiată în faza de urmărire penală, înscrisurile găsite în posesia inculpatei demonstrând fără dubiu că aceasta se erija în avocată, tocmai pentru a obține sume de bani ilicite mai ușor de la părțile vătămate și chiar efectua demersuri în acest sens. Nu se știe cum reușea să obțină date despre dosare și chiar copii după acte din dosare.

Cu privire la al șaselea act material de înșelăciune, vizând pe părțile vătămate, părți civile N.S. și N.T. (descris la pct. VIII din rechizitoriu), apreciem că și aceasta există, constituie infracțiune și inculpata a acționat cu intenție directă. Astfel, aceasta, în urma unui anunț la ziar, a contactat telefonic părțile vătămate la data de 20 mai 2011, s-a recomandat din nou ca fiind avocată pentru a trezi încrederea acestora în buna ei credință și și-a exprimat intenția de a închiria apartamentul proprietatea acestora din urmă, situat în Reghin, cartierul Făgăraș. S-a încheiat un contract în acest sens, stabilindu-se o chirie lunară de 400 lei plus o garanție de 800 lei, trimestrial. Contractul s-a încheiat între partea vătămată N.T. și concubinul inculpatei, V.R. La chiria fixată se adăugau cheltuielile de întreținere.

Și acestor părți vătămate, inculpata le-a prezentat o legitimație falsă de avocat, le-a spus că funcționează la Baroul Bistrița și e angajată ca avocat din oficiu câștigând suma de 2.700 lei/lună. De asemenea, a folosit aceleași modalități de inducere în eroare ca și în cazul tuturor părților vătămate înșelate, spunând că tatăl său este prim-procuror la Cluj.

Încă de la început, inculpata nu a intenționat să achite nici o sumă de bani părților vătămate,, mai mult i-a indus în continuare în eroare, pentru a fi păsuită cu plata chiriei, spunându-le că va primi de la bancă suma de 800 milioane lei vechi pentru renovarea unei case pe care a cumpărat-o și din acei bani le va achita toate datoriile, aspect neadevărat. Cu toate acestea, partea vătămată nu a fost de acord și în acest caz inculpata le-a spus că se va muta urmând să le predea cheile a doua zi, fapta care nu s-a întâmplat, cu toate demersurile efectuate de părțile vătămate. Mai mult, inculpata și concubinul ei au promis că le vor achita suma de 550 lei, însă ulterior nu s-a mai răspuns cu aceștia, schimbându-și și cartelele telefonice, părțile vătămate fiind nevoite să apeleze la mama concubinului inculpatei pentru a da de aceasta.

Dacă de la început părțile vătămate ar fi știut că inculpata nu este avocată și că nu are mijloace de subzistență, nu i-ar fi închiriat locuința. Aceste considerente reies atât din declarațiile părților vătămate-părți civile N.T. și N.S., cât și din declarația de recunoaștere a inculpatei din faza de judecată, din declarația de recunoaștere parțială a inculpatei din faza de urmărire penală și din transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice purtate la data de 10 iunie 2011 și 12 iunie 2011 de inculpată cu partea vătămată, parte civilă N.S., față de care recunoaște datoria avută, precum și dintre concubinul inculpatei, V.R. și aceeași parte vătămată.

Cu privire la fapta de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., descrisă la pct. VI din rechizitoriu și comisă față de martorul F.L.I. și aceasta există, constituie infracțiune și vinovăția inculpatei se prezintă sub forma intenției directe. Astfel, în perioada decembrie 2010 - martie 2011, declinându-și aceeași identitate falsă de avocată, inculpata i-a cerut martorului F.L.I. sumele de 1.500 lei și 100 de euro, pentru a interveni la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, D.D., în vederea soluționării favorabile a dosarului la legea circulației, având nr. 2642/P/2010 pe care îl avea. Acest dosar a fost soluționat în favoarea inculpatului, acesta fiind scos de sub urmărire penală în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., soluția nefiind dispusă de prim-procurorul indicat. Această stare de fapt rezultă din procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la adresa unde locuia inculpata, din 07 iulie 2011, ocazie cu care s-au găsit înscrisuri cu referire la martorul F.L.I., din declarația martorului F.Z., care i-a făcut cunoștință inculpatei atât cu martorul F.L.I., cât și cu partea vătămată T.F. acesta cunoscând-o întâmplător pe inculpată care s-a recomandat a fi avocată la Spitalul Municipal Reghin, la Secția Pediatrie, unde a fost internată și soția sa, împreună cu inculpata, din declarația martorului D.D., din înscrisurile privind pe martorul F.L.I., din declarațiile acestuia și din declarațiile de recunoaștere parțială ale inculpatei din faza de urmărire penală și de recunoaștere integrală din faza de judecată.

Referitor la infracțiunea de trafic de influență vizând părțile vătămate N.A. și N.I., descrisă la pct. V din rechizitoriu, considerăm că și această faptă există și e săvârșită de inculpată cu intenție directă.

Astfel, din declarația de recunoaștere integrală a inculpatei din faza de judecată, din declarația de recunoaștere parțială a inculpatei din faza de urmărire penală, din declarațiile părților vătămate N.A. și N.I., din declarația părții vătămate N.I., din procesul-verbal de percheziție domiciliară din 07 iulie 2011 și din planșa foto efectuată, din declarațiile părții vătămate P.I., a martorei N.A.M., rezultă că la începutul lunii iunie 2011, inculpata le-a promis părților vătămate N. că le va obține un apartament de tip A.N.L. în mun. Reghin, deși aceștia depășeau vârsta maximă admisă (35 de ani) pentru a fi posibil acest lucru, în mod legal. Astfel, declinându-și aceeași calitate falsă de avocată, le-a solicitat părților vătămate o serie de înscrisuri (acte e stare civilă, cupoane de pensie) găsite cu ocazia percheziției, deși nu avea intenția, nici posibilitatea de a-i ajuta în vreun fel, scopul evident fiind același, de a obține sume de bani ilicit. Mai mult, s-a deplasat la data de 06 iunie 2011 la Tg. Mureș cu partea vătămată N.A., tatăl acestuia, partea vătămată N.I. la Primăria mun. Tg. Mureș pentru a obține relații despre actele necesare, motivând că ar cunoaște pe cineva din cadrul Primăriei, P.V., deși în realitate această persoană nu există. Inculpata s-a folosit chiar de un formular de antecontract de vânzare-cumpărare pe care l-a completat partea vătămată N.A. și a obținut o listă cu documentele necesare pentru dobândirea unui apartament A.N.L., motivând că a discutat cu soția acelui domn fictiv P. de la Primărie. Într-adevăr, a purtat discuții cu o doamnă, însă părțile vătămate nu au cunoștință despre ce a discutat aceasta, iar documentele necesare, lista care i-ar fi fost remisă de acea doamnă, în prezența părților vătămate, putea fi obținută de orice persoană, nu doar de cineva cu cunoștințe juridice. Această deplasare de altfel a fost pusă la cale de inculpată, tocmai pentru a induce în eroare părțile vătămate cum că doar ea are abilitatea legală și cunoștințele necesare pentru a le face rost de acel apartament pe căi ilegale. Mai mult, le-a pretins acestora suma de 2.400 lei pentru a fi remisă persoanelor are puteau să le aprobe solicitările, eludând normele legale, însă deoarece părțile vătămate nu au avut atâția bani, i-au remis doar suma de 400 lei. Ulterior, aceasta le-a mai pretins o sumă de 1.550 lei pentru un apartament care ar fi fost închiriat pe numele lor de tip A.N.L., pe o perioadă de 4 ani de zile, pentru a-i induce în eroare prezentându-le antecontractul menționat și găsit la percheziția domiciliară, însă părțile vătămate nu au achitat acești bani, neavând de unde.

Cu privire la infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii în formă continuată (trei acte materiale descrise la pct. V, VI, VII și IX din rechizitoriu, privind părțile vătămate N.A. și I., T.F. și F.L.I.) și aceasta este dovedită și rezultă cu prisosință din întreg ansamblul probator reținut și în cazul celorlalte infracțiuni descrise anterior, respectiv din declarațiile inculpatei date pe tot parcursul procesului penal, din declarația concubinului acesteia, V.R., din starea de fapt descrisă raportat la fiecare parte vătămată în parte, din declarațiile martorilor D.D., S.L., V.Șt.I., V.S.M., din declarațiile părților vătămate implicate, din declarațiile martorilor F.Z., F.L.I., din analiza înscrisurilor găsite la domiciliul inculpatei cu ocazia percheziției domiciliare. Nu în ultimul rând, din verificările efectuate pe Internet, a rezultat că inculpata nu figurează pe lista avocaților din cadrul Baroului Mureș sau Cluj și acest lucru nici nu ar fi posibil, cât timp aceasta are doar studii gimnaziale.

Totodată, constatăm cu stupefacție că inculpata și-a declinat aceeași calitate falsă de avocat și față de părinții concubinului său, martorii V.Șt.I. și V.S.M., iar din înscrisurile găsite la percheziție, rezultă că aceasta chiar se identifica cu falsa profesie pe care o exercita, efectuând demersuri juridice, însemnări de aceeași natură pe înscrisurile obținute și chiar a încercat să inducă în eroare un avocat, pe numitul S.L. care însă a aflat că nu are această calitate.

Reține instanța fondului că vinovăția inculpatei a fost pe deplin dovedită în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fapt pentru care a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cât și dispozițiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei instanța fondului a admis integral acțiunile civile formulate în cauză și a dispus obligarea inculpatei la plata sumelor de bani solicitate de părțile civile.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen., inculpata S.A.T. care a solicitat reducerea pedepsei și schimbarea modalității de executare a acesteia în sensul suspendării executării pedepsei invocând că are în întreținere un copil minor.

Prin decizia penală nr. 83/ A din 2 decembrie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpata S.A.T. împotriva sentinței penale nr. 143 din 31 octombrie 2011 a Tribunalului Mureș.

A menținut starea de arest a inculpatei și a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată acesteia, perioada arestului scursă de la data pronunțării hotărârii criticate, 31 octombrie 2011 la zi.

A respins, ca nefondate, cererile formulate de:

-   liberare provizorie sub control judiciar;

-   înlocuire a măsurii preventive a arestului cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara;

-   înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond, încadrarea juridică dată faptei este corespunzătoare situației de fapt reținută iar pedeapsa aplicată inculpatei a fost bine dozată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 385³ C. proc. pen., inculpata S.A.T. invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., criticile sale vizând netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând în acest sens a se da o mai largă eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea executării pedepsei în conformitate cu dispozițiile art. 81 C. pen., sau art. 86¹ C. pen.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., cât și în raport de dispozițiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte că recursul declarat de inculpata S.A.T. nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Reține Înalta Curte că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt în baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, faptele au fost corect încadrate juridic și anume, fapta inculpatei S.A.T. de a induce în eroare, în baza aceleiași rezoluții infracționale părțile vătămate H.S., N.A. și N.I., N.E. și N.I., P.I., N.S. și N.T., T.F. și F.L. prezentându-se drept avocată în modalitatea descrisă la punctele I-IV, VII-VIII din rechizitoriu și obținând profituri materiale injuste, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale).

Fapta inculpatei S.A.T. de a solicita și de a primi de la F.L.I. sumele de 1.500 lei și 100 euro, promițând în schimbul acestor bani că va interveni la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin pentru soluționarea favorabilă a dosarului penal nr. 2642/P/2010, faptă descrisă la punctul VI din rechizitoriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatei S.A.T. de a solicita și primi de la părțile vătămate N.A. și N.I. suma de 400 lei în schimbul căreia le-a promis că va efectua demersuri pentru ca aceștia să primească un apartament A.N.L. în Tg. Mureș sau la Reghin, faptă descrisă la punctul V din rechizitoriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatei S.A.T. de a se prezenta în mod repetat în fața numiților N.A. și N.I., T.F. și F.L.I., ca fiind avocată, de a efectua activități de consiliere juridică și de a solicita în baza acestor activități achitarea unor sume de bani, faptă descrisă la punctele V, VI, VII, IX din rechizitoriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzute de art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei S.A.T., care la finele lunii mai 2011, la plecarea din locuința închiriată de partea vătămată-parte civilă H.S., din localitatea Teleac, nr. 136, și-a însușit pe nedrept, fără știrea părții vătămate o serie de bunuri și anume: 4 perne, o pătură de lână, o geacă bărbătească de culoare gri și 2 mochete, din acestea restituind doar mochetele, în cursul urmăririi penale și a refuzat să restituie aragazul luat pentru o perioadă limitată de timp cu acordul părții vătămate, constituie infracțiunea de abuz de încredere, prevăzute de art. 213 alin. (1) C. pen. (pct. I din rechizitoriu).

Referitor la criticile formulate de inculpată cu privire la netemeinicia pedepsei aplicate reține Înalta Curte că nu sunt întemeiate.

În procesul de individualizare a pedepsei instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, modalitatea și împrejurările comiterii faptei concretizate prin modul în care inculpata a profitat de buna credință și naivitatea părților vătămate care au crezut că aceasta ar fi avocat sau că ar avea anumite relații în diferite sectoare de activitate și ar putea să rezolve problemele cu care se confruntau părțile vătămate cărora le-a solicitat diverse sume de bani.

De asemenea, s-a avut în vedere și perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpata care a reușit ca într-un interval scurt de timp să comită mai multe fapte penale, împrejurare ce denotă perseverența infracțională ce impune un regim sancționator apt să contribuie la reeducarea inculpatei.

Este adevărat că inculpata nu are antecedente penale, însă această împrejurare a fost avută în vedere de instanța de fond care a orientat pedeapsa spre limita minimă prevăzută de lege, cât și în raport de dispozițiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Poziția manifestată de inculpată de recunoaștere a faptelor, nu poate avea consecințe asupra cuantumului pedepsei cât timp, apreciază Înalta Curte, că poziția manifestată de inculpată este una pur formală și numai în scopul de a beneficia de prevederile dispozițiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cât timp, reține instanța de fond că aceasta ar fi încercat să nuanțeze relațiile pe care le-a avut cu părțile civile, și anume că ar fi primit bani de la acestea doar cu titlu de împrumut și nu în scopul de a le rezolva problemele juridice pe care le aveau.

Chiar și în aceste condiții instanța fondului a purces la soluționarea cauzei în procedura simplificată, reglementată de dispozițiile art. 320¹ C. proc. pen., apreciind că în ansamblu inculpata a recunoscut faptele, scopul fiind exclusiv al reducerii limitelor de pedeapsă, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că nu există alte împrejurări care să facă posibilă, în continuare, stabilirea unui regim sancționator mai blând.

Și modalitatea de executare a pedepsei a fost bine individualizată de instanța de fond și menținută de instanța de prim control judiciar, apreciind că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins doar prin privare de libertate.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatei corespunde scopului pedepsei astfel cum este definit de dispozițiile art. 52 C. pen., numai în acest mod putând fi asigurată reeducarea inculpatei în sensul formării unei atitudini corecte în raport de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefundat, recursul declarat de inculpata S.A.T.

În baza art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va computa prevenția de la 7 iulie 2011 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.A.T. împotriva deciziei penale nr. 83/ A din 2 decembrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 7 iulie 2011 la 23 martie 2012.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2012.