Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 272 din 14 decembrie 2010, Tribunalul Gorj, în baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpata A.M., fostă K., la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a dedus reținerea din 26 iulie 2010.
S-a luat act că partea vătămată I.L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpata A.M. este căsătorită cu A.L. din comuna Fărcășești, județul Gorj, care în prezent este arestat.
Aceasta, împreună cu copiii minori, locuia și se gospodărea împreună cu soacra sa, victima C.M.
Între cele două aveau loc certuri dese, victima fiind bătută de către inculpată, fiind nevoită să doarmă la locuința martorei T.I.
În seara zilei de 24 iulie 2010, inculpata A.M. se deplasa cu cele două fetițe pe ulița betonată, către șoseaua principală.
În dreptul locuinței martorului D.A.V., s-a întâlnit cu victima C.M., ocazie cu care s-au certat din nou și și-au adresat cuvinte jignitoare.
Inculpata a lovit victima cu palma peste față și datorită acestor lovituri, s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se cu capul de placa de beton a uliței.
Fiind căzută, inculpata a continuat să o lovească, însă a intervenit martorul D.A.V., care le-a despărțit.
Victima C.M. s-a ridicat și a intrat în curtea locuinței martorei T.I., iar în dimineața zilei de 25 iulie 2010 a fost găsită decedată pe sala casei acesteia.
Din raportul de constatare medico-legală (autopsie) nr. 1798 din 14 septembrie 2010, întocmit de S.M.L. Gorj, a rezultat că moartea victimei C.M. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale cu inundație ventriculară, ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral produs prin cădere și lovire de plan dur.
Leziunile traumatice cranio-cerebrale au legătură directă de cauzalitate cu decesul, iar moartea poate data din 25 iulie 2010.
Referitor la latura civilă, I.L.P., fiica victimei, a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 10.000 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu înmormântarea și pomenirea acesteia.
Această stare de fapt a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de examinare a cadavrului victimei C.M., procesul-verbal de efectuare a conducerii în teren și a identificării locului agresiunii, procesul-verbal de efectuate a reconstituirii, raportul de constatare medico-legală (autopsie) nr. 1798 din 14 septembrie 2010, întocmit de S.M.L. Gorj, declarațiile învinuitei A.M. care recunoaște și regretă fapta, declarațiile martorilor D.A.V., C.P., C.M., T.I., T.M. și I.C., precum și declarația părții civile I.L.P.
În ședința publică din 02 noiembrie 2010, partea vătămată I.L. a învederat instanței că nu înțelege să se constituie parte civilă în procesul penal.
Ascultată de către instanță, în prezența apărătorului din oficiu, inculpata a expus starea de fapt reținută în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, a recunoscut și regretat faptele pentru care a fost trimisă în judecată, cunoscând actul de sesizare a instanței, și-a însușit probatoriul administrat în faza de urmărire penală, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, conform dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.
Tribunalul, văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., în sensul că din probele administrate rezultă că faptele inculpatei sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana acesteia pentru stabilirea pedepsei, a admis cererea procedând conform acestei dispoziții speciale, derogatorii.
Reținând vinovăția inculpatei, instanța de fond a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen., a declarat apel inculpata A.M., apreciind că pedeapsa aplicată este prea severă în raport de circumstanțele personale pozitive solicitând aplicarea unei pedepsei în cuantum redus.
Prin decizia penală nr. 193 din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A.M. împotriva sentinței penale nr. 272 din 14 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 11375/95/2010.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., dând evaluarea necesară atât circumstanțelor reale cât și circumstanțelor personale ale comiterii faptei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., inculpata A.M., criticile sale vizând, în continuare, netemeinicia pedepsei aplicate.
În susținerea recursului inculpata invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., cât și din prisma dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte că recursul declarat de inculpată nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Reține Înalta Curte că fapta și modalitatea de comitere a acesteia au fost temeinic stabilite de instanța de fond în urma unei analize atente și obiective a materialului probator administrat în faza de urmărire penală, recunoscută de către inculpată care și-a exprimat voința de a beneficia de judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
Astfel, din ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală rezultă că inculpatul A.M. a lovit-o pe victima C.V. cu palma peste față, determinând căderea acesteia și lovirea cu capul de beton în urma căreia a decedat.
Referitor la criticile referitoare la netemeinicia pedepsei aplicate, reține Înalta Curte că nu sunt întemeiate.
Astfel prima instanță a avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, inclusiv dispozițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., modalitatea și împrejurările comiterii faptei, respectiv atitudinea agresivă de care a dat dovadă inculpata care a agresat-o pe victimă, care era soacra sa, în plină stradă, lovind-o cu palma cu asemenea putere încât aceasta s-a dezechilibrat și în cădere s-a lovit de beton, lovitură care, în cele din urmă i-a fost fatală.
Instanța de fond a avut în vedere la aplicarea sancțiunii penale și circumstanțele personale ale inculpatei, care este la primul conflict cu legea penală, a recunoscut fapta comisă, aspecte în raport de care a orientat pedeapsa spre limita minimă prevăzută de lege.
Înalta Curte apreciază, în urma propriei evaluări a cauzei, că nu se mai impune a se acorda o mai largă eficiență acestor circumstanțe personale pozitive ale inculpatei, cât timp recunoașterea faptei este una formală în fața evidenței probelor, iar lipsa antecedentelor penale este o stare normală a fiecărui individ fără a putea fi ridicată la rang de virtute cu consecința aplicării unei pedepse modice pentru o faptă foarte gravă în urma căreia o persoană și-a pierdut viața.
Aceste împrejurări pozitive ce caracterizează persoana inculpatei, pot fi avute în vedere doar ca elemente de individualizare a pedepsei, ele neavând ponderea unor circumstanțe atenuante care să contribuie la aplicarea unei pedepse într-un cuantum și mai redus.
Apreciază Înalta Curte că pedeapsa aplicată inculpatei este bine dozată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, astfel încât este aptă să contribuie la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv cel educativ și coercitiv al pedepsei.
Este adevărat că inculpata are în întreținere trei copii minori, însă fapta comisă în urma căreia a decedat un membru al familiei sale, respectiv soacra sa, prezintă un grad ridicat de pericol social, împrejurare în raport de care apreciază Înalta Curte de Casație și Justiție că nu se impune stabilirea unui regim sancționator neprivativ de libertate, executarea pedepsei în stare de arest fiind singura modalitate aptă să contribuie la reeducarea inculpatei în sensul formării unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
Cât timp nu au fost identificate alte cazuri de casare care luare în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefundat, recursul declarat de inculpată.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.M. împotriva deciziei penale nr. 193 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2012.