Asupra recursului de față;
În baza actelor dosarului constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 135 din 28 august 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.I. împotriva rezoluției din 24 februarie 2012 dată în Dosar nr. 394/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, verificată și menținută prin rezoluția din 6 aprilie 2012 pronunțată în Dosar nr. 323/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
A fost menținută rezoluția din 24 februarie 2012 dată în Dosar nr. 394/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
A fost obligat petentul să achite statului suma de 200 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Petiționarul M.I. a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen., înregistrată la Curtea de Apel Iași sub nr. 394/45/2012 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 24 februarie 2012 dată în Dosar nr. 394/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași care a fost verificată și menținută prin Rezoluția nr. 323/II/2/2012 din 6 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea plângerii, petentul arată că avocații A.F. și M.S. împreună cu executorul judecătoresc A.C. au participat abuziv la expulzarea familiei M. din apartamentul proprietate personală, fără hotărâre de încuviințare a executării silite și că aceștia nu au înregistrat în contabilitate contractul de asistență juridică și chitanțele privind plata onorariilor.
A mai arătat petiționarul în motivarea plângerii că procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nu a soluționat niciun capăt de acuzare dovedit de petent.
În plângerea sa și în concluzii, petiționarul a făcut referire la alte cauze care au format obiectul Dosarelor nr. 755/45/2011, 154/45/2011 în care instanța a soluționat plângerea penală formulată de acesta împotriva rezoluției dată în Dosarul nr. 410/P/2009, nefiind vorba despre o cauză civilă așa cum se menționează în rezoluția de neîncepere a urmăririi penale atacată în prezenta cauză.
A mai arătat petiționarul că a fost înregistrată audio-video executarea silită a familiei sale fără încuviințarea executării silite și fără autorizație motivată de judecător, conform art. 911 C. proc. pen.
A mai susținut petiționarul în plângerea sa că actul de adjudecare din 24 octombrie 2006, adjudecatar T.I.O., a fost scris în fals de instanță în Dosar nr. 5869/245/2007 și nu s-a soluționat înscrierea în fals a actului de adjudecare. T.I.O. a utilizat actul de adjudecare promovând acțiuni civile.
Rezoluția pronunțată în plângere, nr. 323/11/1/2012, nu este legală, susținerile din rezoluție nefiind reale.
Instanța de fond a apreciat că plângerea este nefondată, întrucât prin rezoluția din 24 februarie 2012 dată în Dosar nr. 394/P/2011 s-au dispus următoarele: "neînceperea urmăririi penale fața de:
- avocații A.F. și M.S., din cadrul Baroului Iași, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor "efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual" prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 Legea contabilității, "distrugerea calificată" prev. de art. 218 alin. (1) C. pen., "falsul intelectual" prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- executorul judecătoresc A.C. din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași sub aspectul săvârșirii infracțiunilor "abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art. 246 C. pen., "complicitatea la efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual" prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 Legea contabilității, "complicitatea la distrugerea calificată" prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 218 alin. (1) C. pen., "complicitatea la falsul intelectual" prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Au fost respinse pretențiile civile formulate, ca fiind neîntemeiate. Cheltuielile judiciare avansate pentru cauză au rămas în sarcina statului.
În motivarea rezoluției, procurorul a reținut următoarele:
Persoana vătămată M.I. a formulat plângere penală, datată "18 iulie 2011", înregistrată în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași sub numărul Dosarului penal 394/P/2011 la 20 iulie 2011.
Prin plângerea penala formulată, persoana vătămată a solicitat cercetarea penală a avocaților A.F. și M.S., din cadrul Baroului Iași cât și a executorului judecătoresc A.C. "pentru infracțiunile săvârșite prevăzute și pedepsite de art. 43 din Legea 82/1991, art. 218, art. 289 C. pen., Decizia nr. 4/2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite".
Petiționarul a susținut că avocații A.F. și M.S., împreună cu executorul judecătoresc A.C. "au participat abuziv la expulzarea familiei M. din apartamentul proprietate personală (...) distrugând în totalitate apartamentul proprietate personală, distrugând toate bunurile mobile aflate în apartament, distrugând actele procedurale, ducând la agravarea sănătății soției, devenind handicapată".
Prin semnarea și parafarea împuternicirii avocațiale, delegația de substituire (...) depuse în Dosar nr. 154/45/2011, la dala depunerii la dosar au săvârșit infracțiunile de neînregistrarea în contabilitatea barourilor de avocați și în biroul de executor judecătoresc A.C., contractul de asistență juridică și chitanța/factura de încasarea/plata onorariului de asistență juridică în cauza penală nr. 154/45/2011".
Petiționarul s-a constituit parte civilă pentru "obligarea făptuitorilor la plata despăgubirilor civile în sumă de un milion lei (RON) cât și cheltuieli de judecată pe care le voi efectua".
Deși a fost citată în mod procedural penal, prin citație-tip cât și prin adresă, pentru a se prezenta la audiere la datele de 17 august 2011 și respectiv 25 august 2011, persoana vătămată M.I. nu s-a conformat.
Urmare a actelor premergătoare administrate în cauză s-a constatat că, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față de avocații A.F., M.S., din cadrul Baroului Iași deoarece, faptele sesizate nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 - legea contabilității, art. 218 alin. (1) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen., fiind incident cazul prev. de art. 10 lit. d) C. proc. pen.
S-a mai reținut că totodată, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față de executorul judecătoresc A.C. din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași, deoarece infracțiunile sesizate cu privire la această persoană cercetată nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 Legea contabilității, art. 26 C. pen. raportat la art. 218 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. existând cazul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru toate persoanele cercetate.
În motivarea rezoluției s-a procurorul a arătat că:
Referitor la infracțiunile sesizate împotriva avocaților A.F. și M.S. respectiv infracțiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 Legea contabilității s-a reținut că:
A.F. este avocat în cadrul Baroului Iași începând cu data de 01 ianuarie 1999, având numărul de ordine "581".
M.S. este avocat în cadrul Baroului Iași începând cu data de 12 decembrie 1998, având numărul de ordine "333".
Potrivit probelor administrate s-a constatat că, avocatul A.F. a încheiat cu clientul executor judecătoresc A.C. contractul de asistență juridică seria IS/151401, la data de 21 ianuarie 2011, "contract de asistență juridică permanentă pe un an până la 31 decembrie 2011" pentru "asistență juridică, reprezentare în limitele legii în fața tuturor organelor statului, instanțe judecătorești, parchete, organe cercetare penală, creditori, debitori, redactare, consultații. Desocotirea are loc în luna decembrie 2011 cu excepția chitanțelor pt. cheltuieli de judecată ".
Totodată a încheiat cu B.E.J. "A.C.", cu sediul în municipiul Iași, județul Iași, în calitate de client, contractul de asistență juridică seria IS/151402, la data de 21 ianuarie 2011, "contract de asistență juridică permanentă și anual, până la 31 decembrie 2011" pentru "asistență juridică și reprezentare în fața oricărei persoane fizice, juridice, instituții ale statului, instanțe, parchete, organe poliție, redactare, consultații juridice, opinii legale; contractul se plătește și desocotește în luna decembrie cu excepția cheltuielilor de judecată".
În virtutea contractului de asistență juridică seria IS/151401, avocatul A.F., în calitate de avocat titular al Cabinetului de Avocat "A.F.", a asigurat asistență juridică executorului judecătoresc A.C. în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași - cauză privind pe petentul M.I. și având ca obiect "plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată", depunând împuternicirea avocațială seria IS/120673/2011, din data de 21 martie 2011 cât și delegația de substituire seria 18/171318/2011, din data de 21 martie 2011, pentru substituirea persoanei sale de către avocatul M.S. din cadrul Baroului Iași "Pt. toate termenele".
Avocatul A.F. a înregistrat contractul de asistență juridică permanentă anuală încheiat cu executorul judecătoresc A.C. în registrul de evidență a contractelor de asistență juridică pe anul 2011.
Totodată a înregistrat contractul de asistență juridică permanentă anuală încheiat cu B.E.J. "A.C." în registrul de evidență a contractelor de asistență juridică pe anul 2011 (fila nr 43).
Nu au fost solicitate de către executorul judecătoresc A.C. petentului M.I. cheltuieli de judecată în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași.
Onorariul, care a fost în sumă de 1.300 RON, a fost plătit de către executorul judecătoresc A.C. la data de 17 februarie 2012 Cabinetului de Avocat "A.F.", fapt dovedit prin chitanța seria IS FA nr. 843 din 17 februarie 2012.
Nu a fost achitat onorariul până la data formulării sesizării penale de către M.I., respectiv 18 iulie 2011, de către executorul judecătoresc A.C. și nici de B.E.J. "A.C." către Cabinetul de Avocat "A.F." pentru asistența juridică acordată în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași, motiv pentru care nu a existat emisă chitanță fiscală de cabinetul de avocat sus-menționat pentru care să se impună evidențierea în registrul-jurnal de încasări și plăți ori în registru-inventar. Curtea de Apel Iași a dispus, la data de 28 iunie 2011, în Dosarul nr. 154/45/2011 respingerea, ca tardivă, a plângerii formulate de către petentul M.I. împotriva intimatului executor judecătoresc A.C.
Avocatul M.S. nu a avut încheiat contract de asistență juridică cu executorul judecătoresc A.C. sau cu B.E.J. "A.C." în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași.
Acest avocat a substituit pe avocatul A.F. în baza delegației de substituire seria IS/171316/2011, din data de 21 martie 2011.
Prin urmare nu a încasat onorariu și nu era obligat potrivit dispozițiilor legale să îl evidențieze în registrul-jurnal de încasări și plăți și nici în registru-inventar al Cabinetului de Avocat "M.S.".
În conformitate cu prevederea art. 114 din Statutul din 25 septembrie 2004, Statut al profesiei de avocat adoptat de Uniunea Națională a Barourilor din România, "în exercitarea profesiei sale avocatul este independent".
S-a mai reținut că potrivit dispoziției art. 34 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, cu modificările și completările ulterioare, "contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat direct sau indirect de niciun organ al statului".
Potrivit art. 226 alin. (1) lit. a) și b) din Statutul din 25 septembrie 2004, Statut al profesiei de avocat adoptat de Uniunea Națională a Barourilor din România, avocatul este obligat să țină evidența contractelor de asistență juridică [lit. a)] și a registrului de evidență a contractelor de asistență juridică [lit. b)].
S-a mai reținut că în conformitate cu prevederile alin. (3) al articolului sus-menționat verificarea evidențelor prevăzute la alin. (1) lit. a) se face numai de către decan sau înlocuitorul său de drept, numai în cazul unei anchete disciplinare și dacă există acordul expres și prealabil al clientului. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, Consiliul baroului printr-un consilier delegat poate verifica evidențele prevăzute la alin. (1) lit. b) - e) în vederea stabilirii modului în care avocatul își îndeplinește obligațiile stabilite de lege, prezentul statut și statutul C.A.A. Nerespectarea de către avocat a prezentării evidențelor solicitate reprezintă abatere disciplinară.
Totodată, procurorul a mai arătat în considerentele rezoluției că în conformitate cu art. 1 alin. (5) din Legea nr. 82/1991 "Persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venituri au obligația să conducă contabilitate simplificată, bazată pe regulile contabilității în partidă simplă, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens. Aceste persoane întocmesc Registrul-jurnal de încasări și plăți și Registrul-inventar".
Potrivit reglementării din Legea nr. 571/2003 Codul Fiscal: art. 16 "Anul fiscal", alin. (1): Anul fiscal este anul calendaristic.
Conform alin. (2): Când un contribuabil se înființează sau încetează să mai existe în cursul unui an fiscal perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat;
art. 34 "Declararea și plata impozitului pe profit" alin. (1): Declararea și plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I - III.
Definitivarea și plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declarației privind impozitul pe profit prevăzut la art. 35 [contribuabilii au obligația să depună o declarație anuală de impozit pe profit până la data de 25 martie inclusiv a anului următor cu excepția contribuabililor prevăzuți la art. 34 alin. (5) lit. a) și lit. b), alin. (14) și alin. (15) (depun declarație anuală profit până la termenul prevăzut în cadrul acestor aliniate)];
art. 41 Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor prezentului cod sunt următoarele: a) venituri din activități independente, definite conform art. 46;
art. 44 "Perioada impozabilă" alin. (1): Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic.
alin. (2): Prin excepție de la prevederile alin. (1) perioada impozabilă este inferioară anului calendaristic, în situația în care decesul contribuabilului survine în cursul anului.
art. 79 alin. (1) Impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă la momentul plății veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut.
alin. (3): Impozitul astfel reținut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv, a lunii următoare celei în care a fost reținut. Referitor la infracțiunea prev. de art. 218 alin. (1) C. pen. s-a arătat că :
Persoana vătămata M.I. nu a făcut dovada distrugerii de bunuri pretins a fi săvârșită de către persoanele cercetate sesizate, prin: distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare de către acestea a unui bun proprietatea sa ori prin împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun precum și înlăturarea măsurilor luate, acte materiale care să fi avut consecințe deosebit de grave pentru persoana acesteia (pagubă materială mai mare de 200.000 lei).
Cu privire la infracțiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. s-a arătat că:
Actele premergătoare administrate în prezenta cauză nu au putut demonstra probator împrejurarea că, înscrisurile reprezentând: contractele de asistență juridică încheiate sub seria IS/151401/2011, din 21 ianuarie 2011 între Cabinetul de Avocat "A.F." și executorul judecătoresc "A.C." și seria IS/151402/2011, din 21 ianuarie 2011 între Cabinetul de Avocat "A.F." și B.E.J. "A.C." cu sediul în municipiul Iași; împuternicirea avocațială seria IS/120673/2011, din 21 martie 2011, emisă pentru avocatul A.F. ce a fost împuternicit de executorul judecătoresc A.C. și B.E.J. "A.C." cu sediul în municipiul Iași; delegația de substituire seria IS/171316/2011, din 21 martie 2011, emisă de avocatul A.F., care atestă substituirea sa de către avocatul M.S. în fața Curții de Apei Iași în Dosarul nr. 154/45/2011, constituie acte falsificate în accepțiunea legii penale a textului de încriminare a art. 289 "falsul intelectual" deoarece, nu s-a constatat atestarea în cuprinsul lor a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori omisiunea unor date care ar fi fost obligatorii, ce ar fi fost efectuate de către vreunul dintre avocații A.F. și M.S. în conformitate cu Statutul din 25 septembrie 2004 statut al profesiei de avocat (text în vigoare din 15 septembrie 2011).
Art. 209:
alin. (1) Dreptul avocatului de a asista, de a reprezenta și de a exercita orice alte activități specifice profesiei se naște din contractul de asistență juridică, în conformitate cu prevederile prezentului statut. Contractul prevede în mod expres obiectul mandatului primit, precum și onorariul stabilit.
alin. (2) În lipsa unor prevederi contrare, avocatul poate să efectueze orice act specific profesiei, pe care îl consideră necesar pentru promovarea drepturilor și intereselor legitime ale clientului.
Nedovedindu-se caracterul de înscris falsificat nu se impune a se solicita instanței de judecată civilă competentă desființarea lor totală sau parțială, așa cum se prevede în art. 228 alin. (6) C. proc. pen.
Cu privire la infracțiunile sesizate împotriva executorului judecătoresc A.C., respectiv:
Infracțiunea prev. de art. 246 C. pen.
Actele premergătoare administrate în prezenta cauză nu au dus la dovedirea împrejurării că executorul judecătoresc A.C. din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași, având biroul executorului judecătoresc cu sediul în municipiul Iași, județul Iași, a efectuat prin depunerea memoriului cât și a notelor de concluzii scrise în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași vreun act abuziv în accepțiunea legii penale, care să fi fost de natură a cauza o vătămare a intereselor legale ale petentului M.I.
Nu s-a putut dovedi împrejurarea că, prin formularea memoriului cât și a notelor de concluzii scrise în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași executorul judecătoresc A.C. ar fi înlesnit sau dat vreun ajutor, cu intenție, avocatului A.F. ori avocatului M.S., la săvârșirea infracțiunilor "efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de "fals intelectual", "distrugerea calificată", "falsul intelectual". De asemeni, nu s-a putut dovedi că, executorul judecătoresc A.C. ar fi promis fiecărui avocat sesizat, înainte sau în timpul săvârșirii vreuneia dintre faptele anterior expuse că, va tăinui bunurile provenite din acestea ori va favoriza pe fiecare făptuitor. Executorul judecătoresc A.C. nu a solicitat în cadrul acțiunii care a constituit obiectul Dosarului nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași de la petentul M.I. cheltuieli de judecată, nici în nume personal și nici pentru B.E.J. "A.C." ca reprezentant legal al acestuia.
Executorul judecătoresc A.C. nu a achitat Cabinetului de Avocat "A.F.", până la data dispunerii prezentei rezoluții, onorariu pentru asistența juridică acordată în cauza care a constituit obiectul Dosarului nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași, nici în nume personal și nici pentru B.E.J. "A.C." ca reprezentant legal al acestuia.
În motivarea rezoluției procurorul a mai arătat că probatoriul prezentei cauze, apreciat în mod just, nu a putut demonstra existența intenției pe care să o fi manifestat, în mod direct sau indirect, executorul judecătoresc A.C. pe durata cercetării judecătorești în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași, de a nu îndeplini ori de a realiza în mod defectuos atribuțiile corespunzătoare funcției urmărind să cauzeze o vătămare a intereselor legale ale petentului M.I.
Totodată nu s-a demonstrat existența intenției executorului judecătoresc A.C. de a înlesni sau de a da vreun ajutor avocatului A.F. ori avocatului M.S. la săvârșirea infracțiunilor "efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de "fals intelectual", "distrugerea calificată", "falsul intelectual".
S-a mai reținut că în cuprinsul Deciziei nr. IV din 16 octombrie 2010 a Curții Supreme de Justiție, secțiile unite, nu este reglementată vreo infracțiune iar nerespectarea acesteia nu poate avea caracter infracțional care să atragă răspunderea penală.
Prin decizia sus-menționată s-a hotărât admiterea recursului în interesul legii declarat de procurorul general ai Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și s-a stabilit, în aplicarea dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 32/1968 astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 12 din 14 ianuarie 1994, în sensul că, după primirea plângerii formulate împotriva actului de constatare a contravenției și de aplicare a amenzii, instanța căreia îi revine competența de a soluționa are obligația de a cita persoana care a făcut plângerea și organul care a aplicat sancțiunea, precum și orice altă persoană a cărei ascultare o consideră utilă cauzei.
S-a mai reținut că în declarația dată personal avocatul A.F. a consemnat, la final: "Dau declarația în cunoștință de cauză, fără avocat".
Deși procurorul a cerut avocatului A.F. la finalul audierii, ora 13:45 - care a insistat în mod verbal ca avocatul C.V., cu care pretinde că a discutat pentru a-i asigura asistență juridică însă nu a încheiat contract, să vină să studieze în perioada următoare dosarul cauzei - să anunțe pe avocatul C.V. să ia legătura în mod telefonic, în ziua de 23 februarie 2012, cu procurorul pentru a stabili data când să se prezinte pentru a depune la dosar împuternicirea avocațială cât și pentru a studia plângerea penală a persoanei vătămate M.I., până la data dispunerii prezentei soluții avocatul C.V. nu a contactat procurorul și nici nu a depus la dosarul cauzei vreo împuternicire avocațială.
Neputând fi pusă în mod legal în mișcare acțiunea penală împotriva vreuneia dintre persoanele cercetate penal, nedovedindu-se vinovăția acestora și neputând fi asigurată tragerea lor la răspundere penală nu pot fi admise pretențiile civile formulate de către persoana vătămată M.I. urmând a se dispune respingerea lor, ca fiind neîntemeiate.
De asemenea, procurorul a mai reținut în motivarea rezoluției că persoana vătămată poate formula acțiune civilă separată la instanța de judecată competentă pentru recuperarea lor.
Din considerentele de fapt reținute și expuse, în baza prevederilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 lit. d) C. proc. pen.; art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Prin rezoluția din 6 aprilie 2012 dată în Dosarul nr. 323/II/2/2012 a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului M.I. privind rezoluția din 24 februarie 2012 emisă în Dosar nr. 394/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Pentru a pronunța această rezoluție s-au reținut următoarele:
"Prin rezoluția din 24 noiembrie 2012 emisă în Dosarul nr. 394/P/2011 procurorul a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. și art. 192 alin. (3) neînceperea urmăririi penale privind pe A.F. și M.S., cercetați sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991, art. 218 alin. (1) C. pen. și art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și privind pe A.C. cercetată sub aspectul infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991, art. 26 rap. la art. 218 alin. (1) C. pen. și art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen."
În fapt, reclamantul M.I. a solicitat cercetarea penală a avocaților A.F. și M.S. care împreună cu executorul judecătoresc A.C. au participat abuziv la expulzarea familiei M. din apartamentul proprietate personală, ocazie cu care au distrus și bunurile aflate în apartament.
De asemenea, atât avocații cât și executorul judecătoresc nu au înregistrat în contabilitate contractul de asistență juridică și chitanțele privind plata onorariilor primite.
Prin plângerea formulată împotriva rezoluției, petentul a invocat drept motive de nelegalitate faptul că procurorul nu a dispus efectuarea unui control de către Direcția Generală a Finanțelor Publice cu motivarea că "prin raportul de audit întocmit, acesta ar fi dovedit că nu este corupt" și că a fost citat pentru a fi ascultat după expirarea termenului de decădere, de 20 de zile.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond a constatat că rezoluția procurorului este legală și temeinică și că motivele invocate nu numai că nu se confirmă ci că sunt păreri personale (referitor la termenul de decădere).
În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut că avocatul A.F. și executorul judecătoresc A.C. sunt soți, astfel că nici nu era necesar ca între cei doi să existe un contract de asistență juridică. Legea de procedură civilă dă dreptul soțului jurist să apere și să reprezinte pe celălalt soț, fără niciun mandat sau o remunerație. Cu toate acestea, între cei doi, la data de 21 ianuarie 2011, s-a încheiat un contract de asistență juridică permanentă anuală, cu seria S.15/151401 având ca obiect o asistență juridică și reprezentare generală la toate organele, iar desocotirea urma să se facă în luna decembrie 2011, cu excepția chitanțelor pentru cheltuieli de judecată, cheltuieli ce sunt suportate de partea asistată ca persoană fizică.
Cum în Dosarul 154/45/2011 nu a existat onorariu plătit, nu există nici chitanță fiscală și nici petentul M.I. nu a fost obligat de instanță la plata acestui onorariu.
Referitor la activitatea avocatului M.S., s-a reținut acesta nu a încheiat niciun contract de asistență juridică cu executorul judecătoresc A.C. ci doar a substituit pe avocatul A.F. în dosarul 154/45/2011 al Curții de Apel Iași și nu a încasat niciun onorariu.
S-a mai reținut în motivarea hotărârii că petiționarul prin plângerea formulată împotriva rezoluției, impută procurorului că nu are pregătirea necesară în domeniul finanțelor, a evidenței contabile, însă precizăm că activitatea profesiei de avocat se exercită în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/1995 care prevăd ce evidențe trebuie să țină avocatul și cine face verificarea acestora, astfel că procurorul în urma analizării acestor dispoziții legale și a actelor premergătoare a constatat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față de cei trei făptuitori.
Verificând dosarul cauzei, Dosarul penal nr. 394/P/2011 și 323/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, dosarul atașat nr. 755/45/2011 al Curții de Apel Iași la cererea petiționarului și actele dosarului, instanța de fond a mai reținut că situația de fapt, rezultând din actele premergătoare efectuate în cauză corespunde probelor administrate și analizate prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale atacată, iar criticile formulate prin plângerea adresată instanței sunt nefondate.
Astfel, s-a mai arătat că în cursul efectuării actelor premergătoare, petentul a fost citat să se prezinte la audiere la data de 17 august 2011 și 25 august 2011, sens în care s-a emis citație, dovada de îndeplinire a procedurii de citare din 16 august 2011 fiind semnată de petent și respectiv fiind invitat prin adresa din 18 august 2011 să se prezinte la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în vederea lămuririi aspectelor faptice care fac obiectul sesizării.
S-a apreciat că susținerile petentului că nu a fost citat la parchet și că mențiunile din rezoluție sunt false în ceea ce privește acest aspect sunt nesusținute.
Cu privire la intimatul avocat M.S., s-a constat că acesta nu a încheiat contract de asistență juridică cu B.E.J. A.C. ci l-a substituit pe avocat A.F. în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași.
Intimatul A.F. a încheiat contract de asistență juridică pentru B.E.J. A.C., căruia i-a asigurat asistența juridică în Dosar nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași, dosar având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată în care s-a depus împuternicirea avocațială, contract înregistrat în evidența contractelor de asistență juridică pe anul 2011. A fost înregistrat în evidențe și contractul de asistență juridică permanentă anuală încheiat cu B.E.J. A.C. în cauza penală nr. 154/45/2011 nu au fost solicitate de intimată cheltuieli de judecată. Onorariul de avocat de 1.300 RON a fost plătit de executorul judecătoresc la 17 februarie 2012 conform chitanței, iar onorariul pentru asistența juridică în Dosar nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași nu a fost achitat până la data de 18 iulie 2011, data sesizării penale, astfel că nu a existat chitanță fiscală emisă de apărător pentru a fi putut fi evidențiată în registrul de încasări și plăți.
Instanța de fond a apreciat că nu există dovezi în cauză că intimații au distrus bunuri.
În acest sens s-a reținut că actele incriminate ca fiind falsificate, contractul de asistență juridică, delegația de substituire nu s-a dovedit că sunt false sau falsificate în sensul legii penale.
S-a mai constatat că executorul judecătoresc A.C., până la pronunțarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nu a achitat onorariul pentru asistență juridică în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași, pentru a impune obligația corelativă intimatului avocat A.F. de înregistrare în contabilitate, declarare de venituri pentru plata implicită a impozitelor și taxelor legale.
Instanța de fond a constat că în cuprinsul rezoluției atacate nu se menționează că Dosarul nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași ar avea ca obiect o cauză civilă, dimpotrivă. Dosarul atașat 755/45/2011 al Curții de Apel Iași, nu are nicio legătură cu prezenta cauză având ca obiect plângerea petentului M.I. privind altă rezoluție de neîncepere a urmăririi penale cu privire la un magistrat procuror, soluționat definitiv prin Sentința penală nr. 29/1 martie 2012.
Prima instanță a mai constatat că celelalte critici formulate prin plângerea adresată instanței exced cadrului procesual de față, plângerea inițială adresată organelor de urmărire penală referindu-se la distrugerea unor bunuri cu ocazia executării silite de către intimați, fapt nedovedit și respectiv prin neînregistrarea în contabilitatea birourilor de avocați și biroul executor judecătoresc A.C. a contractului de asistență juridică, factura și chitanța de plată a onorariului în cauza penală nr. 154/45/2011 pentru evaziune fiscală, fapte care nu au fost probate și raportat la această sesizare s-au efectuat acte premergătoare, pronunțându-se rezoluțiile atacate în cauză.
Instanța de fond a apreciat că situația de fapt reținută prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este corespunzătoare probelor administrate în faza actelor premergătoare și este reținută de instanță.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimați este legală și temeinică, iar criticile formulate în plângere sunt nefondate, iar cele rămase neanalizate exced cadrului procesual creat prin plângerea petentului ca mod de sesizare a organelor judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul M.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 7 decembrie 2012 sub nr. 394/45/2012.
La termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, respectiv 15 martie 2013, Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, conform dispozițiilor art. 302 alin. (2), rap. la art. 3851 art. 38515 lit. a) teza a II-a și la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. excepția inadmisibilității recursului declarat de petiționarul M.I. împotriva Sentinței penale nr. 135 din 28 august 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Excepția pusă în discuție este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesual penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României revizuită, cu referire la art. 21 din Legea nr. 47/1992 pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În consecință, revine părții interesate obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea procesuală prevăzută de Codul de procedură penală și în legi speciale.
Corespunzător principiului constituțional al exercitării căilor de atac, numai în condițiile legii, legea procesual penală a reglementat cadrul căilor de atac, precum și cazurile de casare.
Dispozițiile art. 3851 C. proc. pen. enumeră strict și limitativ hotărârile care pot fi atacate cu recurs, sentința atacată fiind definitivă. Totodată, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul legalității și unicității acestei căi de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Raportat la cauza dedusă judecății, se constată că dispozițiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, privind accelerarea soluționării proceselor publicată în M. Of. nr. 714/26.10.2010, au modificat prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., stabilind că hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) al aceluiași text de lege, este definitivă.
Potrivit art. XXIV alin. (1) din aceeași lege, hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Per a contrario, hotărârile pronunțate după intrarea în vigoare a legii menționate sunt supuse căilor de atac reglementate de legea nouă.
Prin urmare, prin această modificare legislativă, hotărârile pronunțate în fond în procedura prevăzută de 2781 C. proc. pen. au fost excluse din categoria hotărârilor susceptibile a fi atacate cu recurs, prevăzute de art. 3851 C. proc. pen.
În aceste condiții, se constată că Sentința penală nr. 135 din 28 august 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată sub imperiul modificărilor legislative instituite prin Legea nr. 202/2010, este definitivă și nu poate face obiectul controlului jurisdicțional, astfel încât recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva acestei hotărâri este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
Ca urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul M.I.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva Sentinței penale nr. 135 din 28 august 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2013.
Procesat de GGC - GV