Prin Sentința penală nr. 193 din 12 decembrie 2011, Tribunalul Olt, a condamnat pe inculpatul D.M.M., cetățean român, studii 12 clase, fără ocupație, necăsătorit, la:
- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen. în noaptea de 15/16 august 2008;
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 197 alin. (1) C. pen. în noaptea de 30/31 august 2008;
În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate acestuia și obligă inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 (șapte) ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
A fost condamnat inculpatul M.G.M., cetățean român, studii 8 clase fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale, la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev și ped. de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen. în noaptea de 15/16 august 2008.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. s-a anulat suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 80 din 20 aprilie 2010 a Judecătoriei Corabia definitivă prin neapelare și s-au repus în individualitatea lor pedepsele de:
- 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea faptei prev. și ped. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 la data de 14 iunie 2009;
- 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev și ped. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 la data de 14 iunie 2009.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză și pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 80 din 20 aprilie 2010 a Judecătoriei Corabia în pedeapsa rezultantă de 7 (șapte) ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a constatat că în perioada 09 martie 2011 - 17 martie 2011 inculpatul a fost arestat în altă cauză.
A fost condamnat inculpatul T.F.D., cetățean român, studii liceul, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale, la 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 197 alin. (1) rap. la alin. (3) teza I C. pen. în noaptea de 30/31 august 2008.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 8 din 18 ianuarie 2010 a Judecătoriei Corabia definitivă prin neapelare și s-au repus în individualitatea lor pedepsele de:
- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea faptei prev. și ped. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 la data de 01/02 mai 2009;
- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev și ped de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 la data de 01/02 mai 2009;
În baza art. 36 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză și pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 8 din 18 ianuarie 2010 a Judecătoriei Corabia în pedeapsa rezultantă de 10 (zece) ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., au fost obligați în solidar inculpații D.M.M. și M.G.M. la plata sumei de 2000 RON cu titlu de daune materiale și 20.000 RON daune morale către partea civilă P.S..
În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D.M.M. la plata sumei de 2000 RON daune materiale și 20.000 RON daune morale către partea civilă S.A.C..
În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.F.D. la plata sumei de 2000 RON daune materiale și 20.000 RON daune morale către partea civilă O.M.A.
A fost obligat fiecare dintre inculpați la câte 7500 RON cheltuieli judiciare statului.
A fost obligat inculpatul D.M.M. la plata sumei de 2500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă S.A.C.
Au fost obligați inculpații D.M.M. și M.G.M. la plata sumei de câte 1400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă P.S.
A fost obligat inculpatul T.F.D. la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă O.M.A.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
1. În noaptea de 15/16 august 2008, partea vătămată P.S. împreună cu martorele C.F. și C.C. s-au deplasat la discoteca din comuna V., județul Olt unde s-au întâlnit cu mai mulți tineri, printre care și inculpații D.M.M. și M.G.M. și, spre sfârșitul programului de discotecă aceștia au luat decizia de a avea raporturi intime cu partea vătămată cu motivarea că știau de la alți tineri "că aceasta a mai întreținut relații intime și cu alți băieți".
În acest scop au atras partea vătămată într-un loc întunecos și i-au propus să întrețină raporturi intime și pentru că aceasta a refuzat, contrar voinței sale, a fost imobilizată și lovită de inculpatul M.G.M., în zona capului, în stomac și în zona coastelor după care au imobilizat-o, au dezbrăcat-o de haine, întreținând cu aceasta un raport sexual normal mai întâi inculpatul D.M.M., în timp ce celălalt învinuit o ținea de picioare, iar apoi și inculpatul M.G.M. a întreținut un raport sexual normal cu partea vătămată, în vreme ce inculpatul. D.M.M. a ținut-o de picioare.
După săvârșirea faptelor, inculpații au abandonat-o pe victimă și i-au atras atenția să nu spună părinților săi despre cele întâmplate.
Partea vătămată P.S. a sunat-o pe telefonul mobil pe sora ei P. din București căreia i-a povestit ce s-a întâmplat, iar aceasta i-a apelat pe părinții lor P.M. și P.P., care s-au deplasat la locul unde se desfășura discoteca și au reușit să-l prindă pe inculpatul M.G.M., însă inculpatul D.M.M. a fugit.
Din raportul medico-legal nr. 1250/E/2008 din 16 octombrie 2008, rezultă că victima P.S. a prezentat la examinarea din 16 august 2008, "Himen inelar, membranos, lat de 0,2 - 0,4 cm cu marginea liberă prezentând ruptură completă la poziția 9 de pe cadranul convențional, ce interesează 2/3 din lățimea himenului, cu marginile epitelizate, sidefii."
Leziunile prezentate de victimă și situate la nivelul coapsei sunt specifice infracțiunii de viol și s-au putut produce în contextul unui raport sexual normal, posibil în cadrul unei infracțiuni de viol. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri contondente și compresiune cu degetele.
La data de 16 august 2008 victima P.S. a sesizat Poliția orașului Corabia cu privire la săvârșirea infracțiunii de viol de către de către cei doi inculpați în noaptea de 15/16 august 2008.
Inculpații D.M.M. și M.G.M. au declarat că, în noaptea de 15/16 august 2008 au fost împreună la discoteca din comuna V. cu mai mulți tineri printre care și victima P.S., recunoscând că, în baza unei înțelegeri prealabile, i-au propus acesteia să întrețină raporturi intime cu ei, propunere cu care victima a fost de acord.
Au fost de asemenea, examinate și obiectele de îmbrăcăminte pe care le-a purtat partea vătămată și s-a constatat că lipsea un nasture de la pantalonii scurți cu care a fost îmbrăcată aceasta în seara în care inculpații au săvârșit fapta, conform mențiunilor procesului-verbal de examinare din 16 august 2008.
Martorii P.M. și P.P., părinții părții vătămate P.S. au declarat că, după săvârșirea faptei, mama inculpatului D.M.M. a insistat în împăcarea cu victima.
Inculpații au făcut referire la împrejurarea că partea vătămată era cunoscută ca o persoană de moravuri ușoare, însă moralitatea victimei, chiar și în ipoteza veridicității ei, este lipsită de relevanță pentru existența infracțiunii.
2. În noaptea de 30/31 august 2008 în jurul orelor 24,00 părțile vătămate S.A.C. în vârstă de 17 ani 9 luni și 11 zile și O.M.A. în vârstă de 13 ani, 6 luni și 20 zile (la momentul săvârșirii faptei) au mers la discoteca din comuna V. împreună cu surorile lor S.D.A. și O.D., fiind transportate cu autoturismul condus de martorul S.M., unde s-au întâlnit cu inculpații D.M.M. și T.F.D.
Deși inculpatul T.F.D. a venit la discotecă însoțit de prietena sa, martora C.C., cei doi inculpați le-au propus minorelor părți vătămate S.A.C. și O.M.A. să meargă cu ei la locuința inculpatului D.M.M., pentru a lua cheile de la autoturismul (care în realitate era defect) cu care să le transporte în comuna B., propunere cu care acestea au fost de acord.
După ce au ajuns la locuința inculpatului D.M.M., acesta și partea vătămată S.A.C. s-au deplasat într-o altă cameră situată în partea dreaptă a locuinței, în timp ce inculpatul T.F.D. a rămas în camera situată la intrare cu partea vătămată O.M.A.
2.1. Rămânând singuri, inculpatul T.F.D. a întrebat-o pe minora O.M.A. în legătură cu anumite date personale inclusiv vârsta, ocupația, domiciliul aflând de la victimă vârsta acesteia, respectiv 14 ani și 6 luni precum și împrejurarea că este elevă la R..
Totodată, acesta a întrebat-o dacă are un prieten și dacă mai este virgină, propunându-i totodată să întrețină raporturi intime, iar aceasta i-a răspuns că are un prieten și este virgină, refuzând propunerea inculpatului.
Pentru că partea vătămată O.M.A. a refuzat propunerea sa, inculpatul a apucat-o de păr cu violență, a obligat-o să stea în genunchi și să întrețină un raport sexual oral, după aceasta, victima a început să plângă și a încercat cu forța să iasă afară din cameră.
2.2. Inculpatul D.M.M. în timp ce se afla cu partea vătămată S.A.C. cameră situată în partea dreaptă a locuinței, i-a propus acesteia să întrețină raporturi sexuale normale și cum a fost refuzat de aceasta, acesta a amenințat-o și bruscat-o, aruncând-o în pat, a tras de hainele cu care era îmbrăcată victima și în aceste condiții a întreținut un raport sexual normal cu victima circa 5 minute, după care i-a atras atenția victimei să nu spună nimic din cea ce s-a întâmplat.
Referitor la faptul ca S.A.C. și D.M.M. se cunoșteau de mai mult timp și erau în relații de prietenie, aspect invocat în apărare de acest inculpat este lipsit de relevanță pentru existența infracțiunii cu precizarea că oricum, victima era minoră și nu avea capacitate deplină de exercițiu, încât sub acest aspect, consimțământul în privința întreținerii de raporturi intime cu inculpatul, nu putea fi unul valabil.
Pe de altă parte, este de observat că inculpatul le-a atras pe cele două minore în domiciliul său, cu o motivare mincinoasă, întrucât autoturismul său era defect la acea dată.
Cele două victime s-au întâlnit în holul locuinței inculpatului D.M.M. și împreună au mers în centrul comunei de unde au fost luate de frații R. și transportate la domiciliul lor din comună, ulterior și-au anunțat familiile și au sesizat organele de poliție.
La data de 01 septembrie 2008 părțile vătămate S.A.C. și O.M.A. au fost examinate de Serviciul Județean de Medicină legală Olt.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 1341/E din 01 septembrie 2008 întocmit de Serviciul Județean de Medicină legală Olt a rezultat că minora parte vătămată S.A.C. a prezentat o deflorare incompletă veche, a cărei dată de producere nu s-a putut stabili (mai veche de 14 zile), pe cap, trunchi și membre nu a prezentat leziuni traumatice, iar din raportul de constatare medico-legală nr. 1343/E din 1 septembrie 2008 a rezultat că numita O.M.A. este virgină și la nivelul gurii nu a prezentat leziuni traumatice și nici pe corp, trunchi și membre.
În drept s-a reținut că fapta inculpaților D.M.M. și M.G.M., constând în aceea că în noaptea de 15/16 august 2008 în baza unei înțelegeri prealabile, prin constrângere, au întreținut fiecare un raport sexual normal cu victima P.S. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol de către două sau mai multe persoane împreună prev. de art. 197 alin. (1) și alin. (2) lit. a) C. pen.; fapta inculpatului D.M.M. constând în aceea că în noaptea de 30/31 august 2008 prin constrângere a întreținut un raport sexual normal cu victima S.A.C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. iar fapta inculpatului T.F.D. constând în aceea că în noaptea de 30/31 august 2008, prin constrângere, a întreținut un raport sexual oral cu victima O.M.A. în vârsta de 14 ani și 6 luni întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza I C. pen..
La individualizarea judiciară a pedepselor, s-a ținut seama de criteriile generale de pedeapsă prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptelor și făptuitorilor, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările care agravează săvârșirea faptelor, precum și de persoana și conduita făptuitorului atât în faza de urmărire penală cât și în fata instanței.
Instanța a apreciat că acțiunea civilă formulată de părțile civile este în parte dovedită și în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a obligat în solidar inculpații D.M.M. și M.G.M. la plata sumei de 2000 RON cu titlu de daune materiale și 20.000 RON daune morale către partea civilă P.S.; inculpatul D.M.M. la plata sumei de 2000 RON daune materiale și 20.000 RON daune morale către partea civilă S.A.C.; inculpatul T.F.D. la plata sumei de 2000 RON daune materiale și 20.000 RON daune morale către partea civilă O.M.A.
Cuantumul despăgubirilor materiale și morale este, în opinia instanței de fond, proporțional, adecvat, suficient, în raport cu trauma produsă victimelor, consecințele fizice și psihice, valorile lezate, gradul de percepție al acestora, nejustificându-se acordarea sumelor inițial pretinse de fiecare dintre acestea în cererea de constituire de parte civilă.
A fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpații D.M.M., M.G.M., T.F.D., părțile civile P.S., S.A.C. și O.M.A.
Prin Decizia penală nr. 248 din 12 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, au fost admise apelurile formulate de parchet și părțile civile, s-a desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând, s-a dispus descontopirea pedepselor aplicate inculpaților D.M.M., M.G.M. și T.F.D., care au fost repuse în individualitatea lor.
S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului D.M.M., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., de la 7 ani închisoare la 9 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului D.M.M., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen., de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului D.M.M. pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului M.G.M., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., de la 7 ani închisoare la 9 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-au menținut dispozițiile cuprinse în sentința penală apelată, privind aplicarea art. 85 alin. (1) C. pen. și, în baza art. 36 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedepsele aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 80 din 20 aprilie 2010 a Judecătoriei Corabia, astfel încât s-a dispus ca inculpatul M.G.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului T.F.D., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 85 C. pen., s-a anulat beneficiul suspendării condiționate privind pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului T.F.D. prin Sentința penală nr. 8 din 18 ianuarie 2010 a Judecătoriei Corabia și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente a câte 1 an închisoare, care vor fi contopite cu pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen. aplicată prin prezenta decizie.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul T.F.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-a majorat cuantumul daunelor morale acordate părților civile la suma de 40.000 RON pentru apelanta parte civilă P.S. și au fost obligați în solidar inculpații D.M.M. și M.G.M. la plata acestei sume către partea civilă, 40.000 RON pentru apelanta parte civilă S.A.C. și va fi obligat inculpatul D.M.M. la plata acestei sume către partea civilă și 50.000 RON pentru apelanta parte civilă O.M.A. la care va fi obligat inculpatul T.F.D.
Au fost menținute celelalte dispoziții din sentință.
Pentru a pronunța această decizie, verificând hotărârea apelată în baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei s-a constat că prima instanță a reținut o situație de fapt exactă bazată pe un material probatoriu concludent și just apreciat în baza căruia faptele inculpaților au fost încadrate în mod legal în prevederile art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. și respectiv art. 197 alin. (1) C. pen.
S-a arătat că apărarea inculpaților în sensul nevinovăției acestora respectiv a inexistenței infracțiunilor de viol pentru care au fost trimiși în judecată este infirmată de probele administrate respectiv declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor și actele medico-legale.
Astfel, partea vătămată P.S. a declarat, aspecte susținute și de martorele C.F. și C.C. că în noaptea de 15/16 august 2008 se afla la discoteca din comuna V., județul Olt, iar spre sfârșitul programului inculpații D.M.M. și M.G.M. au atras-o într-un loc întunecos și i-au propus să întrețină raporturi intime, însă întrucât partea vătămată a refuzat a fost imobilizată și lovită de inculpatul M.G.M. în zona capului, în stomac și în zona coastelor, după care a fost dezbrăcată de haine și în timp ce inculpatul M.G.M. o ținea de picioare, inculpatul D.M.M. a întreținut cu aceasta un raport sexual normal, după care și inculpatul M.G.M. a procedat în același mod în timp ce inculpatul D.M.M. a ținut-o de picioare.
După săvârșirea faptelor partea vătămată a fost abandonată și contrar susținerilor inculpaților, aceasta a anunțat imediat pe sora sa ce s-a întâmplat, care la rândul său i-a anunțat telefonic pe părinții părții vătămate P.M. și P.P. care s-au deplasat la locul în care se desfășura discoteca unde au reușit să îl găsească pe inculpatul M.G.M. întrucât inculpatul D.M.M. a fugit.
De asemenea raportul medico-legal nr. 1250/E din 16 octombrie 2008 menționează leziunile prezentate de partea vătămată P.S. cu ocazia examinării, respectiv "himen inelar, membranos, lat de 0,2 - 0,4 cm cu marginea liberă, prezentând ruptură completă la poziția 9 de pe cadrul convențional ce interesează 2/3 din lățimea himenului, cu marginile epitelizate, sidefii" leziuni ce s-au putut produce în contextul unui raport sexual normal prin lovire cu sau de corpuri contondente și compresiune cu degetele.
La aceeași dată partea vătămată P.S. a sesizat Poliția orașului Corabia, reclamând săvârșirea infracțiunii de viol de către cei doi inculpați, care însă în apărare au arătat că partea vătămată a fost de acord cu propunerea acestora de a întreține raporturi sexuale.
Curtea a apreciat că apărarea inculpaților nu este confirmată de probele administrate din care rezultă că s-au exercitat violențe asupra părții vătămate iar susținerea acestora că aceasta era cunoscută ca o persoană de moravuri ușoare nu este de natură să înlăture răspunderea penală pentru faptele săvârșite.
De asemenea, s-a constatat că probele administrate în cauză demonstrează și existența infracțiunilor și vinovăția inculpaților cu privire la infracțiunile de viol săvârșite în noaptea de 30/31 august 2008 împotriva părților vătămate minore S.A.C. și O.M.A.
Astfel, declarația părților vătămate și martorilor au confirmat împrejurarea că în noaptea de 30/31 august 2008 cele două părți vătămate s-au aflat la discoteca din comuna V. împreună cu surorile lor S.D.A. și O.D. iar inculpații T.F.D. și D.M.M. le-au propus minorelor să se deplaseze la locuința acestuia din urmă pentru a lua cheile de la autoturism, urmând ca ulterior să le transporte în comuna B. Părțile vătămate au fost de acord iar la locuința inculpatului D.M.M., acesta și partea vătămată S.A.C. s-au deplasat într-una dintre camerele locuinței, iar inculpatul T.F.D. a rămas cu partea vătămată O.M.A. în camera de la intrare. Acesta din urmă a întrebat-o pe partea vătămată O.M.A., vârsta și ocupația sa, aflând că aceasta avea 14 ani și 6 luni și că este elevă, după care i-a propus să întrețină raporturi intime, însă a fost refuzat. În aceste împrejurări inculpatul T.F.D. a prins-o de păr pe partea vătămată obligând-o să stea în genunchi și a obligat-o să întrețină un raport sexual oral. Partea vătămată a încercat să opună rezistență și a încercat să părăsească camera însă nu a reușit.
Curtea a apreciat că lipsa violențelor de pe corpul părții vătămate O.M.A. și împrejurarea că din raportul medico-legal rezultă că aceasta este virgină, aspecte invocate de către inculpat în susținerea nevinovăției sale respectiv a inexistenței infracțiunii de viol, nu este de natură să înlăture răspunderea penală a acestuia întrucât așa cum am arătat, din probele administrate rezulta că inculpatul a prins-o de păr pe partea vătămată și a obligat-o să stea în genunchi, obligând-o de asemenea să întrețină un raport sexual oral.
Contrar celor susținute de apelanții inculpați, respectiv că cele două părți vătămate și-ar fi adus aminte după o perioadă mai lungă de timp că au fost violate, din actele dosarului rezultă că S.A.C. și O.M.A. au fost examinate de Serviciul Județean de Medicină Legală Olt la data de 01 septembrie 2008, deci în ziua imediat următoare faptelor iar din raportul de constatare medico-legală nr. 1341/E din 01 septembrie 2008 rezultă că partea vătămată S.A.C. a prezentat o deflorare incompletă mai veche de 14 zile iar pe cap, trunchi și membre nu a prezentat leziuni traumatice. Însă din declarația părții vătămate S.A.C. dată la 31 august 2008 la Poliția Corabia rezultă că în noaptea de 30/31 august aceasta a fost amenințată și bruscată de inculpatul D.M.M., care i-a tras hainele cu care era îmbrăcată și a întreținut un raport sexual normal deși fusese refuzat de partea vătămată.
Chiar dacă majoritatea martorilor audiați în cauză sunt rudele părților vătămate sau persoane apropiate acestora, instanța de apel a apreciat că împrejurările relatate de către acestea în declarațiile date pe parcursul procesului penal nu pot fi puse sub semnul îndoielii, respectiv declarațiile lor nu pot fi înlăturate ca nesincere numai pe motivul rudeniei sau a prieteniei, întrucât în mod normal părțile vătămate au discutat imediat după săvârșirea infracțiunilor, având în vedere și starea în care se aflau cu persoanele apropiate, respectiv părinții acestora.
În raport de aceste considerente apelurile declarate de inculpați au fost apreciate nefondate, astfel încât în baza art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. au fost respinse.
Cu privire la apelurile declarate de parchet și părțile vătămate, instanța a apreciat că sunt fondate atât în ceea ce privește critica laturii penale cât și cea privind latura civilă.
Astfel, prin Sentința penală nr. 8 din 08 ianuarie 2010 a Judecătoriei Corabia, inculpatul T.F.D. a fost condamnat la un an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și respectiv un an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din același act normativ iar în baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. s-a dispus contopirea celor două pedepse în pedeapsa de un an închisoare cu suspendarea condiționate în condițiile prev. de art. 81 C. pen.
Ca urmare, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus, în baza art. 85 alin. (1) C. pen., anularea suspendării condiționate a pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului T.F.D. prin Sentința penală nr. 8/2010 a Judecătoriei Corabia în loc de pedeapsa de un an închisoare, sentința urmând a fi modificată în acest sens.
De asemenea, s-a arătat că este fondată și critica formulată de parchet și părțile vătămate prin motivele de apel cu privire la cuantumul pedepselor la care au fost condamnați cei trei inculpați, cuantum apreciat în mod corect ca fiind prea redus în raport de criteriile prevăzute de lege.
Curtea a arătat că faptele reținute în sarcina inculpaților sunt deosebit de grave, astfel încât în operația complexă a tratamentului penal trebuie să se țină seama de gradul ridicat de pericol social (infracțiunea de viol care a avut ca victime și două minore, una având la data faptei 14 ani și 6 luni), de consecințele nefaste ale faptelor inculpaților asupra dezvoltării psihice ulterioare în special a părților vătămate minore, de modul și împrejurările în care s-au comis faptele, de antecedentele penale ale inculpaților M.G.M. și T.F.D., astfel încât resocializarea viitoare pozitivă a acestora nu va putea fi posibilă decât prin aplicarea unor pedepse ferme.
Pentru a-și putea îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptelor și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana fiecărui inculpat, cât și atitudinii acestora de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul educativ al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, fiecare inculpat trebuind să știe, că pe lângă drepturi are și o serie de datorii, obligații, răspunderi care caracterizează comportamentul său în societate.
În raport de aceste considerente, cu referire și la atitudinea nesinceră a inculpaților pe parcursul procesului penal, instanța de apel a apreciat că se impune majorarea pedepselor la care au fost condamnați cei trei inculpați, instanța de fond respectiv pentru inculpatul D.M.M. condamnare la pedepse de 9 ani închisoare și respectiv 5 ani închisoare pentru cele două infracțiuni săvârșite, pentru inculpatul M.G.M. condamnarea la o pedeapsă de 9 ani închisoare iar pentru inculpatul T.F.D. 12 ani închisoare pentru infracțiunile săvârșite în cauza de față.
S-a apreciat fondată și critica formulată de apelantele părți civile sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate de prima instanță, și se impune majorarea acestui cuantum, prin raportare la toate datele cauzei respectiv natura infracțiunilor săvârșite, vârsta părților vătămate, consecințele acestor fapte, din actele existente la dosar rezultând că cele trei părți vătămate au avut nevoie de consiliere psihologică ca urmare a traumei produse prin săvârșirea infracțiunilor, astfel încât obligarea inculpaților la sume de câte 40.000 RON pentru fiecare dintre părțile civile P.S. și S.A.C. și respectiv 50.000 RON pentru partea civilă O.M.A., în vârstă de 14 ani și 6 luni la data săvârșirii infracțiunii, satisface cerințele justei și integralei reparări a prejudiciului moral cauzat precum și pe cel al proporționalității despăgubirilor cu prejudiciul încercat.
Critica apelantelor părți civile privind cuantumul daunelor materiale stabilite de prima instanță a fost considerată nefondată întrucât actele existente la dosar au dovedit existența unui prejudiciu material în cuantumul stabilit de 2.000 RON daune materiale, dovada acestui prejudiciu, care trebuie să fie cert, atât sub aspectul întinderii cât și al existenței trebuie să se facă cu probe conform disp. art. 1169 C. civ., iar pentru prejudiciile care pot apărea în viitor, urmare a faptelor inculpaților, părțile civile au posibilitatea de a se adresa instanței civile conform art. 20 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații D.M.M., M.G.M. și T.F.D.
Recurenții au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, arătând că în mod greșit instanțele le-au respins cererile de probatorii, în condițiile în care martorii erau oculari, respectiv D.M.Z. și C.C. hotărârea de condamnare fundamentându-se doar pe declarațiile părților vătămate și ale rudelor acestora. Criticile formulate nu au fost încadrate în vreunul din cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.
În recursul inculpaților, Ministerul Public a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., arătând că în cauză s-au administrat probe, respectiv rapoarte de constatare medico-legale, asupra cărora instanțele nu s-au pronunțat.
Analizând decizia recurată atât din perspectiva criticilor formulate cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată următoarele:
Referitor la motivul de recurs al inculpaților D.M.M., M.G.M. și T.F.D., Înalta Curte constată că acesta nu poate fi analizat prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare în limitele cărora poate fi făcută verificarea hotărârii.
Astfel, recurenții nu invocă nepronunțarea asupra unor probe administrate, ci respingerea acestora, critici ce nu se circumscriu dispozițiilor art. 385 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. Pe de altă parte, se constată că, în ceea ce o privește pe D.M.Z., inculpații nici nu au formulat o cerere de audiere a acesteia în calitate de martoră, iar referitor la C.C., instanța nu a respins cererea de ascultare în calitate de martor, ci a constatat imposibilitatea audierii acesteia, întrucât din procesele-verbale efectuate de organele de poliției însărcinate cu executarea mandatelor de aducere dispuse de către tribunal, a rezultat că aceasta este plecată din țară, în Italia, necunoscându-se adresa acesteia, astfel că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază însă că recursurile inculpaților sunt întemeiate în raport de cazul de casare invocat din oficiu de către parchet.
Astfel cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală, în cauză s-a dispus efectuarea unor rapoarte de constatare medico-legale având drept obiective, referitor la partea vătămată S.A.C., stabilirea dacă aceasta prezintă urmele unui raport sexual recent, dacă în cavitatea vaginală se constată prezența de spermatozoizi, dacă prezintă leziuni sau alte semne de violență, iar în ceea ce o privește pe partea O.M.A. și dacă aceasta prezintă sau nu urmele unui raport sexual oral. În acest sens, de la partea vătămată S.A.C. s-a recoltat secreție vaginală, iar de la partea vătămată O.M.A. un tampon cu salivă pentru efectuarea examenului morfologic.
Înalta Curte constată că niciuna dintre cele două instanțe nu a observat că rezultatele acestor probe nu se regăsesc la dosar, ele având în mod evident un caracter esențial, în condițiile în care inculpații D.M.M. și T.F.D. neagă faptul că ar fi întreținut raporturi sexuale cu victimele, pe corpul acestora nu s-au identificat niciun fel de leziuni traumatice, probatoriul care a condus la reținerea vinovăției constând în declarațiile părților vătămate și ale rudelor acestora.
De asemenea, referitor la partea vătămată P.S., Înalta Curte reține că, la examinarea sa de către medicul legist la data de 16 august 2008, a doua zi după data la care afirma că asupra sa s-au exercitat violențe, nu s-au constatat pe cap, trunchi și membre leziuni traumatice. Partea vătămată a revenit pentru examinare la data de 19 august 2008, "afirmând apariția unor echimoze pe corp" la examinarea medico-legală constatându-se echimoze pe fața internă a coapsei drepte, pe flancul stâng și la nivelul crestei iliace drepte, despre care s-a stabilit că s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri contondente și prin comprimare cu degetele.
În raport concluziile raportului de expertiză medico-legală în sensul că "leziunile de violență pot data din noaptea de 15/16 august 2008" și fără a solicita medicului legist să ofere o explicație suplimentară în raport de prima sa constatare de la examinarea din data de 16 august 2008 (când pe corpul părții vătămate nu s-au constatat leziuni traumatice), instanțele au reținut vinovăția inculpaților D.M.M. și M.G.M., înlăturând apărările formulate de către aceștia în sensul că au întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată P.S. cu acordul său.
Înalta Curte constată așadar că, pe de o parte, instanțele nu s-au pronunțat cu privire la unele probe administrate în cauză, care, astfel cum s-a arătat nici nu erau depuse la dosar, și pe de altă parte nu au observat că era necesară, în vederea stabilirii adevărului, suplimentarea probatoriului în sensul arătat anterior.
Față de aceste considerente, reținând incidența cazului de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 10 teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursurile inculpaților, va casa în totalitate hotărârile recurate și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Olt, stabilind, conform art. 385 alin. (4) C. proc. pen. ca ultimul act valabil de la care procesul să își reia cursul, încheierea de ședință din data de 21 noiembrie 2011. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează să facă demersuri în vederea obținerii rezultatelor asupra probelor biologice prelevate de la părțile vătămate S.A.C. și O.M.A., va solicita, printr-un supliment la raportul de expertiză medico-legală, explicații cu privire la concluziile legate de existența leziunilor traumatice pe corpul părții vătămate P.S. și la constatările medicilor legiști din data de 16 august 2008. De asemenea, instanța urmează să verifica dacă martora C.C. a revenit în țară și, în caz afirmativ, să procedeze la ascultarea nemijlocită a acesteia, putând să administreze și orice alte probe a căror utilitate va rezulta din cercetarea judecătorească.
În raport de soluția pronunțată, Înalta Curte va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de apărătorul ales al intimatelor părți civile P.S., S.A.C. și O.M.A., avocat M.R.
Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul pentru apărătorul din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpații D.M.M., M.G.M. și T.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 248 din 12 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează decizia penală recurată și Sentința penală nr. 193 din 12 decembrie 2011 a Tribunalului Olt și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Olt.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de apărătorul ales al intimatelor părți civile P.S., S.A.C. și O.M.A., avocat M.R.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenților inculpați până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2013.
Procesat de GGC - GV