Asupra recursurilor de față;
Prin Sentința penală nr. 78 de la 10 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală în Dosarul cu nr. 4466/63/2010, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Ș.C. din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 42 pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003 Titlul III cu aplicarea art 37 lit. a) C. pen., în art 20 C. pen. raportat la art. 42 pct. 1, 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art 37 lit. a) și b) C. pen.; din infracțiunea prevăzută de art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 20 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 42 pct. 1, 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale; în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare, iar conform art. 33 lit. b), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 864 alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin Sentința penală nr. 614/2006 a Tribunalului Mehedinți, definitivă prin Decizia penală nr. 3509/2007 a I.C.C.J., care s-a adăugat la rezultanta din contopire de mai sus, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale; s-a constatat că pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru care s-a revocat suspendarea, este concurentă cu pedeapsa de 2 ani închisoare la care a fost condamnat prin Sentința nr. 4002/2007 a Tribunalului din Milano, recunoscută prin Sentința penală nr. 1154/2010 a Judecătoriei Craiova, în executarea căruia inculpatul a fost încarcerat de la data de 17 mai 2007 la 05 februarie 2009, în total 1 (un) an 8 (opt) luni și 20 (douăzeci) de zile și, în baza art. 88 C. pen. și 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de mai sus perioada detenției de la 17 mai 2007 la 05 februarie 2009 și perioada detenției preventive de la data de 06 ianuarie 2010 la zi, menținându-se starea de arest preventiv a inculpatului și aplicându-i-se art. 64 lit. a), b) și art. 71 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.S.D. din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 42 pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003, în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 42 pct. 1, 3 din Legea nr. 161/2003 Titlul III; din infracțiunea prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002, în infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și, din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, în infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002; în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 42 pct. 1, 3 din Legea nr. 161/2003 Titlul III, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare; în baza 26 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale; în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; conform dispozițiilor art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale și s-au aplicat dispozițiile art. 64 lit. a), b) și art. 71 C. pen.
În baza art. 118 lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranță de la Ș.C. a următoarelor bunuri: - un dispozitiv de culoare gri tip gură de bancomat, prevăzut cu fantă de introducere a cardului, cititor al benzilor magnetice, precum și mai multe minidispozitive electronice fixate pe partea din spate a acestuia, legate între ele cu conductori de diferite culori; - un dispozitiv de culoare gri, tip gură de bancomat, prevăzut cu fantă de introducere a cardului și cititor al benzilor magnetice; - o cameră miniaturală, de culoare neagră, care are atașată o banda prevăzută cu mai multe circuite, având aplicat pe partea exterioară o substanță de fixare de culoare transparentă; - un dispozitiv electronic format dintr-un acumulator pentru telefoane mobile, de care este atașat prin conductori un dispozitiv prevăzut cu mufă USB, mai multe microcomponente electronice, precum și o cameră video miniaturală; - trei plăcuțe pentru circuite integrate, legate între ele prin conductori electrici, pe aceste plăcuțe fiind fixate prin lipire mai multe microcomponente electronice; - o gură de bancomat, de culoare neagră, care prezintă în partea din spate mai multe urme de lipituri; - un acumulator pentru telefoane mobile, având la unul din capete fixați prin lipire ce pare a fi artizanală doi conductori electrici; - un suport din material plastic transparent în care se află o miniplăcuță pentru circuite integrate prevăzută cu microcomponente electronice, de care este atașată, prin trei conductori, o mufă din plastic cu trei ieșiri și o carcasă de culoare gri, în care se află un acumulator; - un card de memorie, capacitate 128 Mb. Patru capete de citire/redare, prevăzute cu pini de conectare și un acumulator, de care sunt lipiți doi conductori electrici; - o fantă de introducere a cardului, din material plastic transparent; s-a dispus restituirea către inculpat a unui hard disk și a sumelor 3.200 euro și 450 de RON, un DVD numerotat cu marker permanent "5".
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin ordonanța din data de 22 decembrie 2009, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea a dispus în Dosarul nr. 202D/P/2009, disjungerea cauzei privind pe B.S.D. și "C." zis "Ș.", din municipiul Craiova și declinarea acesteia în favoarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 24 și 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, iar prin rechizitoriul din data de 29 martie 2010, a fost trimis în judecată inculpatul, Ș.C., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la acces fără drept la un sistem informativ faptă prev. de art. 26 raportat la art. 42 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003, Titlul III cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen.; falsificarea instrumentelor de plată electronică în modalitatea deținerii lor în vederea punerii în circulație, faptă prev. de art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. și deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic u aplicarea art. 37 lit. a) și b) din C. pen., precum și inculpatul, B.S.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la acces fără drept la un sistem informativ faptă prev. de art. 26 raportat la art. 42 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003, Titlul III; complicitate la falsificarea instrumentelor de plată electronică în modalitatea deținerii lor în vederea punerii în circulație, faptă prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic și complicitate la deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, în final, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) din C. pen.
În fapt, instanța de fond a constatat că în ziua de 14 decembrie 2009, conform redării convorbirilor telefonice, inculpatul Ș.C. a discutat cu inculpatul B.S.D., despre modalitatea în care ar fi trebuit să îi parvină lui B.S.D., un pachet despre a cărui componență aceștia nu fac vorbire explicit, dar din desfășurarea discuției rezultă cu certitudine că aceștia cunoșteau componența pachetului. Din aceeași conversație rezultă că inculpatul, B.S.D., aștepta pachetul și că încerca să determine ajungerea acestuia în mâinile sale mai repede „vezi cu pachetul acesta, bă.. Cine e acela ?"
În ziua de 15 decembrie 2009, Ș.C. are o conversație împreună cu o persoană numită S. În cuprinsul conversației, aceasta îi povestește lui Ș.C. despre faptul că pachetul nu a plecat și că se află în Belgia, la anumite persoane și că a încercat să determine pe o anume persoană, A., să trimită pachetul către Ș.C.: „am vorbit cu A., mă luai azi cu ea la ceartă pe mes și îi zisei pe mine nu mă interesează pachetul să ajungă la Ș.C. ..".
Din discuția celor doi, rezultă aceeași îngrijorare asupra faptului că pachetul nu îi parvine mai repede lui Ș.C. și că eventual alte persoane s-ar putea să facă în așa fel încât ca pachetul să nu-i mai parvină acestuia. Întreaga conversație se poartă în jurul pachetului și a îngrijorării că nu ajunge în țară. Tangențial se discută și despre componența pachetului, dar nu se identifică concret conținutul acestuia.
La fila 46, din dosarul de urmărire penală, S. arată că cu ceea ce se află în componența pachetului se pot face bani atât în țară cât și în străinătate. În aceeași notă de îngrijorare și interes, se desfășoară și convorbirile din data de 15 decembrie 2009 dintre Ș.C. și S. precum și mesajul pe care în 17 decembrie 2009, îl primește Ș.C. pe telefonul său.
În data de 18 decembrie 2009, Ș.C. primește un SMS de la un post telefonic utilizat de numita S. care îl anunță că a discutat cu inculpatul, B.S.D. zis și B., că pachetul a plecat din Belgia către Satu Mare.
În data de 21 decembrie 2009, Ș.C. discută cu B.S.D., care îl anunță pe primul că pachetul a ajuns de 2 ore. În aceeași zi, circa o jumătate de oră mai târziu, între cei doi inculpați are loc o altă convorbire din cuprinsul căreia rezultă că B.S.D. desfăcuse pachetul, cunoștea conținutul său și chiar îi indică lui Ș.C. o parte din conținutul acestuia. Elementele din pachet sunt prezentate în discuția lor în jargon. Astfel, B.S.D. îi comunică că „era un ochi, și nu știu ce vrăjeli de astea, două baterii, unul de acela vechi, știi ce v-a făcut acesta acolo, atunci când ți-a făcut ție două de alea". Ș.C., în replică, îl întreabă: „și de alea nu e niciuna?". Răspunsul lui B.S.D. este de următoarea manieră: „de alea nu știu ce îi, că e ceva mare cu 3. Dar e mare frate, e cât un ochi! Asta să fie oare? Nu știu că e din trei bucăți".
Întreaga conversație, în continuare se desfășoară arătând că cei doi știau exact despre componența pachetului și utilitatea componentelor. În cuprinsul acesteia se discută despre baterii, capuri și se compară componentele cu altele pe care cei doi le cunoșteau fie din Germania, fie le dețineau acasă.
În aceeași zi, cei doi reiau aceeași conversație în legătură cu componența pachetului și despre faptul că pachetul respectiv o să fie trimis prin Fun Courier. Se arată de către B.S.D. că în pachet este o carcasă gri, încercând să îi arate caracteristicile, prin comparația cu o altă piesă similară ce i-a fost făcută lui Ș.C. La finalul conversației, Ș.C. îi solicită să i le trimită, pe toate bunurile, despre care au stat de vorbă. Astfel i se adresează lui B.S.D.: „.. pune-mi-le pe toate".
În data de 22 decembrie 2009, cei doi se înțeleg ca pachetul să fie trimis pe numele lui Ș.C. la adresa acestuia, în Craiova.
În ziua de 23 decembrie 2009, Ș.C. discută cu S. despre componența pachetului și că din conversația cu B.S.D. a înțeles că nu are mare lucru în el. S., în același jargon, vorbește despre faptul că i s-au trimis trei mâțe care sunt stricate și de o gură pe care o identifică de asemenea prin comparație cu un alt bun pe care îl cunoșteau amândoi. O bună parte din conversație se derulează asupra componenței pachetului care ar conține carcase cu sau fără fire și dacă, componentele sunt sau nu funcționale.
În data de 05 ianuarie 2010, Ș.C. primește un mesaj de la un post telefonic al cărui deținător nu este identificat că i s-a pus pachetul, iar în aceeași zi se poartă o conversație telefonică cu o persoană neidentificată care îi comunică că i s-a trimis pachetul prin Fun Courier.
În data de 06 ianuarie 2010, conform procesului-verbal de prindere în flagrant, inculpatul Ș.C., în jurul orei 14,15 s-a prezentat la sediul Fun Courier din Craiova, conducând o mașină marca "X" cu nr. de înmatriculare "Y". A intrat în sediu, a ridicat un colet ambalat într-un plic din material plastic de culoare albă pe care se afla o reclamă „oriunde cu plăcere", precum și adresa de net a lui Fun Courier. Intrând în autoturism, s-a deplasat cu acesta circa 60 m, a staționat câteva minute, a rupt ambalajul societății de curierat de culoare albă, a scos din el o cutie de culoare galbenă, de formă paralelipipedică, a aruncat ambalajul afară pe geam, a examinat conținutul cutiei și a așezat-o pe scaunul pasagerului din dreapta. în aceste împrejurări, dispozitivul format pentru prinderea sa, a intervenit și s-au ridicat de pe scaunul din dreapta față următoarele bunuri: - un dispozitiv de culoare gri, tip gură de bancomat, prev. cu fantă de introducere a cardului cititor al benzilor magnetice, precum și mai multe minidispozitive electronice, fixate pe partea din spate a acestuia, legate între ele cu conductori de diferite culori; - un dispozitiv de culoare gri, tip gură de bancomat, prev. cu fantă de introducere a cardului și cititor al benzilor magnetice; - o cameră miniaturală, de culoare neagră care avea atașată o bandă prevăzută cu mai multe circuite, având aplicat pe partea exterioară o substanță de fixare de culoare transparentă; - un dispozitiv electronic format dintr-un acumulator pentru telefoane mobile, de care era atașat prin conductori un dispozitiv prevăzut cu mufă USB, mai multe microcomponente electronice, precum și o cameră video miniaturală; - trei plăcuțe pentru circuite integrate, legate între ele prin conductori electrici, pe aceste plăcuțe fiind fixate prin lipire mai multe microcomponente electronice; - o gură de bancomat, de culoare neagră, care prezintă în partea din spate mai multe urme de lipire; - un acumulator pentru telefoane mobile, având la unul din capete fixați prin lipire ce pare a fi artizanală, doi conductori electrici; - un suport din material plastic transparent în care se află o miniplăcuță pentru circuite integrate prevăzută cu microcomponente electronice, de care este atașată, prin trei conductori, o mufă din plastic cu trei ieșiri și o carcasă de culoare gri în care se află un acumulator; - un pachet de țigări, în care se află un card de memorie Micro SD, capacitate 2 GB, un card de memorie capacitate 128 Mb, patru capete de citire/redare, prevăzute cu pini de conectare și un acumulator de care sunt lipiți doi conductori electrici și o fantă de introducere a cardului, din material plastic transparent.
În urma percheziției corporale efectuate asupra inculpatului Ș.C. au fost descoperite următoarele bunuri: un telefon mobil, în care se afla o cartelă, suma de 700 de euro, constituită din 3 bancnote din cupiura de 100 de euro și 8 bancnote din cupiura de 50 euro, suma de 450 RON, constituită din patru din cupiura de 100 RON și o bancnotă din cupiura de 50 RON, o cartelă telefonică cu sigla OM și un telefon mobil în care se află o cartelă SIM.
Totodată, s-a efectuat și o percheziție domiciliară, unde s-au descoperit mai multe formulare de primire de sume de bani de către inculpatul Ș.C., din diverse țări, acte privitoare la un plan de supraveghere a inculpatului în urma unei condamnări, acte de condamnare a inculpatului Ș.C. în străinătate, acte ale autoturismului marca "X" condus de inculpat la data de 06 ianuarie 2010, mijloace informatice și de stocare a datelor precum și suma de 2.500 euro compusă dintr-o bancnotă din cupiura de 500 euro, 2 bancnote din cupiura de 200 euro, 9 bancnote din cupiura de 100 euro și 14 bancnote din cupiura de 50 euro.
S-a efectuat un raport de constatare tehnico-științifică asupra dispozitivelor din pachetul transmis de către B.S.D. lui Ș.C. prin Fun Courier.
Din desfășurarea constatării tehnico-științifice și concluziile acesteia, instanța de fond a reținut următoarele: - cardul de memorie 128 MB conține un fișier ce cuprinde structuri de date bancare ce au asociate cu excepția uneia singure, șiruri de numere ce pot reprezenta coduri PIN asociate; - conținutul informațional al memoriei 45DB 161D extrase din montajul electronic, disimulat într-un dispozitiv artizanal conține șiruri cu o structură similară celei utilizate în sistemul bancar; - dispozitivul tip „gură de bancomat" prezintă resursele necesare achiziționării, procesării și memorării; - capetele magnetice de citire pot fi utilizate pentru citirea informațiilor memorate pe banda magnetică a cardurilor.
În concluziile raportului de constatare tehnico-științifică întocmit în 15 martie 2010, s-a reținut că dispozitivele ce au fost ridicate cu ocazia percheziției domiciliare nu conțin date care să îl incrimineze pe inculpatul Ș.C.
Potrivit situației de fapt reținută mai sus, instanța de fond a apreciat că că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de art. 20 C. pen., raportat la art. 42 pct. 1, 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.; art. 20 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. și infracțiunea prev. art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen. (în ceea ce-l privește pe inculpatul Ș.C.), precum și infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și cea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 (în ceea ce-l privește pe inculpatul B.S.D.).
Prima instanță a dispus pe cale de consecință, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu - pentru inculpatul Ș.C. -, respectiv: din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 42 pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003 Titlul III, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 20 C. pen., raportat la art. 42 pct. 1, 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.; din infracțiunea prevăzută de art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 20 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. și, de asemenea, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu - pentru inculpatul B.S.D. -, respectiv: din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 42 pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 42 pct. 1, 3 din Legea nr. 161/2003 Titlul III; din infracțiunea prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 în infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 în infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
Față de aceste considerente, instanța de fond a procedat la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina acestora, ținând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penale, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorilor și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală; ținând cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de împrejurarea că inculpatul Ș.C. nu lucrează, este recidivist, a săvârșit fapte similare cu cele ce sunt deduse judecății în prezenta cauză, atât în țară, cât și în străinătate, fiind condamnat anterior la o pedeapsă cu suspendare în țară, iar în Italia la o pedeapsă de doi ani cu executare, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă rezultantă cu închisoare n cuantum maxim stabilit de lege, cu aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. b), 34 lit. b) C. pen., art. 83 C. pen. privind beneficiului suspendării executării pedepsei de 3 ani la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală a Tribunalului Mehedinți, întrucât în timpul termenului de încercare a săvârșit infracțiunile ce sunt deduse judecății în prezenta cauză, motiv pentru care în temeiul art. 864 alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin Sentința penală nr. 614/2006 a Tribunalului Mehedinți, definitivă prin Decizia penală nr. 3509/2007 a I.C.C.J.
În final, ținând cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de împrejurarea că inculpatul B.S.D. nu lucrează, nu s-a prezentat niciodată în fața instanței, instanța de fond a reținut ca acesta denotă indiferență față de ideea de dreptate și față de o eventuală angajare a responsabilității sale penale, ceea ce a impus aplicarea pedepsei rezultante cu închisoare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpații Ș.C. și B.S.D.
Inculpatul Ș.C. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, iar pe fond achitarea sa pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță; în ceea ce privește inf. prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 42 pct. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003, arată că instanța de fond în mod greșit a reținut săvârșirea infracțiunii chiar și sub forma tentativei, întrucât a primit un pachet care conținea diferite elemente informatice, a desfăcut acel pachet în mașină, deoarece avea convingerea că trebuie să primească un pachet cu haine mult mai mare, iar la câteva minute au intervenit organele de poliție, astfel încât, cu certitudine nu s-a făcut dovada vreunei extrageri frauduloase, în raport de conținutul constitutiv al infracțiunii menționată mai sus, al cărei element material al laturii obiective constă în accesul fără drept într-un sistem sau rețea informatică, ceea ce presupune o interacțiune a făptuitorului cu tehnica de calcul vizată; în cauză nu s-a dovedit că ar fi pus în executare o asemenea rezoluție infracțională, că ar fi început executarea acțiunii specifice elementului material a laturii obiective, deoarece nu a încercat în nici un fel să acceseze un sistem sau rețea informatică, ci numai a deținut câteva minute un pachet în care se aflau elemente și dispozitive, neputându-se aprecia că aceasta constituie un început de executare; cu privire la inf. prev. de art. 20 raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, menționează că pentru săvârșirea acestei infracțiuni nu este suficient să se rețină numai scopul pentru care inculpatul a deținut anumite instrumente informatice, scop contestat de altfel de acesta, deoarece, așa cum a arătat, a așteptat să primească un pachet cu haine; cu privire la această infracțiune se arată că, în cauză, nu s-a dovedit că ar fi pus în executare vreo rezoluție infracțională, că ar fi început executarea specifică elementului material al laturii obiective a infracțiunii, respectiv nu a încercat în niciun fel să falsifice vreun instrument de plată electronică; cu privire la inf. prev de art. 25 din Legea nr. 365/2002, se solicită în principal achitarea sa în raport de faptul că nu a cunoscut conținutul pachetului, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei la care a fost condamnat, arătând că nu s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, cu precizarea că împrejurarea că a fost condamnat anterior pentru fapte de același fel, nu poate conduce la concluzia că se impune aplicarea unei pedepse la maximul special, cu atât mai mult cu cât s-a revocat și beneficiul suspendării executării pedepsei.
Inculpatul B.S.D. solicită admiterea apelului inculpatului, desființarea sentinței și, pe fond, achitarea sa pentru inf. prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 42 pct. și 3 din Legea nr. 161/2003 și respectiv art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, întrucât, în cauza de față, din actele dosarului rezultă că a trimis un pachet conținând diferite elemente informatice inc. Ș.C., care a fost prins în flagrant de lucrătorii D.I.I.C.O.T. după ridicarea pachetului; menționează că această infracțiune nu poate reținută în sarcina inculpatului nici chiar sub forma tentativei, deoarece activitatea de executare începe atunci când anumite dispozitive sunt conectate la un sistem informatic în care sunt stocate datele, iar în cauză nu s-a făcut dovada începerii executării faptei de acces la un sistem informatic, impunându-se achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.; de asemenea, arată că se impune achitarea pentru același temei juridic și pentru cealaltă infracțiune, întrucât, cu ocazia percheziției efectuată la urmărirea penală, nu au fost identificate astfel de instrumente de falsificare și nici alte probe nu confirmă că a deținut instrumente de plată contrafăcute; cu privire la inf. prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, arată că pedeapsa la care a fost condamnat, de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție, este prea aspră atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare, în raport de circumstanțele personale și modalitatea concretă în care a fost săvârșită fapta, solicitând atât reducerea cuantumului pedepsei, cât și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.
S-a consemnat de către Curtea de Apel Craiova că apelurile sunt fondate.
Verificând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, s-a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, astfel încât apelurile declarate de inculpați sunt fondate.
S-a apreciat că în mod greșit prima instanță a procedat la condamnarea celor doi inculpați chiar și în condițiile schimbării încadrării juridice în tentativă la infracțiunile prev. de art. 42 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003 și respectiv art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002, în raport de următoarele considerente:
Astfel, constituie infracțiune, conform art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, accesul fără drept la un sistem informatic, cu precizarea că fapta este mai gravă dacă este săvârșită în scopul obținerii de date informatice. Fapta prevăzută de alin. (1) sau (2) are o gravitate sporită dacă este săvârșită prin încălcarea măsurilor de securitate.
Obiectul juridic special al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale referitoare la securitatea sistemelor informatice, iar obiectul material al infracțiunii îl constituie chiar sistemul informatic atacat, cu precizarea că prin „sistem informatic" se înțelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relație funcțională, dintre care, unul sau mai multe asigură prelucrarea informată a datelor, cu ajutorul unui program informatic (iar bancomatul reprezintă un sistem informatic, în sensul art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003).
Pentru existența acestei infracțiuni, fapta trebuie comisă „fără drept" și trebuie să fie îndreptată împotriva unui „sistem informatic", așa cum este el definit de legea menționată mai sus, cu precizarea că, pentru existența variantei agravante, este necesară îndeplinirea unei condiții legate de scopul săvârșirii infracțiunii și anume pentru obținerea de date informatice.
Elementul material în care se realizează infracțiunea, constă într-o acțiune, și anume „accesul fără drept" la un sistem informatic.
Prin „acces" în sensul legii, se înțelege a programa, a intercepta, a instrui, a recupera date din sau în oricare altă folosință a unei surse oferită de computere, incluzând date sau programe pentru computere, sisteme de computere, rețele de computere sau baze de date.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol generată prin accesul nepermis la un sistem informatic.
De asemenea, dispozițiile art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 incriminează falsificarea instrumentelor de plată electronice în modalitatea deținerii lor în vederea punerii în circulație.
În raport de aceste considerații de ordin teoretic, precum și de practica instanței supreme, se apreciază că în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpaților pentru infracțiunilor menționate mai sus, impunându-se achitarea pentru că aceste fapte nu există.
Așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor legale menționate mai sus și practica instanței supreme, invocată, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 42 din Legea nr. 161/2003 și respectiv art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002, nu este suficient să se aibă în vedere numai scopul pentru care inculpații au deținut pentru o perioadă de timp dispozitivele menționate anterior, fiind necesar să existe probe certe la dosarul cauzei că aceștia au săvârșit cele două infracțiuni, în oricare dintre modalitățile faptice prevăzute de lege.
Ori, în cauza de față, nu există probe că cei doi inculpați au săvârșit oricare dintre cele două infracțiuni sau că au început executarea vreuneia dintre infracțiuni, în vreuna dintre modalitățile prevăzute de lege, în calitate de autori sau de complice. Și aceasta, întrucât esențial pentru existența acestor infracțiuni este dovedirea, prin probe certe, a accesului fără drept la un sistem informatic, respectiv o montare a dispozitivului de citire a benzii magnetice a card-urilor în fanta bancomatului, prin care se introduce card-ul și se realizează citirea benzii magnetice a fiecărui card în parte, stocându-se astfel informația obținută, încălcându-se astfel măsurile de securitate prevăzute în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, și respectiv cu privire la cea de-a doua infracțiune, este necesar pentru existența acesteia să fie dovedită deținerea, posesia instrumentelor de plată falsificate și intenția valorificării lor. Ori, în cauza de față, din probele existente la dosar nu rezultă că cei doi inculpați ar fi deținut astfel de instrumente de plată contrafăcute, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la inculpatul Ș.C. nefiind identificate astfel de instrumente (cu această ocazie s-au ridicat diferite sume de bani, acte privitoare la un plan de supraveghere a inculpatului în urma unei condamnări, acte de condamnare a inculpatului în străinătate, acte cu privire la autoturismul condus de inculpat la 06 ianuarie 2010, prin hotărârea primei instanțe dispunându-se restituirea către acest inculpat a sumelor de bani ridicate în vederea confiscării, a unui hard-disk și a unui DVD).
De asemenea, nu există nicio probă la dosarul cauzei din care să rezulte că inculpații ar fi falsificat sau ar fi ajutat într-un anumit mod la falsificarea unor instrumente de plată electronică, sau că ar fi deținut sau că ar fi ajutat în vreun anumit mod la deținerea unor astfel de instrumente, cu intenția valorificării lor și, de asemenea, nu au ajutat în vreun mod, în sensul art. 26 C. pen., la accesul fără drept la un sistem informatic.
Așa cum s-a susținut în mod legal de către apelanții -inculpați prin motivele scrise de apel, numai deținerea unor dispozitive și elemente necesare pentru executarea unei activități ilicite, nu poate fi apreciată ca un început de executare a faptelor de acces la un sistem informatic sau de falsificare a instrumentelor electronice de plată contrafăcute, chiar și sub forma complicității.
Apelantul - inculpat Ș.C. a fost reținut de organele abilitate la scurt timp după ce a ridicat pachetul ce conținea dispozitivele menționate în procesul-verbal și aflat la dosarul cauzei, fiind astfel lipsit de posibilitatea de a trece ulterior eventual la comiterea infracțiunilor prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 și respectiv art. 42 alin. (1) și 3 din Legea nr. 161/2003, respectiv de a accesa un sistem informatic fără drept, sau de a intra în posesia eventualelor date de pe cardurile folosite de bancomat.
Cu privire la infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/203, se apreciază că apărarea formulată de inculpatul Ș.C., în sensul că nu a cunoscut conținutul pachetului care i-a fost trimis prin firma de curierat, ci acesta a avut convingerea că primește un pachet cu haine și un laptop, este nefondată.
Se apreciază că prima instanță nu s-a orientat la un cuantum al pedepsei în ceea ce privește acest inculpat care să aibă drept consecință recuperarea sa, în condițiile în care s-a dispus și revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată anterior inculpatului și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în cauza de față, ajungându-se astfel la un cuantum exagerat al pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002. Și aceasta, întrucât ceea ce contează, în esență, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forță care să-i arate inculpatului că a greșit, să-l determine la reflecție și să stimuleze la el dorința ca, pe viitor, să aibă o conduită corectă. Pedeapsa nu trebuie percepută ca o răzbunare din partea societății pentru că a greșit, ci era trebuie să trezească rezonanță în plan psihologic și să conducă în final la redarea lui societății, motiv pentru care se apreciază că o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, pentru o singură infracțiune care va fi reținută în sarcina inculpatului, este de natură să-și atingă finalitatea înscrisă în dispozițiile art. 52 C. pen.
Numai existența antecedentelor penale ale inculpatului, în raport de gravitatea faptei săvârșite, circumstanțele reale ale comiterii faptei și a unor date favorabile ce caracterizează persoana inculpatului (respectiv este o persoană tânără, prezentându-se în fața instanței la toate termenele de judecată, în stare de arest preventiv), nu poate constitui un motiv suficient pentru condamnarea acestuia la o pedeapsă într-un cuantum exagerat pentru o singură infracțiune la legea privind comerțul electronic. Și aceasta, întrucât, în procesul de individualizare a pedepsei, instanța trebuie să aibă în vedere nu numai un singur criteriu, ci toate criteriile prevăzute de lege, pentru că numai prin prisma acestora se poate diferenția pedeapsa aplicată unui infractor sau altul pentru același gen de infracțiuni.
În raport de aceleași considerații de mai sus, cu privire la inculpatul B.S.D., s-a menționat că se impune menținerea condamnării acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție. Deși acesta, prin motivele scrise de apel, a recunoscut săvârșirea acestei infracțiuni însă a apreciat că pedeapsa este prea mare, iar modalitatea de executare nu ceste corectă, nu are antecedente penale, totuși, instanța nu poate face abstracție de împrejurarea că acesta s-a sustras atât de la urmărire penală cât și de la cercetarea judecătorească, fiind trimis în judecată în lipsă, în condițiile emiterii unui mandat european de arestare la 19 martie 2010 și a unui mandat de urmărire internațională la aceeași dată.
De asemenea, cu privire la inculpatul B.S.D., a încercat tergiversarea soluționării cauzei la instanța de apel, formulând numeroase cereri pentru angajare de apărător care, după un termen de judecată în care solicitau amânarea cauzei pentru pregătirea apărării, depuneau cerere chiar la data fixată pentru soluționarea cauzei prin care încunoștiințau instanța că au reziliat contractul de asistență juridică încheiat cu inculpatul, astfel încât cauza a suferit mai multe amânări numai pentru acest motiv.
În aceste condiții, se apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție, aplicată inculpatului B.S.D., răspunde cerințelor prevăzute de lege, întrucât pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul inculpatului. Ca urmare, instanța de fond a reținut și a dat eficiență, în cazul inculpatului B.S.D., atât împrejurărilor concrete ale comiterii faptei, cât și aspectelor de circumstanțiere personală invocate de către inculpat, interpretând și aplicând corect prevederile art. 72 C. pen.
În raport de aceste considerente, apelurile declarate de cei doi inculpați au fost considerate ca fiind fondate, astfel încât, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise și, în consecință, în concret, pe calea Deciziei penale nr. 219 din 4 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova s-a dispus:
Admite apelurile declarate de inculpații Ș.C. (deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova) și b) O.S.D. împotriva Sentinței penale nr. 78 de la 10 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în Dosarul cu nr. 4466/63/2010.
Desființează în parte sentința penală apelată, sub aspectul laturii penale.
Descontopește pedepsele aplicate inculpaților, repunându-le în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.;
Dispune achitarea inculpatului Ș.C. pentru infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 42 pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003 și respectiv infracțiunea prev. de art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului Ș.C. pentru infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., la 2 ani închisoare.
Menține revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului Ș.C. prin Sentința penală nr. 614/2006 a Tribunalului Mehedinți, definitivă prin Decizia penală 3509/2007 a I.C.C.J., astfel încât inculpatul Ș.C. va executa, în final, prin cumul aritmetic, pedeapsa de 5 ani închisoare.
Constată că pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru care s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, este concurentă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală 4002/2007 a Tribunalului din Milano, recunoscută prin Sentința penală 1154/2010 a Judecătoriei Craiova, în executarea căreia inculpatul Ș.C. a executat în detenție de la 17 mai 2007 la 05 februarie 2009.
Menține deducerea din pedeapsa aplicată a detenției de la 17 mai 2007 la data 05 februarie 2009 și de la 06 ianuarie 2010 la 10 februarie 2011 (data pronunțării sentinței apelate) și deduce în continuare, respectiv de la 10 februarie 2011, la zi.
Menține starea de arest a inculpatului Ș.C. Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 11 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpatul B.S.D. pentru infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 42 pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 365/2002 și respectiv infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 42 pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003.
Menține dispoziția din sentință privind schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, în infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, precum și condamnarea inculpatului B.S.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru această infracțiune.
Interzice, cu titlul de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
Menține dispozițiile din sentința apelată privind confiscarea specială, restituirea unor bunuri către inculpatul Ș.C., precum și dispozițiile privind obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal s-au exercitat recursuri atât de către Parchet cât și de către cei doi inculpați.
Procurorul a invocat că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală și netemeinică.
S-a specificat că soluția de achitare a inculpaților în apel este evident contrară actelor și probelor administrate, care conturează existența faptelor, participația și vinovăția inculpaților.
Principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanței de judecată libertatea de a aprecia concludenta tuturor acestora, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului impune instanței să dea valoare acelor probe care coroborate cu altele exprimă adevărul, care nu se poate sprijini decât pe probe just apreciate.
Instanța de apel nu a observat că există la dosar probe care, valorificate împreună, duc la concluzia că inculpații sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată. Astfel: notele de redare a convorbirilor telefonice purtate între cei doi inculpați și alte persoane din anturajul acestora ce dovedesc preocuparea pentru tipul respectiv de activitate infracțională; raportul de constatare tehnico-științifică asupra card-ului de memorie; procesul-verbal întocmit de organele de poliție cu ocazia efectuării percheziției la domiciliul inculpatului Ș.C., ocazie cu care s-a identificat un stick de memorie ce atestă transferuri de numerar pe numele inculpatului de la diferite persoane din străinătate dar și între cei doi inculpați din prezenta cauză. Tot la locuința inculpatului au fost identificate cabluri pentru transfer de date informatice.
Probatoriul dovedește că inculpații au accesat sistemele informatice în vederea obținerii de date informatice și intenționau să procedeze la donarea instrumentelor de plată electronică.
Se invocă și cazul de casare de la pct. 10 în sensul că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra unei infracțiuni pentru care inculpatul B.S.D. Sorin a fost trimis în judecată, respectiv art. 26 C. pen. raportat la art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002.
Inculpatul Ș.C. a solicitat admiterea recursului, iar pe fond achitarea sa și cu privire la inf. prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, se solicită în principal achitarea sa în raport de faptul că nu a cunoscut conținutul pachetului, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei la care a fost condamnat, arătând că nu s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările concrete ale săvârșirii singurei fapte ce i-a rămas în sarcină, cu precizarea că împrejurarea că a fost condamnat anterior pentru fapte de același fel, nu poate conduce la concluzia că se impune aplicarea unei pedepse la maximul special, cu atât mai mult cu cât s-a revocat și beneficiul suspendării executării pedepsei. Se solicită aplicarea unei pedepse egale cu cât s-a executat până în prezent în regim de detenție.
Inculpatul B.S.D. solicită admiterea recursului și, pe fond, cu privire la inf. prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, se solicită în principal achitarea sa în raport de faptul că nu a cunoscut conținutul pachetului, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei la care a fost condamnat. Arată că pedeapsa la care a fost condamnat, de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție, este prea aspră atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare, în raport de circumstanțele personale și modalitatea concretă în care a fost săvârșită fapta, solicitând atât reducerea cuantumului pedepsei, cât și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.
Instanța de recurs analizând actele și lucrările dosarului, cazurile de casare invocare, persoanele recurente, cu abordarea eventuală și a cazurilor de casare examinabile din oficiu, potrivit art. 3856 C. proc. pen. reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Craiova, inculpatul Ș.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni, respectiv: complicitate la acces fără drept la un sistem informativ faptă prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 42 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003, falsificarea instrumentelor de plată electronică în modalitatea deținerii lor în vederea punerii în circulație, faptă prev. de art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 și respectiv deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din aceeași lege, iar inculpatul B.S.D. a fost trimis în judecată prin același rechizitoriu pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la acces fără drept la un sistem informatic prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 42 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003, complicitate la falsificarea instrumentelor de plată electronică în modalitatea deținerii lor în vederea punerii în circulație prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 și respectiv complicitate la deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002.
Astfel, s-a reținut că inculpatul Ș.C. avea trei prieteni care fuseseră arestați în Austria pentru infracțiuni privind comerțul electronic, iar un colet ce conținea echipamente și card-uri rămase de la aceștia, urma să fie trimis din Belgia către acest inculpat.
În urma verificărilor, s-a stabilit că respectivul colet ajunsese în Satu Mare, la inculpatul B.S.D., care îi comunicase telefonic inculpatului Ș.C. că deschisese coletul, spunându-i ce conține și că urma să-l trimită printr-o firmă de curierat la Craiova. În după-amiaza de 06 ianuarie 2010, s-a format un dispozitiv de prindere în flagrant a inculpatului Ș.C. care, în jurul orei 15 s-a prezentat la sediul Fun Courier Craiova, pe B-dul Decebal, cu un autoturism, a intrat în sediul firmei și a revenit la scurt timp cu un colet ambalat într-un plic din material plastic, de culoare albă, a intrat în autoturism, s-a deplasat pe o distanță de circa 60 de metri, după care a staționat, a desfăcut ambalajul pachetului și a scos o cutie din carton, de culoare galbenă, examinând conținutul pachetului, moment în care s-a acționat de dispozitivul de prindere în flagrant.
S-a stabilit că, în cutia de culoare galbenă, se afla un dispozitiv de culoare gri tip „gură de bancomat", mini-dispozitive electronice, un alt dispozitiv de același tip, o cameră miniaturală ce avea atașată o bandă prevăzută cu mai multe circuite, un dispozitiv electronic format dintr-un acumulator pentru telefoane mobile de care era atașat un dispozitiv, o mufă USB și mai multe componente electronice, precum și o cameră video miniaturală, trei plăcuțe pentru circuite integrate, un acumulator cu doi conductori electrici, un suport din material plastic în care se aflau mini-plăcuțe pentru circuite integrate de care era atașată o mufă din plastic, un card de memorie Micro SD și un altul marca San Disk, o fantă de introducere a card-ului din material plastic.
Aprecierea din partea instanței de apel că în mod greșit prima instanță a procedat la condamnarea celor doi inculpați chiar și în condițiile schimbării încadrării juridice în tentativă la infracțiunile prev. de art. 42 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003 și respectiv art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002, este o operațiune total justificată juridic.
Așa cum rezultă din interpretarea dată în cuprinsul lucrărilor juridice de specialitate dispozițiilor legale vizând infracțiunile menționate mai sus și practica judiciară a instanței supreme în materie, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 42 din Legea nr. 161/2003 și respectiv art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002, nu este suficient să se aibă în vedere numai scopul pentru care inculpații au deținut pentru o perioadă de timp dispozitivele menționate anterior, fiind necesar să existe probe certe la dosarul cauzei că aceștia au săvârșit cele două infracțiuni în oricare dintre modalitățile faptice prevăzute de lege.
Or, în cauza de față, nu există probe că cei doi inculpați au săvârșit oricare dintre cele două infracțiuni sau că au început executarea vreuneia dintre infracțiuni, în vreuna dintre modalitățile prevăzute de lege, în calitate de autori sau de complice. Și aceasta, întrucât esențial pentru existența acestor infracțiuni este dovedirea, prin probe certe, a accesului fără drept la un sistem informatic, respectiv o montare a dispozitivului de citire a benzii magnetice a card-urilor în fanta bancomatului, prin care se introduce card-ul și se realizează citirea benzii magnetice a fiecărui card în parte, stocându-se astfel informația obținută, încălcându-se astfel măsurile de securitate prevăzute în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, și respectiv, cu privire la cea de-a doua infracțiune, este necesar pentru existența acesteia să fie dovedită deținerea, posesia instrumentelor de plată falsificate și intenția valorificării lor.
Din probele existente la dosar nu rezultă că cei doi inculpați ar fi deținut astfel de instrumente de plată contrafăcute, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la inculpatul Ș.C. nefiind identificate astfel de instrumente, cu această ocazie s-au ridicat diferite sume de bani, acte privitoare la un plan de supraveghere a inculpatului în urma unei condamnări, acte de condamnare a inculpatului în străinătate, acte cu privire la autoturismul condus de inculpat la 06 ianuarie 2010.
De asemenea, nu există nicio probă la dosarul cauzei din care să rezulte că inculpații ar fi falsificat sau ar fi ajutat într-un anumit mod la falsificarea unor instrumente de plată electronică, sau că ar fi deținut sau că ar fi ajutat în vreun anumit mod la deținerea unor astfel de instrumente, cu intenția valorificării lor și, de asemenea, nu au ajutat în vreun mod, în sensul art. 26 C. pen., la accesul fără drept la un sistem informatic.
Numai deținerea unor dispozitive și elemente necesare pentru executarea unei activități ilicite, nu poate fi apreciată ca un început de executare a faptelor de acces la un sistem informatic sau de falsificare a instrumentelor electronice de plată contrafăcute, chiar și sub forma complicității. Posibil acest aspect s-a datorat și precipitării organelor de anchetă care l-au reținut pe Ș.C. la scurt timp după ce a ridicat pachetul ce conținea dispozitivele menționate în procesul-verbal și aflat la dosarul cauzei, fără a trece ulterior, eventual, la comiterea în concret a infracțiunilor prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 și respectiv art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, respectiv de a accesa un sistem informatic fără drept, sau de a intra în posesia eventualelor date de pe cardurile folosite de bancomat.
Susținerile pe acest palier juridic din recursul motivat al procurorului sunt chestiuni ce erau cunoscute în concret de către organele judiciare ce au instrumentat cauza și se poate spune astfel că nu sunt de natură să înlăture argumentele învederate în aprecierea unor soluții de achitare, fără a se răsturna prezumția de nevinovăție funcțională în favoarea învinuiților. Ele nu exprimă decât o notă subiectivă de privire a lucrurilor, un punct de vedere în sensul că inculpații ar fi accesat totuși sistemele informatice în vederea obținerii de date informatice sau, privit prin prisma prezenței la locuința inculpatului Ș.C. a unor cabluri de transfer de date informatice, o deducție forțată a intenției efective de procedare la donarea instrumentelor de plată electronică.
Cu privire însă la infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/203, apărarea formulată de inculpații recurenți, în sensul că nu au cunoscut conținutul pachetului, sau la ce pot folosi respectivele instrumente, care au fost trimise prin firma de curierat, este nefondată.
Astfel, din transcrierile înregistrărilor convorbirilor telefonice efectuate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Dolj, rezultă că inculpatul Ș.C. a fost încunoștiințat de celălalt inculpat - B.S.D. Daniel - despre existența pachetului și conținutul acestuia.
Ca urmare, pentru această infracțiune, hotărârea de condamnare a primei instanțe este perfect legală, fiind însă corect apreciat ca fiind fondat apelul declarat de inculpatul Ș.C. în ceea ce privește cuantumul pedepsei stabilit de prima instanță, respectiv la maximul special - 5 ani închisoare.
Și instanța de recurs consideră că, în condițiile în care s-a dispus și revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată anterior inculpatului și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în cauza de față, s-ar fi ajuns astfel la un cuantum exagerat al pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, instanța de apel echilibrând însă raportul fapte comise, urmări și, în alt plan, regimul punitiv concret de suportat, reducând semnificativ pedeapsa aplicată pentru încălcarea art. 25 din Legea nr. 365/2002.
Ceea ce contează, în esență, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forță care să-i arate inculpatului că a greșit, să-l determine la reflecție și să stimuleze la el dorința ca, pe viitor, să aibă o conduită corectă. Pedeapsa nu trebuie percepută ca o răzbunare din partea societății pentru că a greșit, ci era trebuie să trezească rezonanță în plan psihologic și să conducă în final la redarea lui societății. O pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare pentru o singură infracțiune care a fost reținută în sarcina inculpatului, este într-adevăr de natură să-și atingă finalitatea înscrisă în dispozițiile art. 52 C. pen., fără alte intervenții în materie, respectiv o reapreciere, o diminuare și mai accentuată a acesteia în ultima cale ordinară pusă la dispoziția părților.
În procesul de individualizare a pedepsei, instanța trebuie să aibă în vedere toate criteriile prevăzute de lege, pentru că numai prin prisma acestora se poate diferenția pedeapsa aplicată unui infractor sau altul pentru același gen de infracțiuni. În raport de aceleași considerații, cu privire la inculpatul B.S.D., se impune menținerea condamnării acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție. Acesta a manifestat o atitudine oscilantă raportat la recunoașterea săvârșirii acestei infracțiuni, însă la modul cert, inclusiv în recurs, a apreciat că pedeapsa este prea mare, iar modalitatea de executare nu ceste corectă. Inculpatul nu are antecedente penale însă instanța nu poate face abstracție de împrejurarea că acesta s-a sustras atât de la urmărire penală cât și de la cercetarea judecătorească, fiind trimis în judecată în lipsă, în condițiile emiterii unui mandat european de arestare la 19 martie 2010 și a unui mandat de urmărire internațională la aceeași dată. De asemenea, inculpatul B.S.D. a încercat tergiversarea soluționării cauzei la instanța de apel, formulând numeroase cereri pentru angajare de apărător, pentru ca, inclusiv în recurs să nu se prezinte în fața instanței de judecată.
În aceste condiții, pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție, aplicată inculpatului B.S.D., răspunde cerințelor prevăzute de lege, întrucât pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul inculpatului.
O notă aparte privește cazul de casare de la pct. 10 al art. 3859 C. proc. pen., invocat de Parchet, în sensul că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra unei infracțiuni pentru care inculpatul B.S.D. a fost trimis în judecată, respectiv art. 26 C. pen. raportat la art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002.
La o analiză atentă a dispozitivului Deciziei penale nr. 219 din 4 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova se constată într-adevăr inserarea mențiunii: „în baza art. 11 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpatul B.S.D. pentru infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 42 pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 365/2002 și respectiv infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 42 pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003".
O astfel de notă repetitivă, însă, nu evidențiază decât o simplă inadvertență, o eroare materială evidentă ce nu poate să conducă la o hotărâre efectivă din partea instanței de recurs de casare și de rejudecare in concreto a cauzei.
Instanța de apel redă în mod riguros întreg cadrul specific de drept penal material incident în speță, desfășurătorul procesual întreprins, face trimiteri ample la infracțiunile supuse dezbaterii juridice, cu defalcarea și aprofundarea lor, redă întocmai soluția corespunzătoare raportat la situația inculpatului Ș.C., pentru ca, trecând la B.S.D., aflat în fața aceluiași cadru acuzator, să insereze mențiunile inexacte redate.
Astfel de erori în mod evident nu pot fi catalogate ca impietând asupra fondului dezbaterii, nu pot fi înglobate în cazul de casare expres reclamat, nu pot conduce la o lipsă substanțială în pronunțare și în consecință nici recursul grefat pe asemenea motivări nu poate fi primit.
În raport de aceste considerente, toate recursurile promovate sunt de privit ca nefondate, inclusiv prin luarea în considerare a cazurilor de casare abordabile din oficiu, se constată de deplină acuratețe juridică în soluționarea apelurilor declarate, precum și a motivării auxiliare, astfel încât, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse, cu deducerea perioadelor executate de către inculpatul Ș.C.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din faza recursului vor fi suportate de inculpați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciu Teritorial Craiova și inculpații Ș.C. și B.S.D. împotriva Deciziei penale nr. 219 din 4 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Ș.C. durata reținerii și arestării preventive de la 17 mai 2007 la 5 februarie 2009 și de la 6 ianuarie 2010 la 30 martie 2012.
Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2012.
Procesat de GGC - LM