Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 17 din 29 octombrie 2012 a Tribunalului Suceava, a fost condamnat inculpatul D.B.C., la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., victimă fiind T.M.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 27 martie 2012, la zi.
S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului D.B.C.
S-a luat act că părțile vătămate T.V. și D.B., cu încuviințarea tutorelui - N.V. nu s-au constituit părți civile.
În temeiul art. 1349 alin. (1) și (2) și art. 1357 C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată din oficiu, conform art. 17 C. proc. pen., împotriva inculpatului D.B.C. și a fost obligat acesta la plata către fiecare din cele două părți vătămate la câte 5.000 RON cu titlu de daune morale.
Inculpatul D.B.C. a fost obligat la plata sumei de 3976,27 RON către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 138/P/2012 întocmit la 3 mai 2012 a fost trimis în judecată inculpatul D.B.C. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., reținându-se în sarcina sa, că la data 26 martie 2011, în locuința comună din satul Teșna, comuna Coșna, a exercitat acte de violență asupra mamei sale, victima T.M., care a căzut, lovindu-se la cap, de o ladă de lemne, ulterior, intervenind decesul acesteia.
Situația din rechizitoriu a fost confirmată de probele administrate în instanță.
Instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului D.B.C. de a exercita la data de 26 martie 2011 violențe fizice asupra mamei sale, îmbrâncind-o, ceea ce i-au cauzat decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. și ped. de art. 183 C. pen., text de lege în baza căruia, pe baza probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă dozată în limitele prevăzute de textul incriminator, considerând că nu se identifică nici un fel de element, de ordin real sau personal, căruia să i se poată atribui justificat caracterul de circumstanță atenuantă judiciară.
În procesul concret de individualizarea pedepsei, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., ținând astfel seama de limitele de pedeapsă indicate în textul incriminator, de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, de datele privind conținutul și condițiile concrete de înfăptuire a infracțiunii, precum și de persoana infractorului, inclusiv de conduita acestuia, în fața instanței.
În raport de toate criteriile de individualizare a pedepsei, instanța s-a oprit la pedeapsa principală de 6 ani închisoare, cuantumul acesteia fiind considerat necesar, dar și îndestulător, pentru reeducarea inculpatului. Alături de pedeapsa principală s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.
Inculpatul fiind judecat în stare de arest, s-a procedat la computarea arestării preventive, de la 27 martie 2012 la zi și la menținerea în continuare, a stării de arest a inculpatului.
Instanța de fond a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit, în cauză, părți civile.
Dând însă rezolvare acțiunii civile pornite și exercitate din oficiu, instanța a admis acțiunea civilă în baza art. 1849 alin. (1) și (2) și art. 1357 C. civ., conform art. 17 C. proc. pen. și l-a obligat pe inculpat, la plata către fiecare parte vătămată a câte 5000 RON, cu titlu de daune morale, reprezentând evaluarea prețului durerii suferite de copii victimei, ca urmare a comiterii infracțiunii.
Inculpatul a fost obligat și la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, care, prin apărător, a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, inculpatul a solicitat, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului pedepsei și suspendării condiționate a executării acesteia, conform art. 81 C. pen., a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74, 76 C. pen., precum și a stării de provocare. De asemenea, s-a solicitat aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., motivat de faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia nr. 125 din 14 decembrie 2012 a respins, ca nefondat apelul inculpatului împotriva Sentinței penale nr. 171 din 29 octombrie 2012 a Tribunalului Suceava, deducând în continuare durata arestării preventive pe care a menținut-o, obligând totodată, pe inculpat, la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța în acest mod, instanța de control judiciar a arătat că analiza actelor și probelor dosarului demonstrează existența aceleiași situații de fapt și de drept reținute de prima instanță care contrar susținerilor inculpatului a făcut o corectă și judicioasă individualizare a pedepsei, respingând în mod corect cererea de constatare a unor circumstanțe atenuante, inclusiv, a circumstanței atenuante a provocării.
Împotriva acestei din urmă decizii, inculpatul D.B.C. a declarat recursul de față arătând în memoriul depus la dosar, că, încă de la începutul cercetărilor, organul de urmărire penală l-a privit ca pe un criminal și că ar fi condus o ancheta de așa natură încât să i se rețină o vinovăție mai mare decât cea efectiv avută și, implicit o pedeapsă deosebit de aspră.
În recurs, petentul a reiterat, în esență, criticile invocate în apel, corect respinse de Curtea de Apel Suceava.
Înalta Curte, examinând decizia recurată, prin prisma motivului de recurs invocat, dar și din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe cu privire la reținerea situației de fapt, în sensul săvârșirii de către inculpat a agresiunii fizice asupra victimei prin lovire cu pumnii și picioarele, în mod repetat, cauzându-i decesul.
Se apreciază că în cauză s-a dat eficiența cuvenită dispoz. art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului a fost comisă în împrejurări constatate prin actul de trimitere în judecată.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a făcut un examen propriu, asupra modului în care prima instanță a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului, constatând de o manieră temeinică și motivată că procesului de evaluare concretă a criteriilor specifice individuale, i s-a acordat relevanță corectă, iar reținerea circumstanțelor atenuante judiciare în favoarea inculpatului - starea și lipsa antecedentelor - nu se impuneau în raport de natura, gravitatea și urmăririle infracționale.
Totodată, instanța de apel a relevat semnificația conținutului circumstanțelor atenuante prevăzute în art. 74 alin. (2) C. pen., concluzionând, pe rațiuni argumentate, că acestea nu-și aveau aplicabilitatea, în ceea ce privește persoana inculpatului, întrucât buna conduită a infractorului nu rezidă doar în lipsa antecedentelor penale, astfel cum prima instanță arăta, iar distinct, gravitatea faptei impunea o pedeapsă mai aspră, în scopul atingerii scopului preventiv și educativ a pedepsei.
Inculpatul a avut și anterior un comportament violent față de mama sa, fiind o persoană consumatoare de băuturi alcoolice, sub influența cărora provoca deseori scandal, stăpânit fiind de viciul băuturii își neglija copii, comportament care a dus la deteriorarea relațiilor cu rudele sale apropiate.
Faptul că victima se afla în stare de ebrietate nu poate fi considerat că a generat inculpatului puternice tulburări sau emoții, din moment ce era dovedit că inculpatul și victima obișnuiau să consume băuturi alcoolice, și ca având anterior mai multe incidente violente cu aceasta, nefiind incident prevederile art. 73 lit. b) C. pen.
Înalta Curte, la rândul său, atât în baza propriei evaluări asupra individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului față de criticile aduse de recurentul-inculpat deciziei instanței de apel la cazul de casare invocat, consideră că în contextul cauzei nu se justifica aplicarea unei pedepse al cărei cuantum să fie coborât sub minimul special prevăzut al textului incriminator, deoarece o examinare corespunzătoare a criteriilor obiective reglementate în art. 72 C. pen. obligă organul jurisdicțional la o evaluare de ansamblu a acestora, fără recunoașterea vreunei poziții prioritare a unuia dintre criterii, ceea ce determină concluzia că aspectele invocate de prima instanță, legat de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și de starea sa, nu pot fi preeminente în raport cu gradul extrem de ridicat de pericol social concret al faptei săvârșite, prin urmarea produsă, suprimarea dreptului fundamental la viață.
În raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate primi critica formulată în recurs de către recurentul inculpat, întrucât în speță pedeapsa principală aplicată de instanța de apel reflectă principiul proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, nejustificându-se aplicarea distinctă a circumstanțelor atenuante juridice, prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința aplicării regimului sancționator statuat prin art. 76 lit. b) C. pen., astfel încât nu este incident cazul de casare prev. în art. 385 pct. 14 C. proc. pen.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de recurentul-inculpat inculpatul D.B.C. împotriva Deciziei penale nr. 125 din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, va fi respins ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive.
Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.B.C. împotriva Deciziei penale nr. 125 din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 27 martie 2012, la 20 martie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2013.
Procesat de GGC - NN