Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 147 din 19 septembrie 2012, Tribunalul Suceava, în temeiul disp. art. 403 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 394 C. proc. pen., a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul Ș.D., ca inadmisibilă.
În temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizuentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că a fost sesizată prin Adresa nr. 325/III/6 din 27 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, cu cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 74 din 11 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 5293/99/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 678 din 12 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, formulată de condamnatul Ș.D. Prin concluziile sale, parchetul a considerat că motivele invocate de cel în cauză nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Cererea a fost înregistrată pe rol la data de 29 martie 2012, sub nr. 4188/86/2012. În motivarea cererii, revizuentul Ș.D. a invocat în esență că hotărârea instanței de fond este rezultatul unor grave abuzuri comise de procurorii care au instrumentat cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, precum și a mărturiei mincinoase depuse de către martora M.R.G.
A mai arătat că pe parcursul cercetării sale s-a efectuat o serie de acte de urmărire penală nelegale, în sensul că la data autorizării percheziției domiciliare (17 martie 2009) și respectiv la data desfășurării (19 martie 2009), nu era începută urmărirea penală, invocând în acest sens disp. art. 100 alin. (6) C. proc. pen. De asemenea, a arătat că la dosarul cauzei nu se află atașate suporturile magnetice pe care partea vătămată a susținut că a primit mesajele injurioase, ci doar un CD pe care sunt înscrise anumite mesaje pe care le-ar fi primit părțile vătămate.
În interesul soluționării cererii a fost atașat dosarul de fond menționat în care s-a pronunțat sentința penală a cărei revizuire se solicită.
Analizând cererea de revizuire formulată corelativ la dispozițiile legale care reglementează această instituție, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de motivele invocate, tribunalul a constatat că aceasta este inadmisibilă.
Astfel, prin Sentința penală nr. 74 din 11 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 5293/86/2010, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 678 din 12 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, s-au respins, ca nefondate, excepțiile de nulitate invocate de către inculpatul Ș.D.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul Ș.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- insultă, prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., parte vătămată fiind F.G.;
- insultă, prev. de art. 205 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., parte vătămată fiind F.O.
Inculpatul Ș.D. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- amenințare, prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, parte vătămată fiind F.G.;
- amenințare, prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, parte vătămată fiind F.O.;
- distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, parte vătămată fiind F.A.;
- ultraj, prev. de art. 239 alin. (1), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, parte vătămată fiind F.G.;
- ultraj, prev. de art. 239 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, parte vătămată fiind F.O.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. (2) C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni prev. de art. 82 C. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 și urm. C. pen.
Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Inculpatul a fost obligat să plătească părților civile:
- F.G., suma de 20.000 RON, cu titlu de daune morale;
- F.O., suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale;
- F.A., suma de 500 RON, despăgubiri materiale, și 2.000 RON, reprezentând daune morale.
Conform art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat telefonul mobil marca S.S.E. și cartelele telefonice cu seriile: AA, BB și CC, aflate într-un plic pe care este aplicat sigiliul MAI nr. DD și sigiliul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.
S-a făcut aplicarea disp. art. 913 alin. (7) C. proc. pen., la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, cu privire la CD-urile ce conțin imagini video și înregistrări audio.
Inculpatul Ș.D. a fost obligat să plătească statului suma de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.
Căile de atac promovate împotriva acestei soluții de către inculpat au fost respinse, ca nefondate, de instanțele de control judiciar, hotărârea de condamnare în discuție rămânând definitivă prin Decizia penală nr. 678 din 12 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 5293/99/2010.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel revizuentul Ș.D., pe care nu l-a motivat, arătând doar că a formulat plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea anumitor drepturi din Convenție.
În temeiul art. 99 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară, respectiv Hotărârea 387/2005 a C.S.M., Curtea recalifică prezenta cale de atac (care din eroare a fost înregistrată ca și recurs) în apel, iar completul de judecată care soluționează cauza este format din primii 2 judecători ai completului de recurs.
Analizând cauza pe baza lucrărilor și a materialului din dosar, raportat la dispozițiile art. 403 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul este nefondat.
În cererea de revizuire înaintată Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, revizuentul a criticat Sentința penală nr. 74 din 11 mai 2011, considerând-o rezultatul unor grave abuzuri ale procurorilor care au instrumentat cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, precum și a mărturiei mincinoase depuse de către martora M.R.G.
De asemenea, a precizat că la data autorizării percheziției domiciliare (17 martie 2009) și respectiv la data desfășurării (19 martie 2009), nu era începută urmărirea penală, invocând în acest sens disp. art. 100 alin. (6) C. proc. pen. De asemenea, a arătat că la dosarul cauzei nu se află atașate suporturile magnetice pe care partea vătămată a susținut că a primit mesajele injurioase, ci doar un CD pe care sunt înscrise anumite mesaje pe care le-ar fi primit părțile vătămate. Deși Curtea de Apel Suceava a întrebat părțile unde sunt telefoanele pe care au primit mesajele, acestea au declarat că nu le mai au.
Revizuentul a arătat că toate probele în susținerea cererii de revizuire se află în Dosarul nr. 5293/99/2010.
Prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. fac referire la descoperirea de fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, acest text de lege trebuind interpretat ca făcând referire la probe, și nu la mijloace de probă. Potrivit susținerilor petentului, instanțele, în cursul soluționării cauzei, nu au ținut cont de faptul că unele mijloace de probă erau lovite de nulitate, împrejurare în care nu poate fi vorba de probe ce nu au fost cunoscute de instanță în sensul textului legal.
În consecință, instanța de fond a constatat faptul că revizuentul nu a invocat fapte sau împrejurări necunoscute de instanțe la soluționarea cauzei, nefiind întrunite exigentele art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În ceea ce privește motivele prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. b), c) și d) C. proc. pen., revizuentul, căruia îi revine sarcina de a face dovada existenței unor astfel de împrejurări, nu a depășit stadiul simplelor afirmații. Potrivit art. 395 alin. (1) C. proc. pen., situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) și d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.
Și împotriva acestei decizii penale revizuentul-condamnat a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire.
Analizând recursul de față sub aspectul motivelor invocate de revizuent, cât și din oficiu în conformitate cu art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, decizia penală atacată fiind legală și temeinică.
Astfel, Înalta Curte apreciază că în mod corect a procedat instanța de apel care a respins apelul ca nefondat, reținând că revizuirea, cale extraordinară de atac, poate fi cerută numai în cazuri limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
În prezenta cauză, se constată că recurentul-revizuent urmărește, de fapt, o readministrare a probatoriului, făcând referire la situații și apărări de fond care ar fi putut fi invocate și avute în vedere de instanțe la soluționarea în fond a cauzei, acesta făcând confuzie între faptele probatorii - care, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, trebuie să fie noi pentru a justifica admisibilitatea cererii de revizuire formulate în baza acestui temei - și mijloacele de probă care servesc la aflarea adevărului.
Rezultă, așadar, că susținerile recurentului-revizuent nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. proc. pen., astfel încât criticile formulate nu pot fi primite, soluția de respingere, ca nefondată, a cererii de revizuire fiind temeinică și legală.
Totodată, vor fi avute în vedere prevederile art. 3859 pct. 1 C. proc. pen., conform cărora situațiile care constituie cazuri de revizuire prev. de art. 394 lit. b), c), d) C. proc. pen. se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei.
În lumina acestor considerații, având în vedere că în cauză nu se identifică alte motive de casare a hotărârilor atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul Ș.D. împotriva Deciziei penale nr. 110 din 9 noiembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul-revizuent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2013.
Procesat de GGC - AZ