R O M A N I A
Decizia nr.908 Dosar nr.2942/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul R.S.D. împotriva deciziei penale nr.253/A din 19 iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
S-a prezentat recurentul inculpat, R.S.D. aflat în stare de arest, asistat de av. D.D., apărător ales, lipsă fiind intimata parte civilă L.D.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a expus pe larg motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și în principal, trimiterea dosarului spre rejudecare primei instanțe, pentru completarea probatoriului, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat, motivând că, pe de o parte, probatoriul administrat în cauză este complet, stabilind cu certitudine vinovăția în sarcina inculpatului, iar pe de altă parte, față de modalitatea în care a fost comisă infracțiunea și gravitatea faptei nu se impune redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.
Inculpatul, în ultimul cuvânt acordat a arătat că regretă fapta comisă.
C U R T E A,
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.101 din 13 februarie 2002 a Tribunalului Timiș a fost condamnat inculpatul R.S.D. , la 7 ani închisoare, în baza art.197 alin.1 Cod penal.
În baza art.174, art.175 lit.h Cod penal, a fost condamnat același inculpat, pentru infracțiunea de omor calificat, la 20 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele în cea mai grea, pe care a sporit-o cu 1 an închisoare și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 21 ani închisoare, cu aplicarea art.71 Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă, durata arestării preventive din data de 15 august 2000, la zi.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,e Cod penal, pe o durată de 5 ani.
În baza art.118 lit.b Cod penal, a confiscat de la inculpat un tricou, ridicat în cursul urmăririi penale.
A respins, ca tardiv formulate, pretențiile părții vătămate L.D.
Inculpatul a fost obligat la 24.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
Inculpatul locuiește împreună cu mama sa. În același imobil, locuia și victima O.E., ce se afla în relații de prietenie cu mama inculpatului. În oraș, a văzut-o pe victimă discutând cu o prietenă în fața imobilului, el intrând prin ușa din spate.Trecând pe lângă ușa aratamentului în care locuia victima, inculpatul a intrat și s-a postat în spatele ușii de la intrare, așteptând revenirea victimei, pe care intenționa să o sperie. Când victima a intrat în apartament, inculpatul a prins-o din spate, punându-i mâinile pe ochi, moment în care aceasta s-a speriat și a încercat să fugă, împiedicându-se și căzând, fapt ce l-a determinat pe inculpat să ia hotărârea de a o viola. Astfel, s-a aruncat asupra victimei, a imobilizat-o, aplicându-i mai multe lovituri și a întreținut cu ea un raport sexual și, întrucât, aceasta se zbătea și a încercat să țipe, inculpatul a strâns-o de gât, omorând-o.
După uciderea victimei, a dat drumul la gazul metan din bucătărie și a aprins o cârpă care era agățată în cuier, cu intenția de a provoca un incendiu care să șteargă urmele faptei comise.
Apoi inculpatul a părăsit apartamentul victimei lăsând-o pe aceasta întinsă pe pardoseala holului în poziție de cubit dorsal.
Întors în apartamentul său, inculpatul și-a dat jos tricoul care era plin de sângele victimei și pe care l-a lăsat în camera sa, pe birou, tricou care a fost ridicat de organele de poliție, după care s-a deplasat la o terasă situată vis-a vis de blocul în care locuia, unde a stat până în jurul orelor 22,00, când, a văzut-o pe mama sa, care a intrat în bloc și căreia i-a relatat o poveste imaginară, conform cu care, ar fi fost forțat de 3 indivizi, să o violeze pe victima de la apartamentul 1, solicitând acesteia, să anunțe poliția deoarece are impresia că vecina sa este moartă.
Din raportul medico-legal întocmit în cauză a rezultat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se asfixiei mecanice prin sugrumare și sufocare cu mâna , leziunile tanatogeneratoare fiind rezultatul compresiunii orificiilor nazale și bucal, victima suferind o fractură de hiord. În cuprinsul aceluiași raport de expertiză sunt descrise 36 de leziuni de violență prin lovirea cu și de corpuri dure, medicul legist opinând că aceste leziuni, din punct de vedere al criteriologiei medico-legale, se încadrează în categoria leziunilor de autoapărare.
De asemenea, din buletinul de analiză, rezultă că în secreția vaginală și anală a victimei s-au găsit sperrmatozoizi iar medicul legist concluzionează de prezența echimozelor pe partea internă a coapselor victimei indică consumarea raportului sexual cu opoziția victimei.
Potrivit concluziilor buletinului biocriminalistic sângele depistat pe tricoul inculpatului are grupa sanguină A.II, aceeași cu cea a victimei.
Conform unor expertize psihiatrice făcute de I.M.L.”Mina Minovici” București, în timpul procesului, inculpatul care prezenta tulburare de personalitate de tip antisocial, a avut discernământul păstrat, la data comiterii faptelor.
În timpul procesului, inculpatul a recunoscut infracțiunea de omor, negând-o pe cea de viol care este, însă, dovedită, cu alte mijloace de probă inclusiv buletinul de analiză a secrețiilor vaginale și anale, a victimei.
În drept, faptele inculpatului, așa cum au fost comise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat, prevăzută de art.174, art.175 lit.h Cod penal și de viol, prevăzută de art.197 alin.1 Cod penal, infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat ținându-se seama de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Timișoara, Secția penală, prin decizia nr.253/A din 19 iunie 2002.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând art.3859 pct.18 Cod procedură penală (comiterea unei grave erori de fapt), art.3859 pct.17 Cod procedură penală (faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică și art.3859 pct.14 Cod procedură penală (greșita individualizare a pedepsei).
Recursul este nefondat.
În speță, nu s-a comis, reținându-se în sarcina inculpatului, infracțiunea de omor, nici o eroare gravă, fapta de viol fiind dovedită cu situațiile de fapt indicate de buletinul de analiză a secrețiilor vaginale și anale ale victimei cu recunoașterea inițială a inculpatului, care, la început nu a negat violul, susținând doar că l-ar fi comis forțat de 3 indivizi, situație nedovedită, cu nici un mijloc de probă. Fapta imputată inculpatului rezultând din mijloacele de probă arătate, nu era necesară recoltarea secrețiilor biologice ale inculpatului, mai ales că acesta, nu nega comiterea faptei. Pe de altă parte, nu este necesară nici o nouă expertiză psihologică a inculpatului, cele 2 expertize medico-legale psihiatrice fiind clare cu privire la discernământul inculpatului, pe care, acesta l-a avut în momentul comiterii faptelor.
Așa stând lucrurile, nu se poate pune nici problema casării cauzei cu trimitere pentru completarea probatoriului, acesta fiind complet.
Nici critica referitoare la încadrarea juridică a faptei nu este întemeiată. Prima instanță a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, dând, în același timp și o corectă încadrare juridică a infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art.174, 175 lit.b Cod penal.
Acțiunile violente folosite de inculpat în realizarea violului au fost de natură să ducă la moartea victimei iar făptuitorul prevăzând acest rezultat, l-a acceptat, în sarcina inculpatului, în mod corect, reținându-se, cele două infracțiuni, în concurs real.
În sfârșit, în raport de împrejurările în care s-au comis faptele, Curtea, constată și că pedepsele stabilite și aplicate sunt corect individualizate, corespunzătoare, criteriilor de individualizare a pedepselor, prevăzute de art.72 Cod penal.
Față cu cele arătate, Curtea va privi recursul de față, ca nefondat și-l va respinge, ca atare, în baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, menținând astfel, hotărârea atacată.
Conform art.88 Cod penal, se va deduce din pedeapsă, reținerea și perioada arestării, la zi.
Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E;
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.S.D., împotriva deciziei penale nr.253/A din 19 iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Deduce din pedeapsă, reținerea și perioada executării în arest preventiv de la 15 august 2000 la 21 februarie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică,azi 21 februarie 2003.