S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații S.S.I. și P.A. împotriva deciziei penale nr.262/A din 26 iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
S-au prezentat recurenții inculpați S.S.I., aflat în stare de arest, asistat de avocat R.N., apărător desemnat din oficiu și P.A., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat A.I.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorii celor doi inculpați au solicitat admiterea recursurilor declarate, casarea hotărârii pronunțate în apel și trimiterea dosarului spre rejudecare, Curții de Apel Timișoara, pentru încălcarea dreptului la apărare.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursurilor declarate și trimiterea dosarului instanței de apel, pentru rejudecare, întrucât, pe de o parte, prin hotărârea pronunțată a fost încălcat dreptul la apărare al celor doi inculpați, iar pe de altă parte, unul din membrii completului de judecată se afla în situația de incompatibilitate prevăzută de art.47 din Codul de procedură penală.
Inculpații, în ultimul cuvânt acordat, au arătat că sunt de acord cu apărătorii lor.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiș, prin sentința penală nr.201 din 18 martie 2002, în baza art.211 alin.2 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a din același cod, l-a condamnat pe inculpatul P.A., la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.26 raportat la art.288 alin.1 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat, la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
În baza art.61 Cod penal, a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 392 zile închisoare, din pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.212/1999 a Judecătoriei Bistrița și a dispus contopirea restului menționat, cu pedeapsa stabilită pentru noile infracțiuni, urmând ca inculpatul, prin adăugarea unui spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, să execute pedeapsa totală de 7 ani și 6 luni, cu art.71 Cod penal.
În baza art.211 alin.2 lit.a cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, l-a condamnat pe S.S.I., la 7 ani și 6 luni închisoare, cu art.71 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.88 Cod penal și art.350 Cod procedură penală, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului și constată că inculpatul S.S.I. este arestat în altă cauză.
În baza art.116 Cod penal, a interzis ambilor inculpați prezența în municipiul Timișoara, pe timp de 5 ani.
Inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 15.000.000 lei către partea civilă S.V. și la 450.000 lei către cumpărătorul de bună credință partea civilă Bulgaru Constantin, reprezentând despăgubiri civile.
Fiecare inculpat a fost obligat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a dispus și plata onorariilor de avocați, pentru apărările din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș sub nr.4228/P/2000, au fost trimiși în judecată inculpații P.A., pentru infracțiunile prevăzute de art.211 alin.2 lit.a și art.26 raportat la art.288 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art.37 lit.a și art.33 lit.a Cod penal și inculpatul S.S.I., pentu infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1 lit.a cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
Prin sentința penală nr.7/P din 8 ianuarie 2001 Tribunalul Timiș i-a condamnat pe fiecare din inculpați la câte o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, deducând arestul la zi și obligându-i pe inculpați la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare către stat.
Apelurile declarate de inculpați împotriva acestei sentințe au fost respinse, ca nefondate, de către Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr.147 din 28 martie 2001.
Inculpații au declarat recursuri împotriva acestei decizii, recursuri, admise de Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr.4325 din 12 octombrie 2001, care a casat decizia și sentința penală și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș, motivat de faptul că inculpații, având interese contrare, trebuiau asistați de apărători aleși sau din oficiu, diferiți.
Reînregistrată, după trimitere, cauza la Tribunalul Timiș, în vederea soluționării cauzei, s-au desemnat doi avocați, care să-i apere, li s-a pus, la dispoziție, dosarul spre a-l cunoaște și a-și putea fundamenta apărarea.
În urma rejudecării cauzei, Tribunalul Timiș a pronunțat sentința penală nr.201 din 18 martie 2002 prin care au fost condamnți inculpații și au fost obligați la despăgubiri civile și la cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței nr.201 din 18 martie 2002 au declarat apeluri inculpații, care au fost respinse ca nefondate de către Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr.262/A din 26 iunie 2002.
Această din urmă decizie, în termen legal, a fost atacată cu recursuri, de către inculpați, care au invocat faptul că li s-a încălcat dreptul de apărare, cauza fiind judecată, cu desemnarea unui singur apărător din oficiu, care i-a asistat pe amândoi, deși, prin susținerile personale făcute, cu privire la faptele ce li se impută, este dovedit că, au interese contrare.
Inculpații personal și, prin apărătorii din oficiu, au cerut casarea deciziei și trimiterea cauzei instanței de apel, spre rejudecare.
În același sens, a pus concluzii și reprezentantul Parchetului, care, în plus, a arătat și faptul că unul din membrii completului de judecată se afla în situația de incompatibilitate prevăzută de art.47 din Codul de procedură penală.
Recursurile sunt întemeiate.
Deși, în cauză, a fost pronunțată decizia Curții Supreme de Justiție nr.4325 din 12 octombrie 2001 prin care s-a constatat că cei doi inculpați au interese contrare, casându-se hotărârile instanțelor ierarhic inferioare și trimițându-se cauza pentru rejudecare, în condițiile legii.
Cu toate că instanța de recurs, casând cu trimitere, a indicat cum trebuie instrumentată judecata, instanța de apel a judecat calea de atac, tot cu asistarea inculpaților, de un singur apărător din oficiu, anume, de doamna avocat B.T. din cadrul Baroului Timiș.
În atare caz, cum, în cauză, există interese contrare și apărarea este obligatorie, conform art.171 alin.2 și 3 din Codul de procedură penală, pentru fiecare inculpat, este clar că o apărare corectă și eficientă a intereselor inculpaților nu se putea asigura decât prin numirea câte unui apărător din oficiu, fiecărui inculpat.
Neprocedând astfel și desemnând același apărător din oficiu pentru ambii inculpați cu interese contrarii, echivalează cu neasistarea acestora de către apărător, instanța de apel a încălcat dispozițiile referitoare la dreptul de apărare al inculpaților, încălcare ce duce, conform art.197 alin.2 și 3 Cod procedură penală, la nulitatea absolută a hotărârii atacate.
Spre aceeași soluție de casare cu trimitere duce și situația de incompatibilitate prevăzută de art.47 din Codul de procedură penală în care se află dl.judecător M.D. unul dintre semnatarii deciziei atacate, care, se mai pronunțase în cauză, în calitate de președinte al completului de judecată care a pronunțat decizia nr.147/A din 28 martie 2001.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să admită recursurile declarate de inculpați, împotriva deciziei atacate, pe care va trebui s-o caseze, în baza art.38515 alin.1 pct.2 lit.c Cod procedură penală, trimițând dosarul spre rejudecarea apelului, Curții de Apel Timișoara.
Se va menține starea de arest a inculpatului P.A..
Se va constata că inculpatul S.S.I. este arestat în altă cauză.
Văzând și reglementarea plății onorariilor pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N UMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursurile declarate de inculpații S.S.I. și P.A., împotriva deciziei penale nr.262/A din 26 iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Casează decizia penală atacată și trimite dosarul spre rejudecarea apelului, Curții de Apel Timișoara.
Menține starea de arest a inculpatului P.A.
Constată că inculpatul S.I. este arestat în altă cauză.
Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu, asigurată recurenților inculpați S.S.I. și P.A., în sumă de câte 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 21 februarie 2003.