S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr.217 din 4 iulie 2002 a Curții de Apel Iași.
S-a prezentat recurentul inculpat C.G., aflat în stare de arest, asistat de avocat A.I., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor atacate și reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca neîntemeiat, motivând că, față de antecedența penală a inculpatului, pedeapsa a fost just individualizată de instanțe.
Inculpatul, în ultimul cuvânt acordat, lasă la aprecierea instanței soluția.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.44 din 13 februarie 2002, Tribunalul Vaslui a condamnat, printre alții, pe inculpatul C.G. la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d și f Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b din același cod, dispunându-se, potrivit art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în condițiile art.71 și 64 Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 mai 2000 la zi.
Prin aceeași sentință au mai fost condamnți și inculpații N.G.C. și O.I.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R.A. și continuată de moștenitorii R.F. și R.M.
Obligă în solidar pe inculpații N.G.C.și C.G. la plata sumei de 3.000.000 lei despăgubiri civile către reprezentanții părții civile sus-menționați, iar aceștia solidar și cu inculpatul O.I., la 20.000.000 lei daune morale către aceleași părți.
Mai obligă pe inculpați în solidar să plătească părții civile Spitalul de Adulți Bîrlad suma de 5.570.586 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
În seara de 23 aprilie 2000 inculpații N.G.C. și O.I. trecând pe stradă, au văzut partea vătămată R.A. la geamul din bucătărie care era deschis și așa le-a venit ideea infracțională de a pătrunde pe geam în apartament pentru a sustrage bunuri.
În baza rezoluției infracționale inculpatul O.I. a escaladat geamul bucătăriei și a mers la ușa de acces deschizând-o pentru a-i permite inculpatului N.G.C. să intre înăuntru. Datorită zgomotelor produse partea vătămată R.A. a ieșit în hol și văzându-l pe inculpatul O.I. l-a întrebat ce caută acolo.
Acesta a început să-l lovească pe vătămat cu pumnii peste față, trântindu-l la pământ, moment în care a pătruns în apartament și inculpatul N.G.C. amândoi întrebându-l unde are banii și amenințându-l că îl omoară dacă nu spune.
Partea vătămată de frică le-a cerut inculpaților să-l lase în pace și a scos un portofel dându-i inculpatului O.I. suma de 380.000 lei, bani pe care-i avea în casă.
La plecarea din apartament inculpatul N.G.C. i-a aplicat o lovitură părții vătămate pentru a o împiedica să strige după ajutor.
Inculpații au împărțit banii și i-au cheltuit în noaptea respectivă și a doua zi pe băuturi alcoolice și alte produse.
După săvârșirea acestei fapte inculpatul N.G.C. a mers la localul „C.A.” împreună cu inculpatul O.I. și apoi la locuința concubinei sale M.M.
Inculpatul N.G.C. l-a vizitat a doua zi pe inculpatul C.G. la locuința numitei S.I. – concubina acestuia, și i-a povestit despre ceea ce au făcut în noaptea anterioară.
Inculpatul C.G. i-a propus să meargă din nou la apartamentul respectiv, crezând că partea vătămată mai poate avea bani.
În baza acestei înțelegeri în jurul orei 22,00, inculpatul C.G. a escaladat geamul de la baie și a pătruns în apartament, deschizându-i ușa inculpatului N.G.C.
Întrucât partea vătămată dormea, cei doi inculpați au căutat bani prin casă dar nu au găsit și s-au hotărât să care în holul apartamentului un televizor, două valize în care au pus 3 aparate radio și o mașină de scris.
Cei doi inculpați au lăsat bunurile în holul apartamentului pe care inculpatul C.G. l-a încuiat cu cheia și au mers la barul „A” iar peste o oră s-au întors.
Când au revenit în apartament, după aproximativ o oră inculpatul C.G. a trezit partea vătămată amenințându-l cu un cuțit să-i spună unde a ascuns banii, lovindu-l cu brutalitate peste față și corp, legându-i mâinile cu o sfoară și tăind firul de la telefon.
Inculpatul N.G.C. a luat o haină din imitație de piele din camera părții vătămate și amândoi au plecat, pe stradă oprind un taxi pentru a transporta cu el bunurile sustrase.
După ce au încărcat bunurile în autoturism, aceștia au comandat să fie duși la locuința numitei S.I. dar întrucât era noroi și nu se putea pătrunde au mers la locuința inculpatului O.I. unde au descărcat bunurile.
Mama inculpatului O.I. le-a cerut celor doi inculpați să plece, motiv pentru care inculpatul C.G. a luat cele două valize și le-a dus la locuința concubinei sale S.I.
A doua zi numitul C.M. – fratele inculpatului C.G., a luat de la inculpatul O.I. televizorul pe care l-a dus acasă la părinți și care a fost predat organelor de poliție.
Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul părinților inculpatului C.G.în lada patului a fost descoperit un aparat radio din cele sustrase de la partea vătămată iar la concubina inculpatului – S.I. s-a găsit în curte mașina de scris îngropată.
Partea vătămată R.A. a reușit să se dezlege abia a doua zi dimineață.
Ca urmare a leziunilor suferite a fost internată în Spitalul de Adulți Bîrlad cu diagnosticul de „traumatism cranio-facial cu hemoragie subarahnoidiană și hematom submandibular stâng, hemoragie subarahnoidiană cranio-traumatică, echimoze, excoriații la nivelul regiunii frontale, la nivelul regiunii fornatale, la nivelul pleoapelor, echimoze intense în regiunea mandibulară stângă și latero-cervicală stângă”, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr.217 din iulie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și desființând sentința privind pe incupatul C.G. a majorat pedepsele aplicate acestuia după cum urmează:
- de la 5 la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d,f Cod penal, cu art.37 Cod penal;
- de la 5 la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.2 cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal;
A menținut pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.G.
Declarând recurs, inculpatul C.G. a solicitat reducerea pedepsei.
În raport cu probele administrate, starea de fapt și vinovăția inculpatului recurent au fost corect reținute iar încadrarea juridică dată faptelor este legală.
În ce privește pedeapsa, fiecare în parte, cât și pedeapsa de executat, majorarea lor de către instanța de apel este justificată și corespunde atât pericolului social al faptelor comise cât și datelor ce caracterizează persoana inculpatului începând cu atitudinea sa nesinceră pe parcursul procesului penal și terminând cu antecedentele penale ale acestuia, fiind în msăură să realizeze prevederile art.52 Cod penal.
Prin urmare, neintervenind elemente noi atât în ce privesc faptele comise cât și în datele ce țin de persoana inculpatului, motivul de casare prin care se cere reducerea pedepsele este nefondat.
Pentru considerentele arătate și cum verificând hotărârea atacată prin prisma prevederilor art.3859 alin.3 Cod procedură penală, nu se constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală și a se dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G., împotriva deciziei penale nr.217 din 4 iulie 2002 a Curții de Apel Iași.
Deduce din pedeapsă, perioada executată în arest preventiv de la 1 mai 2000 la 21 februarie 2003.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2003.