Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 207 din 23 februarie 2001, Judecătoria Giurgiu, rejudecând cauza în fond după casare, a condamnat pe inculpata N.F. la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
A menținut liberarea condiționată pentru restul de 423 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 380 din 5 martie 1997 a Judecătoriei Giurgiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că, în noaptea de 24 octombrie 1998, inculpata a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate C.I. de unde a sustras bunuri în valoare de 5.000.000 lei.
Prin decizia penală nr. 199 din 11 iulie 2001, Tribunalul Giurgiu a luat act de declarația de retragere a apelului inculpatei.
În temeiul dispozițiilor art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 8 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor pronunțate, considerând că instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt atunci când a condamnat-o pe numita N.F., pentru infracțiunea dedusă judecății, întrucât nu ea este autoarea acelei fapte.
Recursul în anulare declarat este fondat.
Examinând actele și lucrările existente la dosarul cauzei în raport de prevederile legale, instanța supremă constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 207 din 23 februarie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă prin retragerea apelului, inculpata N.F. a fost condamnată la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.
În baza acestei sentințe, Judecătoria Giurgiu a emis mandatul de executare nr. 329 din 21 martie 2001.
În vederea executării mandatului sus menționat, organele de executare au identificat-o în vederea încarcerării pe numita N.F.
Așa fiind, împotriva acestui mandat a formulat contestație la executare numita N.F., arătând că ea nu a săvârșit nici o faptă penală, nefiind cercetată vreodată în acest sens de Poliția Izvoarele, jud. Giurgiu, că probabil este o coincidență de nume cu autoarea infracțiunii pentru că ea nu a locuit niciodată în această comună, că nu cunoaște nici o persoană cu numele de C.I. (partea vătămată din dosarul în cauză), și că, în urmă cu ceva vreme a pierdut buletinul de identitate, fiindu-i emise alte acte de identitate.
Prin sentința penală nr. 588 din 28 mai 2001, Judecătoria Giurgiu a admis contestația formulată de contestatoare împotriva executării sentinței penale nr. 207 din 23 februarie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă, și a dispus punerea de îndată în libertate, a acesteia de sub puterea mandatului nr. 329 din 21 martie 2001, al aceleiași instanțe.
Prin urmare, din actele existente la dosarul cauzei a rezultat că, în comuna Izvoarele, sat Chiriacu nu există nici o persoană cu numele de N.F., în realitate fiind vorba de numita G.M., condamnată prin sentința penală nr. 1402 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, la pedeapsa de 9 luni închisoare, în condițiile art. 81 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina sa, că pentru furtul comis în noaptea de 24 octombrie 1998, din locuința părții vătămate C.I., s-a prezentat organelor de urmărire penală și instanței de judecată sub o identitate falsă, aceea de N.F., folosindu-se de buletinul de identitate al acesteia, pierdut în anul 1991.
În consecință, cum numita N.F. cu datele de stare civilă menționate și domiciliul în com. M.B., jud. G., nu este autoarea infracțiunii de furt dedusă judecății, instanța supremă, constată că prin sentința penală nr. 207 din 23 februarie 2001, Judecătoria Giurgiu a comis o gravă eroare de fapt, atunci când a condamnat-o pentru această infracțiune, situație în care, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 4141 combinat cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare declarat, va casa hotărârile atacate, și rejudecând în fond cauza va dispune în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea sus-numitei, întrucât nu ea este autoarea infracțiunii.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței penale nr. 207 din 23 februarie 2001 a Judecătoriei Giurgiu și deciziei penale nr. 199 din 11 iulie 2001 a Tribunalului Giurgiu, privind pe inculpata N.F.
Casează hotărârile pronunțate.
În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpata N.F.
Onorariul de avocat pentru asistența juridică asigurată din oficiu intimatei inculpate N.F., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2003.