Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 590 din 19 iunie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea condamnatului S.G. de întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare.
S-a reținut, în esență, că motivele invocate de condamnat și anume că cei doi copii ai săi se află în grija bunicilor paterni care sunt bolnavi și au venituri insuficiente pentru a asigura creșterea minorilor, nu justifică întreruperea pedepsei.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 567 din 26 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat.
Împotriva ultimei hotărâri, condamnatul a declarat recurs solicitând casarea acesteia și întreruperea executării pedepsei.
Recursul declarat nu este fondat.
Din referatul de anchetă socială întocmit în cauză, a rezultat că familia condamnatului locuiește modest, însă aceste împrejurări nu pot constitui împrejurări speciale, în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei.
Astfel fiind, recursul declarat va fi respins, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 567 din 26 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 8 ianuarie 2004.