S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, împotriva deciziei penale nr.284/A din 10 iunie 2002 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpatul G.G.

S-au prezentat: intimatul inculpat G.G., aflat în stare de arest, asistat de avocat V.F., apărător desemnat din oficiu, precum și intimata parte vătămată C.E., lipsă fiind celelalte părți.

            Procedura de citare a fost îndeplinită.

            Procurorul a susținut și dezvoltat motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei și a solicitat admiterea acestuia așa cum a fost formulat.

            Intimata parte vătămată prezentă a arătat că este de acord cu recursul parchetului.

            Apărătorul inculpatului a cerut respingerea recursului declarat, ca nefondat, susținând că pedeapsa aplicată de instanță a fost corect individualizată, starea de provocare reținută în favoarea inculpatului fiind în concordanță cu probatoriul administrat.

            Inculpatul, în ultimul cuvânt acordat, a arătat că a lovit partea vătămată, la întâmplare.

 

C U R T E A

 

            Asupra recursului de față;

            În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

            Prin sentința penală nr.339 din 4 octombrie 2001 a Tribunalului Galați, inculpatul G.G. a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută în art.174 raportat  la  art.175 lit.i, cu aplicarea art.37 lit.a și art.73 lit.b Cod penal.

            În baza dispozițiilor art.10 din Legea nr.137/1997, s-a dispus revocarea beneficiului grațierii condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.191 din 4 februarie 1998 a Judecătoriei Onești, definitivă prin decizia penală nr.812/A din 16 iunie 1998 a Tribunalului Bacău și s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând să execute în total 7 ani și 8 luni închisoare.

            S-a aplicat inculpatului, în baza art.71 Cod penal, și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal pe durata executării pedepsei.

            În conformitate cu dispozițiile art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 16 aprilie 2001 la zi.

            Potrivit art.14 Cod procedură penală raportat cu art.998 Cod civil inculpatul, a fost obligat la plata sumei de 40.000.000 lei, daune materiale și 50.000.000 lei daune morale către partea civilă C.E. Inculpatul a fost obligat la 3.000.00 lei cheltuieli judiciare către partea civilă C.E.și la plata sumei de 3.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu către BA Galați s-a dispus să se avanseze din fondul Ministerului Justiției.

            Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele :

            În seara de 15 aprilie 2001, inculpatul G.G. a mers la discoteca „Hora din Munteni” din comuna Munteni, județul Galați, împreună cu martorulG.M. – frate, G.C.n – văr și M.G.– naș. În discotecă erau mai mulți tineri.

            La un moment dat, martorul  G.M. a început să se bată cu unul dintre tinerii ce erau în discotecă. Martora O.G., cumnata inculpatului, a intervenit să-i despartă pe cei doi, astfel că, la un moment dat, martorii  G.C. și G.M. s-au retras la autoturismul cu care veniseră, parcat lângă peretele discotecii.

            De teamă să nu fie bătuți s-au hotărât să plece, martorul  G.C.s-a urcat la volan, a pornit mașina și s-au oprit în șosea pentru    a-l  aștepta  pe  inculpatul  G.C.,  care  rămăsese în discotecă. Din mașină, martorul  G.M. a aruncat în grupul de tineri, la întâmplare, cu sticle cu bere.

            Grupul de tineri a ripostat aruncând cu pietre în autotursim și plecând în urmărirea acestuia, deoarece autoturismul s-a oprit în șosea pentru ca martorii  G.C. și G.M. să îl aștepte pe inculpat.

            În acest timp, inculpatul văzând desfășurarea conflictului a fugit către autoturism fiind urmărit de grupul de tineri care aveau o atitudine ostilă, proferând amenințări și aruncând cu pietre care au spart lentila din spate a autoturismului și l-au lovit pe inculpat. Fiind ajuns de grupul de tineri, inculpatul de teamă să nu fie bătut, a scos un cuțit ce-l avea supra sa și a început inițial să lovească la întâmplare, ținând cuțitul cu vârful în față. Deoarece grupul de persoane se apropiaseră de el, inculpatul a schimbat poziția cuțitului, cu vârful spre în jos, aplicând o lovitură de sus în jos spre o persoană care era mai aproape și care i s-a părut că intenționează să se repeadă asupra sa, lovind-o în zona umărului, după care s-a urcat în autoturism și a părăsit locul faptei.

            Persoana lovită în umăr, victima  C.C. a reușit să facă câțiva pași din șosea și până la fața discotecii unde a căzut datorită rănii produse și pierderii de sânge. A fost transportată la Spitalul Tecuci, dar în drum a decedat.

            Din raportul de constatare medico-legală nr.221/C din 16 aprilie 2001 a Serviciului de Medicină Legală Galați rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat anemiei acute prin hemoragie externă și internă consecutiv plăgii înțepat-tăiate din regiunea deltoideană stânga, secționarea pachetului vascular axilar penetrantă toracic stâng, cu plagă pulmonară stângă și hemopneumotorax stâng, produsă prin lovire cu corp înțepător tăietor, posibil cuțit. Plaga înțepat -tăiată a fost de mare gravitate, producând moartea victimei, între plagă și moartea victimei existând raport direct de cauzalitate. Direcția de pătrundere a corpului înțepător tăietor a fost de sus în jos și de la stânga spre dreapta, tăișul lamei fiind orientat spre partrea laterală stângă.

            Starea de fapt expusă s-a stabilit pe baza probelor administrate în cauză : proces verbal de cercetare la fața locului, raport de constatare medico-legală, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului.

            Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, acesta săvârșind fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de atitudinea ostilă și violentă a grupului de tineri din care făcea partea victima.

            De asemenea, în raport cu condamnarea anterioară de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.191 din 4 februarie 1998 a Judecătoriei Onești, sentință rămasă definitivă la data de 16 iunie 1998, pedeapsă care s-a constatat grațiată condiționat conform Legii nr.137/1997 în cursul termenului de încercare de 3 ani săvârșind infracțiunea de față, instanța a reținut agravanta recidivei postcondamnatorii prevăzută de art.37 lit.a Cod penal.

            În consecință, în baza art.334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice din art.175 lit.i Cod penal în art.175 lit.i cu aplicarea art.37 lit.a și art.73 lit.b Cod penal.

            Totodată, a dispus revocarea grațierii condiționate a pedepsei de mai sus, dispunând executarea ei alături de pedeapsa aplicată prin sentința apelată.

            În ceea ce privește latura civilă, reținându-se că inculpatul a achiesat la pretențiile părții civile, l-a obligat la plata integrală a despăgubirilor civile solicitate de aceasta.

            Împotriva acestei hotărâri procurorul și inculpatul  au declarat apel.

            În apelul parchetului se susține că în mod greșit s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit.b Cod penal. Pe de altă parte s-a apreciat că pedeapsa aplicată acestuia este mult sub minimul special, chiar în condițiile reținerii art.73 lit.b Cod penal.

            În dezvoltarea acestor motive se arată, în esență, că în raport cu împrejurările comiterii faptei nu se justifică aplicarea circumstanței atenuante, cu atât mai puțin cu cât conflictul a fost început de grupul de persoane ce-l însoțeau pe inculpat, iar victima nu a avut nici o contribuție, trecând întâmplător prin acel loc.

            În ceea ce privește individualizarea pedepsei, se constată că pedeapsa aplicată, chiar în condițiile reținerii provocării, este prea ușoară  în raport cu gradul de pericol social ridicat al faptei și al inculpatului care este recidivist în raport de pedeapsa anterioară aplicată tot pentru o infracțiune de violență.

            Inculpatul, în apelul declarat invocă încadrarea juridică greșită, susținând că fapta comisă constituie infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte și nu infracțiunea de omor.

            Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr.284/A din 10 iunie 2002, a admis apelul declarat de procuror și a desființat sentința numai în ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, pe care a majorat-o la 8 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții.

            Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

            Împotriva acestor hotărâri procurorul a declarat recurs a invocând un singur motiv de casare constând în aceea că instanțele au reținut nejustificat existența provocării, deoarece victima nu a contribuit în vreun fel la comiterea actului provocator.

            Recursul este nefondat.

            Ceea ce este determinant pentru existența provocării este starea psihică sub influența căreia a acționat făptuitorul, care trebuie analizată în raport cu elementele de ordin subiectiv ce rezultă din probe.

            În speță se constată, fără echivoc, faptul că inculpatul mânuind cuțitul, a lovit victima numai după ce a fost ajuns de grupul de persoane care l-au urmărit, proferând amenințări și aruncând cu pietre cu care l-au lovit, situație stabilită corec,t în concordanță cu probele dosarului.

            Astfel fiind, violența gravă exercitată de grupul de persoane asupra inculpatului, a fost de natură a-i produce acea tulburare psihică sub imperiul căreia, la rândul său, a acționat, așa cum prevăd dispozițiile art.73 lit.b Cod penal.

            Împrejurările în care fapta s-a produs demonstrează că reacția inculpatului s-a îndreptat spre o persoană care făcea parte din grupul ce   s-a manifestat în mod provocator, intenția sa fiind de a lovi pe aceasta și numai întâmplător, din greșeală, a fost  lovită victima.

            În atare situație, împrejurarea că nu a lovit pe cel vizat, ci pe o altă persoană, nu este de natură a înlătura starea de tulburare psihică în care se afla inculpatul și care a determinat riposta sa în condițiile arătate.

            Punctul de vedere exprimat în recurs, că în situația dată nu poate opera provocarea, întrucât actul provocator nu provine din partea victimei, nu poate fi primit, dată fiind situația că tulburarea psihică sub imperiul căreia a acționat inculpatul și care este o stare afectivă a fost de natură a-i diminua posibilitatea înfrânării actului de violență.

            Sub acest aspect este irelevantă împrejurare că tulburarea a fost determinată de către alte persoane decât de victimă, cu care dealtfel aceasta se afla împreună întâmplător, de vreme ce este dovedit și nici nu este contestat,  că victima numai dintr-o eroare a fost lovită în locul unei persoane care l-a provocat și care, în fapt, era vizată de inculpat.

            Astfel fiind, se constată că instanțele în mod corect au reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de provocare.

            În această situație, recursul declarat de procuror fiind neîntemeiat, urmează a se respinge ca atare.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, împotriva deciziei penale nr.284/A din 10 iunie 2002 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpatul G.G.           

Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 16 aprilie 2001 la 10 ianuarie 2003.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu asigurată intimatului inculpat G.G., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

            Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2003.