S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva deciziei penale nr.349/A din 27 iunie 2002 a Curții de Apel Galați.
Au lipsit: recurentul inculpat, pentru apărarea sa prezentându-se avocat B.D., apărător desemnat din oficiu și intimata parte civilă SN „I.F.”
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță care a dispus suspendarea executării pedespei sub supraveghere.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, deoarece scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins în cazul inculpatului, numai prin executarea pedepsei aplicate, în regim de detenție.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.77 din 19 februarie 2002, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul R.C. la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.3 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.74 lit.c și alin.ultim din același cod, cu referire la art.76 lit.c din același cod.
În conformitate cu dispozițiile art.861 alin.3 teza ultimă din Codul penal, s-a dispus suspendarea, sub supraveghere, a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani, în condițiile art.862 din Codul penal.
Conform dispozițiilor art.863 din Codul penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, condamnatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute la lit.a, b, c, d.
Pe latură civilă, în baza dispozițiilor art.14 din Codul de procedură penală, cu referire la art.998 din Codul civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile SN „I.F.” suma de 1.509.991 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În dimineața zilei de 16 martie 2001, inculpatul, deplasându-se cu căruța în zona canalului CA Sud aflat în administrarea sistemului de îmbunătățiri funciare Tecuci de pe raza stației de cale ferată Cosmești, județul Galați, a desprins cu mâinile 43 de dale din beton de pe pereții canalului și le-a încărcat în căruță.
Pe drumul spre casa sa, inculpatul a fost oprit pentru control, ocazie în care organul de poliție a constatat existența în căruță a celor 43 dale.
Cu adresa nr.4054 din 24 mai 2001, partea vătămată a comunicat că prejudiciul adus a fost de 2.585.727 lei, contravaloarea dalelor și că manopera de refacere a sistemului de irigații este de 1.509.991 lei.
Împotriva sentinței, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate, respectiv modalitatea de executare a pedepsei de 2 ani închisoare.
Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr.349 din 27 iunie 2002, a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art.861 alin.3 teza ultimă din Codul penal, dispozițiile art.863 din același cod și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa prin privare de libertate.
S-a făcut în cauză aplicarea art.71 și a art.64 din Codul penal.
Nemulțumit de această din urmă hotărâre, inculpatul a declarat recurs, motivul invocat fiind nelegala dispunere a desființării sentinței în ce privește modalitatea de executare a pedepsei.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Art.72 din Codul penal, text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, stipulează că la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art.52 din Codul penal, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Raportând cauzei aceste texte de lege, se reține că procedând la individualizarea pedepsei, instanța de apel a considerat pericolul social grav al faptei, aceasta aducând atingere sistemului de irigații, dalele fiind componente ale acestuia, împrejurărilor în care s-a săvârșit, respectiv inculpatul a desprins materialul de pe pereții canalului de aducțiune și, în același timp, persoana făptuitorului, acesta la data comiterii faptei, având antecedente penale din fapte asemănătoare.
Ca atare, stabilind executarea pedepsei prin privare de libertate, instanța a respectat și art.52 din Codul penal, respectiv scopul ei, acela al prevenției generale și speciale.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va fi respins.
Conform art.192 din Codul de procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva deciziei penale nr.349/A din 27 iunie 2002 a Curții de Apel Galați.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2003.