S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr.192 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București, privind pe inculpatul K.L.A.H.
A lipsit intimatul inculpat.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a susținut oral recursul în anulare, astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar, solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor atacate și menținerea hotărârii primei instanțe, care a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.324 alin.2 din Codul penal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.a din Codul de procedură penală.
C U R T E A
Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința nr.68 din 12 aprilie 2001 Tribunalul Militar Cluj a dispus, în baza art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.b din Codul de procedură penală, achitarea inculpatului civil K.L.A.H. pentru infracțiunea de neprezentare la încorporare, prevăzută de art.354 alin.2 din Codul penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele :
La data de 8 februarie 1999 inculpatul K.L.A.H. s-a prezentat la Centrul Militar Județean Cluj, în vederea încorporării. Susținând că face parte din organizația religioasă „Martorii lui Iehova”, a declarat în scris că acceptă să execute serviciul utilitar alternativ, conformitate cu prevederile Legii nr.46/1996. Ca atare, Centrul Militar Cluj l-a repartizat la S.C.”A” , dar el nu s-a prezentat la angajator.
Ulterior, la 12 martie 1999, inculpatul a declarat că s-a prezentat la societatea comercială la care a fost repartizat, dar nu dorește să execute serviciu utilitar alternativ, susținând că are calitatea de ministru ordinat al cultului „Martorii lui Iehova” și că ar fi scutit atât de îndeplinirea serviciului militar cât și de executarea serviciului utilitar alternativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul Militar Cluj, criticând-o ca fiind nelegală, deoarece în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.354 din Codul penal, cu motivarea că fapta acestuia nu ar fi prevăzută de legea penală.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare, prevăzută de art.354 din Codul penal.
Prin decizia nr.192 din 12 iulie 2001 Curtea Militară de Apel a admis apelul declarat de Parchetul Militar Cluj.
S-a dispus desființarea sentinței apelate și făcând aplicarea dispozițiilor art.354 alin.2 din Codul penal a fost condamnat inculpatul la 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare.
În baza art.81 din Codul penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, care potrivit art.82 din Codul penal constituie termen de încercare pentru inculpat.
S-a atras atenția asupra dispozițiilor art.83 din Codul penal.
În baza art.191 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, s-a lăsat în sarcina statului cheltuielile avansate pentru soluționarea apelului declarat de Parchetul Militar Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că fapta inculpatului de a nu se prezenta la angajatorul la care a fost repartizat în vederea îndeplinirii serviciului utilitar alternativ, este prevăzută de legea penală, deoarece din coroborarea dispozițiilor art.52 alin.2 din Costituția României, potrivit cărora, „serviciul militar este obligatoriu pentru bărbații, cetățeni români care au împlinit vârsta de 20 de ani, cu excepția cazurilor prevăzute de lege”, cu cele ale Legii nr.46/1996 și ale Hotărârii Guvernului nr.618/1997 care stabilesc, pe de o parte, că „cetățenii care din motive religioase refuză să îndeplinească serviciul militar sub arme execută serviciul militar utilitar alternativ” (art.4 alin.4 din lege) și pe de altă parte, că „aceasta este o formă a serviciului militar”.
Considerând că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea legii, împotriva acesteia, în temeiul art.409 și 410 alin.1, partea I-a, pct. 3 din Codul de procedură penală a declarat recurs în anulare procurorul general al Curții Supreme de Justiție, criticând-o în sensul că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Recursul în anulare este întemeiat, pentru considerentele ce urmează :
Potrivit art.354 alin.1 și 2 din Codul penal constituie infracțiune, neprezentarea la încorporare sau concentrare în termen de 3 zile de la încunoștiințare, iar dacă termenul de prezentare fixat este mai mare de 3 zile, neprezentarea la acest termen a celui chemat de autoritatea militară și „neprezentarea celor încorporați sau concentrați la unitatea la care au fost repartizați”.
Îndatorirea fundamentală a cetățenilor, cu privire la obligativitatea serviciului militar, prevăzută de art.52 alin.2 din Costituție, se realizează în condițiile prevederilor Legii nr.46/1996.
Conform art.4 din această lege, cetățenii care, din motive religioase, refuză să îndeplinească serviciul militar sub arme, execută serviciul sub arme, execută serviciul utilitar alternativ, în condițiile prevăzute de lege, aceste condiții fiind reglementate prin Hotărârea Guvernului nr.618/1997.
Așadar, se constată că aceste două acte normative, cu privire la executarea serviciului utilitar alternativ, nu sancționează penal neprezentarea la angajator, iar dispoziția cuprinsă în art.4 alin.1 din Legea nr.46/1996, nu poate justifica incriminarea neprezentării la unitatea prevăzută în art.2 din Hotărârea Guvernului nr.618/1997.
Norma de incriminare prevăzută de art.354 alin.2 din Codul penal nu a fost modificată după adoptarea Constituției în anul 1991 și nici după reglementarea îndeplinirii serviciului militar prin Legea nr.46/1996 și Hotărârea Guvernului nr.618/1997, ceea ce evidențiază intenția legiuitorului de a nu extinde aplicarea normei, în cazul celor care nu se prezintă la instituția publică, regia autonomă ori societatea comercială pentru executarea serviciului militar alternativ.
Ca atare, înțelesul termenului „unitate” din textele de lege sus-menționate, este acela avut în vedere în momentul adoptării Codului penal și se referă numai la unitatea militară, nefiind incluse în acest termen și unitățile economice ori instituțiile publice la care se execută serviciul militar alternativ, prevăzută de art.2 din Hotărârea Guvernului nr.618/1997.
Curtea constată, așadar, că fapta inculpatului de a nu se prezenta la unitatea economică la care a fost repartizat pentru a executa serviciul utilitar alternativ nu este sancționată de legea penală iar decizia atacată prin care s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare, prevăzută de art.354 alin.1 din Codul penal, nu are temei legal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4141 din Codul de procedură penală, raportat la art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, urmează ca recursul în anulare să fie admis, să fie casată decizia pronunțată de Curtea Militară de Apel și să se mențină sentința nr.68 din 12 aprilie 2001 a Tribunalului Militar Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr.192 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București, privind pe inculpatul K.L.A.H.
Casează hotărârea atacată și menține sentința nr.68 din 12 aprilie 2001 a Tribunalului Militar Cluj.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2003.