R O M Â N I A
S-au luat în examinare recursurile declarate de condamnații revizuienți B.D. și B.Gh., împotriva deciziei penale nr.332 din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel Iași.
S-au prezentat recurenții condamnați, aflați în stare de arest, asistați de avocat V.M., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnaților a arătat că față de motivele de revizuire menționate de aceștia în cererea lor, lasă soluția la aprecierea instanței.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de condamnați, deoarece motivele indicate de aceștia nu se înscriu în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art.394 din Codul de procedură penală.
Condamnatul B.D., în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și administrarea de probe noi care să dovedească nevinovăția sa.
Condamnatul B.Gh., în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și reducerea pedepsei.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.3853/2002 la Tribunalul Vaslui, condamnații B.D. și B.GH. au solicitat revizuirea sentinței penale nr.100 din 15 martie 2001 a Tribunalului Vaslui, modificată prin decizia penală nr.227/2001 a Curții de Apel Iași.
În motivarea cererii condamnații au arătat că la stabilirea vinovăției lor au fost avute în vedere numai declarațiile martorilor audiați în acuzare și doi dintre aceștia, și anume D.I. și H.I. au declarat mincinos, și pentru a demonstra că situația de fapt este alta decât cea reținută de instanțe, consideră că este necesară audierea și a altor martori pe care urmează să-i propună.
În cauză au fost efectuate cercetări de către procuror, în conformitate cu prevederile art.394 Cod procedură penală, care, în urma cercetărilor efectuate, a concluzionat că susținerile celor doi condamnați nu sunt întemeiate din moment ce persoanele audiate ca martori și care se susține că au declarat mincinos, nu au fost trimise în judecată și cu atât mai puțin, condamnați pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, cât și faptul că în cauză nu au fost descoperite fapte sau împrejurări noi necunoscute de instanțe la judecarea cauzei.
Tribunalul Vaslui, prin sentința penală nr.235 din 14 octombrie 2002, a respins cererile de revizuire formulate de cei doi condamnați, cu motivarea că în cauză motivele invocate de către aceștia nu se înscriu în nici unul din cazurile arătate în art.394 Cod procedură penală și pentru care se poate solicita revizuirea unei hotărâri judecătorești și nici nu pot fi apreciate ca făcând parte din categoria împrejurărilor noi care să nu fi fost cunoscute de instanțe la data judecării cauzei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel condamnații B.Gh. și B.D., pe care au criticat-o sub aspectul greșitei respingeri a cererilor de revizuire formulate, din moment ce situația de fapt reținută de instanțe nu este cea reală, iar probatoriul administrat a fost greșit apreciat, ceea ce face ca hotărârile de condamnare să nu fie în măsură să dovedească vinovăția lor.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr.332 din 14 noiembrie 2002 a respins ca nefondate recursurile declarate de condamnați cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de judecata acestei căi de atac.
În motivarea acestei decizii, s-a arătat că față de motivele invocate de condamnați, în cererea de revizuire și anume prelungirea probatoriului prin audierea de noi martori pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate în căile de atac ordinare, nu poate constitui motiv de revizuire deoarece, textul articolului 394 lit.a Cod procedură penală, cere ca faptele și împrejurările invocate, deci faptele probatorii să fie noi și nu mijloacele de probă, ceea ce nu este cazul în speță.
Decizia Curții de apel a fost atacată cu recurs de către condamnații-revizuienți, pe care o critică pentru aceleași considerente, invocate și la instanța de fond și apel și anume reținerea eronată a situației de fapt care a avut la bază declarațiile mincinoase a doi dintre martorii audiați în acuzare și necesitatea audierii de noi persoane în calitate de martori, prin care să dovedească adevărata stare de fapt.
Recursurile declarate de condamnați sunt nefondate.
Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că în mod corect instanțele de fond și apel au respins cererile de revizuire formulate de cei doi condamnați, din moment ce motivele invocate de aceștia nu se înscriu între cele arătate în art.394 Cod procedură penală, deoarece nici mărturia mincinoasă nestabilită pe baza unei hotărâri judecătorești și cu atât mai puțin suplimentarea ori prelungirea probatoriului în această fază procesuală nu pot fi considerate fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanțe la soluționarea cauzei.
Prin urmare, recursurile declarate de condamnați fiind nefondate, urmează a fi respinse ca atare în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de condamnații revizuienți B.D. și B.Gh. împotriva deciziei penale nr.332 din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel Iași.
Obligă pe recurenții condamnați la plata sumei de câte 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2003.