Decizia nr.956 Dosar nr.5227/2002
S-a luat în examinare conflictul de competență intervenit între Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Militar Cluj privind pe condamnatul V.M.
A lipsit condamnatul, pentru apărarea sa prezentându-se avocat B.D., apărător din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a solicitat stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Cluj.
Procurorul a pus concluzii în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei, privind pe condamnatul V.M. , în favoarea Tribunalului Militar Cluj.
C U R T E A
Asupra conflictului de competență de față,
In baza lucrărilor din dosar,constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj,Secția penală, prin sentința penală nr.7 din 23 octombrie 2002 , în baza art.42 din Codul de procedură penală raportat la art.40 alin.1 din Legea nr.296 din 7.06.2001, a dispus declinarea competenței privind judecarea propunerii de solicitare a extrădării condamnatului V.M. în favoarea Tribunalului Militar Cluj.
In baza art.43 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală a fost trimis dosarul cauzei Curții Supreme de Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență intervenit între Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Militar Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reținut că, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 27 august 2001, Tribunalul Militar Cluj, în baza art.300 alin.1 din Codul de procedură penală, cu referire la art.281 lit.e pct.1 din Codul de procedură penală modificat prin Legea nr.296/2001 a fost declinată competența soluționării cauzei privind extrădarea condamnatului V.M. , condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința nr.65/1999 a Tribunalului Militar Cluj, definitivă prin decizia nr.217/2001 a Curții Militare de Apel, în favoarea Curții de Apel Cluj, competentă conform art.40 alin.1,2 din Legea nr.296/2001.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Militar Cluj a reținut că Poliția Municipiului Turda, cu adresa nr.415.185 din 17 aprilie 2002 a solicitat acordul pentru darea în urmărire a condamnatului, față de care pe baza hotărârilor de condamnare, se emisese mandatul de executare a pedepsei nr.83/1999 din 28 martie 2002.
În temeiul art.419 alin.2 din Codul de procedură penală, judecătorul cu atribuții privind activitatea compartimentului de executări a solicitat Tribunalului Militar Cluj, ca instanța de executare să se pronunțe asupra cererii Poliției Municipiului Turda, deoarece din evidențele biroului de executări penale rezultă că mandatul nu a fost pus în executare, condamnatul fiind dispărut de la domiciliu.
După depunerea la dosar a copiilor hotărârilor judecătorești, respectiv a deciziilor pronunțate în căile ordinare de atac, procedând la examinarea sesizării judecătorului în conformitate cu prevederile art.300 alin.1 din Codul de procedură penală, tribunalul militar și-a verificat competența de a se pronunța în cauză.
Reținând în această materie că, la data de 2 iunie 2001, a fost adoptată Legea nr.296/2001, care stabilește condițiile și procedura în materia extrădării active, precizând că în ceea ce privește competența a se pronunța cu priviere la propunerea dării în urmărire generală internațională, respectiv a extrădării condamnatului în România, revine potrivit art.281 pct.1 lit.e din Codul de procedură penală și art.32 și art.40 alin.1 din Legea nr.296/2001, Curții de Apel în raza căreia își are domiciliul persoana condamnatului și nu instanței de executare, după cum prevăd regulile comune în materie.
Ca atare aplicând art.42 alin.1 din Codul de procedură penală, cu referire la art.281 pct.1 lit.e din Codul de procedură penală, modificat prin Legea nr.296/2001, Tribunalul Militar Cluj și-a declinat competența soluționării cererii, în favoarea Curții de Apel Cluj, competență conform art.40 alin.1 și 2 din Legea nr.296/2001.
Asupra conflictului negativ de competență, Curtea constată că, instanța competentă să dispună asupra propunerii de solicitare a extrădării condamnatului V.M., este instanța de executare, respectiv Tribunalul Militar Cluj.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se reține că după rămânerea definitivă a sentinței penale nr.65 din 29.04.1999 prin care s-a dispus condamnarea inculpatului V.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare s-a procedat la emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, nr.83/99 din 28.03.2002, care a fost comunicat poliției în raza căreia își avea domiciliul condamnatul. Întrucât acesta a părăsit țara, mandatul de executare nu a fost pus în executare, organele de poliție au solicitat acordul în vederea dării în urmărire internațională a condamnatului, existând indicii că acesta s-ar afla în Spania, fără însă a preciza adresa, urmând ca în eventualitatea depistării acestuia să se declanșeze procedura extrădării.
In această materie, la 2 iunie 2001 a fost adoptată Legea nr.296/2001 care stabilește în detaliu condițiile și procedura în a se pronunța cu privire la propunerea dării în urmărire generală internațională, respectiv a extrădării condamnatului în România.
Astfel, această lege, în Capitolul III intitulat Procedura extrădării , include două secțiuni și anume, secțiunea I – care cuprinde prevederi referitoare la extrădarea pasivă și Secțiunea II – art.39-44 – care reglementează extrădarea activă.
Extrădarea activă implică solicitarea extrădării de către statul român unui stat străin , la propunerea motivată a procurorului competent în faza de urmărire penală, iar în faza de judecată sau de punere în executare a hotărârii, la propunerea motivată a președintelui instanței competente, iar inițierea acestei proceduri este obligatorie în toate cazurile în care solicitarea se impune, așa cum prevăd dispozițiile art.40 alin.1 teza I și II din Legea nr.296/2001.
Propunerea motivată de solicitare a extrădării concretizată printr-o încheiere a președintelui instanței competente decurge din parcurgerea unei proceduri necontencioase – ce prezintă caracter confidențial, caracter care rezidă din cuprinsul art.40 alin.8 din Legea nr.296/2001 – desfășurată în Camera de Consiliu ( deci ședința de judecată nu este publică ) , cu ascultarea concluziilor procurorului și a apărătorului inculpatului sau condamnatului, după caz.
Prevederile art.39 din Legea nr.296/2001 indică expres că dispozițiile cuprinse în capitolele I și II care se referă la dispoziții preliminare și condițiile extrădării privitoare la persoane, la fapte, la pedeapsă, la competență ( art.15 – locul săvârșirii infracțiunii) , la procedură – se aplică și în cazul în care România formulează o cerere de extrădare către alt stat, iar art.40 alin.1 teza II face o trimitere generală la cadrul juridic,în sensul că dispozițiile cuprinse în Legea nr.296/2001 se aplică în mod corespunzător.
Sintagma “ în mod corespunzător” , nu trebuie interpretată în mod exhaustiv, iar oportunitatea incidenței acestor dispoziții legale care îndeplinesc un rol adițional, completator, trebuie raportată la contextul în care acestea nu contravin prevederilor speciale cuprinse în cap.3 sect.II – referitoare la extrădarea activă – și totodată acestea nu se pot substitui cu normele exprese care vizează numai extrădarea activă, dar nici nu pot exclude aplicabilitatea acestor din urmă norme legale.
Urmare a desfășurării activității judiciare a judecătorului delegat cu executarea, în virtutea art.419 din Codul de procedură penală intervine necesitatea propunerii de a solicita extrădarea, o asemenea propunere se face tot print-o încheiere de către președintele instanței de executare competente.
Potrivit art.418 alin.1 din Codul de procedură penală hotărârea instanței penale rămasă definitivă la prima instanță de judecată, la instanța de apel sau la instanța de recurs, se pune în executare de prima instanță.
Raportând cauzei dispozițiile legale în materia extrădării Curtea constată că instanței de executare, respectiv Tribunalul Militar Cluj îi revine competența privind propunerea de solicitare a extrădării condamnatului V.M.
In consecință, Secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art.43 alin.1 raportat la art.29 pct.5 din Codul de procedură penală, va stabili , ca în cauza privind pe condamnatul V.M. este competent să judece Tribunalul Militar Cluj, instanță căreia îi va trimite dosarul pentru judecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Stabilește că instanța competentă să soluționeze cauza privind pe condamnatul V.M. este Tribunalul Militar Cluj.
Trimite dosarul pentru judecare la Tribunalul Militar Cluj.
Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu a condamnatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2003.