Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 301 din 30 aprilie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor, prin rechizitoriu, astfel:
- din art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (3) C. pen., în art. 208 alin. (4) și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;
- din art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., în art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.
În baza art. 208 alin. (4) și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul Z.P.D. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.
Conform art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția inculpatului de la data de 22 iunie 1999, la data de 15 august 2000 (decizia penală nr. 1224 din 15 august 2000 a Curții de Apel București).
S-a respins ca nefondată acțiunea civilă.
În baza art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a se afla pe raza municipiului București, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a sentinței.
Inculpatul a fost obligat la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a luat act că partea vătămată S.C. S.B.M. S.R.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt pe baza probelor administrate că, în seara zilei de 15 iulie 1999, inculpatul Z.P.D. s-a deplasat din Pitești la București, împreună cu prietena sa E.A. Ajunși în București, acesta s-a despărțit de E.A., pe care a lăsat-o în apropierea locuinței numitului A.S.
După orele 22,00, împreună cu alte trei persoane, inculpatul Z.P.D. s-a deplasat pe strada Vulturilor, unde se afla parcat autoturismul, proprietatea S.C. M.I. S.A. Inculpatul a forțat portiera stângă-față a autoturismului și s-a urcat la volanul autoturismului, pornind motorul pe contact direct.
Cu autoturismul sustras, inculpatul împreună cu ceilalți făptuitori s-a deplasat în jurul orei 2,30, pe Șoseaua Pantelimon, unde se afla magazinul S.B.M.
Inculpatul Z.P.D. a oprit autoturismul în dreptul ușii de la intrarea în magazin și a coborât din mașină împreună cu ceilalți făptuitori. Folosind o rangă, inculpatul a forțat ușa de la intrare în magazinul S.B.M., după care a revenit la autoturism și a urcat la volan, așteptându-i pe ceilalți făptuitori care au intrat în magazin.
În timp ce inculpatul îi aștepta pe aceștia, au fost văzuți de plt. maj. C.A. care se afla în patrulare, împreună cu soldatul P.M. Făptuitorii au urcat în autoturismul furat înainte de a sustrage bunuri din incinta magazinului S.B.M. și inculpatul a pornit autoturismul.
Deși plt. maj. C.A. a efectuat somația legală, inculpatul Z.P.D. a continuat deplasarea autoturismului și în aceste condiții, subofițerul a executat foc de armă cu armamentul din dotare de la o distanță de aproximativ 10-15 m înspre partea laterală stângă a autoturismului, mai întâi spre roți și apoi spre inculpatul Z.P.D., care se afla la volanul autoturismului, însă autoturismul nu a oprit. Unul dintre gloanțe a spart geamul portierei față stânga a autoturismului și l-a lovit pe Z.P.D. în umărul stâng.
La ora 2,40, inculpatul a fost abandonat în fața Spitalului de Urgență Floreasca, fiind coborât din autoturismul furat. Acesta prezenta o plagă împușcată, transfixiantă regiunea axilară stânga, cu ruptură de arteră axilară stânga și plagă laterală de venă axilară șoc traumatic.
După ce l-au lăsat pe Z.P.D. în fața Spitalului de Urgență, ceilalți participanți la infracțiune au abandonat autoturismul furat, într-un loc situat între comuna Chitila și Mogoșoaia, unde a fost identificat de către organele de poliție, în ziua de 16 iulie 1999.
Împotriva sentinței penale nr. 301 din 30 aprilie 2001, Tribunalului București, secția I penală, a declarat apel inculpatul Z.P.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că nu el a comis fapta pentru care este judecat și a solicitat achitarea.
Totodată, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei, în situația în care se va reține vinovăția sa.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat reținându-se că probele administrate în cauză susțin vinovăția sa, respectiv declarațiile martorilor, procesele verbale de cercetare și nu în ultimul rând rapoartele de expertiză medico-legală și criminalistică.
În ce privește pedeapsa aplicată, s-a apreciat că față de gravitatea faptelor, de modul în care a acționat inculpatul, de atitudinea acestuia, de valoarea prejudiciului și în raport de prevederile art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine individualizată.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care a reiterat, în esență, criticile invocate cu ocazia judecării apelului și a solicitat în principiu restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, fără însă a preciza care sunt probele pe care le consideră necesare a fi administrate, și în subsidiar a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Criticile nu sunt întemeiate.
Raportul de expertiză criminalistică efectuată în cauză, concluzionează că pe cele două fragmente din mocheta auto aflată în autoturismul abandonat pe raza comunei Chitila s-au pus în evidență urme de sânge uman care poate aparține grupei sanguine A II sau OI.
Această concluzie se coroborează cu mențiunile existente în fișa de internare a inculpatului la Spitalul Clinic de Urgență București, din care rezultă că inculpatul a fost adus de un autoturism de culoare roșie, prezentând o plagă împușcată transfixiantă în regiunea axilară stângă cu ruptura arterei axilare stângi, iar grupul său sanguin este A pozitiv, așa cum rezultă de altfel și din buletinul de analiză.
Pe de altă parte martorii audiați în cauză, C.N., N.V. și C.C., agenți de pază și respectiv brancardier la Spitalul de Urgență au confirmat că inculpatul a fost adus și lăsat „în grabă” la spital de doi indivizi care au venit cu un autoturism de culoare roșie.
În plus, aceste probe se coroborează și cu expertiza medico-legală, care a concluzionat că inculpatul a prezentat leziuni traumatice care se puteau produce în noaptea de 15 iulie 1999, prin împușcarea cu proiectil unic din afara limitei de acțiune a factorilor secundari și cu concluziile expertizei criminalistice referitoare la urmele de sânge existente pe obiectele vestimentare aparținând inculpatului despre care s-a menționat că pot proveni ca urmare a penetrării glonțului prin țesuturile din zona omoplatului stâng al persoanei care a îmbrăcat tricoul.
Cât privește determinarea grupei sanguine s-a menționat că aceasta nu s-a putut stabili cu certitudine, deoarece sângele era depus pe suporturi neabsorbante, pentru care nu s-a putut aplica metoda absorție – eluție.
Pe de altă parte martorii audiați în cauză la stăruința inculpatului, respectiv T.M.C. și A.S. nu au făcut precizări în legătură cu activitatea desfășurată de inculpat după orele 23,oo și respectiv orele 20,oo.
De asemenea, martora E.A., prietena inculpatului a relatat că în jurul orei 19,oo, în ziua de 15 iulie 1999, inculpatul a plecat fără a da explicații, iar ulterior la ora 2,30, martora a fost anunțată telefonic de persoane necunoscute, că acesta se află la Spitalul Clinic de Urgență.
În jurul aceleiași ore 2,30, martorele D.M. și G.M. au relatat că au văzut un autoturism de teren de culoare roșie care circula cu viteză pe trotuarul din fața imobilului aflat pe șoseaua Pantelimon și au auzit mai multe focuri de armă.
Rezultă așadar, din coroborarea acestor probe, analizate amănunțit de instanțe și corect interpretate, că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.
Ca atare, cererea recurentului de restituire a cauzei la procuror pentru completarea probelor nu poate fi primită, în cauză fiind administrate suficiente probe pertinente și utile care au dovedit fără dubiu vinovăția inculpatului.
Nici cererea de casare cu trimitere la prima instanță nu poate fi luată în considerare atâta timp cât au fost verificate toate susținerile inculpatului, fiind audiați martorii propuși în apărarea sa, iar rezultatele probelor științifice se află la dosar.
Interpretarea acestor probe aparține exclusiv instanțelor, fiind de competența acestora să aibă în vedere sau dimpotrivă să înlăture acele probe care nu se coroborează în cauză.
Așa fiind, Curtea constată, că instanțele au procedat corect stabilind vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate, au dat o justă încadrare juridică faptelor comise de acesta și i-au aplicat pedepse bine individualizate, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., așa încât, nu se impune o reformare a hotărârilor pronunțate.
Ca urmare, pentru aceste considerente recursul declarat de inculpat apare ca nefondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul, ca nefondat, declarat de inculpatul Z.P.D. împotriva deciziei nr. 631 din 25 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2003.