Ședința publică din 26 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpatul O.C. și partea civilă I.E. împotriva deciziei penale nr.337 din 18 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală.
S-a prezentat recurentul inculpat O.C., în stare de arest, asistat de U.D., apărător ales și recurenta parte civilă I.E., asistată de avocat Ș.I.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul părții civile a dezvoltat oral motivele scrise, depuse la dosar, solicitând admiterea recursului și majorarea despăgubirilor în sensul menționat în notele scrise.
Apărătorul inculpatului s-a referit la motivele sale scrise, conchizând că inculpatul a reacționat în legitimă apărare în forma prevăzută de art.44 alin.3 din Codul penal și că, oricum, pedeapsa aplicată este prea mare, injust individualizată. Cu privire la recursul părții civile, a pus concluzii de respingere, ca nefondat.
Apărătorul părții civile a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului declarat de partea civilă, deoarece inculpatul a achiesat la plata despăgubirilor solicitate de aceasta. Referitor la recursul declarat de inculpat, a pus concluzii de respingere, ca nefondat, susținând că nu se poate reține legitima apărare, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.44 alin.2 din Codul penal, cu privire la caracterul atacului, iar pedeapsa a apreciat-o ca bine individualizată.
Inculpatul, personal, a solicitat admiterea recursului, susținând că a fost atacat de către victimă, pe drum și că pedeapsa aplicată este prea mare.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Din actele dosarului, constată următoarele :
Tribunalul Giurgiu, prin sentința penală nr.12 din 4 februarie 2002, îl condamnă pe inculpatul O.C. la 5 ani de închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.174 și art.175 lit.i, cu aplicarea art.73 lit.b, art.76 și art.71 din Codul penal.
Inculpatul este menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă, de la 10 ianuarie 2001 până la zi.
De asemenea, inculpatul este obligat să plătească:
- 75 milioane de lei, cheltuieli de înmormântare a victimei;
- 50 milioane de lei, daune morale;
- 750.000 lei, contribuție lunară, pentru copilul victimei, până la majoratul acestuia;
- 47.834.737 lei, Spitalului Clinic de Urgență București, pentru îngrijirea victimei;
- 4 milioane lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărâ astfel, instanța reține, în esență, că, în ziua de 21 noiembrie 2000, inculpatul și victima, C.I. (53 ani) s-au aflat într-un restaurant. Inculpatul a răsturnat o masă, cu vase, ale nurorii victimei – care i-a reproșat această comportare. Victima l-a lovit, cu un furtun, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri de cuțit în zona toracelui. La 30 noiembrie 2000, victima a decedat, datorită plăgii înjunghiate toracice.
Parchetul, inculpatul și partea civilă, I.E., declară apel.
Parchetul cere majorarea pedepsei aplicate inculpatului, iar inculpatul cere reducerea acesteia.
Partea civilă cere majorarea cuantumului daunelor.
Curtea de Apel București – secția I-a penală -, prin decizia nr.337 din 18 iunie 2002, admite apelul, parchetului, desființează în parte sentința și majorează, la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pedeapsa aplicată inculpatului.
Instanța de apel îl obligă pe inculpat, la tratament medical, conform art.113 din Codul penal.
Apelurile declarate de partea civilă și de inculpat sunt respinse, ca nefondate.
Instanța de apel motivează că inculpatul a folosit un cuțit de bucătărie - pe care l-a arătat, ostentativ, încă de la începutul altercației cu victima -pe care a lovit-o cu o violență deosebită.
Partea civilă și inculpatul declară recurs.
Inculpatul susține că i s-a aplicat o pedeapsă excesivă.
Partea civilă susține că nu i s-au acordat toate despăgubirile, cerute și cuvenite.
Recursurile sunt întemeiate.
Pedeapsa, de 10 ani de închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, aplicată, în apel, inculpatului, apare ca exagerată, dacă se are în vedere că, așa cum atestă expertiza medico – legală psihiatrică, datorită bolilor de care suferă, făptuitorul are discernământul diminuat (filele 34 – 39 dosar urmărire penală).
În consecință, instanța de recurs apreciază că pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi corespunde gradului de pericol social al făptuitorului și al faptei săvârșite de acesta.
Pe de altă parte, instanța de recurs constată că, în fața instanței de judecată (p.88), inculpatul a declarat că este de acord să plătească suma de 100 de milioane de lei cheltuieli de înmormântare a victimei și câte un milion de lei, lunar, pentru întreținerea copilului acesteia.
În fine, partea civilă a cerut să i se plătească 200 de milioane de lei daune morale, iar primele două instanțe au apreciat că cererea se justifică pentru suma de 50 de milioane.
Instanța de recurs constată că cererea de plată a daunelor, morale se justifică pentru suma de 75 milioane de lei, având în vedere celelalte daune, acordate și împrejurarea că, culpa victimei, la conflictul părților a fost, procentual, mai mică de jumătate.
Așa fiind, în baza art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, recursurile vor fi admise, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de inculpatul O.C. și de partea civilă I.E. împotriva deciziei penale nr.337 din 18 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală.
Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr.12 din 4 februarie 2002 a Tribunalului Giurgiu cu privire la:
a) cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.174 – 175 lit.i, cu aplicarea art.73 și art.76 alin.2 din Codul penal, pe care o stabilește la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal.
b) cuantumul despăgubirilor, pe care le stabilește la: 100.000.000 lei pentru daune materiale, la 75.000.000 lei pentru daune morale și la câte 1.000.000 lei lunar prestație periodică pentru minorul I.I.P., de la 30 noiembrie 2000 până la majoratul acestuia – 2 martie 2004.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor arătate.
Deduce din durata pedepsei, timpul arestării preventive de la 10 ianuarie 2001 până la 26 februarie 2003.
Pronunțată, în ședință publică, azi 26 februarie 2003.