Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 191 din 14 noiembrie 2012 a Tribunalului Suceava, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de partea civilă N.D., de schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracțiunile de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) C. pen. și profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
A fost condamnat inculpatul N.I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 7 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, de la 1 septembrie 2012 până la zi și s-a reținut starea de arest preventiv a acestuia.
S-au restituit inculpatului obiectele vestimentare.
În baza art. 347 raportat la art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns acțiunea civilă promovată de părțile civile N.D., N.V.M. și N.L.A.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 406/P/2012 din 17 octombrie 2012, a fost trimis în judecată inculpatul N.I., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În actul de sesizare a instanței se reține că inculpatul N.I. este văr cu N.M., cel dintâi locuind într-o casă situată pe raza comunei Ilisești, la distanță de circa 480 m de locuința victimei.
În decursul timpului, între cei doi veri nu au existat niciodată diferende sau neînțelegeri, relațiile dintre aceștia fiind normale. De mai multe ori inculpatul a muncit în gospodăria victimei, de fiecare dată fiind remunerat.
La data de 31 august 2012, în jurul orelor 12:00 victima s-a deplasat la locuința inculpatului solicitând acestuia să vină la casa sa spre a-l ajuta să scuture niște covoare, după care au început să consume băuturi alcoolice din gospodăria victimei.
Întrucât rămăsese fără țigări, victima l-a rugat pe inculpat să meargă să-i cumpere, dându-i pentru acestea 5 RON. Ulterior, inculpatul a plecat la magazinul aparținând AF P.V. de unde intenționa să cumpere țigări. În timpul acestei deplasări, inculpatul l-a observat pe drum, în dreptul casei numitului C.T., pe martorul C.M. Întrucât martorul avea asupra sa o sticlă cu bere și l-a invitat pe inculpat să o consume împreună, acesta a dat banii finului său, respectiv numitului N.T.I., solicitându-i să cumpere țigările, iar el a rămas să consume berea împreună cu C.M.
După ce sus-numiții, au consumat băutura, martorul C.M. a plecat la locuința sa iar inculpatul spre casa lui, a luat țigările cumpărate de fiul său și, apoi, a plecat din nou spre locuința victimei.
Referitor la victimă, din probe rezultă că se bănuiește că după plecarea inculpatului de la locuința sa, la rândul său N.M. a părăsit gospodăria, deplasându-se spre casa în construcție a fratelui său, probabil pentru a-i hrănii câinii. Martora N.A. a declarat că a observat victima venind spre casă, acest lucru petrecându-se între orele 17:00 - 18:00. În același sens este și declarația martorei C.D.L.
Este posibili ca, în momentul în care victima a intrat în casa sa și l-a găsit acolo pe inculpat, între cei doi să fi avut loc un incident spontan. În acest context, întrucât inculpatul era în stare avansată de ebrietate, nu a putut preciza cu ocazia audierilor, toate momentele respectivului incident.
Din analiză însă, coroborată a tuturor probelor administrate, s-a desprins concluzia că inculpatul a exercitat multiple acte de violență asupra victimei, inclusiv cu un cuțit, leziunile cauzate acesteia, ducând la deces, aproximativ în jurul orelor 17:40 - 18:00. După ce a constatat că vărul său a murit, inculpatul a părăsit gospodăria victimei prin grădină, deplasându-se apoi spre casa fostei concubine, martora F.N.G. Din depoziția acesteia precum și a fiicei sale, a reieșit că inculpatul prezenta sânge pe mâini, pe pantaloni și pe pantofi, însă nu le-a oferit vreo explicație cu privire la situația în care se afla.
După ce au reușit să-l spele pe inculpat, cele două femei l-au chemat la casa lor pe fiul acestuia, martorul N.T.I., pentru a-și duce tatăl acasă. Și din depoziția acestui martor a reieșit că inculpatul prezenta urme de sânge pe mâini și pe haine, iar la întrebările fiului său, inculpatul a răspuns „am făcut ceva, dar nu știu ce anume”.
În dimineața zilei de 1 septembrie 2012, orele 14:00 martorul M.V. a trecut pe la casa victimei, descoperind cadavrul acesteia, astfel că, ulterior, au fost sesizate și organele judiciare competente.
Conform concluziilor medicului legist din cadrul SML Suceava, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute consecutivă hemotoraxului stâng produs printr-o plagă înțepată costo-pleuro-pulmonară în cadrul unui politraumatism cranio-facial și toraco-abdominal.
În momentul decesului, victima prezenta o alcoolemie de 3,30 gr ‰ și o alcoolurie de 2,90 gr ‰.
Pe parcursul urmăririi penale membrii familiei victimei au încercat să acrediteze ideea că la faptă, pe lângă inculpat, ar fi participat și C.M., fapt neconfirmat de probe.
La primul termen cu procedură completă, din data de 7 noiembrie 2012, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost prezentată în rechizitoriu și a solicitat soluționarea dosarului prin procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen., pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care și le-a însușit, precizând că regretă cele întâmplate.
Examinând actele și probele dosarului, prima instanță a reținut aceeași situație de fapt și juridică, descrise în rechizitoriu.
În drept, tribunalul a constatat că fapta inculpatului N.I. de a exercita la data de 31 august 2012, în locuința vărului său, N.M., multiple violențe asupra acestuia, cu corpuri contondente dure, precum și înțepător-tăietor, producându-i astfel leziuni ce au condus la decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Instanța de fond a considerat că nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului în sensul reținerii și a infracțiunii de profanare de morminte, nefăcându-se dovada laturilor obiective și subiective ale acestei infracțiuni. S-a arătat că nu s-a făcut dovada incendierii cadavrului imediat după comiterea infracțiunii de omor calificat. De altfel, nici nu s-a putut stabili dacă incendierea a fost accidentală sau provocată de către inculpat, sub acest din urmă aspect existând un mare dubiu.
La individualizarea pedepsei pe care instanța a aplicat-o inculpatului, s-a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii, modalitatea în care a fost săvârșită, consecințele produse, respectiv suprimarea vieții unui seamăn, chiar văr al inculpatului, faptul că inculpatul nu are antecedente penale și faptul că a manifestat o poziție procesuală corectă chiar de la primul termen, înțelegând să ceară să se urmeze procedura simplificată.
În raport de aceste elemente, prin reținerea disp. art. 3201 C. proc. pen. s-a apreciat că pedeapsa de 12 ani închisoare este de natură să asigure reeducarea sa și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni, scop prevăzut în art. 52 C. pen. Totodată, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa principală, arestarea preventivă de la 1 septembrie 2012 până la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Sub aspectul laturii civile, alături de N.D., soția inculpatului, au emis pretenții bănești și fii victimei, respectiv N.V.M. și N.L.A.. Întrucât inculpatul a precizat că nu este de acord cu plata despăgubirilor civile solicitate deoarece sunt sume foarte mari și nu are posibilitatea să le plătească, instanța, în baza art. 347 raportat la art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., a disjuns acțiunea civilă promovată de părțile civile.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri părțile civile N.D., N.L.A., N.M.V. și inculpatul N.I.
Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia nr. 127 din 14 decembrie 2012 a respins apelurile declarate de părțile civile și de inculpat împotriva Sentinței penale nr. 191 din 14 noiembrie 2912 a Tribunalului Suceava.
A dedus, în continuare, arestarea preventivă și a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
A obligat apelanții la cheltuieli judiciare către stat.
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 371 și 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Inculpatul apelant a comis fapta așa cum de altfel a și recunoscut, în împrejurările constate și expuse în considerentele sentinței penale atacate.
Astfel, la data de 31 august 2012, aflat în locuința vărului său N.M., acesta a exercitat asupra celui dintâi multiple acte de violență cu corpuri contondente dure, precum și cu corpuri înțepător-tăietoare, leziunile cauzate conducând la decesul victimei.
Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Curtea a apreciat că a fost just și proporțional individualizată în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.
Este real că inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri, cauzându-i numeroase plăgi tăiate și înțepate, însă modul de desfășurare a incidentului, incluzând aici și cauza care l-a determinat pe acesta să se manifeste violent și nici debutul actelor agresive nu a putut fi pe deplin elucidat în condițiile în care la locul faptei au fost prezenți doar cei doi, ambii fiind într-o avansată stare de ebrietate. Nu s-a făcut dovada că incendierea cadavrului a avut loc imediat după comiterea infracțiunii de omor, dacă a fost accidentală sau cauzată voit de inculpat, existând astfel, dubiu din perspectiva acestei împrejurări.
În faza de urmărire penală inculpatul nu a prezentat detalii asupra modului de acțiune, dar nici nu a negat că ar fi agresat victima, aspect pe deplin justificat datorită stării de ebrietate în care se afla. Aceasta nu echivalează cu lipsa sa de sinceritate ori cu neasumarea consecințelor faptei sale. În plus, înaintea instanței a recunoscut total și necondiționat situația de fapt descrisă în rechizitoriu, regretând fapta comisă.
Inculpatul a solicitat, avându-se în vedere atitudinea procesuală sinceră și comportamentul social anterior adecvat, reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante și, în consecință, reducerea pedepsei aplicate.
Or, față de modul și mijloacele de comitere a faptei dar și de urmarea produsă, cum pe larg au fost deja arătate, aceasta nu se justifică în cauză, cum nu se impune nici majorarea ei, astfel cum au solicitat părțile civile.
Executarea pedepsei în regim privativ de libertate, în cuantumul stabilit de către prima instanță, este singura de natură a determina atingerea scopului ei educativ și preventiv și de a produce schimbarea comportamentului inculpatului, începând cu atitudinea sa față de valorile sociale și morale pe care le negase prin săvârșirea infracțiunii.
În consecință, pentru considerentele arătate, Curtea de apel, constatând neîntemeiate apelurile declarate de către părțile civile și de către inculpat, în conformitate cu art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. le-a respins ca atare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recursuri partea civilă N.D. și inculpatul N.I.
Partea civilă N.D., soția victimei, a criticat hotărârea pentru menținerea unei pedepse greșit individualizate, prea mică, în raport cu gravitatea infracțiunii comise, pentru greșita aplicare a disp. art. 3201 C. proc. pen., în raport de faptul că în fața instanței de apel, cu ocazia ultimului cuvânt a afirmat că „în cauză nu s-a ținut cont de faptul că victima l-a amenințat și agresat, rupându-i mâna și că a fost obligată la cheltuieli judiciare prea mari către stat, în raport de desfășurarea procesului.
Inculpatul N.I., în recursul său, a criticat tot cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță și menținută în apel, susținând însă că este prea aspră în raport de împrejurările în care s-au petrecut faptele.
Examinând ambele recursuri, în raport de actele și probele dosarului, Curtea constată că ambele sunt neîntemeiate, instanțele făcând, în speță, o corectă și judicioasă individualizare a pedepsei, pe baza criteriilor prev. de art. 72 C. pen., încât nu se impune modificarea ei nici în sensul majorării și nici în sensul reducerii acesteia. La fel, neîntemeiate sunt și susținerile părții civile referitoare la greșita aplicare, în speță, a prevederilor art. 3201 C. proc. pen. sau la cuantumul cheltuielilor judiciare, la care recurenta parte civilă a fost obligată către stat.
Față de cele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este temeinică și legală va respinge recursurile declarate de partea civilă N.D. și inculpatul N.I. împotriva Deciziei penale nr. 127 din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, ca nefondate, menținând astfel hotărârea atacată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive, în continuare.
Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat precum și a plății onorariilor pentru apărările făcute din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă N.D. și de inculpatul N.I. împotriva Deciziei penale nr. 127 din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 1 septembrie 2012, la 20 martie 2013.
Obligă recurenta parte civilă N.D. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat N.I. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2013.
Procesat de GGC - LM