Asupra plângerii de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 7 iunie 2012, sub nr. 228/P/2012 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, plângerea penală formulată de numitul B.Ș. împotriva procurorului B.M., plângere prin care se solicita cercetarea acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., și de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.
Întrucât magistratul B.M. avea calitatea de procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași începând cu data de 15 iulie 2012, în cauză, la 7 august 2012, a fost întocmit un referat prin care s-a propus sesizarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a decide:
- fie preluarea cauzei spre soluționare de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 209 alin. (41) C. proc. pen.;
- fie trimiterea cauzei la un alt parchet egal în grad, conform art. 2171 C. proc. pen.
Prin Rezoluția nr. 693/C2/2012 din 4 noiembrie 2012, prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus preluarea Dosarului nr. 228/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde Dosarul a fost înregistrat sub nr. 922/P/2012, avându-se în vedere calitatea făptuitorului (aceea de procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași).
S-a reținut că obiectul cauzei îl constituie plângerea formulată de B.Ș., împotriva magistratului procuror B.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și favorizarea infractorului, fapte comise de intimat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, mai exact, cu ocazia soluționării Dosarului nr. 2019/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași unde, susține petentul că procurorul "a afirmat ironic în fals" în Rezoluția nr. 2019/P din 26 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași că împotriva sa a fost formulată o plângere penală, plângere semnată de B.A."
Prin Rezoluția nr. 922/P/2012 din 3 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de B.M. - procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 264 C. pen.
Pentru a adopta această soluție, procurorul de caz a reținut că B.Ș. a fost angajat la SC M. SA ca pompier civil, iar în ziua de 1 septembrie 2004, acesta a fost surprins în timp ce secționa un cablu electric, care nu era sub tensiune, dar care urma să alimenteze o secție din cadrul societății, motiv pentru care conducerea societății a hotărât sesizarea organelor ele cercetare penală (Dosar nr. 6184/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași).
În temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) C. muncii, societatea a suspendat contractul de muncă al angajatului B.Ș. până la soluționarea plângerii penale.
Întrucât B.Ș. a acționat în justiție SC M. SA (cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 599 din 3 septembrie 2009 și reintegrarea sa în funcție), societatea a formulat întâmpinare în care a menționat motivul emiterii deciziei de suspendare a contractului de muncă (Dosar nr. 7546/2004 al Tribunalului Iași), respectiv plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași (nr. 6184/P/2004).
B.Ș. a apreciat conținutul întâmpinării ca fiind fals și a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași cu plângere prin care a solicitat efectuarea urmăririi penale împotriva directorului societății - B.A. - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen.
Prin Rezoluția nr. 2019/P/2007 a procurorului B.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitor (art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.).
În temeiul art. 278 și urm. C. proc. pen., persoana vătămată B.Ș. a formulat plângeri care au fost respinse de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și de instanța de judecată.
După trecerea unui interval de 5 ani și 3 luni, B.Ș. a solicitat efectuarea urmăririi penale împotriva procurorului B.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și favorizare a infractorului, motivat de faptul că soluția de netrimitere în judecată a directorului SC M. SA Iași reprezintă un ajutor dat infractorului, iar consemnările procurorului B.M. cuprinse în Rezoluția nr. 2019/P/2007 (mențiuni în care magistratul identifică dosarul penal în care B.Ș. a fost cercetat pentru tentativă de furt) sunt false.
În adoptarea soluției procurorul a reținut că precizarea menționată în Rezoluția nr. 2019/P/2007, referitoare la existența Dosarului nr. 6184/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, privind plângerea formulată împotriva lui B.Ș. este reală, iar împrejurarea că organele de parchet, în speță, procurorul B.M., au dispus față de B.A. o altă soluție decât cea așteptată de persoana care a făcut sesizarea - B.Ș. - nu poate fi apreciată ca fiind infracțiunea prev. de art. 264 C. pen.
Așadar, tragerea la răspundere penală a unei persoane pentru săvârșirea unei infracțiuni are loc numai dacă din mijloacele de probă administrate rezultă probe certe privind existența faptei și, respectiv, săvârșirea ei de făptuitorul reclamat sau de altă persoană.
Rezoluția nr. 922/P/2012 din 3 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a fost comunicată petentului B.Ș. la 12 decembrie 2012.
La 17 decembrie 2012 (data poștei), petentul B.Ș. a formulat plângere împotriva Rezoluției nr. 922/P/2012 din 3 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, plângere care a fost îndreptată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, unde a fost înregistrată sub nr. 8132/1/2012, fără a formula plângere în temeiul dispozițiilor art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior.
Prin Sentința penală nr. 417 pronunțată la data de 17 aprilie 2013 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 8132/1/2012, s-a trimis plângerea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, spre competentă soluționare, procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin Rezoluția nr. 1039/H/2/2013 din 20 mai 2013 a procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva Rezoluției nr. 922/P/2012 din 3 decembrie 2012, a aceleiași unități de parchet.
Nemulțumit, petentul B.Ș. s-a adresat, în condițiile art. 2781 C. proc. pen., cu plângere instanței de judecată.
La termenul de judecată din 27 noiembrie 2013, s-a pus în discuție excepția necompetenței după calitatea persoanei a Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa cauza de față.
Examinând excepția invocată, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., "După respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".
Potrivit art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe, precum și de avocați, notari publici, executori judecătorești și de controlorii financiari ai Curții de Conturi.
Analizând rezoluția atacată, se constată că prin aceasta s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.M., care, potrivit Adresei nr. 1/9400/1154/2013 din 15 aprilie 2013, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, este procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, având grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel.
Or, în raport cu textele de lege mai sus menționate, plângerile împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale în speța de față se soluționează la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, aceasta fiind Curtea de Apel Iași.
Pentru considerentele evocate anterior, urmează ca plângerea formulată de petiționarul B.Ș. împotriva Rezoluției nr. 922/P/2012 din 3 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, să fie trimisă spre competentă soluționare la Curtea de Apel Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R E Ș T E
Trimite plângerea formulată de petiționarul B.Ș. împotriva Rezoluției nr. 922/P/2012 din 3 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, la Curtea de Apel Iași, spre competentă soluționare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - AZ