Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 434/2012 din 20 septembrie 2012, Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul M.N.M. la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen., în referire la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) din C. pen.
Inculpatul M.N.A. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen., în referire la art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) din C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 74 alin. (2) și art. 76 din C. pen.
S-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a Ii-a și b din C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului M.N.A. și conform art. 88 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată, durata executată de la 28 decembrie 2011 la zi respectiv 20 septembrie 2012.
Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la fiecare inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 14 din C. proc. pen. și art. 1349 C. civ. au fost obligați în solidar inculpații la plata sumei de 15 000 (cincisprezece) mii lei RON, cu titlu de daune morale către partea civilă P.E. și la suma de 2.606,49 lei RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Județean Galați.
S-au respins ca nefondate celelalte pretenții civile solicitate în cauză.
în baza art. 169 din C. proc. pen., s-a dispus restituirea bunurilor ridicate în faza de urmărire penală, la rămânerea definitivă a hotărârii și conform dispozițiilor art. 189 și 191 din C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 400 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Prima instanță a reținut că partea vătămată P.E. și inculpații M.N.M. și M.N.A., locuiesc în corn. Fârțănești jud. Galați și la data de 3 decembrie 2011, au mers la discoteca din localitate însoțiți de alți tineri.
Inculpatul M.N.M. nu este rudă cu inculpatul M.N.A. și între acesta și partea vătămată au existat neînțelegeri generate de un împrumut de 500 lei, nerestituit părții vătămate de inculpatul M.N.M.
După terminarea programului de la discotecă, partea vătămată și inculpații au plecat spre casă, iar la un moment dat partea vătămată P.E. i-a reproșat inculpatului M.N.M. că încă nu i-a restituit împrumutul de 500 RON.
Inculpatul M.N.M. i-a spus părții vătămate că nu îi va restitui banii niciodată, moment în care între cei doi s-a iscat o ceartă.
Partea vătămată l-a lovit pe inculpatul M.N.M., timp în care a intervenit și inculpatul M.N.A., acesta lovind cu pumnii și picioarele partea vătămată, trântind-o la pământ.
După ce a căzut, partea vătămată P.E. a fost lovită în continuare de inculpatul M.N.A.. Inculpatul M.N.M. a luat cuțitul ce-l avea în buzunar și a lovit-o pe partea vătămată de aproximativ 8-9 ori cu cuțitul în. zona toracică și abdominală.
Lama cuțitului s-a îndoit, dar inculpatul M.N.M. a îndreptat lama cuțitului și a continuat să-i aplice lovituri de cuțit părții vătămate P.E.
În urma intervenției mai multor tineri, printre care martorii A.N. și D.F., inculpatul M.N.M. a încetat să lovească pe partea vătămată și a fugit împreună cu inculpatul M.N.A..
Întrucât partea vătămată sângera abundent, martorii aflați la fața locului au chemat salvarea, victima fiind transportată la Spitalul Județean Galați.
Raportul de constatare medico-legală a relevat multiple leziuni pe corpul părții vătămate P.E., produse prin loviri active cu corp dur, inclusiv prin lovire de cuțit.
Loviturile au fost foarte grave, sunt datate din 3 decembrie 2011, au necesitat pentru vindecare circa 30 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate P.E. prin plăgile înțepat tăiate de la nivelul zonei toracice și a plămânilor, dar și din celelalte zonele ale corpului unde au fost aplicate.
În faza de urmărire penală, inculpatul M.N.A. a recunoscut și regretat fapta comisă, iar inculpatul M.N.M., după audierea sa a părăsit țara sustrăgându-se urmăririi penale și judecății.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului M.N.M., care la data de 3 decembrie 2012, în timpul unui conflict spontan, a aplicat mai multe lovituri de cuțit părții vătămate P.E.,inclusiv în zone vitale ale corpului, punându-i viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale tentativei la omor calificat prev. de art. 20 C. pen, rap la art. 174-175 lit. i) din C. pen (loc public - șosea).
Fapta inculpatului M.N.A.,care, în același împrejurări și în același timp, a aplicat părții vătămate P.E. lovituri puternice cu pumnii și picioarele,punând în primejdie viața părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de art. 20 C. pen în ref. la art. 174 -175 lit. i) din C. pen (loc public).
La individualizarea pedepsi au fost luate în considerare criteriile generale prev. de art. 72 din C. pen, privind pericolul social al faptei, modul de comitere, consecințele acestei fapte, dar și persoana fiecărui inculpat.
În faza dezbaterilor judiciare pentru inculpatul M.N. s-a solicitat reținerea scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) din C. pen și aplicarea unei pedepse reduse, iar în privința inculpatului M.N.A. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei cu reținerea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) din C. pen,în loc de tentativă la omor și aplicarea unei pedepse reduse cu reținerea de circumstanțe atenuante conf. art. 74 din C. pen.
Instanța a reținut că din probele aflate la dosar rezultă că inculpatul M.N.M. nu a fost provocat sub nicio formă de partea vătămată, mai mult decât atât, tot conflictul a pornit de la acest inculpat, care a reproșat părții vătămate că nu îi va restitui acesteia niciodată împrumutul de 500 lei RON,după care inculpatul M.N. a devenit violent fizic la adresa părții vătămate .
Totodată, prima instanță a considerat că nu pot fi reținute circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului M.N.M., deoarece acesta este cunoscut cu antecedente penale, s-a sustras judecății și urmării penale, este o persoană extrem de violentă așa cum rezultă din situația de fapt expusă mai sus dar și din antecedența sa penală din care rezultă că a fost arestat și condamnat anterior(2006-2007) pentru infracțiuni de lovire cauzatoare de moarte prev. de art. 183 din C. pen (f.71-74).
În privința inculpatului M.N.A. prima instanță a apreciat că încadrarea juridică legală este cea reținută prin rechizitoriu, respectiv tentativă la omor calificat și nicidecum loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) din C. pen. In cauză s-a reținut că inculpatul M.N.A. a tras victima la pământ (la șosea ) pentru a fi lovită de către inculpatul M.N.M. și în timp ce victima P.E. era căzută pe șosea,a aplicat acesteia cel puțin 3-4 lovituri cu picioarele în zona capului,ori zona capului - a cutiei craniene care este o zonă vitală și orice agresiune puternică cu corpuri contondente ar putea să pună în primejdie viața victimei. Din declarația dată de inculpatul M.M.N. (f. 66 u.p.) rezultă că între cei doi inculpați a existat o înțelegere și un „imbold" comun pentru agresarea victimei,inculpatul M.N.A. (f. 66) informând pe prietenul său „vezi că vrea să te bată P.E.”.
Pe de altă parte prima instanță a considerat că se impune a fi reținute largi circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului M.N.A. conf. art. 74 C. pen, deoarece aceasta a aplicat totuși lovituri de intensitate mai redusă victimei, nu are antecedente penale, este foarte tânăr, avea un loc de muncă la momentul arestării preventive,provine dintr-o familie bine închegată, a recunoscut și regretat cele întâmplate,iar martorii audiați și caracterizările depuse la dosar dovedesc că acesta era un model de conduită anterior datei de 3 decembrie 2011, iar prezenta faptă nu reprezintă decât un „accident nefericit” în viața sa.
În ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că Spitalul Județean Galați s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 2.606,49 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, iar partea vătămată P.E. a solicitat despăgubiri civile de 30.000 lei RON, cu titlu de daune morale de la ambii inculpații (f. 47-48). Având în vedere că victima P.E. a fost spitalizată mai mult timp și i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate,iar pretențiile solicitate de spital sunt dovedite cu înscrisurile aflate la dosar (f.20-21) instanța a obligat în solidar pe ambii inculpați la plata acestor pretenții către partea civilă Spitalul Județean Galați.
Despăgubirile morale solicitate de partea civilă P.E., au fost aduse în parte în limita de 15.000 lei RON, deoarece acesta a suferit în mod evident o traumă fizică și psihică ca efect al agresiunii de către inculpații M.N.A. și M.N., aceștia urmând să fie obligați la plata despăgubiri de 15.000 lei daune morale către partea civilă/vătămată P.E.
Împotriva sentinței penale nr. 434/2012 din 20 septembrie 2012 a Tribunalului Galați au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații M.N.M. și M.N.A. Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat hotărârea primei instanțe în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M.N.A., pedeapsă care a fost stabilită sub limita minimă specială, redusă până la o treime, conform prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen. A invocat netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului M.N.M., susținând că, chiar în condițiile reținerii unor circumstanțe atenuante judiciare, s-ar fi impus aplicarea unei pedepse mai aspre, de natură să îndeplinească scopul și funcțiile prevăzute de art. 52 C. pen.
Inculpatul M.N.A., a criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală în ceea ce privește încadrarea juridică și a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 referitor la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., ținându-se cont de numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor pe care el le-a cauzat părții vătămate. în ceea ce privește latura civila a cauzei, inculpatul M.N.A. a solicitat reducerea sumelor la plata cărora a fost obligat cu titlu de despăgubiri civile, până la un cuantum de 5 %, atât cât reprezenta, în opinia sa, propria culpă cu privire la prejudiciile cauzate părții vătămate.
Inculpatul M.N.A., care a declarat apel peste termen, în condițiile prevăzute de art. 365 C. proc. pen., a solicitat să se rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece a fost provocat de partea vătămată. De asemenea a solicitat să ia act că termenul cu care au avut loc dezbaterile în apel este primul termen când este prezent în fața instanței și că recunoaște în întregime săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, astfel că în opinia sa, se impune aplicarea prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 296/ A din 19 decembrie 2012 Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.
A desființat în parte sentința penală nr. 434 din 20 septembrie 2012 a Tribunalului Galați, numai cu privire la latura penală a cauzei și numai în ce privește pe inculpatul M.N.A. și în rejudecare a majorat de la 2 ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului M.N.A. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., în referire la art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 74 alin. (2), ref. La art. 76 alin. (2) C. pen.
A aplicat inculpatului M.N.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.N.A. și apelul peste termen declarat de inculpatul M.N.M. împotriva aceleiași sentințe.
A menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.N.A. și a dedus din pedeapsa principală aplicată acestuia durata reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 28 decembrie 2011 și până la zi - 19 decembrie 2012.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.N.M. perioada executată începând cu data de 10 octombrie 2012 și până la zi - 19 decembrie 2012și a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat A reținut instanța de apel că hotărârea primei instanțe este nelegală, în ce-l privește pe inculpatul M.N.A., sub aspectul individualizării pedepsei principale, care a fost stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege: A constatat că, deși a reținut în mod corect în favoarea inculpatului M.N.A., drept circumstanțe atenuante judiciare, conform prevederilor art. 74 alin. (1), lit. a) și c) și alin. (2) C. pen., în speță, minimul special al pedepsei este de 7 ani și 6 luni închisoare, astfel că, potrivit textului de lege mai sus menționat, pedeapsa putea fi redusă până la 2 ani și 6 luni închisoare.
Cu privire la inculpatul M.N.A., ținând cont de gradul de pericol social al infracțiunii, de împrejurările în care a fost săvârșită, de contribuția concretă a inculpatului în derularea activității infracționale, precum și de circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului, a apreciat că scopul și funcțiile pedepsei, prevăzută de art. 52 C. pen. pot fi îndeplinite prin aplicarea unei pedepse principale de 3 ani închisoare.
Cu privire la inculpatul M.N.M., a constatat sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 365 C. proc. pen., privind apelul peste termen, deoarece inculpatul a lipsit la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare, iar apelul a fost declarat în mai puțin de 10 zile după începerea executării pedepsei.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului, de a se face aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., a constatat că nu poate fi însă primită favorabil, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Având în vedere că prima instanță a fost sesizată prin rechizitoriu la data de 21 februarie 2012, iar cercetarea judecătorească a început la termenul de judecată din 09 aprilie 2012 și a fost efectuată în lipsa inculpatului M.N.M., care a fost legal citat, dar s-a sustras judecății.
Potrivit prevederilor art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate poate fi formulată până la începutul cercetării judecătorești, astfel că, în cauză, formularea de către inculpatul M.N.M. a unei astfel de cereri rn cursul judecății în apel a constatat că este inadmisibilă.
Referitor la reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. a constatat că este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât chiar dacă din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată P.E. este cea care i-a aplicat mai întâi o lovitură cu pumnul inculpatului M.N.M., această reacție violentă a fost provocată de inculpat, care i-a adus părții vătămate injurii, ca răspuns la solicitările acesteia, de a-i fi plătită o datorie mai veche.
În ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului M.N.M., instanța de apel a reținut că prima instanță a făcut o corectă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.N.M. și a invocat cazul de casare prev. de art. 3849 pct. 14 C. proc. pen. solicitând, în esență, admiterea recursului și aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen., respectiv reținerea stării de provocare, întrucât partea vătămata a fost cea care a lovit primul cu pumnul. A solicitat reducerea pedepsei arătând ca a recunoscut si regretat săvârșirea faptei.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) și art. 3857 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul M.N.M. este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția tardivității recursului invocată de reprezentantul parchetului, Înalta Curte constată că este o eroare de consemnare, întrucât comunicarea deciziei în apel nu se putea face la data de 3 decembrie 2012, întrucât decizia a fost pronunțată la data de 19 decembrie 2012, chiar la acea dată fiind emisă (fila 85). Astfel, cum dovada de comunicare a deciziei din apel din același dosar a fost primită de inculpatul M.N.A. aflat în Penitenciarul Galați, ca și inculpatul M.N.M., Înalta Curte apreciază că este o eroare de consemnare, întrucât nu putea fi comunicată decizia la data de 3 decembrie 2012, decizia fiind pronunțată la data de 19 decembrie 2013, astfel că va respinge că neîntemeiată excepția tardivității recursului invocată de reprezentantul Ministerului Public.
Cu privire la recursul inculpatului, potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În urma administrării probatoriului, instanțele au reținut în mod corect că fapta inculpatului M.N.M., care în ziua de 03 decembrie 2011, în loc public, pe fondul unui conflict mai vechi, precum și al consumului de alcool, a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu un cuțit, inclusiv în zona toracică, producându-i leziuni înțepat-tăiate care i-au pus în primejdie viața, interval de timp în care, concomitent, partea vătămată a fost lovită cu pumnii și cu picioarele de către inculpatul M.N.A.
Înalta Curte constată că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de fond și menținută de instanța de prim control judiciar, de 9 ani închisoare, răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunea săvârșită - art. 20, art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptei comise, natura și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, circumstanțele reale de săvârșire a faptei, dar și urmarea produsă, concretizată în lezarea dreptului la viață și la integritate fizică al părții vătămate.
De asemenea, Înalta Curte are în vedere violenta cu care a acționat inculpatul asupra victimei căreia, pe fondul consumului de alcool, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate P.E., care a căzut la pământ, inculpatul luând cuțitul care îl avea în buzunar și lovind partea vătămată de 8-9 ori cu cuțitul în zona toracică și abdominală. Totodată, are în vedere urmarea produsă - loviturile aplicate părții vătămate au necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate, comportamentul inculpatului care după săvârșirea faptei s-a sustras de la urmărirea penală, în sensul că părăsit țara, cât și antecedentele sale penale, acesta fiind anterior condamnat pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, aflată la fila 111 dosar urmărire penală.
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este justificată și este în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C. pen. și nu se impune reducerea acesteia, în raport de împrejurările faptelor săvârșite.
Astfel, se constată ca a fost respectat principiul proporționalității, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului M.N.M. este corect individualizată și reflectă o individualizare temeinică.
Pe de altă parte, pedeapsa trebuie individualizată în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare ceea ce se realizează prin aplicarea unei pedepse inculpatului M.N.M., de 9 ani închisoare cu executarea în regim de detenție. Cu privire la reținerea stării de provocare și aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte are în vedere că a fost analizată starea de provocare și în mod corect au reținut instanțele că din probele administrate nu rezultă existența unei conduite ilicite culpabile a victimei, întrucât chiar dacă partea vătămată P.E. este cea care i-a aplicat mai întâi o lovitură cu pumnul inculpatului M.N.M., această reacție violentă a fost provocată de inculpat, care i-a adus părții vătămate injurii, ca răspuns la solicitările acesteia, de a-i fi plătită o datorie mai veche. Astfel, la solicitarea părții vătămate de a i se restitui banii, inculpatul M.N.M. a precizat că nu îi va da banii înapoi niciodată, moment în care între cei doi s-a iscat o ceartă.
Astfel, nu se poate considera că acțiunea violentă a părții vătămate, care a fost provocată chiar de inculpat, constituie o acțiune ilicită gravă, în sensul prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.
Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică și că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N.M. împotriva deciziei penale nr. 296/ A din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N.M. împotriva deciziei penale nr. 296/ A din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi, 26 martie 2013.