Jurisprudence - details - High Court of Cassation and Justice

Asupra recursurilor penale de față:

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 415 din 28 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) rap. la alin. (5) C. pen., cu art. 320¹ C. proc. pen., art. 41 - 42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul B.C.M., a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 - 42 și art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 320¹ C. proc. pen., cu art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul B.C.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore de la 19 octombrie 2009, ora 23.30, până la 20 octombrie 2009, ora 23.30 și s-a luat act că inculpatul B.C.M. este arestat în altă cauză.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) rap. la alin. (5) C. pen., cu aplic. art. 41 - 42 și art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 320¹ C. proc. pen., cu art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul I.G., a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 - 42 și art. 33 lit. a) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., cu art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. a) C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul I.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore de la 19 octombrie 2009, ora 23.30, până la 20 octombrie 2009, ora 23.30.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) rap. la alin. (5) C. pen. art. 41 - 42 și art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 320¹ C. proc. pen., cu art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul Ș.P. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 - 42 și art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 320¹ C. proc. pen., cu art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul sa fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul Ș.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore de la 19 octombrie 2009, ora 23.30, până la 20 octombrie 2009, ora 23.30.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 și art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul Ș.N., a fost condamnat la o pedeapsă de la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei iar în temeiul art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 4 ani, din care 2 ani reprezintă pedeapsa aplicată și 2 ani termenul prevăzut de lege.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 320¹ C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul D.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 320¹ C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul D.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul H.C.L. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul H.C.L. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei iar în baza art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 4 ani, din care 2 ani reprezintă pedeapsa aplicată și 2 ani termenul prevăzut de lege și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul C.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul C.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei iar în temeiul art. 82 C. pen. a fost stabilit termen de încercare de 4 ani, din care 2 ani reprezintă pedeapsa aplicată și 2 ani termenul prevăzut de lege și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata B.I. a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., inculpatei i s-a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, și s-a dispus ca inculpata B.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul B.C.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul B.C.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., inculpata B.S.E. a fost condamnată, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., aceeași inculpată a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata B.S.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, iar în temeiul art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 4 ani, din care 2 ani reprezintă pedeapsa aplicată și 2 ani termenul prevăzut de lege și s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 14, 15 și art. 346 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B.R., cu sediul în București, Bd. R., sector 3, împotriva inculpaților, obligându-i după cum urmează: inculpații H.C.L., în solidar cu inculpatul Ș.P., pentru suma de 25.052,70 RON, D.G., în solidar cu inculpatul Ș.P., pentru suma de 24.919,21 RON, M.M., în solidar cu inculpatul Ș.P., pentru suma de 22.570, 18 RON, C.V., în solidar cu inculpatul Ș.P., pentru suma de 25.140,89 RON, S. (S.) S., în solidar cu inculpatul Ș.P., pentru suma de 22.724, 41 RON, G.Ș., în solidar cu inculpatul B.C.M., pentru suma de 27.955,33 RON, T.V., în solidar cu inculpatul I.G., pentru suma de 42.595,51 RON, M.I., în solidar cu inculpatul I.G., pentru suma de 19.274, 56 RON, N. (V.) A., în solidar cu inculpatul I.G., pentru suma de 25.923, 1 RON.

În baza art. 14, 15 și art. 346 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă SC C.F.S. SRL, cu sediul în Calea Ș., sector 4, București, în calitate de mandatar al D.E.A. Elveția, împotriva inculpaților, obligându-i după cum urmează: inculpații B.C.M. pentru suma de 22586, 54 RON, C.G., în solidar cu inculpatul B.C.M., pentru suma de 26.465,65 RON, D.A. pentru suma de 46.765, 19 RON, G.G., în solidar cu inculpatul I.G., pentru suma de 46.520, 45 RON, B. (H.) I. pentru suma de 24.920, 70 RON, S.B.M., în solidar cu inculpatul Ș.P., pentru suma de 30.711,71 RON, M.M., în solidar cu inculpatul Ș.P., pentru suma de 36.759, 23 RON, D.I., în solidar cu B.C.M., pentru suma de 39.204, 13 RON.

În temeiul art. 14, 15 și art. 346 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă SC E.K.R. SRL, cu sediul în București, Bd. D., sector 2, în calitate de mandatar al C.V.I.L. Irlanda, împotriva inculpaților, obligându-i după cum urmează: inculpații B.C.M. pentru suma de 33.021, 16 RON rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenția Dâmbovița Moreni la 5 decembrie 2006, B.C.I., în solidar cu inculpatul I.G., pentru suma de 31.814,23 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenția Dâmbovița Moreni la 21 februarie 2007, C.M., în solidar cu inculpatul Ș.P., pentru suma de 56.295,77 RON rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenția Dâmbovița Moreni la 30 iulie 2007, M.G., în solidar cu I.G., pentru suma de 41.136, 79 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenția Dâmbovița Moreni la 23 iulie 2007, L.V.D., în solidar cu B.C.M., pentru suma de 33.921, 59 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenția Dâmbovița Moreni la 13 iulie 2007, S.I., în solidar cu B.C.M., pentru suma de 35.356, 53 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenția Dâmbovița Moreni la 28 decembrie 2006, B.I., în solidar cu B.C.M., pentru suma de 53.621,28 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenția Dâmbovița Moreni la 23 februarie 2007, B.C.C., în solidar cu inculpatul I.G., pentru suma de 26.884, 98 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenția Dâmbovița Moreni la 2 martie 2007, B.S.E., în solidar cu B.C.M., pentru suma de 42.369,9 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenția Dâmbovița Moreni la 26 iulie 2006, M.I., în solidar cu I.G., pentru suma de 22.883,41 RON rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenția Dâmbovița Moreni la 29 iunie 2007.

În baza art. 14, 15 și art. 346 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă SC E.K.R. SRL, cu sediul în București, Bd. D., sector 2, în calitate de mandatar al E.F.G. Germania, împotriva inculpaților, obligându-i după cum urmează: inculpații L.V.D., în solidar cu B.C.M., pentru suma de 30.197,63 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.G.G. SA Sucursala Ploiești, la data de 13 iulie 2007, S.I., în solidar cu inculpatul B.C.M., pentru suma de 21.035,69 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.G.G. SA Sucursala Ploiești, la data de 28 decembrie 2006, B.S.E., în solidar cu B.C.M., pentru suma de 21.035,69 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.G.G. SA Sucursala Ploiești, la data de 28 decembrie 2006.

În temeiul art. 14, 15 și art. 346 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., s-a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă SC E.K.R. SRL, cu sediul în București, Bd. D., sector 2, în calitate de mandatar al C.V.I.L. Irlanda, împotriva inculpatului I.A.C. pentru suma de 23.232,95 RON rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenția Dâmbovița Moreni la 27 iulie 2006, acțiunea civilă formulată de către partea civilă SC E.K.R. SRL București în calitate de mandatar al E.F.G. Germania împotriva inculpatului I.A.C. pentru suma de 29.105,95 RON rezultată din contractul de credit încheiat cu B.G.G. SA Sucursala Ploiești, la data de 28 iulie 2006 și acțiunea civilă formulată de către partea civilă SC E.K.R. SRL București în calitate de creditor cesionar împotriva inculpaților A.I.C. pentru suma de 46.000,93 RON rezultată din contractul de credit încheiat cu B.G.G. SA Sucursala Ploiești, la data de 7 martie 2006 și A.I. pentru suma de 6.403,02 RON rezultată din contractul de credit încheiat cu R.B. SA - Agenția Târgoviște la data de 2 noiembrie 2005.

În baza art. 14 și art. 348 C. proc. pen., au fost desființate înscrisurile false folosite de inculpați la săvârșirea infracțiunilor, după cum a urmat:

- contract individual de muncă și adeverință de salariu emise de către SC L. SRL Moreni pe numele inculpatului B.C.M.;

- contractul individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC C.C. SRL Moreni pe numele inculpatei C.M.;

- contractul individual de muncă, cu acte adiționale, și adeverințele de salariu emise de către SC L. SRL Moreni pe numele inculpatei B.I.;

- contractul individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC B.P. SRL Moreni pe numele inculpatului B.C.C.;

- contractul individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC L. SRL Moreni pe numele inculpatei C.G.;

- contractul individual de muncă și adeverința de salariu emise de SC C.C. SRL Moreni pe numele inculpatei D.G.;

- contractul individual de muncă și adeverința de salariu emise de SC S.C. SRL Târgoviște pe numele inculpatului D.A.;

- contractul individual de muncă și adeverința de salariu emise de SC C.C. SRL Moreni pe numele inculpatei S.B.M.;

- contractul individual de muncă și adeverința de salariu emise de SC C.C. SRL Moreni pe numele inculpatului H.C.L.;

- contractul individual de muncă și adeverința de salariu emise de SC R.I. SRL Târgoviște pe numele inculpatei M.M.;

- contractul individual de muncă și adeverința de salariu emise de SC N.C. SRL Târgoviște pe numele inculpatului D.I.;

- contractul individual de muncă și adeverința de salariu emise de SC C.C. SRL Moreni pe numele inculpatului C.V.;

- contractul individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC B.P. SRL Moreni pe numele inculpatului M.G.;

- contractul individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC B.P. SRL Moreni pe numele inculpatei M.I.;

- contractul individual de muncă și adeverința de salariu emise de SC R.I. SRL Târgoviște pe numele inculpatei S. (S.) S.;

- contractul individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC L. SRL Moreni pe numele inculpatului L.V.D.;

- contractul individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC R.I. SRL Târgoviște pe numele inculpatei G.Ș.;

- contractul individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC E. SRL Teiș pe numele inculpatului G.G.;

- contractul individual de muncă și adeverințele de salariu emise de SC L. SRL Moreni pe numele inculpatei S.I.;

- contractul individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC B.P. SRL Moreni pe numele inculpatului M.I.;

- contractul individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC B.P. SRL Moreni pe numele inculpatei N. (V.) A.;

- contractul individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC B.P. SRL Moreni pe numele inculpatului S.F.C.;

- contractul individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC O.I.E. SRL Târgoviște pe numele inculpatei B. (H.) I.;

- contractul individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC B.P. SRL Moreni pe numele inculpatei T.V.;

- contractul individual de muncă și adeverințele de salariu emise de SC L. SRL Moreni pe numele B.S.E.;

- contractul individual de muncă și adeverința de salariu emise de SC M.C. SRL Târgoviște pe numele inculpatei B.C.

S-a luat act că B.G.G. SA, cu sediul în București, Bd. I., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

De asemenea, s-a luat act că, în ceea ce-i privește pe inculpații S.F.C. și B.C. instituțiile financiare nu s-au constituit părți civile împotriva lor, urmând ca în temeiul art. 118 lit. e) C. pen. să dispună confiscarea sumelor de bani dobândite prin săvârșirea infracțiunilor, după cum urmează: 18.000 RON de la S.F.C., obținuți în baza contractului de credit nr. 390 din 29 martie 2007, încheiat cu B.R. Moreni și 20.000 RON de la B.C., obținuți în baza contractului de credit nr. 2162 din 4 septembrie 2007 încheiat cu B.R. Moreni.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut ca situație de fapt ce rezultă din ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală, probe în baza cărora inculpații B.C.C., G.G., B.C.M., I.G., I.A.C., D.I., S. (S.) S., S.F.C., B. (H.) I., T.V., L.V.D., M.M., G.Ș., M.I., M.I., B.C., B.C.I., A.I.C., S.I., A.I., D.A., S.P., M.M., M.G., R. (S.) B. și N. (V.) A. au solicitat să fie judecați conform art. 320¹ C. proc. pen., că în perioada 2006 - 2007, inculpații I.G., în calitate de administrator al SC B.P., B.C.M. în calitate de administrator al SC L.M. SRL și Ș.P. în calitate de administrator al SC C.C. SRL au indus în eroare funcționarii bancari din cadrul B.R. Moreni și B.R. Ploiești, prin întocmirea de documente false respectiv contracte de muncă și adeverințe de salariu, încredințate spre folosire altor inculpați, care au obținut în baza lor credite bancare în suma de 855 350 RON, parte din bani revenindu-le celor trei inculpați.

De asemenea, s-a reținut că, inculpatul I.A.C., în perioada 2006 - 2007, a racolat mai multe persoane ce au obținut credite de la B.R. Moreni și B.R. Ploiești, folosind documente false respectiv contracte de muncă și adeverințe de salariu procurate de acesta, însușindu-și parte din sumele obținute de la unitățile bancare de către inculpații racolați și de asemenea a instigat pe inculpații B.C.M., I.G. și Ș.P. să întocmească documentele false folosite la obținerea creditelor.

În aceeași perioadă, inculpații A.I.C. și A.I. au racolat alte persoane ce au obținut credite de la B.R. Moreni și B.R. Ploiești, folosind documente false respectiv contracte de muncă și adeverințe de salariu, procurate de cei doi inculpați, însușindu-și parte din sumele obținute de la unitățile bancare de către inculpații racolați.

De asemenea, inculpații B.C.C., G.G., D.I., S. (S.) S., S.F.C., B. (H.) I., T.V., L.V.D., M.M., G.Ș., M.I., M.I., B.C., B.C.I., S.I., D.A., M.M., M.G., R. (S.) B.M. și N. (V.) A. au obținut în perioada 2006 - 2007 credite bancare, prin inducerea în eroare a funcționarilor bancari din cadrul B.R. Moreni și B.R. Ploiești, folosind documente false respectiv contracte de muncă și adeverințe de salariu, din care rezultă în mod nereal că sunt angajații ai unor societăți comerciale cu un anumit salariu.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații B.C.M., I.G., Ș.N., H.C.L., C.V., B.C.C., B.E.S., Ș.P., D.A., și B.I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelantul-inculpat D.A. a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., în sensul că s-ar afla în stare de recidivă. Este real faptul că a fost condamnat de două ori, din fișa de cazier judiciar constatându-se că în data de 24 septembrie 1997, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat. Pentru această primă condamnare s-a împlinit termenul de reabilitare la 2003. Real este și faptul și că în anul 2003 a fost condamnat, din nou, de către Judecătoria Moreni la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă care a fost grațiată prin Legea nr. 243/2002. Raportat la această stare de fapt, instanța de fond a greșit, preluând practic ceea ce s-a reținut în rechizitoriu și anume aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.

Și cu privire la această a doua condamnare, din 24 septembrie 2002 s-a împlinit termenul de reabilitare, pentru că în raport de dispozițiile art. 136 (3) C. pen., termenul de reabilitare, în caz de grațiere totală sau a restului de pedeapsă, curge de la data actului de grațiere, respectiv de la data de 1 octombrie 2002, la care se adaugă termenul de 4 ani și 8 luni, termen prevăzut de lege, rezultă că termenul de reabilitare s-a împlinit la 01 iunie 2007, deci anterior datei săvârșirii faptei.

Fapta a fost săvârșită la 13 decembrie 2007, dată când s-a încheiat contractul de credit cu unitatea bancară. Ori, aplicarea acestei stări de recidivă a fost greșită și nelegală și a avut ca rezultat pronunțarea unei condamnări cu executarea efectivă a pedepsei. A recunoscut fapta, are în întreținere 4 copii minori, provine dintr-un mediu social extrem de defavorizat și anterior judecării cauzei acesta a fost plecat în Spania să muncească. În raport de această situație, are intenția de a munci în continuare pentru a-și întreține familia și pentru a începe să despăgubească partea civilă, înțelegând că fapta sa este una destul de reprobabilă.

Sub acest aspect, a considerat că, instanța de control judiciar a fost datoare să verifice și să înlăture dispozițiile nelegal aplicate.

De asemenea, a susținut că soluția pronunțată este netemeinică pentru că a solicitat să beneficieze de procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen., iar instanța de fond la individualizarea judiciară a pedepsei nu a ținut seama de situația sa socială învederată (soția nu realizează venituri, este bolnavă, are 4 copii în întreținere). Sub acest aspect, a considerat că soluționarea cauzei de către instanța de fond apare ca deficitară și incompletă, astfel că în temeiul disp. art. 379 pct. 2 C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de prima instanță, iar pe fond să fie înlăturate dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

După individualizarea judiciară a pedepsei aplicate pentru săvârșirea celor două fapte, a solicitat ca pedeapsa rezultantă să fie executată conform art. 81 C. pen., în sensul de a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea sub control judiciar în condițiile prev. de art. 86¹ C. pen.

În final acesta a solicitat ca, în raport de pedepsele pronunțate pentru ceilalți inculpați din prezenta cauză și în spiritul echității, să se dispună ca pedeapsa ce i-a fost aplicată să nu fie executată în regim de detenție, întrucât ar avea un efect dezastruos asupra lui și asupra familiei sale.

Inculpatul I.G. a criticat sentința pronunțată de Tribunalul Dâmbovița sub aspectul cuantumului și modalității de executare a pedepsei și anume, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni cu executare, considerând că instanța de fond nu a apreciat corect dispozițiile prev. de art. 74 - 76 C. pen., respectiv nu a dat eficiența corespunzătoare prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. Astfel, s-a avut în vedere că încă de la primul act de urmărire penală acesta a recunoscut și regretat faptele comise și nu a încercat să ascundă aflarea adevărului. De asemenea, nu a fost recidivist și nu a comis fapte antisociale. La dosar s-au depus acte în circumstanțiere, de unde rezultă în principal, că soția a plecat din țară, a intentat acțiune de divorț și a solicitat ca minorii rezultați din căsătorie să-i fie încredințați spre creștere și educare lui. La urmărirea penală s-au mai depus o serie de înscrisuri din care rezultă că și imobilul în care acesta locuiește a fost scos la vânzare de către C.C. datorită unor datorii neplătite, dar și că în afară de copii minori mai are în întreținere pe mama și respectiv soacra, ambele în vârstă cu probleme de sănătate.

Tot la dosarul cauzei s-a depus o adeverință din partea unei societăți comerciale care și-a manifestat acordul ca în situația în care i se va admite cerere ca să execute pedeapsa la locul de muncă, în cadrul acestei societăți.

A solicitat a se avea în vedere faptul că prezentul dosar este unul de prejudiciu, iar rezultatul final este că trebuie recuperat și dacă va executa pedeapsa în regim de detenție, recuperarea se va face foarte greu, în schimb dacă va fi lăsat în libertate, va putea achita acest prejudiciu.

În final, a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și pe fond, reducerea cuantumului pedepsei aplicate, iar ca modalitate de executare a acestei pedepse, să se dea eficiență în primul rând dispozițiilor art. 86¹ C. pen., iar în subsidiar prevederilor art. 86⁷ C. pen.

Apelantul-inculpatul Ș.N. a solicitat admiterea apelului, pe fond achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) din 1 C. proc. pen.

În sarcina sa s-a reținut că a racolat o singură persoană în cursul anului 2007, pe numita V.A. care a obținut un credit cu acte false de la B.R. Consideră că, de fapt, nu a comis niciun fel de faptă antisocială. La dosar s-a depus o declarație notarială a concubinului acestei persoane și anume N.P. (audiat la instanța de fond) care a recunoscut că el i-a împrumutat o sumă de bani, în acest sens s-a întocmit un înscris notarial, dar că după ce numita V. a achitat acel împrumut i-a achitat și inculpatului acea datorie. S-a observat că deși această inculpată a dorit să beneficieze de prevederile art. 320¹ C. proc. pen. și nu a fost audiată pe fondul cauzei, chiar în declarația de la urmărirea penală, a afirmat că inculpatul Ș. i-a arătat care este magazinul unde își desfășura activitatea I.G., care la rândul lui a recunoscut că Ș. nu a avut nici un amestec în obținerea creditului.

Apelantul a arătat că în opinia sa, a făcut pe deplin dovada nevinovăției sale, iar la dosarul cauzei s-au depus o serie de înscrisuri în circumstanțiere din care a rezultat că acesta are 4 copii în întreținere, este singurul întreținător al familiei și nu are antecedente penale.

De aceea, în principal, concluziile au fost de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar să se pronunțe această achitare având în vedere lit. b) din 1 C. proc. pen.

Apelantul-inculpat Ș.P., a susținut că el a avut o poziție de recunoaștere a faptei și a înțeles să beneficieze de dispozițiile art. 320¹ C. proc. pen., apărările sale fiind în sensul aprofundării circumstanțierii acordate de către instanța de fond, solicitându-se coborârea pedepsei la 3 ani, pentru ca apoi, în urma concursului să poată beneficia de suspendarea sub supraveghere sau de o pedeapsă cu executare la locul de muncă, existând în acest sens un acord la dosar.

S-a reținut că a întocmit adeverințele pe contracte de muncă vizate la I.T.M., puse la dispoziție de un coinculpat, pentru un număr de 8 persoane. Acestea au fost faptele pentru care a dat declarații și a precizat care este poziția lui, însă în privința modalității în care s-a ajuns la acest dosar, din punctul său de vedere, sunt dubii pentru că s-au conexat, apoi s-au disjuns o serie de anchete care priveau un prejudiciu creat băncilor, creându-se mai multe dosare vis-a-vis de prejudiciu și nu de fapte.

Prejudiciul reținut la aceste infracțiuni, așa cum a fost calculat, fără a exista o expertiză în acest dosar, este de 244.177 RON, dar două din aceste fapte, care privesc pe H. și pe C. nu au produs prejudicii. Deci, dacă s-ar fi reținut că nu au avut contracte de muncă și că aceste acte au fost prezentate ca fiind false, aceștia au obținut creditul dar l-au restituit conform contractului încheiat cu banca, în condițiile de derulare și nu au creat nici un prejudiciu. Atunci nu a putut exista infracțiune cu prejudiciu pe înșelăciune, drept pentru care prejudiciul săvârșit de acesta ar ajunge la 193.976 de RON și în această situație nu mai sunt aplicabile dispozițiile alin. (5). Nu s-a reținut la încadrarea juridică existența unui grup infracțional, o înțelegere prealabilă, singura legătură, în afară de modul creierii prejudiciului, este că, la cele două persoane care aveau societăți comerciale, mergea coinculpatul I. care propunea acest gen de afaceri. Nu rezultă și nu s-a reținut în sarcina nimănui că aceștia s-au înțeles să procedeze în acest mod.

Din punctul său de vedere, instanța a constatat acest aspect, în sensul înlăturării de la încadrarea juridică a disp. art. 5 și în condițiile în care s-a apreciat că nu se mai impune, acordarea circumstanțelor atenuante mai ample pentru această infracțiune, reținând exact acest cuantum, al prejudiciului, să fie coborâtă pedeapsa de 3 ani și 6 luni și în urma contopirii să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau cu executare la locul de muncă, potrivit acordului depus la dosar.

În ceea ce privește latura civilă, s-a observat că H.L. și C.V. nu au produs nici un prejudiciu, B.R. nu are prejudiciu pe aceste două persoane și pe cale de consecință, apelantul Ș.P. a solicitat să fie modificată hotărârea în latură civilă, în sensul de a diminua prejudiciul și a-l exonera de plata în solidar cu cei doi coinculpați pe acest aspect.

Apelanții-inculpați H.C.L. și C.V., au susținut că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals.

La începutul anului 2007, cei doi se găseau într-un impas în ceea ce privește activitatea profesională și atunci au apelat la un amic care avea o societate comercială, să desfășoare anumite activități și să se poată redresa. În acest mod ei au fost angrenați în activitatea desfășurată la societatea patronată de Ș.P. Au lucrat o perioadă în acea societate (dovedindu-se aceasta cu declarațiile martorilor audiați în cauză - D.G., C.G., B.S., ca și de soția lui Ș. și chiar de Ș.P.). Nu este vina lor că Ș.P. nu a înregistrat contractele lor de muncă la I.T.M, pentru se practica stopajul la sursă, acesta încercând să se eschiveze de plata unor taxe către stat. Ei sunt singurii care au achitat ratele scadente la bancă și până în momentul în care au intervenit organele de urmărire penală nu au prejudiciat B.R. și de aceea nu pot fi trași la răspundere penală, iar prejudiciul reținut în sarcina lor nu este corect.

Nu lipsit de interes este că după ce și-au creat propriile afaceri au continuat să colaboreze cu societatea lui Ș.P. în planul relațiilor comerciale și există dovezi din care rezultă că s-au făcut plăți și operațiuni comerciale.

Pentru aceste considerente, a apreciat că în planul răspunderii penale nu a fost pusă în discuție vinovăția lor pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și 291 C. pen., motiv pentru care în conformitate cu disp. art. 345 alin. (3), rap. la art. 11 pct. 2, lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. au solicitat achitarea lor.

În subsidiar, dacă nu a fost împărtășit acest punct de vedere, în măsura în care împrejurările reținute ca circumstanțe sunt apreciate ca suficiente, au solicitat să li se dea o mai mare eficiență și față de situația de ansamblu a lor (cunoscuți cu un comportament corespunzător, nu au antecedente penale) să se coboare în mod corespunzător pedepsele pentru cele două infracțiuni pentru care sunt trimiși în judecată. Apelanții au mai precizat că și circumstanțele atenuante au fost aplicate greșit pentru infracțiunea de uz de fals, neprocedându-se la reducerea pedepselor sub limita minimă, așa cum era legal.

În final, au solicitat admiterea apelurilor, pe fond achitarea lor, iar în subsidiar reducerea cuantumului pedepselor.

Apelantul-inculpat B.C.M., a susținut că deși a avut o atitudine sinceră a recunoscut fapta, pedeapsa aplicată este totuși mare, având în vedere că s-a prevalat de dispozițiile art. 320¹ C. proc. pen.

Așa cum s-a arătat la instanța de fond, nu are antecedente penale, are în întreținere copii, situație în care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de instanța de fond, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei.

Apelanta-inculpată B.I. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond achitarea sa în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât pe tot parcursul cercetărilor, atât la urmărirea penală cât și în fața instanței de fond nu a recunoscut săvârșirea faptei.

Cât privește apelul declarat de inculpatul B.C.C., acesta a criticat sentința pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, întrucât pedeapsa aplicată era prea mare. Acesta susținut că are o situație specială, în sensul că în mod greșit s-a făcut aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen. considerându-se că ar fi recidivist. Potrivit fișei de cazier judiciar depusă la dosar, s-a constatat că s-a liberat la data de 02 august 2007 și dintr-o eroare nu s-a reținut că a intervenit reabilitarea. De aceea, în mod greșit instanța de fond a considerat că este recidivist și a dispus aplicarea unei pedepse cu executare în regim privativ de libertate.

Acesta a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și pe fond redozarea cuantumului pedepsei în sensul reducerii ei cu consecința aplicării disp. art. 81 C. pen., iar în subsidiar, dacă se va aprecia că nu se impune a solicitat redozarea cuantumului pedepsei în sensul reducerii acesteia.

Apelanta inculpată B.E.S. a criticat sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond achitarea sa în temeiul disp. art. 11 pct. 2, lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în sensul că fapta nu există. Probele administrate nu au condus la vinovăția sa, ea a susținut că era încadrată, a contractat două credite, a avut contratul de muncă înregistrat la I.T.M., iar din 2007 nu a mai lucrat. Este adevărat că nu și-a achitat creditele dar, nu se poate reține că a încercat să înșele părțile civile.

Prin Decizia penală nr. 59 din 10 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au admis apelurile declarate de inculpații B.C.M., I.G., Ș.P., H.L., C.V., B.I. și B.S., prin extinderea efectelor și asupra inculpatelor C.G., D.G. și C.M., s-a desființat în parte Sentința penală nr. 415 din 28 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și în consecință:

S-au descontopit pedepsele rezultante aplicate acestor inculpați în componentele lor.

S-au redus pedepsele aplicate inculpaților B.C.M., I.G., Ș.P., pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 74 - 76 C. pen., de la câte 1 (un) an închisoare la câte o lună închisoare.

S-au redus pedepsele aplicate inculpaților H.L., C.V., B.I. B.S., C.G., D.G. și C.M. pentru infracțiunea de uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 74 - 76 C. pen., de la câte 1 (un) an închisoare la câte o lună închisoare.

S-au recontopit aceste pedepse cu pedepsele aplicate acestor inculpați pentru cealaltă infracțiune reținută în sarcina fiecăruia dintre ei, menținând pedepsele rezultante aplicate de prima instanță.

S-a admis și apelul inculpatului D.A. împotriva aceleiași sentințe, a desființat în parte sentința, în privința lui, în sensul că a înlăturat din încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina sa dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată acestuia pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în conformitate cu disp. art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii aplicate.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații Ș.N. și B.C.C.

Pentru a decide astfel, s-au reținut, în esență, următoarele:

Pentru inculpatul D.A. s-a reținut că susținerile acestuia cu privire la greșita reținere a stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. sunt întemeiate, întrucât acesta a beneficiat de dispozițiile Legii de grațiere nr. 543 din 4 octombrie 2002 și de la această dată a început să curgă termenul de reabilitare care, în cazul său avea potrivit art. 135 lit. a) C. pen. o durată de 4 ani și 9 luni (4 luni plus jumătate din pedeapsa de 1 an și 6 luni) și se împlinea în luna iulie 2007.

Fapta dedusă judecății în prezenta cauză a fost comisă de inculpat, potrivit actului de sesizare, începând cu luna decembrie 2007, deci după împlinirea termenului de reabilitare astfel că disp. art. 37 lit. b) C. pen. nu se justificau în încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat.

Instanța de prim control judiciar a apreciat ca fiind întemeiată solicitarea inculpatului, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare stabilită de prima instanță, având în vedere că starea de recidivă a fost singurul motiv pentru care s-a făcut aplicarea art. 57 C. pen., privind executarea în regim de detenție a executării pedepsei.

În ceea ce îl privește pe inculpatul I.G., s-a reținut că prima instanță a greșit la aplicarea circumstanțelor atenuante pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., întrucât nu a redus cuantumul pedepsei aplicate pentru această infracțiune sub limita minimă prevăzută de textul legal incriminator și redusă cu o treime în conformitate cu art. 320¹ C. proc. pen.

Referitor la inculpatul Ș.N., curtea a apreciat, în raport de criticile formulate de acesta că nu are relevanță pentru existența faptei, mobilul pentru care acest inculpat a dat ajutorul (de a-și recupera un împrumut de la persoanele respective), împrejurarea invocată nu îl exonerează de participația sa la săvârșirea infracțiunii atâta timp cât a știut că V.A. nu avea cum să obțină împrumutul și să-și achite datoria decât prin mijloace frauduloase.

Referitor la inculpatul Ș.P. s-a reținut că acesta a beneficiat de disp. art. 320¹ C. proc. pen. și că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa prin înlăturarea alin. (5) de la art. 215 C. pen., întrucât împrejurarea că acesta a achitat creditele contractate nu schimbă situația prejudiciului cauzat cu consecințe favorabile asupra încadrării juridice a faptei comise de acest inculpat.

Pentru inculpații H.C.L. și C.V. s-a reținut, contrar susținerilor acestora, vinovăția ca element în conținutul constitutiv al infracțiunii pentru care aceștia au fost condamnați însă sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor privind circumstanțele atenuante judiciare reținute în sarcina acestora în ceea ce privește infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., apelul acestora a fost admis în limitele prev. de art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.

Cu privire la inculpatul B.C.C. s-a reținute că aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. este justă în raport de mențiunile înscrise în copia fișei de cazier judiciar a acestuia, iar pedeapsa stabilită este corect individualizată în raport cu criteriile menționate în considerentele hotărârilor atacate, circumscrise disp. art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații I.G., Ș.P., H.C.L., C.V. și B.C.C. formulând critici de nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:

Recurentul inculpat I.G. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., sens în care a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, precum și al modalității de executare, pe care a le-a apreciat ca fiind prea aspre.

A susținut că nu s-a acordat eficiență prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., precizând că pedeapsa putea fi coborâtă până la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise, astfel încât să se poată face aplicarea dispozițiilor art. 86¹ C. pen.

A menționat, de asemenea, că nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen., având în vedere că inculpatul a avut o atitudine constant sinceră, a recunoscut și a regretat faptele comise, a colaborat cu organele de anchetă și s-a prezentat la toate termenele de judecată.

A mai arătat că din ancheta socială au rezultat date care evidențiază condițiile în care acesta trăiește, că muncește cu ziua și are în întreținere doi copii minori și două bătrâne.

În consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, coborârea pedepsei până la minimul special prevăzut de lege și schimbarea modalității de executare a acesteia, în sensul aplicării dispozițiilor art. 86¹ C. pen.

Recurentul inculpat Ș.P. a arătat că, deși acesta s-a judecat în baza procedurii simplificate, înțelege să invoce cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 și 12 C. proc. pen., sens în care a precizat că a recunoscut faptele, iar nu infracțiunile reținute în sarcina sa.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipsește forma de vinovăție cerută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa.

În subsidiar, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., a solicitat redozarea pedepsei aplicate și stabilirea unei modalități de executare neprivativă de libertate, precizând că a recunoscut și a regretat faptele, deține o funcție importantă la o societate de prestigiu și are caracterizări foarte bune, care se află la dosarul cauzei.

Totodată, a menționat că, din eroare, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen., în loc de art. 76 lit. b) din același cod, care ar fi condus la reducerea limitelor pedepsei, ceea ce ar fi permis o altă individualizare a acesteia, în sensul stabilirii unui cuantum care să permită stabilirea unei modalități de executare în regim neprivativ de libertate sau chiar prin muncă, la dosar existând acceptul unei societăți la care inculpatul să-și desfășoare activitatea în situația în care instanța s-ar orienta către o astfel de pedeapsă.

A solicitat admiterea recursului și, rejudecând, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen.

Recurentul inculpat H.C.L. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., sens în care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind latura subiectivă.

A menționat că, din probele administrate în cauză, rezultă că la începutul anului 2007, aflându-se în impas, a apelat la amicul său, Ș.P., care avea o societate comercială și, pentru o perioadă îndelungată, a lucrat în cadrul societății respective, însă nu are nicio implicare în faptul că acesta nu a înregistrat contractul său de muncă la I.T.M, încercând să se sustragă de la plata taxelor legale datorate statului.

A mai susținut că recurentul inculpat H.C.L. a achitat ratele scadente la bancă și până în momentul în care au intervenit organele de urmărire penală, nu a prejudiciat B.R-ul, astfel că nu poate fi antrenată răspunderea penală în sarcina sa.

În subsidiar, în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., a solicitat să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului, care este cunoscut cu un comportament corespunzător și nu are antecedente penale, astfel încât se justifică reducerea pedepsei.

Recurentul inculpat C.V. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 18 și 14 C. proc. pen.

Cu referire la primele două cazuri de casare, acesta a susținut că este nevinovat, că a achitat împrumutul pe care l-a făcut, în condițiile stabilite de bancă, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals. Prin urmare, a apreciat că se impune pronunțarea unei soluții de achitare a sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind latura subiectivă.

În subsidiar, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., a solicitat să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale acestuia, care este cunoscut cu o comportare corespunzătoare în colectivitatea din care a făcut parte și nu are antecedente penale, infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată reprezentând un eveniment izolat în viața sa.

Recurentul inculpat B.C.C. a susținut că, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 291 C. pen., s-a împlinit termenul de prescripție, fapta fiind săvârșită în anul 2007.

Pe de altă parte, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei și de circumstanțele sale personale, care are patru copii minori în întreținere și este unicul întreținător al familiei, soția acestuia nerealizând venituri.

Împotriva aceleiași decizii au mai declarat recurs inculpații Ș.N. și B.I. care la termenul din 24 septembrie 2012 au solicitat a se lua act de retragerea căii de atac astfel exercitată.

Prin încheierea din data de 24 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a luat act de retragerea recursurilor declarate de inculpații Ș.N. și B.I. împotriva Deciziei penale nr. 59 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.

Examinând actele și lucrările dosarului, criticile formulate de recurenții inculpați în forma expusă în motivele de recurs și dispozițiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a o menține ca atare.

În ceea ce privește solicitarea reducere a pedepselor, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., a susținut că recurenții inculpați prezenți în instanță, cu excepția lui B.C.C., care este recidivist, au beneficiat de clemență, o parte judecându-se în procedura simplificată, toți însă beneficiind de reducerea pedepselor, ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante.

Prin urmare, în raport de împrejurările concrete în care au fost comise faptele, a apreciat că nu se justifică a se acorda o mai mare eficiență acestor circumstanțe atenuante, cu consecința unei noi reduceri a pedepselor.

Totodată, nu se justifică o altă modalitate de executare a pedepselor pentru inculpații I.G. și Ș.P., pentru considerentele ce se vor arăta:

2. Referitor la criticile formulate de recurentul inculpat Ș.P., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că acest inculpat a beneficiat de dispozițiile art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând săvârșirea faptelor și vinovăția și a solicitat acceptând să se judece pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale.

Or, prin recursul de față, se constată că acesta contestă situația de fapt și prejudiciul cauzat prin infracțiunea comisă - aceea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., susținând, în esență, că de la calculul acestui prejudiciu trebuie excluși coinculpații H.C.L. și C.V. care și-au achitat creditele.

Înalta Curte consideră că și în condițiile în care această apărare a inculpatului ar fi reală, deși probele de la dosar nu o atestă, situația acestui inculpat nu s-a schimbat, după cum nu s-a schimbat nici încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune.

Probele administrate în cauză atestă că actele prezentate la bancă de inculpații H.C.L. și C.V. nu reflectau realitatea, în sensul că aceștia nu erau angajații permanenți ai societății inculpatului Ș. și nici nu au obținut vreodată salariul menționat în adeverințele eliberate de acesta, rezultă fără dubiu că banca respectivă, dacă ar fi cunoscut situația reală, nu ar fi încheiat contract de creditare celor doi și nu le-ar fi eliberat sumele de 30.000 RON și respectiv 31.000 RON.

Împrejurarea că acești coinculpați și-ar fi achitat creditele contractate, cel puțin o perioadă de timp, nu are relevanță în raport cu datele problemei prejudiciului penal al infracțiunii nici în privința inculpatului Ș., ci poate servi ca o circumstanță favorabilă inculpaților H. și C.

Ca atare, nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispozițiilor alin. (5) de la art. 215 C. pen., reținut în sarcina inculpatului Ș.P., iar pedeapsa aplicată acestuia pentru această infracțiunea fiind stabilită în mod judicios de către prima instanță.

Înalta Curte observă însă că, prima instanță și implicit instanța de prim control judiciar, prin exercitarea controlului devolutiv, au stabilit o pedeapsă corespunzătoare atât gravității concrete a faptelor comise de inculpat care s-au materializat într-o infracțiune continuată de înșelăciune calificată cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Minimul prevăzut de lege pentru această infracțiune, redus cu o treime, în conformitate cu dispozițiile art. 320¹ C. proc. pen., era de 6 ani și 8 luni închisoare, însă prima instanță a reținut în favoarea acestui inculpat circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., valorificând atât lipsa de antecedente penale a acestuia, cât și sinceritatea și cooperarea cu organele judiciare, astfel încât pedeapsa a fost coborâtă sub această limită minimă până la minimul posibil de 3 ani și 6 luni închisoare.

Este de precizat că, potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., instanțele nu puteau coborî pedeapsa mai jos o treime din limita minimă prevăzută de textul legal incriminator, astfel încât sancțiunea penală pentru această infracțiune este judicios stabilită și nu se impune casarea deciziei sub acest aspect.

Este de menționat că existența concursului de infracțiuni și pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului nu permit o altă modalitate de executare, în afara celei privative de libertate, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 86¹ sau 86⁷ C. pen., invocate în recursul său.

Criticile formulate de recurentul inculpat Ș.P. cu referire la incidența cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 și 12 C. proc. pen. sunt inadmisibile în contextul în care, așa cum s-a arătat, acest inculpat a uzat de beneficiul disp. art. 320¹ C. proc. pen., privind procedura simplificată și, pe cale de consecință, ele nu pot fi examinate, în raport de dispozițiile Legii nr. 202/2010 și de data pronunțării deciziei penale recurate.

3. Criticile formulate de recurenții inculpați H.C.L. și C.V. sunt nefondate.

Recurenții inculpați nu au solicitat să beneficieze de dispozițiile art. 320¹ C. proc. pen., susținând, în esență, că nu se consideră vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor, deoarece situația lor este diferită de a altor inculpați din cauză, în sensul că în mod real au desfășurat activități în cadrul societății inculpatului Ș.P.

Așa cum s-a arătat și la analiza recursului coinculpatului Ș.P., adeverințele de salarizare și contractele de muncă prezentate băncii de către cei doi inculpați, emise de SC C.C. SRL Moreni nu erau conforme cu realitatea, deoarece potrivit relațiilor de la I.T.M aceștia nu au fost angajați în mod legal la această societate. Oricum, chiar și în situația în care ar fi fost reală împrejurarea că aceștia au prestat muncă la societatea inculpatului Ș.P., salariul ce li se achita era mult inferior celui trecut pe adeverințele respective, de 2.880 RON, și nu le-ar fi permis accesul la credite în sume mari de 30.000 RON și respectiv 31.000 RON, pe care banca nu le-ar fi acordat dacă ar fi cunoscut care este situația lor de "angajați".

Ca atare, faptele reținute în sarcina acestora există și au fost bine stabilite de instanțe, circumscrise unei încadrări juridice adecvate situației de fapt descrisă mai sus.

Critica inculpatului referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei este nefondată.

La individualizarea pedepselor aplicate acestui inculpat instanța a ținut seama de disp. art. 72 C. pen., respectiv de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de urmarea produsă constând în prejudicierea instituțiilor bancare cu o sumă consistentă, prin comiterea înșelăciunilor aducându-se atingere relațiilor sociale cu caracter patrimonial care presupun încredere și bună-credință a celor ce intră în astfel de raporturi, iar prin falsurile săvârșite aducându-se atingere relațiilor sociale privitoare la încrederea pe care persoanele o au în înscrisurile cu semnătură privată de natura celor folosite de inculpați, persoana făptuitorilor, parte aflați la primul contact cu legea penală, iar alții cu cazier - parte recunoscând comiterea faptelor în condițiile art. 320¹ C. proc. pen. și beneficiind de reducerea limitelor pedepselor prevăzute de lege cu o treime iar alții aflați în împrejurări ce constituie circumstanțe atenuante precum conduita bună avuta înainte de săvârșirea infracțiunii, motiv pentru care a reținut în favoarea lor prevederile art. 74 lit. a) și 76 C. pen.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite pentru parte din inculpați condițiile cerute de art. 81 C. pen., pentru suspendarea condiționată a executării acesteia, respectiv cuantumul pedepsei, lipsa condamnării anterioare pentru inculpații care nu sunt recidiviști și împrejurarea ca scopul sau poate fi atins fără executare efectivă, astfel că va face aplicarea acestui text de lege, cu consecința stabilirii termenului de încercare reglementat de art. 82 C. pen.

4. Referitor la recursul formulat de inculpatul B.C.C., se constată că acesta este nefondat.

Critica acestui recurent inculpat a vizat individualizarea pedepsei aplicate, susținând în esență că aceasta este prea aspră, că statutul de recidivist i-a fost reținut în mod greșit și că, în cazul său, ar fi intervenit reabilitarea, astfel încât putea prevede și de prevederile art. 81 C. pen.

Înalta Curte constată însă că, potrivit fișei de cazier judiciar, aflată la dosar și depusă de inculpat, acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 540 din 30 aprilie 1998 a Judecătoriei Moreni, executată în perioada 28 octombrie 1998 - 12 decembrie 2000, fiind liberat condiționat cu un rest de 493 zile închisoare, rămas neexecutat.

Potrivit dispozițiilor art. 135 lit. a) C. pen., termenul de reabilitare pentru acest inculpat are durata de 5 ani și 9 luni și se calculează potrivit art. 136 alin. (1) C. pen. de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale, adică când s-a împlinit durata integrală a pedepsei de executat, nu de la data liberării condiționate.

Prin urmare, termenul de reabilitare începea să curgă din luna iulie 2002 și având durata de 5 ani și 9 luni, este clar că, în luna februarie 2007, când inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat și pe care le-a recunoscut, termenul nu se împlinise.

Ca atare, dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., în cazul acestui recurent sunt corect reținute, iar pedepsele aplicate de instanță sunt bine stabilite, în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, în favoarea acestuia operând doar reducerea cu o treime a acestor limite, conform art. 320¹ C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că este justificat și tratamentul sancționator diferențiat aplicat acestui inculpat, în ce privește executarea efectivă a pedepsei rezultante, deoarece instanța a avut în vedere că acesta a dovedit perseverență infracțională, încercând să obțină beneficii patrimoniale în mod ilicit, faptele comise în antecedența penală fiind tot infracțiuni contra patrimoniului.

Susținerea inculpatului B.C.C., potrivit căreia, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. s-a împlinit termenul de prescripție, fapta fiind săvârșită în anul 2007 este neîntemeiată.

Așa cum, în mod corect s-a stabilit, fapta reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită în perioada 2006 - decembrie 2007.

În raport de disp. art. 124 cu referire la art. 122 C. pen., de infracțiunea reținută în sarcina inculpaților, de limitele de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale a inculpatului pentru această faptă, calculat începând cu luna decembrie 2007 este de 7 ani și 6 luni și s-ar fi împlinit în decembrie 2014.

Prin urmare recursul acestui inculpat urmează a fi respins ca nefondat, în conformitate cu disp. art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

1. În ceea ce privește criticile formulate de recurentul inculpat I.G., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Acest inculpat a criticat hotărârea instanței sub aspectul individualizării pedepsei, susținând în esență că nu s-a dat suficientă eficiență prevederilor art. 74 - 76 C. pen. și art. 320¹ C. proc. pen., pedeapsa aplicată acestuia fiind prea aspră.

Înalta Curte observă însă că, prima instanță și implicit instanța de prim control judiciar prin exercitarea controlului devolutiv, au stabilit o pedeapsă corespunzătoare atât gravității concrete a faptelor comise de inculpat care s-a materializat într-o infracțiune continuată de înșelăciune calificată cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cât și modalității concretă în care acestea au fost săvârșite.

Este de menționat că potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., instanțele nu puteau coborî pedeapsa mai jos o treime din limita minimă prevăzută de textul legal incriminator, astfel încât sancțiunea penală pentru această infracțiune este judicios stabilită și nu se impune casarea hotărârii sub acest aspect.

În aceste condiții trebuie precizat că existența concursului de infracțiuni și pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului nu permit o altă modalitate de executare, în afara celei privative de libertate, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 86¹ sau 86⁷ C. pen., pe care le-a invocat în recursul său.

Pentru considerentele arătate, cum din oficiu nu s-au intervenit motive de ordine publică care să atragă casarea hotărârii atacate, în baza art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații I.G., Ș.P., H.C.L., C.V. și B.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 59 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Urmează a constata că în cauză s-a făcut aplicarea disp. art. 385⁴ alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 369 C. proc. pen., privind retragerea recursurilor declarate de inculpații Ș.N. și B.I. împotriva aceleiași decizii.

Văzând disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea recursurilor formulate de aceștia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.G., Ș.P., H.C.L., C.V. și B.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 59 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Constată că prin încheierea din 24 septembrie 2012 s-a luat act de retragerea recursurilor declarate de inculpații B.C.M. și Ș.N. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenții inculpați H.C.L. și B.C.C. la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați I.G., C.V. și Ș.P. la plata sumelor de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați B.C.M. și Ș.N. la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2013.

Procesat de GGC - NN

High Court of Cassation and Justice

scj