Asupra recursurilor de față ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr. 76 din 22 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 9109/118/2011 s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 182 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul Z.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În temeiul art. 180 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul Z.C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul Z.C. urmează a executa în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului Z.C. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b C. pen. pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 861 și art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului Z.C. pe durata unui termen de încercare de 6 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a sentinței penale de condamnare.
În temeiul art. 863 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul Z.C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere :
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 864 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a constatat suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului Z.C. pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., pentru lipsa plângerii prealabile.
S-a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de părțile vătămate.
În temeiul art. 14 alin. (5) C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următorii C. civ., a fost obligat inculpatul Z.C. la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă D.D.V.
În temeiul art. 14 alin. (3) lit. b), alin. (4) și alin. (5) C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următorii C. civ., a fost obligat inculpatul Z.C. către partea civilă C.D. la plata sumei de 80.000 lei cu titlu de daune morale, precum și la plata sumei de 10.000 lei daune materiale și 1074 lei reprezentând beneficiul nerealizat.
În baza art. 364 alin. (4) C. proc. pen., nu a soluționat acțiunea civilă promovată de D.D.V. pentru distrugerea autoturismului.
S-au respins, ca nefondate, restul pretențiilor civile formulate de părțile civile D.D.V. și C.D..
În temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul Z.C. la plata sumelor de 3264 lei și 1.600 lei cu titlu de despăgubiri civile - cheltuieli de spitalizare - către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța.
În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul Z.C. la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut incidentul din data de 01 mai 2010 s-a desfășurat în două etape.
Prima etapă a conflictului:
După petrecerea zilei la pădure, partea vătămată D.D.V., împreună cu mai multe persoane, se afla la intersecția mare din sat Ciocârlia. Numitul B.P. l-a rugat pe D.D.V. să-l transporte cu autoturismul la domiciliul inculpatului Z.C., pentru a-i achita acestuia o datorie. D.D.V. s-a urcat la volanul autoturismului O., B.P. a ocupat locul din dreapta față, iar martorul S.C.A. s-a urcat pe locul din stânga spate. Cei trei s-au deplasat la domiciliu inculpatului. D.D.V., posibil sub influența băuturilor alcoolice, a condus autoturismul cu viteză și a pus frână bruscă în fața porții inculpatului, unde se aflau fiica în vârstă de 6 ani a inculpatului, precum și martorul C.V. care ținea în brațe fetița cea mică a inculpatului
Martorul B.P. a coborât din mașină pentru a-i restitui suma de bani inculpatului și a discutat cu acesta, apoi inculpatul s-a apropiat de autoturismul în care se afla partea vătămată și i-a aplicat acestuia o palmă peste față, prin geamul deschis al portierei, reproșându-i că putea să-i lovească copiii cu mașina. La rândul său D.D.V. l-a lovit pe inculpat în zona spatelui cu un băț pe care îl avea în mașină.
Această împrejurare a rezultat din declarațiile mai multor persoane audiate în cauză (inclusiv cele ale inculpatului și ale părții vătămate) chiar dacă nu toate converg asupra modului în care s-a desfășurat conflictul respectiv.
Prima fază a incidentului s-a stabilit prin coroborarea următoarelor depoziții:
- declarațiile părții vătămate D.D.V. - fila 30 U.P. - care arată că inculpatul „fără nici un motiv îmi dă o palmă peste față, după care se retrage…”, că s-a dat jos din mașină și s-a dus după inculpat, că s-au jignit reciproc, dar neagă că ar fi avut asupra sa vreo bâtă sau băț; declarația a fost menținută fără contradicții în fața instanței de judecată - fila 24 fond
- declarația inculpatului la procuror, singura menținută - în care afirmă că D.D.V. i-a aplicat o lovitură peste spate cu un par.
- declarația martorului R.V. - fila 56 fond - confirmă atât declarațiile martorilor B.P., S.C.A., C.V., A.D. cu privire la faptul că în timp ce C.V. se afla în fața porții ținând în brațe fetița inculpatului, a apărut autoturismul condus de D.D.V. care a frânat brusc; inculpatul i-a reproșat lui D.D.V. că îi lovește copilul; dar și afirmația lui Drăgoi potrivit căreia Z.C. i-a aplicat o palmă peste față lui D.D.V. prin geamul deschis al portierei șoferului; dar și afirmația inculpatului că D.D.V. i-a aplicat o lovitură peste spate cu o bâtă.
S-a considerat evident că declarațiile martorilor R.V. și S.C.A. sunt cele mai obiective și imparțiale, prezentând faptele fără a încerca să disculpe pe vreunul din cei doi participanți la prima parte a conflictului.
Instanța a apreciat declarația părții vătămate D.D.V. ca fiind sinceră, mai puțin în ceea ce privește lovitura aplicată inculpatului în prima fază a incidentului.
A doua fază a incidentului:
Partea vătămată D.D.V. și martorul B.P. s-au întors cu autoturismul la intersecția mare, unde D.D.V. i-a cerut părții vătămate C.D. să-l însoțească la domiciliul inculpatului Z.C. pentru a rezolva conflictul ivit între ei, motiv pentru care cei doi s-au urcat în autoturism și au început să se deplaseze către acesta.
În acest timp, inculpatul Z.C. a luat o toporișcă și a plecat de la domiciliul său spre locul unde adăpostea animale.
La momentul la care părțile vătămate D.D.V. și C.D. se deplasau pe strada Narciselor din com. Ciocârlia cu autoturismul marca O. al celei dintâi, acestea s-au întâlnit cu inculpatul care circula pe aceeași stradă, având în mână o toporișcă.
În acest context, inculpatul Z.C. a aruncat cu o piatră în parbrizul autoturismului părții vătămate care s-a spart.
Inculpatul s-a apropiat de autoturismul oprit, în dreptul portierei stânga față și ținând toporul cu mâna stângă, cu lama îndreptată spre autoturism, el aflându-se cu spatele către portbagaj, a aplicat mai multe lovituri în caroserie, apoi a aplicat o lovitură de topor, prin geamul închis al autoturismului care a atins-o pe partea vătămată D.D.V. în regiunea fetei, provocându-i o plagă temporo-zigomatică în partea stângă a capului.
Partea vătămată C.D. a ieșit din autoturism pe portiera dreapta față, a ocolit autoturismul prin partea din spate și s-a apropiat de inculpat strigându-i să înceteze agresiunea îndreptată asupra părții vătămate D.D.V.
În aceste condiții, inculpatul a fost surprins de apariția părții vătămate C.D. în spatele său și efectuând o mișcare de semi întoarcere către stânga a lovit-o pe aceasta cu partea metalică netăioasă a lamei producându-i acesteia un traumatism cranio cerebral cu dilacerare durocerebrală, ce a determinat pierderea cunoștinței părții vătămate. Această poziție a părților atât din declarațiile părților vătămate cât și din prezenta urmelor de sânge pe portbagajul autoturismului.
Partea vătămată D.D.V. a ieșit și ea din autoturism și astfel cum a declarat inițial, la data de 30 mai 2010, l-a lovit pe inculpat cu bâta, deși la data de 22 noiembrie 2010 a arătat că nu își amintește să îl fi lovit pe inculpat.
Deși s-a contestat de către inculpat faptul că ar fi deținut o toporișcă, susținând că a folosit o bâtă cu înveliș metalic la unul din capete (conform planșei foto fila 15 dosar U.P.), instanța a constatat că obiectul vulnerant folosit de către inculpat la producerea infracțiunilor este un corp tăietor despicător (topor/toporișcă) neidentificat de organele de anchetă. Acest fapt a rezultat fără echivoc din coroborarea următoarelor mijloace de probă declarațiile constante ale părților vătămate, care au arătat că obiectul cu care i-a atacat inculpatul era o toporișcă, declarațiile inculpatului din 17 iulie 2010 - fila 48 U.P. - „având în mână o toporișcă” și din 30 iulie 2010 - fila 58 U.P., declarația martorului S.C. - fila 46 verso, fila 47 U.P. și 42 fond, declarația martorului Agavriloaiei Ionel fila 51 verso, 52 U.P., raportul de constatare medico - legală privind examinarea părții vătămate D.D.V. - fila 144 dosar U.P. care a stabilit că aceasta prezintă leziuni de violență („traumatism cranio facial acut deschis prin agresiune”) care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor despicător.
Împrejurarea că unii martori au declarat că inculpatul avea asupra sa un băț nu a fost considerată a fi de natură a influența aprecierea că, în realitate inculpatul a agresat victimele cu o toporișcă, fiind evident că poate fi un aspect legat de percepția acestor martori sau o încercare de a diminua vinovăția inculpatului.
Situația de fapt astfel cum a fost expusă mai sus, s-a stabilit prin coroborarea următoarelor mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale:
- plângerea și declarațiile părții vătămate D.D.V.: prin plângerea din 03 mai 2010, partea vătămată D.D. a sesizat organele de politie cu privire la faptul că, la data de 01 mai 2010, a fost lovit cu o toporișca în zona fetei de către inculpatul Z.C. care, cu aceeași ocazie, a provocat și distrugeri autoturismului său; declarațiile în care a arătat că la data de 01 mai 2010 l-a transportat pe martorul B.P., la cererea acestuia, până la locuința inculpatului Z.C.; că cei doi s-au certat, probabil din cauza unei datorii bănești, iar la un moment dat inculpatul s-a îndreptat către el și l-a lovit cu palma peste fată; în continuare, partea vătămată a mai arătat că între el și inculpat a izbucnit o altercație verbală, acesta intrând în cele din urmă în curtea locuinței sale. După aceasta, partea vătămată s-a întors în locul în care se aflau mai mulți prieteni de-ai săi, iar după un interval de timp, împreună cu partea vătămată C.D. s-a îndreptat din nou către locuința inculpatului pentru a discuta cu acesta; pe strada Narciselor din com. Ciocârlia, părțile vătămate l-au observat pe inculpat care se deplasa pe jos însoțit de o altă persoană de sex masculin pe care nu o cunoșteau. La vederea lor, inculpatul a aruncat cu o piatră în parbrizul autoturismului cu care circulau, partea vătămată D.D. frânând brusc. Imediat, inculpatul a venit în dreptul portierei dreapta fată și a aplicat o lovitură cu o toporișca pe care o avea asupra sa, prin geamul închis al portierei, lovitură care a atins-o pe partea vătămată în partea stângă a fetei; pentru a se apăra a coborât din autoturism luând din interior o bâtă cu ajutorul căreia a aplicat o lovitură inculpatului pentru a-l dezarma, în condițiile în care acesta încerca să îl mai lovească cu toporișca. În cele din urmă inculpatul a fugit spre domiciliu, iar după aceasta partea vătămată l-a văzut pe C.D. căzut în spatele autoturismului; declarația din fața instanței în care a menținut depozițiile anterioare;
- plângerile și declarațiile părții vătămate C.D.: la data de 18 mai 2010, partea vătămată C.D. a sesizat și ea organele politiei cu privire la faptul că, la data de 01 mai 2010, inculpatul Z.C. i-a aplicat lovituri cu o toporișcă în zona capului și a corpului; declarațiile în care arată că la data de 01 mai 2010 se afla la intersecția din com. Ciocârlia, iar la un moment dat a fost abordat de către partea vătămată D.D.V. care i-a spus că se certase cu inculpatul și care i-a cerut să îl însoțească pentru a discuta cu el; pe drum, părțile vătămate s-au întâlnit cu inculpatul care, atunci când i-a văzut, a aruncat cu o piatră în parbrizul autoturismului, spărgându-l; după ce D.D.V. a frânat și a oprit autoturismul, inculpatul s-a apropiat de portiera stânga fată a mașinii și, prin geamul lateral, a aplicat părții vătămate o lovitură de topor; partea vătămată C.D. a coborât din autoturism însă imediat a fost lovită în cap de către învinuit cu partea din spate, plată, a lamei toporului; a precizat că a încercat să ocolească autoturismul prin spate, pentru a ajunge la inculpatul aflat în dreptul portierei stânga fată însă acesta a observat-o și a lovit-o din întoarcere, în regiunea parietală; în urma acestei lovituri, partea vătămată si-a pierdut cunoștința;
- procese verbal de sesizare și cercetare la fața locului, prin care s-au fixat urmele infracțiunii, și planșa foto anexă - filele 10-29 dosar U.P.;
- cercetarea tehnico-științifice a autoturismului în care se aflau părțile vătămate s-a stabilit că pe capota portbagajului și pe bara de protecție spate, pe partea dreaptă erau mai multe pete brun roșcate, cu aspect de sânge; mai multe asemenea pete au fost identificate și pe partea interioară a pragului portierei stânga fată, al cărei geam lipsea; pe chederul interior și pe cel exterior au fost observate două urme de circa 2 cm și respectiv 1 cm, create prin lovire cu un corp dur tăietor; de asemenea, în interior au fost găsite și două pături care de asemenea prezentau mai multe pete de culoare brun roșcat, cu aspect de sânge; aceste aspecte au fost fixate prin fotografiere, planșa fotografică reliefând și existenta unei fisuri circulare cu mai multe raze, în partea din dreapta jos a parbrizului.
- raportul de constatare medico - legală din 05 iulie 2010 privind examinarea părții vătămate D.D.V. - fila 144 dosar U.P. care a stabilit că aceasta prezintă leziuni de violență („traumatism cranio facial acut deschis prin agresiune”) care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor despicător, ce pot data din 01 mai 2010, care necesită 12-14 zile de îngrijiri medicale de la data producerii și care nu i-au pus viața în primejdie.
- raportul de constatare medico legală, agresiuni din 05 iulie 2010 al Serviciului de Medicină Legală constanța care, în urma examinării părții vătămate C.D. a stabilit că acesta prezintă leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur care pot data din 01 mai 2010, necesită 50-55 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie prin dilacerare durocerebrală; prezintă infirmitate fizică permanentă prin lipsa de substanță osoasă post-craniectomie de necesitate - fila 35 dosar U.P.;
- certificatul medico legal, agresiuni din 07 mai 2010 al Serviciului de Medicină Legală Constanța care, în urma examinării inculpatului Z.C. a stabilit că acesta prezintă leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure și zgâriere care pot data din 01 mai 2010 și necesită 11-12 zile de îngrijiri medicale - fila 59 dosar U.P.;
- declarațiile martorului S.C. care a declarat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței că la data de 01 mai 2010 în timp ce se afla la locuința mătușii sale l-a văzut pe inculpatul Z.C. aruncând cu o piatră în parbrizul unui autoturism care se afla în apropierea intersecției dintre o stradă lăturalnică și str. Narciselor din com. Ciocârlia; în acel moment, autoturismul respectiv a oprit, iar inculpatul a lovit cu toporul pe care îl avea asupra sa în zona portierei stânga fată; în continuare, martorul a declarat că nu cunoaște ce s-a întâmplat mai departe, deoarece de frică a intrat în casă;
- declarațiile martorului Agravriloaei Ionel care a arătat că în seara zilei de 01 mai 2010 se afla în locuința sa de pe str. Narciselor din com. Ciocârlia, iar la un moment dat a observat circulând pe stradă autoturismul condus de partea vătămată D.D.; martorul a precizat că inculpatul a început să lovească cu o toporișcă autoturismul în partea dinspre scaunul șoferului după care a fugit; martorul a ieșit din curte pentru a vedea ce se întâmplase, iar lângă mașină a găsit două persoane, respectiv pe D.D.V. care sângera în regiunea fetei și o altă persoană de sex masculin care era căzut la pământ, inconștient; martorul a mai precizat că a încercat să acorde primul ajutor persoanelor rănite, a solicitat serviciul de ambulantă, la scurt timp sosind la fata locului și organele de politie; declarația a fost menținută și în fața instanței.
- declarațiile martorului N.P. care a arătat că a ajuns la locul în care au fost săvârșite agresiunile la scurt timp după acestea se consumaseră; acolo le-a observat pe părțile vătămate, ambele prezentând urme de lovire și acuzând dureri.
- declarațiile martorului C.V. care la urmărire penală a arătat că la data de 01 mai 2010, la domiciliul inculpatului au venit doi bărbați cu o mașină străină, șoferul având în mână o bâtă de lemn; între aceste trei persoane a izbucnit un conflict, șoferul autoturismului lovindu-1 cu bâta peste spate pe învinuit, moment în care martorul a intrat în casă; în continuare, martorul a arătat că la scurt timp după această altercație inculpatul a luat din casă un par lung de aproximativ 1 metru și gros de circa 5-6 cm spunând că pleacă la stână; la scurt timp inculpatul a revenit la domiciliu spunând că a fost așteptat și fugărit de către două persoane, lovind-o pe una dintre acestea în zona capului; în fața instanței, inițial a dat declarații contradictorii, însă ulterior a precizat că își menține declarațiile de la urmărire penală;
- declarațiile martorului R.V., care a arătat că după o manevră imprudentă a părții vătămate D.D.V. care conducea cu viteză pe stradă, inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură de palmă; partea vătămată D.D.V. a ripostat cu o bâtă pe care a scos-o din autoturism iar învinuitul s-a înarmat la rândul lui cu un par, cei doi aplicându-și reciproc lovituri.
- declarația martorului S.C.A., audiat numai în cursul judecății, care a arătat că i-a însoțit pe D.D.V. și B.P. în prima etapă a incidentului, susținând împrejurarea că D.D.V. a condus cu viteză mare, a luat viteza în curbă; că l-a văzut pe nașul inculpatului cu fetița inculpatului în brațe, iar cealaltă fetiță se afla la 4-5 m de bordul mașinii; că inculpatul i-a reproșat lui D.D.V. faptul că a condus în viteză și că era să-i lovească una din fiice;
- declarațiile martorului B.N. audiat sub aspectul acțiunii civile formulate de partea civilă care a arătat că a împrumutat părții civile suma de 10.000 lei pentru operație și medicamente, întocmind în acest sens un înscris sub semnătură privată, în prezența a doi martori;
- declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale care sunt contradictorii:
1. Astfel, la data de 01 mai 2010, inculpatul a declarat că a avut un conflict cu partea vătămată D.D.V., după ce acesta din urmă l-a însoțit, împreună cu martorul S.C. pe B.P. care venise la locuința sa pentru a discuta despre o datorie bănească dintre ei, cei trei deplasându-se cu autoturismul părții vătămate. La un moment dat, aceasta din urmă a început să îl jignească, a coborât din autoturism înarmat cu o bâtă amenințându-l că îl va lovi. Scandalul a fost aplanat de către tatăl învinuitului, însă partea vătămată a revenit după aproximativ cinci minute, însoțită de partea vătămată C.D.; potrivit declarației inculpatului, în acel moment se afla la masă împreună cu părinții și martorii R.V. și C.V.; cele două părți vătămate au coborât din autoturism, C.D. fiind înarmat cu o sabie, iar Drăgoi Dănuț cu o bâtă pe care a folosit-o pentru a-l lovi în zona spatelui; în aceste condiții, inculpatul a luat o bâtă cu care le-a lovit pe ambele părți vătămate, D.D.V. plecând cu autoturismul iar C.D. părăsind zona pe jos; cei doi s-au oprit la aproximativ 100 metri de locuința inculpatului iar la scurt timp în zonă au sosit și organele de poliție.
2. La data de 17 iulie 2010, inculpatul si-a modificat poziția, arătând că a avut o altercație fizică cu partea vătămată D.D.V. în data de 01 mai 2010, atunci când aceasta a venit împreună cu B.P. la locuința sa; a arătat că în cadrul acestui conflict,partea vătămată l-a lovit cu o bâtă în zona spatelui, însă conflictul a fost aplanat de către martorul R.V., după care partea vătămată și B.P. au plecat cu autoturismul celei dintâi; după aproximativ 30 de minute a plecat spre stână, având asupra sa o toporișca pe care urma să o folosească la repararea gardului; la intersecția străzilor Venus și Narciselor din com. Ciocârlia inculpatul s-a întâlnit cu părțile vătămate care se deplasau cu autoturismul lui D.D.V.; cele două părți vătămate au coborât înarmate fiecare dintre ele cu câte o bâtă din lemn, D.D.V. lovindu-l în zona spatelui; în aceste condiții, inculpatul l-a lovit pe D.D.V. în zona feței, lovitura ricoșând în portiera autoturismului iar acesta a vrut să riposteze lovind cu bâta în direcția lui. Inculpatul a arătat că D.D.V. a încercat să îl lovească din nou cu bâta însă el s-a ferit iar lovitura 1-a nimerit pe C.D., acesta căzând la pământ.
3. La data de 30 iulie 2010, inculpatul a declarat că la momentul în care s-a întâlnit cu părțile vătămate aflate în autoturismul marca Opel, se deplasa pe strada Narciselor din com. Ciocârlia, jud. Constanta, având asupra sa o toporișca pe care a folosit-o pentru a se apăra de atacul părții vătămate D.D.V.; a arătat că partea vătămată C.D., care a intervenit între ei pentru a aplana conflictul, a fost lovită de către D.D.V. care a încercat să îi aplice lui lovitura respectivă cu o bâtă .
4. La data de 29 noiembrie 2010, a declarat că la data de 01 mai 2010 a fost vizitat la domiciliu de către B.P., S.C. și D.D.V.; acesta din urmă era în stare de ebrietate și se manifesta violent, lovindu-l în zona spatelui cu o bâtă; după aproximativ 15 minute, învinuitul a plecat de la domiciliu către stână, având asupra sa o bâtă. La circa 300 de metri de locuință, la o intersecție, s-a întâlnit cu părțile vătămate care se deplasau cu autoturismul părții vătămate D.D.V.; acesta din urmă a coborât cu o bâtă pe care a folosit-o pentru a-l lovi de trei ori în regiunea spatelui, inculpatul apărându-se cu bățul pe care îl avea în mână; la un moment dat, partea vătămată D.D.V. a încercat să îl lovească în cap pe inculpat însă acesta s-a ferit astfel încât bâta de baseball a lovit-o pe partea vătămată C.D.; inculpatul a declarat că la nici un moment nu a acționat cu intenția de a ucide și a adăugat că la data de 01 mai 2010 era în convalescentă după ce anterior suferise o dublă fractură a antebrațului stâng, împrejurare în dovedirea cărora a depus acte medicale.
Făcând abstracție de împrejurarea că inculpatul a expus situații de fapt diferite cu ocazia audierilor sale în prezenta cauză, instanța a observat că acestea sunt nesincere întrucât niciuna dintre acestea nu se coroborează conform art. 69 C. proc. pen. cu faptele și împrejurările care rezultă din probele administrate.
- actele medico-legale depuse de inculpat din care a reieșit că acesta a suferit o fractură gravă a oaselor antebrațului drept, impotenta funcțională a acestui membru rezultând de altfel și din cuprinsul procesului verbal întocmit de organele de politie la data de 01 mai 2010, când inculpatul nu a putut să își consemneze singur declarația olografă.
- înscris sub semnătură privată, copie conform cu originalul, privind împrumutul acordat de martorul B.N. părții civile C.D.;
- adeverința din 13 februarie 2012 emisă de SC I. SRL privind sumele încasate în concediu medical în lunile mai și iunie de C.D. și venitul de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost în concediu medical.
Declarațiile martorilor A.F. și A.D. au fost înlăturate din ansamblul materialului probator, având în vedere că nu se coroborează cu alte fapte sau împrejurări stabilite prin aprecierea celorlalte probe administrate.
De altfel, tribunalul a constatat că și ceilalți martori au dat, inițial, în fața instanței, depoziții care încercau diminuarea vinovăției inculpatului, însă ca urmare a citirii declarațiile date în cursul urmăririi penale, aceștia au revenit la declarațiile inițiale, arătând că în cursul urmăririi penale au declarat adevărul.
Examinând cererile de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., Tribunalul a reținut următoarele aspecte:
Pentru delimitarea infracțiunii de vătămare corporală gravă de tentativa la infracțiunea de omor instanța a apreciat că e necesar a se realiza o analiză complexă a împrejurărilor în care a fost comisă fapta, natura obiectului vulnerant folosit, intensitatea loviturilor, zona vizată și urmările produse, pentru a se stabili poziția subiectivă a autorului.
În speță, inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu toporul ținut în mâna stângă în caroseria mașinii, conduse de D.D.V., apoi o lovitură cu partea tăioasă a toporului în geamul închis al portierei stânga față, determinând spargerea geamului și rănirea părții vătămate D.D.V.
În acest timp, partea vătămată C.D. a coborât de pe locul dreapta față al mașinii, a ocolit autoturismul prin spate, strigând la inculpat să nu mai dea în D.D.V.
Inculpatul a fost surprins de apariția părții vătămate C.D. în spatele său și a urmărit să se apere de o eventuală agresiune (care evident nu exista), realizând o mișcare de întoarcere spre stânga spate, lovind pe C.D. cu muchia toporului în zona parietală stânga.
S-a considerat că sub imperiul stării de furie în care se afla, inculpatul a apreciat greșit intențiile părții vătămate C.D. - care urmărea să-l determine să înceteze agresiunea pornită împotriva lui D.D.V. - și a urmărit să îndepărteze un potențial pericol apărut brusc în spatele său, iar nu să curme o viață.
Instanța a apreciat că lipsa intenției de a ucide a rezultat, pe de-o parte, din modalitatea în care a aplicat lovitura, prin răsucire spre spate, fiind evident că nu a urmărit să lovească la cap, ci să stopeze apropierea victimei, aspect ce a rezultat din faptul că nu a putut vedea decât ulterior aplicării loviturii zona atinsă (iar nu invers), că nu îl cunoștea anterior pe C.D., astfel încât nu avea cum să aprecieze înălțimea acestuia, deci nici zona unde urma a aplica lovitura și nici vreun motiv ca să urmărească moartea acestuia.
Mai mult, dacă nu a urmărit sau acceptat să producă moartea lui D.D.V. - cu care avea un conflict deschis, ci numai să-i aplice acestuia o corecție, ar fi de neînțeles de ce ar fi urmărit sau ar fi acceptat suprimarea vieții unei persoane pe care nu o cunoștea.
Instanța a considerat că pentru a se reține existența infracțiunii de tentativă la omor nu este suficient ca obiectul care a fost folosit în agresiune să fie apt pentru a ucide, fiind necesar și ca din împrejurările cauzei să decurgă, în mod neechivoc, că inculpatul și-a reprezentat posibilitatea morții victimei și a urmărit sau acceptat acest rezultat.
În condițiile speței, intenția de a ucide, directe sau indirecte, nu a putut fi reținută, deoarece inculpatul nu a aplicat lovitura din față, cu posibilitatea de a conștientiza regiunea în care urmează a fi aplicată lovitura și având reprezentarea unei posibile morți a victimei, ca rezultat eventual al acțiunii sale.
S-a reținut și faptul că inculpatul nu și-a orientat toporișca pentru a aplica lovitura cu tăișul, leziunea fiind produsă cu muchia, partea teșită a obiectului vulnerant.
Pentru aceste considerente s-a constatat că fapta inculpatului care la data de 01 mai 2010 a lovit-o cu un topor, în regiunea capului, pe partea vătămată C.D., provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale, care i-au pus viața în primejdie prin dilacelare duro cerebrală și care i-au produs o infirmitate fizică permanentă prin lipsă de substanță osoasă post craniectomie de necesitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
Totodată fapta inculpatului Z.C. care, cu intenție directă, la data de 01 mai 2010 a lovit-o cu un topor pe partea vătămată D.D.V., provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violente, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
La stabilirea și aplicarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume : gradul de pericol social al faptelor comise, determinate de împrejurările și modalitățile folosite, atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc integritatea corporală, urmările produse.
Totodată s-a dat eficiență și aspectelor ce rezultă din caracterizarea inculpatului, de împrejurarea că este infractor primar, fiind la primul conflict cu legea penală, de faptul că este o persoană integrată social și are 2 copii cu vârste fragede în întreținere.
Tribunalul a constatat că se impune încetarea procesului penal pentru infracțiunea de distrugere, ca urmare a lipsei plângerii prealabile.
Pentru infracțiunea de distrugere incriminată în alin. (1) al art. 217 C. pen., a reținut că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Totodată art. 131 C. pen. stabilește că în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală.
S-a constatat că dreptul de proprietate asupra autoturismului distrus marca O. cu număr de înmatriculare nu îi aparținea părții vătămate D.D.V., iar îndrituit să facă o plângere penală era numai proprietarul autoturismului - necunoscut de instanță.
Referitor la acțiunea civilă, alăturată acțiunii penale, instanța a constatat că partea vătămată D.D.V., în termen legal, s-a constituit parte civilă cu suma de 9.500 lei din care 4.500 lei, reprezentând daune materiale (1.500 lei - cheltuieli ocazionate contravaloarea reparațiilor autoturismului și 3.000 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu medicamentația și recuperarea) și 5.000 lei reprezentând daune morale.
Partea vătămată C.D., în termen legal, s-a constituit parte civilă cu suma de 177.000 lei din care 97.000 lei, reprezentând daune materiale (25.000 lei - cheltuieli cu medicamente, asistență medicală, recuperări, 40.000 lei contravaloarea primei operații estetice, 22.000 lei reprezentând contravaloarea celei de-a doua operații estetice și 10.000 lei beneficiu nerealizat) și 80.000 lei reprezentând daune morale.
Totodată Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța a solicitat obligarea inculpatului la plata sumelor de 3.264 lei (reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei C.D. în perioada 01 mai 2010-17 mai 2010 la Secția Neurochirurgie din această unitate, conform decontului de cheltuieli detaliat la fila 8 dosar fond) și 1.600 lei (reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate D.D.V., în perioada 01 mai 2010-06 mai 2010 în Secția O.R.L., conform decontului de cheltuieli detaliat la fila 9 dosar fond).
Potrivit prevederilor art. 998 C. civ., orice faptă a omului care a cauzat altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a cauzat, a-l repara, indiferent de forma de vinovăție - intenție sau culpă.
În prezenta cauză s-a considerat că sunt întrunite, în mod cumulativ, condițiile instituite de către legiuitor în art. 998-999 C. civ. ce reglementează răspunderea civilă delictuală și anume: fapta ilicită ale inculpatului Z.C., constând în prejudiciul cauzat și legătura de cauzalitate între faptele comise cu intenție directă și urmarea produsă.
În ceea ce privește prejudiciul material solicitat de partea civilă D.D.V., s-a constatat că nu există nicio dovadă cu privire la întinderea prejudiciului suferit. Simpla afirmație că a suferit un prejudiciu patrimonial, fără susținerea acestuia cu probe a fost considerat că nu este de natură a conduce, de plano, la admiterea acțiunii civile și acordarea de despăgubiri.
În concluzie, daunele materiale solicitate de partea civilă D.D.V. au fost respinse ca nefondate, cu excepția acelei părți ce privește daunele pentru distrugerea autoturismului, care nu va fi soluționată ca urmare a încetării procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile (1.500 lei - cheltuieli ocazionate contravaloarea reparațiilor autoturismului).
Referitor la partea civilă C.D., instanța a constatat că acesta a făcut dovada următoarelor pagube materiale:
- suma de 10.000 lei împrumutată de la martorul B.N. în vederea tratamentului și operației (astfel cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată încheiat între părți sub denumirea „Chitanță” în prezența martorilor G.S. și P.F. și din declarația martorului împrumutător B.N.);
- suma de 1.074 lei reprezentând folosul de care a fost lipsită partea vătămată pe perioada mai-iunie 2010, când veniturile obținute din venitul salarial a scăzut ca urmare a concediului medical în raport de venitul salarial de care beneficia în mod normal (astfel cum rezultă din Adeverința angajatorului SC I. SRL)
Celelalte pretenții materiale solicitate de C.D. nu au fost probate, deși ar fi avut posibilitatea să prezinte documente de la unități spitalicești care să certifice necesitatea operațiilor și costul estimativ al acestora, inclusiv tratamente și alte proceduri.
Cu privire la prejudiciul de natură nepatrimonială instanța l-a apreciat în raport cu gravitatea și importanța acestuia.
Raportat la înscrisurile anexate, partea vătămată D.D.V. a fost internată în perioada 01 mai 2010 - 06 mai 2010 în Secția O.R.L. a Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța cu diagnosticul „Traumatism cranio facial acut deschis prin agresiune” . Raportul de constatare medico-legală din 05 iulie 2010 al Serviciului de Medicină Legală Constanța a stabilit că D.D.V. a suferit leziuni de violență care au putut fi produse prin lovire cu corp dur tăietor despicător și care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale de la data producerii și care nu i-au pus viața în primejdie.
Instanța a constatat că această parte civilă a suferit dureri fizice ca urmare a loviturilor primite, a fost internată în spital și supusă unor tratamente medicale, a fost lipsită pentru o perioadă de timp de posibilitatea de a avea o viață normală și, nu în ultimul rând, cicatricea produsă prin acțiunea ilicită a inculpatului este vizibilă și în prezent pe partea stângă a feței părții civile, fiind evident că poate produce acestuia un disconfort estetic.
În atare situație, s-au acordat daune morale în valoare de 3.000 lei pentru partea civilă D.D.V., sumă apreciată de instanță ca suficientă pentru realizarea unui echilibru și acordarea unei satisfacții morale părții vătămate.
Referitor la partea civilă C.D., aceasta a fost internată în perioada 01 mai 2010 - 17 mai 2010 în Secția Neurochirurgie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța cu diagnosticul „Politraumatism prin agresiune cu traumatism cranio cerebral moderat cu fractură multieschiloasă înfundată temporală stg. și dilacerare durocerebrală subiacentă – operată. Traumatism cervical. Traumatism toraco-pulmonar acut închis” și supus unei intervenții chirurgicale. Raportul de constatare medico-legală nr. 211/A1 din 05 iulie 2010 al Serviciului de Medicină Legală Constanța a stabilit că numitul C.D. prezenta leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, leziunile de violență i-au pus viața în primejdie prin dilacerare durocerebrală și prezintă infirmitate fizică permanentă prin lipsa de substanță osoasă post craniectomie de necesitate.
Durerile fizice cauzate prin rănirea gravă a numitului C.D., intervenția chirurgicală suferită și tratamentele medicale la care a fost supusă partea vătămată, perioada lungă de spitalizare, lipsirea pentru o perioadă lungă de timp de posibilitatea deplină de a participa la viața socială și de a se bucura direct și efectiv de binefacerile acestei participări, a motivat acordarea unor daune corespunzătoare evaluate de Tribunal la suma de 80.000 lei, astfel cum a solicitat partea vătămată.
Analizând acțiunea civilă promovată de Spitalul Clinic de Urgență Constanța, s-a constatat că aceasta este fondată, astfel cum rezultă din deconturile de cheltuieli realizate cu spitalizarea părților vătămate C.D. și D.D.V. - filele 8 și 9 dosar fond, motiv pentru care vor fi acordate integral.
Împotriva sentinței penale nr. 76/22 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul nr. 9109/118/2011, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, părțile civile C.D., D.D.V. și inculpatul Z.C.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a criticat greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă; greșita încetare a procesului penal pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.; greșita suspendare sub supraveghere a unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare, deși pedeapsa rezultantă în sarcina inculpatului era de 3 ani închisoare.
Părțile civile C.D. și D.D.V. au criticat greșita încadrare juridică a faptei, susținând că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor calificat, raportat la ambele părți civile, inculpatul acționând cu intenția de a suprima viețile acestora; partea civilă D.D.V. a criticat greșita încetare a procesului penal pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., susținând că era proprietarul de fapt al autoturismului; partea civilă C.D. a solicitat admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată, deoarece a efectuat cheltuieli pentru refacerea stării de sănătate și urmează să mai efectueze o intervenție chirurgicală al cărei cost este de 40.000 lei; partea civilă D.D.V. a mai arată că a efectuat cheltuieli pentru repararea autoturismului.
Inculpatul Z.C. a criticat greșita condamnare pentru infracțiunile prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen., ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 44 alin. (1), (3) C. pen. privind legitima apărare; cu referire la fapta comisă asupra părții vătămate C.D., s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât din analiza coroborată a mijloacelor de probă rezultă că partea vătămată D.D.V. a lovit cu o bâtă partea vătămată C.D.,în momentul în care încerca agresarea inculpatului.
Prin decizia penală nr. 140/ P din 29 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile formulate de inculpatul Z.C. - și partea civilă D.D.V. împotriva Sentinței penale nr. 76 din 22 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 9109/118/2011.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și partea civilă C.D. împotriva sentinței penale nr. 76 din 22 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 9109/118/2011.
În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. s-a desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată de prima instanță inculpatului Z.C. în pedepsele componente de 3 ani închisoare și 6 luni închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.C. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.
În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., s-a interzis inculpatului Z.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a și b) C. pen., stabilite prin prezenta decizie, cu pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în final inculpatul Z.C. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 C. pen. și pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., art. 862 C. pen., art. 863 C. pen., art. 359 C. proc. pen., art. 71 alin. (5) C. pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul Z.C. și partea civilă D.D.V. la plata a câte 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat la soluționarea apelurilor au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 189 C. proc. pen. suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu - avocat F.E. urmează a se avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de prim control judiciar a apreciat corect reținută situația de fapt de către instanța de fond, cu excepția faptului că inculpatul Z.C. ar fi fost lovit de partea vătămată D.D.V. cu o bâtă.
Instanța a înlăturat, motivat, susținerile inculpatului cu privire la agresarea părții civile C.D. de către partea civilă D.D.V., dar și starea de legitimă apărare sub imperiul căreia inculpatul a susținut că ar fi acționat, apreciind ca nefiind întrunite condițiile cu privire la atac și apărare pentru a atrage incidența cauzei care înlătură caracterul penal al faptei.
Cu privire la fapta de lovire comisă de inculpatul Z.C. asupra părții vătămate C.D., în opinia instanței de prim control judiciar aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, acesta a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, iar chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei a acceptat producerea acestei urmări.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., faptul că inculpatul a folosit un obiect apt să producă leziuni severe, inclusiv în zone vitale ale corpului, că a avut o atitudine procesuală nesinceră, încercând să prezinte o altă situație de fapt, instanța apreciind că nu se justifică aplicarea circumstanțelor atenuante.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpatul Z.C. și părțile civile D.D.V. și C.D.
Inculpatul Z.C. a criticat decizia instanței de apel pentru greșita condamnare, apreciind ca fiind incidente prevederile art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 44 alin. (1) și (3) C. pen., cu consecința achitării pentru infracțiunile prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen. Astfel, acesta a învederat că în prima parte a incidentului a fost agresat de partea vătămată D.D.V. cu o bâtă de baseball, fapt ce demonstrează existența unui atac imediat, direct și injust, iar loviturile au fost repetate și de intensitate mare, dovadă fiind certificatul medico-legal care atestă existența acestor leziuni. Inculpatul a acționat cu intenția de a îndepărta atacul și nu cu cea de a ucide partea vătămată.
În subsidiar, inculpatul a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din nicio declarație a vreunui martor nu rezultă că inculpatul ar fi aplicat o lovitură la nivelul capului părții vătămate C.D., iar în raport de constatarea medico-legală nu este indicat ca obiect vulnerant toporișca despre care se menționează în rechizitoriu. Se arată, că din interpretarea probelor dosarului, rezultă că lovitura de la nivelul capului prezentată de partea vătămată C.D., a fost consecința unei lovituri aplicate de chiar partea vătămată D.D.V., în momentul în care acesta încerca să aplice lovituri inculpatului cu o bâtă tip baseball, dovadă fiind direcția loviturii din partea dreaptă spre zona stângă a părții vătămate, inculpatul fiind poziționat la mijloc între cele două părți vătămate.
O altă critică a recurentului inculpat Z.C. se referă la greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., arătând că aplicarea loviturii a avut loc la întâmplare, fără să fie vizată o anume zonă, a fost o singură lovitură, aplicată din întoarcere, după care inculpatul a fugit la domiciliu. Pentru aceste considerente se solicită menținerea soluției primei instanțe, atât cu privire la încadrarea juridică cât și cu privire la individualizarea pedepsei.
Părțile civile recurente, D.D.V. și C.D. nu au depus motive de recurs și nici nu s-au prezentat pentru susținerea recursurilor declarate.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., le consideră nefondate pentru următoarele considerente:
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că, în mod corect, instanța de apel și-a însușit, în ceea ce privește situația de fapt, o parte din argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios și motivat, a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) C. pen.
Înalta Curte consideră că prima instanță de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitor la aprecierea probelor și a stabilit că fapta inculpatului Z.C. care la 01 mai 2010 a lovit-o cu un topor pe partea vătămată D.D.V., provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. De asemenea fapta inculpatului Z.C. care la data de 01 mai 2010 a lovit-o cu un topor în regiunea capului pe partea vătămată C.D., provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile îngrijiri medicale, care i-au pus viața în pericol prin dilacelare duro cerebrală și care i-au produs o infirmitate fizică permanentă prin lipsă de substanță osoasă post craniectomie de necesitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Din mijloacele de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, în faza cercetării judecătorești, cât și în apel au rezultat împrejurările în care fapta a fost săvârșită de către inculpat.
Susținerile inculpatului, în sensul că a acționat în stare de legitimă apărare, fapt pentru care se impune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 44 C. pen., Înalta Curte le consideră nefondate.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 C. pen.
Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.
Se prezumă că este în legitimă apărare, și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.
Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Pentru a se reține că o faptă a fost săvârșită în stare de legitimă apărare trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) să se fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
b) fapta să se fi săvârșit ca urmare unui atac material direct, imediat și injust;
c) atacul să fie îndreptat contra persoanei sau contra unui interes public;
d) atacul să prezinte un pericol grav;
e) apărarea să fie proporțională cu gravitatea și împrejurările atacului și;
f) apărarea să rămână în limitele necesare.
Condiția ca apărarea să rămână în limitele necesare rezultă din dispozițiile art. 44 alin. (3) C. pen., care sancționează depășirea limitelor apărării. Potrivit acestei condiții, apărarea trebuie să înceapă în momentul declanșării atacului sau imediat după începerea atacului și trebuie să se termine odată cu înlăturarea atacului. Sau cu alte cuvinte, apărarea trebuie să se facă în intervalul de timp de la începerea atacului și până la înlăturarea atacului.
Se cere ca apărarea să fie proporțională sau să fie mai ușoară, (de exemplu, în caz de atac contra vieții, se poate răspunde cu apărarea contra vieții agresorului, iar în caz de atac contra integrității corporale să se răspundă cu apărarea contra integrității corporale a agresorului).
Apărarea este legitimă până în momentul în care atacul este înlăturat, respins. Cu alte cuvinte, apărarea este legitimă până la limita înlăturării atacului și a pericolului ce-l împiedică, până la respingerea agresorului și a încetării pericolului (de exemplu, în caz de atac asupra vieții, limita permisă respingerea celui care amenință asupra vieți). Dincolo de această limită începe depășirea de legitimă apărare și eventuala răzbunare.
În cazul în care se depășesc limitele legitimei apărări, se comite o așa numită depășire a legitimei apărări, care este o conduită neadmisă, infracțională.
Depășirea de legitimă apărare există în următoarele cazuri:
a) când s-a pornit la o acțiune „de apărare” înainte de a se fi declanșat un atac material, direct, imediat și injust (cel ce bănuiește un atac și ripostează, cel ce nu are în față un atac obiectiv și material și lovește);
b) când apărarea a depășit intervalul de timp dintre atac și respingerea atacului (după ce agresorul a fost imobilizat „apărarea” continuă, aplicându-se lovituri care nu mai erau necesare, situație când nu mai este apărare, ci răzbunare);
c) când există disproporție dintre atac și apărare (când în mod vădit la un atac de o anumită intensitate se răspunde cu o apărare de o intensitate mai mare, disproporționat de mare și de o natură mult mai gravă; astfel este cazul celui lovit - atac contra integrității corporale, se răspunde cu apărarea contra vieții).
În toate aceste cazuri există depășire de legitimă apărare, iar depășirea comisă constituie infracțiune, care se pedepsește.
În cauză, în ambele faze ale conflictului, cel care a inițiat acțiunea de lovire a fost inculpatul Z.C. (a lovit partea vătămată D.D.V. în timp ce aceasta se afla în autoturism, prin geamul parțial deschis, lovind chiar și caroseria autoturismului, după care la un interval de timp, ce exclude caracterul imediat al atacului inculpatului, s-a reîntâlnit cu părțile vătămate și fără a aștepta vreo reacție din partea acestora, a lovit cu o piatră parbrizul mașinii în care acestea se aflau), astfel încât inculpatul nu a fost atacat și nici nu s-a aflat într-o stare de tulburare sau temere urmare a unui atac, nefiind îndeplinite condițiile legitimei apărări. Acest fapt al inițierii atacului de către inculpat, în ambele faze ale conflictului, este demonstrat cu declarațiile martorilor audiați în cauză S.C. („L-am văzut pe Z.C. aruncând piatra pe care o avea în mână în mașina lui D.D.V., care a oprit brusc autoturismul, după care Z.C. s-a dus la mașină și a dat cu toporișca în mașină, în dreptul portierei de la șofer” - f.46 d.u.p.), A.I. („Z.C. a sărit la șofer, având în mână o toporișcă cu care a început să lovească în mașină în dreptul șoferului” - f.52 d.u.p.), B.P. Cristea („Z.C. a ieșit din curte și s-a dus direct la D.D.V. căruia i-a dat o palmă peste față” - f.54 d.u.p.) motiv pentru care susținerile inculpatului sunt nefondate.
Solicitarea inculpatului Z.C. de achitare a sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte o consideră nefondată.
Inculpatul a mai învederat faptul că nu el a fost cel care a lovit-o pe partea vătămată C.D., ci cealaltă parte vătămată D.D.V., dovadă fiind declarațiile martorilor care au arătat că după ce partea vătămată D.D.V. l-a lovit pe inculpat cu o bâtă acesta a fugit la domiciliu cât și raportul de constatare medico-legală din care rezultă că obiectul vulnerant nu a fost o toporișcă, precum și faptul că inculpatul prezenta la mâna dreaptă anumite leziuni care-l făceau inapt să aplice lovituri cu aceasta.
Înalta Curte, apreciază susținerile inculpatului infirmate de materialul probator administrat în cauză.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 272 din 4 octombrie 2012 întocmit de S.M.L. Constanța a rezultat că numitul C.D. prezenta leziuni traumatice „având caracteristica unor leziuni produse prin lovire cu corp dur, cum ar fi toporișca - partea plată, opusă tăișului (sau ciocan) și nu cu bâta - chiar având cap metalic”, concluziile acestui raport se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați în cauză (S.C., N.P., A.I.), care au confirmat faptul că inculpatul avea în mână o toporișcă.
Leziunile preexistente conflictului de la mâna dreaptă a inculpatului, nu l-au împiedicat pe acesta să folosească toporul cu mâna stângă, fiind descrisă modalitatea în care inculpatul a acționat, fiind exclusă astfel orice posibilitate de achitare a acestuia în baza temeiului de drept învederat de către inculpat.
Cu privire la critica recurentului inculpat Z.C., vizând greșita schimbare a încadrării juridice dată faptei din art. 182 alin. (2) C. pen. în art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., Înalta Curte o consideră nefondată.
Încadrarea juridică este o chestiune de drept și, prin urmare, supusă controlului instanței de recurs.
Prin aceasta nu se aduce atingere fondului, întrucât chestiunea de fond rezidă în constatarea existenței sau inexistenței faptei inculpatului, precum și a tuturor împrejurărilor de fapt.
Aprecierea dacă această faptă constituie infracțiune și ce anume infracțiune este o chestiune de drept.
Dacă instanța de fond a încadrat fapta constatată într-o formă juridică alta decât cea corectă, înseamnă că a dat faptei o încadrare juridică greșită.
Principiul investirii in rem leagă instanța de orice grad numai în privința faptei sau faptelor nu și în privința încadrării juridice.
Tentativa de omor se deosebește de vătămarea corporală gravă numai sub aspectul laturii subiective. Astfel, latura subiectivă a tentativei la omor se realizează prin intenția directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând moartea victimei, ca rezultat al acțiunii sau inacțiunii sale, a urmărit sau acceptat producerea ei.
În cazul în care prin actul respectiv s-a acceptat rezultatul morții, încadrarea juridică corectă este în art. 182 alin. (2) C. pen.
Intenția de a ucide (animus necandi) trebuie stabilită în fiecare caz, în raport de împrejurările cauzei (dolus ex re) cum sunt: instrumentul folosit, regiunea corpului vizată, numărul și intensitatea loviturilor, raporturile dintre inculpat și victimă, atitudinea făptuitorului după comiterea faptei.
Raportat la împrejurările comiterii faptei, Înalta Curte, analizând probele dosarului, constată că inculpatul fără a avea un conflict cu partea vătămată C.D. l-a lovit pe acesta, deoarece intenționa să intervină în ajutorul lui D.D.V., aspect care nu înlătură o posibilă intenție de a suprima viața părții vătămate C.D. Nu se poate susține că inculpatul a fost surprins de prezența părții vătămate, întrucât văzuse că partea vătămată D.D.V. era însoțită, iar aplicarea loviturii a vizat o zonă vitală, respectiv capul părții vătămate.
Încadrarea juridică a faptei inculpatului în infracțiunea de tentativă la omor este susținută de modul în care inculpatul a acționat, de obiectul folosit, de zona vizată, de intensitatea loviturilor aplicate, cât și de atitudinea ulterioară după săvârșirea faptei.
Atitudinea psihică care precede sau însoțește săvârșirea faptei este alcătuită din elemente intelective, afective și volitive care dau un anumit conținut vinovăției și formelor acesteia. În fiecare din aceste forme ale vinovăției se întrepătrund doi factori și anume: factorul intelectiv (prevederea la intenție, sau posibilitatea de prevedere, la culpă, a rezultatului faptei) și factorul volitiv (urmărirea rezultatului la intenția directă, acceptarea rezultatului la intenția indirectă, neurmărirea rezultatului la ușurință și neacceptarea rezultatului la neglijență).
Deoarece intenția este un proces psihic interior, rareori afirmat expres de către făptuitor, este necesar un criteriu obiectiv pentru a se stabili dacă făptuitorul a acționat cu intenție directă sau indirectă. În lipsa unui criteriu înscris în lege, doctrina consideră că acest criteriu este cel al modului cum se produce rezultatul, în sensul că dacă rezultatul este inevitabil în raport cu fapta săvârșită, există intenție directă, iar dacă rezultatul este posibil (eventual), iar făptuitorul și-a dat seama de eventualitatea producerii lui, există intenție indirectă.
În cauza de față, chiar dacă acceptăm că inculpatul nu a urmărit moartea victimei, având în vedere intensitatea loviturii și locul în care a fost aplicată, se poate deduce în mod neechivoc că el a prevăzut rezultatul și a acceptat posibilitatea producerii lui.
În raport de instrumentul folosit de către inculpat (topor) care era apt să producă moartea, de lovitura aplicată cu toporul care a vizat o zonă vitală (capul părții vătămate) și a fost de mare intensitate (fractura multieschiloasă înfundată temporală stânga dilacerare duro-cerebrală subadiacentă), Înalta Curte apreciază că sunt realizate toate condițiile aprecierii existenței formei de vinovăție specifice infracțiunii de omor.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta a fost judicios individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fiind aptă să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen., neimpunându-se modificarea cuantumului și a modalității de executare, inculpatul pe fondul consumului de alcool devenea o persoană violentă, iar infracțiunile cu efect tanato-generator sunt infracțiuni de un pericol social deosebit, deoarece aduc atingere celui mai important drept al omului, dreptul la viață și implicit, perturbă grav ordinea de drept.
Examinând cauza și prin prisma cazurilor de casare care se iau în examinare din oficiu, constată a nu fi incident alt motiv de reformare al hotărârii.
Cu privire la recursurile părților civile D.D.V. și C.D., care nu au fost motivate și nici susținute oral de către acestea, Înalta Curte le consideră nefondate, apreciind judicios rezolvată latura civilă de către instanța de fond și menținută de către instanța de apel, despăgubirile materiale acordate fiind justificate pe baza mijloacelor de probă, iar cuantumul daunelor morale compensează în mod echitabil prejudiciul cauzat.
Pentru aceste considerente, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul Z.C. și părțile civile D.D.V. și C.D.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul Z.C. și părțile civile D.D.V. și C.D. împotriva deciziei penale nr. 140/ P din data de 29 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat Z.C. la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurentele părți civile D.D.V. și C.D. la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 21 martie 2013.