Deliberând asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentința penală nr. 294 din data de 14 august 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost condamnat inculpatul D.C., în prezent arestat după cum urmează:
- pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b)C. pen. (faptă din perioada iunie - august 2005) la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Conform art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
- pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. (faptă din perioada iunie - august 2005) la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., urmează ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.
S-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de alege.
Conform art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza dispozițiilor art. 14 - 15 raportat la dispozițiile art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 998, 999, art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – A.N.A.F. București, prin D.G.F.P. Prahova și a fost obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 684.365,08 Iei despăgubiri civile reprezentând obligații către bugetul general consolidat al statului la care se vor adăuga obligațiile fiscale accesorii potrivit codului de procedură fiscală, calculate de la data rămânerii definitive a sentinței și până la plata efectivă a debitului datorat.
În baza acelorași dispoziții legale, s-a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă SC F.P. SRL cu sediul în București, Calea Rahovei și a fost obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 2.799,97 lei despăgubiri civile.
În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 1300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 7626/P /2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova a fost trimis în judecată inculpatul D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., comise în următoarele împrejurări de fapt:
1. La data de 14 iunie 2005 inculpatul D.C. a devenit asociat unic al SC P.O. SRL Ploiești, asociatul unic B.P.E. cesionându-i părțile sociale, conform actului adițional autentificat sub nr. 4518/2005 de B.N.P. E. din Ploiești.
Obiectul principal de activitate al societății, înscris în certificatul de înregistrare este „comerțul cu amănuntul al pâinii, produselor de patiserie și al produselor zaharoase” - cod CAEN 5224.
Inculpatul D.C., asociat unic și administrator al SC P.O. SRL Ploiești nu a organizat și condus corespunzător evidența contabilă pentru activitatea desfășurată, nu a întocmit și depus declarații privind impozitele și taxele de plată la bugetul statului.
În perioada 26 iulie - 10 august 2005 inculpatul s-a aprovizionat de la SC D.P. SRL Orșova, jud. Mehedinți, cu cantitatea de 215.490 kg uleiuri minerale, de tipul industrial I 20A, industrial 1 40 A și lagăr L 46. Livrarea s-a făcut de la SC L.D. SRL București, Sucursala Ploiești, recepția cantitativă și calitativă fiind efectuate la rampa de încărcare a celei din urmă societăți de către delegatul SC D.P. SRL Orșova, iar livrarea s-a făcut, direct din rampă, către beneficiarul SC P.O. SRL Ploiești. Plata acestor produse petroliere s-a făcut în baza ordinelor de plată emise de SC P.O. SRL Ploiești, în contul SC L.D. SRL București și la ordinul SC D.P. SRL Orșova.
În zilele de 29, 30 iulie 2005 D.C., administrator al SC P.O. SRL PLOIEȘTI s-a aprovizionat cu cantitatea de 66.750 kg. uleiuri minerale de la SC L.R. SRL Ploiești. Plata produselor achiziționate a fost efectuată prin transfer bancar, așa cum rezultă din extrasele de cont. Produsele petroliere, achiziționate sunt produse neaccizate, dar pentru care nu au fost emise documente justificative de livrare, iar societatea nu dispunea de spații de stocare și depozitare.
În perioada iunie-august 2005 societatea administrată de inculpat a vândut 248.577 1. motorină euro III către SC P.O. SRL Sibiu, pentru care a emis 9 facturi fiscale în valoare totală de 717.001,97 lei. Contravaloarea acestui produs a fost achitată prin transfer bancar.
În aceeași perioadă, SC P.O. SRL a vândut către SC P. SRL Slobozia, 124.170 1. motorină euro III, în sumă de 372.949,07 lei. De asemenea și în cazul acestor operațiuni, contravaloarea produsului vândut a fost efectuată tot prin transfer bancar. Plățile pentru ambele tranzacții au fost efectuate prin contul de virament al SC P.O. SRL Ploiești, deschis la B.C.R. Ploiești.
Potrivit constatărilor Gărzii Financiare Ialomița, la data de 01 iunie 2005 de la SC T.R. SRL au fost ridicate facturile fiscale seria PHVFH nr. 06/1660251-01660850 de către B.P.E., reprezentant SC P.O. SRL Ploiești (care la data de 14 iunie 2005 a cesionat părțile sociale inculpatului D.C.). Atât facturile fiscale emise către SC P. SRL Slobozia cât și cele emise către SC P.O. SRL Sibiu, fac parte din facturile fiscale ridicate de B.P.E.
Din aceste documente justificative a rezultat că societatea administrată de inculpat a achiziționat produse petroliere neaccizabile uleiuri minerale și a facturat către SC P. SRL Slobozia și SC P.O. SRL Sibiu motorină, fără ca intrările și ieșirile de produse petroliere să corespundă cantitativ sau valoric.
Pentru operațiunile comerciale privind vânzarea motorinei euro III, inculpatul, ca asociat unic și administrator al SC P.O. SRL Ploiești, nu a înregistrat operațiunile efectuate în contabilitatea societății, nu a depus declarații privind obligațiile la bugetul general consolidat al statului și nici nu a depus raportarea contabilă obligatorie. De asemenea, nu a prezentat nici o dovadă bazată pe acte și documente justificative că SC P.O. SRL Ploiești ar fi achiziționat, de la un antrepozit fiscal autorizat, motorina euro III pentru a fi comercializată prin stațiile de distribuție ale SC P. SRL Slobozia și SC P.O. SRL Sibiu, In plus s-a reținut că nu există nici o informație referitoare la achiziționarea produselor vândute către SC P. SRL. Slobozia și SC P.O. SRL Sibiu și nu s-a făcut dovada existentei în stoc, la data controlului, a produselor care au fost livrate, rezultând că între aprovizionări și vânzări nu se pot face compensări de produse.
Prejudiciul total cauzat de către inculpat prin neînregistrarea în perioada iulie-august 2005 a operațiunilor de achiziție și livrare produse petroliere este in sumă totală de 478.064,94 lei.
2. La data de 06 octombrie 2004 partea vătămată SC F.P. SRL București a sesizat organele de cercetare penală că a fost înșelată de inculpatul D.C. ca reprezentant legal al SC P. SRL PLOIEȘTI, căreia i-a livrat marfă, iar pentru plata acesteia, inculpatul a emis fila CEC BA 300 01380406 din 28 august 2004, cu toate că nu avea semnătură autorizată în bancă și nici nu avea disponibil în cont, fila CEC fiind prezentată trasului la 09 septembrie 2004.
În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că, la data de 08 iulie 2004, inculpatul D.C. a preluat părțile sociale ale SC P. SRL de la făptuitorul P.M.C., fată de care s-a dispus încetarea urmăririi penale, ocazie cu care cel din urmă i-a predat documentele de evidentă contabilă și ștampila societății. Cu toate acestea, inculpatul D.C. nu a întocmit formalitățile necesare pentru a-și autoriza semnătura în banca unde societatea preluată avea deschis cont bancar și a emis fila CEC către partea vătămată SC F.P. SRL București, în scopul „achitării” mărfii achiziționate, știind că acea filă CEC nu va fi decontată, instrumentul de plată nefiind valid din punct de vedere al semnăturii trăgătorului.
Conform adresei nr. 19617 din 17 noiembrie 2004 a B.C.R. Prahova rezultă că singura semnătură autorizată pentru contul de virament al SC P. SRL este cea a fostului asociat, făptuitorul P.M.C.
De asemenea, a rezultat din actele dosarului că marfa achiziționată a fost transportată la un depozit din Complexul F. din București.
Prin fapta comisă, inculpatul D.C. a prejudiciat-o pe partea vătămată SC F.P. SRL București cu suma de 2.799,98 lei, prejudiciul nefiind recuperat.
3. În urma unor controale fiscale încrucișate efectuate de organele abilitate ale statului a rezultat că SC P. SRL Ploiești s-a aprovizionat de la SC T. SRL, în perioada 28 mai 2004 - 07 iulie 2004, cu cantitatea de 402.900 kg. produse petroliere, în baza a 14 facturi fiscale, reținându-se, ca și în cazul SC P.O. SRL, administrată de același inculpat, existenta a două circuite referitoare unul la intrările de produse petroliere (fără a fi identificate documente justificative) și unul de decontare a acestor produse.
Această faptă a făcut obiectul dos. penal 16/D/P/2004 al P.Î.Î.C.J. - D.I.I.C.O.T., fiind declinat prin rechizitoriul din 06 iunie 2007 la PJ Ploiești, unde a fost înregistrat sub nr. 5519/P/2007 și conexat la cauza de fată.
Potrivit Raportului de inspecție fiscală a rezultat că societatea a achiziționat produse petroliere neaccizabile, respectiv uleiuri de diferite tipuri, în valoare de 688.231 lei. Organele fiscale nu au identificat nici un fel de documente justificative: facturi fiscale sau avize de expediție pentru livrarea produselor petroliere achiziționate. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 66 din O.G. nr. 92/2003 și art. 11 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 57172003 s-a procedat la calcularea prin estimare a veniturilor obținute, sub forma adausului comercial aferent intrărilor de uleiuri minerale. În urma acestui calcul estimativ a rezultat un impozit pe profit suplimentar în cuantum de 3.318 lei și TVA aferent de 2.522 lei.
În cauză, în faza de urmărire penală, A.N.A.F., prin D.G.F.P. Prahova, s-a constituit parte civilă cu suma de 684 365,08 lei iar partea vătămată SC F.P. SRL cu suma de 2 799, 97 de lei.
La termenul de judecată din data de 7 august 2012, după consultarea cu apărătorul său inculpatul a arătat că solicită ca judecarea cauzei sa se facă după procedura prevăzuta de dispozițiile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., respectiv pe baza recunoașterii vinovăției sale totale și necondiționate.
Analizând probele strânse în faza de urmărire penală, instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută în actul de sesizare și recunoscută de inculpat este dovedită prin sesizarea Gărzii Financiare Prahova, sesizarea Gărzii Financiare Ialomița, proces verbal de constatare nr. 09 iunie 2006 al Gărzii Financiare Ialomița și anexe, facturi fiscale emise de SC P.O. SRL Ploiești către SC P. SRL Slobozia, procesul-verbal de inspecție fiscală nr. 20/2007 întocmit de D.G.F.P. Prahova, declarațiile martorilor M.l., M.N., G.l., T.I., U.C.E., acte înființare si modificare act constitutiv SC P.O. SRL Ploiești, adresa nr. 460 din 27 ianuarie 2006 a D.G.F.P. Sibiu, facturi fiscale emise de SC P.O. Ploiești către SC P.O. Sibiu, ordine de plată emise de SC P.O. SRL Sibiu, beneficiar SC P.O. SRL Ploiești, adresa nr. 204269 din 30 septembrie 2006 emisa de D.G.F.P. Prahova Serviciul gestiune registru contribuabili și declarații fiscale, adresa nr. 1485 din 04 martie 2011 emisa de D.G.F.P. Prahova, adresa nr. 3144 din 16 martie 2011 emisa de D.J.A.O.V. Prahova, plângerea si declarațiile părții vătămate, sesizarea B.C.R., adresa nr. 19617 din 17 noiembrie 2004 emisa de B.C.R. și anexele, declarațiile martorilor V.A., M.S. și P.S., factura fiscală nr. 6034152/2004, fila CEC BA 300 01380406, adresa D.G.F.P. Prahova nr. 3049/2006, procesul verbal de control nr. 6063/2006 plus anexe, întocmit de D.G.F.P. Prahova, documente de evidență contabilă privind relațiile comerciale SC P. SRL, SC P, SRL, rapoarte inspecție fiscală nr. 2941/2008 și nr. 662/2008 și actul adițional autentificat sub nr. 7209/2004, documente al căror conținut a fost însușit de inculpat.
Instanța de fond a constatat că în drept fapta inculpatului D.C. care în calitate de administrator al SC P.O. SRL în perioada iunie - august 2005 în scopul sustragerii de Ia îndeplinirea obligațiilor fiscale, nu a înregistrat veniturile obținute din operațiunile de achiziție și livrare produse petroliere, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă totală de 478.064,94 RON reprezentând accize, TVA și impozit pe profit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, săvârșite în formă continuată, conform art. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea, fapta inculpatului D.C. care în calitate de administrator al SC P. SRL Ploiești, la data de 28 august 2004 a indus în eroare pe partea vătămată, SC F.P. SRL București, cu prilejul executării contractului, prin emiterea filei CEC BA 300 01380406, pentru suma de 2.799,98 lei, instrument de plata nevalid întrucât nu avea autorizată semnătura în bancă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului prima instanță a reținut că acesta a suferit mai multe condamnări atât înainte cât și după săvârșirea faptelor pentru care a fost cercetat în cauza de față, ultima dintre acestea, care reprezintă și primul termen al recidivei postexecutorii este pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1822/1998 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 732 din 60 octombrie 1998 a Tribunalului Prahova. Această pedeapsă, contopită ulterior cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1711/1994 a Judecătoriei Ploiești, a fost executată începând din data de 23 noiembrie 2009.
Față de această situație, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., reținând în sarcina inculpatului agravanta recidivei postexecutorii.
La individualizarea pedepselor pe care Ie-a aplicat inculpatului pentru infracțiunile comise în condițiile concursului real de fapte penale, instanța de fond a ținut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile generale ale codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială și în textul incriminator din legile speciale, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, apreciat de instanță ca fiind ridicat având in vedere numărul actelor materiale și modul de acțiune, forma continuată a infracțiunii de evaziune fiscală, starea de recidivă în care acesta se găsește dar și prejudiciile create și rămase nerecuperate precum și limitele de pedeapsă reduse ca efect al aplicării procedurii simplificate de judecată conform art. 3201 C. proc. pen.
De asemenea, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., instanța i-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o perioada de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, care este obligatorie în cazul acestei infracțiuni.
Cu privire la modul de executare a pedepsei, tribunalul a apreciat că scopurile preventiv, educativ și sancționator al pedepselor ce au fost aplicate inculpatului se va putea atinge prin privare de libertate având în vedere activitatea infracțională, modalitatea de operare, prejudicial nerecuperat cât și faptul că inculpatul nu se află la prima încălcare a legii, este recidivist iar în prezent se află arestat în altă a cauză.
A fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie în condițiile art. 71 C. pen.
Soluționând acțiunile civile alăturate celei penale, instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 14 – art. 15 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 998 – art. 999, art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ., a obligat inculpatul sa plătească către A.N.A.F. suma de 684.365,08 lei despăgubiri civile reprezentând obligații către bugetul general consolidat al statului la care se vor adăuga obligațiile fiscale accesorii potrivit codului de procedură fiscală, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei și până Ia plata efectivă a debitului datorat și către partea civilă SC F.P. SRL cu sediul în București, Calea Rahovei suma de 2.799,97 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen., inculpatul D.C. a fost obligat la 1300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariul apărătorului ce i-a fost desemnat din oficiu a fost avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul D.C., pe care nu l-a motivat în scris, criticând sentința primei instanțe pentru netemeinicie prin greșita individualizare a pedepsei, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., cu argumentul că pedeapsa de 5 ani închisoare este mult prea mare în raport de circumstanțele reale ale cauzei, solicitând reindividualizarea acesteia în sensul reducerii ei ținând seama de circumstanțele sale personale.
Prin decizia penală nr. 195 din 23 noiembrie 2013, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul inculpatului D.C. ca nefondat și a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a constatat următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor-de probă strânse în cursul urmăririi penale, din care rezultă atât existența faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ca urmare a declarației dată de inculpat de recunoaștere în totalitate a faptei reținute în actul de sesizare a instanței, declarație dată conform dispozițiilor art. 3201 alin. (2) C. proc. pen., și în urma căreia inculpatul a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform alin. (7) al aceluiași articol, pentru infracțiunea de evaziune fiscală acestea fiind cuprinse între 1 și 4 luni închisoare și 5 ani și 4 luni închisoare iar pentru infracțiunea de înșelăciune, limitele pedepsei reduse cu câte o treime sunt de la 2 ani închisoare la 10 ani închisoare.
Apelantul-inculpat a criticat sub aspectul netemeiniciei soluția dată în latura penală referitor la greșita individualizare a pedepselor aplicate de instanța fondului.
Curtea de apel a apreciat că hotărârea este supusă desființării atunci când se constată că, față de situația de fapt reținută, s-au aplicat pedepse principale greșit individualizate față de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în sensul că s-au aplicat pedepse prea grele sau prea ușoare în raport de aceste criterii sau, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedepse alternative, că pedeapsa alternativă aleasă nu se justifică în raport cu aceleași criterii.
Curtea de apel a constatat că pe baza mijloacelor de dovadă strânse, în mod corect s-a reținut răspunderea penală a inculpatului D.C. pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată și înșelăciune iar pedepsele de 4 ani închisoare pentru prima faptă și respectiv 5 ani închisoare pentru cea de a doua se înscriu între limitele legale reduse ca efect al beneficiului aplicării procedurii simplificate de judecată.
Referitor la critica inculpatului ce vizează netemeinicia pedepselor, curtea de apel a constatat că atât pedepsele componente aplicate pentru fiecare infracțiune în parte cât și cea rezultantă se circumscriu coordonatelor individualizării legale și răspund tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și a apreciat că modul de individualizare adoptat de instanța, fondului și motivat atât sub aspectul evaluării periculozității inculpatului (ce are trecut infracțional) cât și al celui al activității infracționale, desfășurate într-o perioadă relativ îndelungată de timp, în mod repetat precum și întinderea prejudiciilor cauzate care sunt nerecuperate evidențiază perseverența excesivă a inculpatului de a intra în conflict cu legea.
În opinia curții de apel modalitatea în care inculpatul a realizat activitatea infracțională, valoarea totală a pagubelor, precum și datele care caracterizează persoana inculpatului, cunoscut cu multiple antecedente penale justifică cuantumul pedepselor aplicate și alegerea modalității de executare prin privare de libertate la care s-a orientat în mod corect tribunalul și în condițiile în care inculpatul D.C. este arestat în altă cauză.
Ca atare, a considerat ca fiind nefondată critica formulată de inculpat privind aplicarea unor pedepse mai mici față de starea de fapt reținută și de perseverența infracțională dovedită a acestuia, înțeleasă ca stăruința și insistența în atitudinea de a intra în conflict cu legea penală și care constituie un element important în procesul de individualizare a pedepsei; ea diferențiază o persoană ce nu a săvârșit infracțiuni în decursul existenței sale, de cea care a comis astfel de fapte și care atrag agravarea răspunderii sale penale în condiții de recidivă postexecutorie și de rezistență sporită pe care a opus-o la procesul de reeducare.
III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. „considerând că pedeapsa aplicată este mult prea mare, solicitând instanței admiterea recursului, casarea deciziei recurate și a sentinței instanței de fond și rejudecând în fond să i se aplice o pedeapsă mai mică pentru infracțiunea de înșelăciune.
Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazului de casare invocat apreciază ca fiind fondat recursul declarat de inculpatul D.C. pentru următoarele considerente:
Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu, existența faptelor și forma de vinovăție cu care acesta a acționat.
Înalta Curte apreciază fondată critica inculpatului cu privire la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de înșelăciune, întrucât la procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere doar în parte criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., și anume limitele de pedeapsă fixate în partea specială, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., respectiv închisoare de la 2 ani la 10 ani gradul de pericol social al faptei săvârșite, dedus din prejudiciul cauzat părților civile, însă nu a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, constând în atitudinea sinceră și cooperantă prin recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în sarcina sa, a colaborării cu organele de urmărire penală, precum și a stării de sănătate a acestuia. În raport de aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune este mult prea mare, astfel încât cererea inculpatului de reducere a pedepsei este justificată.
Față de aceste aspecte, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 195 din 23 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, va casa în totalitate decizia penală și, în parte, sentința penală nr. 294 din 14 august 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova și, în fond, rejudecând va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare în pedepsele componente de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin (1) lit. b) C. pen., 3201 alin. (7) C. proc. pen. și de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și 3201 alin. (7) C. proc. pen., pe care le repune în individualitatea lor. Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului D.C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 21.5 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., va contopi cele două pedepse principale aplicate de câte 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 195 din 23 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează în totalitate decizia penală și, în parte, sentința penală nr. 294 din 14 august 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova și, în fond, rejudecând:
Descontopește pedeapsa-rezultantă de „5 an închisoare în pedepsele” componente de:
- 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., 3201 alin. (7) C. proc. pen. și de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și 3201 alin. (7) C. proc. pen., pe care le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului D.C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și 3201 alin. (7) C. proc. pen., de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește cele două pedepse principale aplicate de câte 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 martie 2013