Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 70/F a Tribunalului Bistrița-Năsăud din 05 aprilie 2013, pronunțată în Dosar nr. 6897/112/2012, s-a dispus condamnarea inculpatului F.G., agent de poliție în cadrul I.P.J. Bistrița-Năsăud, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 861 C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se în baza art. 862 C. pen. un termen de încercare de 3 ani.
Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existentă, toate aceste date urmând a fi comunicate Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., fiind suspendată executarea acestor pedepse accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de părțile civile Spitalul Județean de Urgență Bistrița și Serviciul de Ambulanță Județean Bistrița-Năsăud, ca fiind inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud înregistrat sub nr. 739/P/2012, a fost trimis în judecată inculpatul F.G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu motivarea că acesta, la data de 24 iulie 2012, a condus pe drumurile publice un autovehicul, având o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge, ocazie cu care a accidentat-o pe partea vătămată S.M., care a primit ajutor de urgență și a fost internată în spital.
Partea vătămată Spitalul Județean de Urgență Bistrița s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.976 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu internarea părții vătămate S.M.
De asemenea, Serviciul de Ambulantă Județean Bistrita-Năsăud s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 847,40 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală de urgență și transport, privind-o pe partea vătămată.
Inculpatul, prezent în instanță, a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., nefiind de acord cu plata despăgubirilor solicitate de părțile civile-unități sanitare.
Analizând probele administrate în cauză (procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei și planșa foto aferentă, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie și raportul de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al acesteia, declarația părții vătămate S.M., declarațiile martorilor S.M. și O.R., adresa din 26 iulie 2012 emisă de Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud - Serviciul resurse umane, din care rezultă că inculpatul deține gradul profesional de agent șef principal de poliție, iar la data de 24 iulie 2012 avea calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, cazierul inculpatului, declarațiile inculpatului, inclusiv cea din cursul judecății, instanța a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul F.G. lucrează în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud, Secția 4 Poliție Rurală Beclean, în calitate de agent de poliție, face parte din structurile organelor de poliție judiciară și este proprietarul autoturismului marca O.
La data de 24 iulie 2012, în jurul orelor 19.00, a condus acest autoturism pe DJ 172, din orașul Beclean, și din cauza neatenției și a consumului de alcool, a accidentat-o pe partea vătămată S.M., care se deplasa regulamentar pe trotuar.
S-a constatat, în urma testării cu aparatul etilotest, că inculpatul avea o alcoolemie de 0,91 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie rezultă că inculpatul avea o alcoolemie la proba I de 1,10 g‰ și la proba nr. II de 1,00 g‰ alcool pur în sânge. Din raportul de expertiză medico-legală pentru calculul retroactiv al alcoolemiei, a rezultat că la ora evenimentului rutier (ora 19.10) inculpatul putea avea o alcoolemie mai mare de 0,80 g‰ alcool pur în sânge cu o valoare teoretică apropiată de 1,20 g‰.
În urma accidentului produs, partea vătămată S.M. a suferit leziuni traumatice, care așa cum rezultă din certificatul medico-legal s-au putut produce în cadrul unui accident rutier și care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale. Din același act rezultă că partea vătămată a fost internată în Secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Bistrița în perioada 25-30 iulie 2012.
Partea vătămată S.M. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 600 RON, reprezentând despăgubiri civile și cu suma de 5.000 euro, reprezentând daune morale și, totodată, l-a acționat în judecată pe inculpat pe cale civilă cu privire la aceste pretenții, având dosar la Judecătoria Beclean, respectiv nr. 1234/186/2012.
Cu privire la vătămarea corporală a părții vătămate, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale rezultate din certificatul medico-legal, s-a constat că fapta nu este prevăzută de legea penală, dispunându-se neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen.
Având în vedere această stare de fapt, instanța a apreciat că inculpatul F.G. se face vinovat de comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice autovehiculul având o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
La individualizarea acestei pedepse au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., și anume: gradul de pericol social la faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei, dar la data săvârșirii acesteia deținea gradul profesional de agent șef principal de poliție, calitate în care ar fi trebuit să se abțină de la încălcarea normelor legale, mai ales că datoria sa era să solicite cetățenilor respectarea acestora, și să vegheze la îndeplinirea acestui obiectiv, motiv pentru care s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea pedepsei de 1 an închisoare, cu reținerea disp. art. 3201 C. proc. pen.
Văzând întrunite condițiile prevăzute de lege și apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate, dar cu fixarea unor măsuri de supraveghere menite să asigure resocializarea, în baza art. 861 C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se în baza art. 862 C. pen. un termen de încercare de 3 ani.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul F.G., solicitând desființarea acesteia, în parte, în latura penală a cauzei, sub aspectul individualizării pedepsei și menținerea soluției pronunțate, în ce privește latura civilă.
Prin decizia penală nr. 130/A din data de 17 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul F.G., acesta fiind motivat în scris, în termenul legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.
Prin recursul declarat, s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 și pct. 172 C. proc. pen., solicitându-se achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar, s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, fapta regăsindu-se încriminată în art. 335 alin. (1) C. pen. actual, iar sub aspectul limitelor de pedeapsă, prevede alternativ și pedeapsa amenzii, față de reglementarea anterioară. A solicitat redozarea pedepsei, cu aplicarea art. 80, 81 C. pen.
Analizând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este fondat.
În ce privește primul caz de casare invocat de apărare, Înalta Curte constată că acesta a fost încadrat în dispozițiile art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., respectiv lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Apărările inculpatului, care a susținut că nu a prevăzut și urmărit producerea accidentului, nu pot fi valorificate în prezenta cale de atac, dat fiind că judecata a avut loc în condițiile art. 3201 C. proc. pen., procedură în care inculpatul a fost de acord să recunoască în integralitatea fapta astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței.
Referitor Ia cel de al doilea motiv de recurs, Înalta Curte retine următoarele:
Examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunii de către inculpat, instanța de recurs constată că nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului F.G., prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002 se regăsește incriminată în C. pen. actual, în art. 336 alin. (1), care prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau amenda.
În ce privește pedeapsa principală, este adevărat că în abstract aceasta apare mai favorabilă, sub aspectul prevederii alternative a amenzii, însă, în concret, în raport cu proporționalitatea pedepsei aplicată inculpatului, cuantumul acesteia fiind orientat la minimul special prevăzut de lege, instanța de recurs constată că nu s-ar produce un efect favorabil în raport cu norma de încriminare actuală.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 130/A din data de 17 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 130/A din data de 17 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 20 martie 2014.