Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 143 din 12 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) rap. la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 74 lit. a) - art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul V.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 1 an ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) - art. 76 lit. e) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 luni.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 1 an ce se va executa după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în perioada ianuarie-iunie 2011, comisari din cadrul Gărzii Financiare Dâmbovița au efectuat o verificare la SC M. SRL Dragodana, firmă înregistrată la Registrul Comerțului Dâmbovița având ca obiect principal de activitate comerț cu amănuntul, control ce a avut ca scop stabilirea legalității înregistrării în evidența contabilă a achizițiilor de mărfuri de la SC T. SRL, SC A.S. SRL, SC G.S.L. SRL, SC C.M. SRL, SC T.A.S. SRL, SC H.C.I. SRL, SC D.O. SRL, SC B.A.D. SRL, în semestrul II 2010 perioadă în care administrator al firmei a fost U.N.
Aceste verificări au fost demarate în luna ianuarie 2011, când au fost transmise prin poștă inculpatului U.N. invitații cu confirmare de primire semnată prin care i se solicita prezentarea actelor de evidență contabilă ale SC M. SRL.
Imediat după aceste notificări inculpatul U.N. nu a dat curs solicitărilor și în data de 08 februarie 2011 a cesionat părțile sociale ale firmei către învinuitul I.P.V., acesta devenind administratorul firmei SC M. SRL.
În continuare s-au înaintat prin poștă invitații noului asociat și administrator, respectiv I.P.V., însă invitațiile s-au întors cu mențiunea „destinatar necunoscut”.
S-a procedat la verificare furnizorilor firmei menționați în declarația informativă privind livrările, prestările și achizițiile efectuate în semestrul II 2010 constatând achiziții de mărfuri de la firmele SC T. SRL Pitești, SC A.S. SRL, SC G.S.L. SRL, SC C.M. SRL, SC T.A.S. SRL, SC H.C.I. SRL, SC D.O. SRL, SC B.A.D. SRL, firme care nu au depus la organele fiscale declarații privind activitatea și implicit livrări de mărfuri către SC M. SRL. În cazul SC T.A.S. SRL și SC B.A.D. SRL s-a constatat că cele două firme au depus declarații fiscale privind livrările de mărfuri fără să fie menționat și beneficiarul SC M. SRL.
În acest context s-a încheiat procesul-verbal de control din 15 iunie 2011 prin care s-a stabilit că achizițiile de mărfuri de la firmele menționate în valoare de 2.613.110,3 RON sunt în fapt operațiuni fictive prin care a fost prejudiciat bugetul general consolidat al statului cu suma de 627.144 RON reprezentând TVA dedus nelegat, 418.096 RON reprezentând impozit pe profit sustras.
Procesul-verbal de control din 15 iunie 2011 a fost înaintat D.G.F.P. Dâmbovița pentru continuarea controlului și stabilirea în întregime a obligațiilor fiscale datorate statului.
D.G.F.P. Dâmbovița a efectuat inspecția fiscală de specialitate la SC M. SRL întocmind raportul de inspecție fiscală din 26 iunie 2011 prin care au fost confirmate aspectele constatate de Garda Financiară Dâmbovița și în plus s-a constatat faptul că reprezentantul SC M. SRL nu a declarat în semestrul II 2010, venituri în sumă de 105.582 RON aferente unor livrări de mărfuri către clienții SC D. SRL Târgoviște și SC D.T. SRL Pierșinari.
Prin actul de inspecție fiscală s-a stabilit un prejudiciu adus bugetului de stat în cuantum de 1.088.255 RON din care 627.144 RON TVA dedus nelegal aferent achizițiilor fictive, 25.340 RON TVA colectat aferent veniturilor realizate și nedeclarate de societate, 435.771,7 RON impozit pe profit suplimentar ca urmare a celor două constatări de la rubrica TVA.
Actele contabile identificate cu ocazia perchezițiilor domiciliare au fost înaintate Gărzii Financiare pentru stabilirea realității și legalității operațiunii comerciale desfășurată în anul 2012, care a întocmit procesul-verbal de control din 30 mai 2011 cu următoarele constatări: în semestrul I 2011 societatea a înregistrat în evidența contabilă 31 facturi achiziții de mărfuri în valoare de 1.270.290 RON de la furnizorii SC C.T.M.I. SRL Copăceni, județul Ilfov, SC I.B.C. SRL București, SC A.P. SRL, SC R. SRL Râmnicu Vâlcea, din care primele două sunt firme cu comportament specific firmelor de tip fantomă, iar celelalte două sunt firme cu activitate care nu au confirm vreo relație comercială cu SC M. SRL sau cu U.N.
S-a concluzionat că achizițiile de mărfuri de Ia firmele menționate sunt în fapt operațiuni fictive prin care a fost prejudiciat bugetul general consolidat al statului cu suma de 247.067 RON reprezentând TVA dedus nelegal, 163.716 RON reprezentând impozit pe profit sustras.
Au fost efectuate verificări cu privire la firmele menționate ca furnizori de mărfuri ai SC M. SRL respectiv SC A.S. SRL, SC C.M. SRL, SC T.A.S. SRL, SC T. SRL, SC G.S.L. SRL, SC H.C.I. SRL, SC D.O. SRL, SC B.A.D. SRL, SC C.T.M.I. SRL, SC I.B.C. SRL, SC A.P. SRL, SC R. SRL, făcându-se următoarele constatări:
Cu privire la SC T.A.S. SRL s-a constatat că are ca obiect de activitate comerț piese auto și închiriere de autoturisme și, fiind audiate cele 2 administratore, au precizat că nu au avut vreodată relații comerciale cu SC M. SRL sau cu inculpatul U.N. și nu au livrat mărfuri; fiind luate impresiuni ale ștampilei folosite în cadrul firmei și specimen al facturilor folosite în activitatea curentă s-au constatat diferențe vizibile față de facturile ce apar emise în numele acestei firme către beneficiarul SC M. SRL. Cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la inculpatul U.N. a fost identificată o ștampilă având impresiunea SC T.A.S. SRL și care a fost aplicată pe facturile înregistrate în contabilitatea SC M. SRL având ca emitent SC T.A.S. SRL, aspect confirmat de raportul de constatare tehnico-științifică din 26 aprilie 2012. Inculpatul deținea în mod nelegal o ștampilă contrafăcută având impresiunea firmei SC T.A.S. SRL tocmai pentru fabricarea de facturi fiscale în numele acestei firme pentru a justifica achiziții și a deduce în mod nelegal TVA-ul.
Cu privire la SC A.P. SRL - este o societate cu obiect de activitate producție și comerț fabricare de uși și ferestre din metal, iar din declarația martorului D.C. a rezultat că acesta nu a avut niciodată relații comerciale cu firma deținută de inculpat și fiindu-i prezentate facturile fiscale ce apar emis în numele firmei SC A.P. SRL către SC M. SRL, au numere de ordine compuse din 3 cifre, a declarat că numerele de ordine a facturilor emise în 2011 cuprindeau 4 cifre. Impresiunile ștampilelor folosite în cadrul firmei SC A.P. SRL și specimenul facturilor folosite în activitatea curentă au numere de ordine compuse din 4 cifre, constatându-se că formatul diferă vizibil față de facturile ce apar emise în numele acestei firme către beneficiarul SC M. SRL.
Cu privire Ia SC R. SRL, fiind audiat D.F. - administratorul firmei - a precizat că firma nu a avut relații comerciale cu inculpatul U.N. și nici nu a livrat mărfuri către această firmă.
Cu privire la SC H.C.I. SRL, fiind audiat administratorul firmei, acesta a relatat că a înființat firma cu sprijinul inculpatului, nu a desfășurat relații comerciale cu acesta, ci a emis facturi în fals către diverși beneficiari, după care retrăgea din conturile bancare banii și îi restituia reprezentanților firmelor cărora le emitea facturi; mai arată că deși nu a avut relații comerciale cu firma comercială deținută de inculpat, în acea perioadă U.N. i-a solicitat să meargă să ridice bani din contul SC H.C.I. SRL, întrucât i-a virat o sumă de bani aferentă unei facturi fiscale emise fără să-i dea detalii lucru pe care I-a făcut restituind banii inculpatului imediat după retragere.
Cu privire la SC D.O. SRL, fiind audiat administratorul firmei a precizat că nu a desfășurat relații comerciale cu firma deținută de inculpat, a preluat părțile sociale ale acestei firme contra sumei de 100 RON la 30 iunie 2010 fără să continue activitatea firmei; verificările efectuate au stabilit că în fapt firma SC D.O. SRL este o firmă de tip fantomă care a fost cesionată de mai multe ori către persoane din județe diferite tocmai în acest scop, nefiind depuse declarații fiscale, deconturi de TVA în numele acestei firme.
Cu privire la SC G.S.L. SRL, fiind audiat administratorul societății a precizat că nu a desfășurat relații comerciale cu firma inculpatului.
Cu privire la SC A.S. SRL, a fost audiată mama administratoarei S.F.I., O.M., care a arată că fiica sa este plecată în Spania la muncă, nu cunoaște să dețină vreo calitate în această firmă, iar cu ocazia percheziției domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului U.N. a fost identificată o ștampilă având impresiunea la SC A.S. SRL care a fost aplicată pe facturile înregistrate în contabilitatea SC M. SRL având ca emitent la SC A.S. SRL, aspect constatat prin raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză. Rezultă astfel că inculpatul deținea în mod nelegal o ștampilă contrafăcută având impresiunea firmei la SC A.S. SRL tocmai pentru fabricarea de facturi fiscale în numele acestei firme de tip fantomă pentru a justifica achiziții și a deduce în mod nelegal TVA-ul, atâta timp cât facturile nu reflectau în mod real relații comerciale între cele două firme.
Cu privire la SC T. SRL, fiind audiat în calitate de martor C.D.M. a precizat că a preluat părțile sociale ale firmei de la foștii administratori fără să desfășoare vreo activitatea comercială și fără să intre în posesia documentelor contabile ale acestei firme și că nu a emis facturi fiscale în favoarea SC M. SRL sau altei firme.
Cu privire la SC B.A.D. SRL, fiind audiat administratorul societății, acesta a precizat că nu desfășurat vreo activitatea comercială cu SC M. SRL și nu a emis facturi fiscale în favoarea acestei firme.
Cu privire la SC C.T.M.I. SRL s-a constatat că societatea nu funcționează la sediul social declarat, nu a depus declarații fiscale, având un comportament specific firmelor de tip fantomă.
Cu privire la SC I.B.C. SRL, societatea nu funcționează la sediul social declarat, nu a depus declarații fiscale, având un comportament specific firmelor de tip fantomă. Deși firma a fost înființată la 16 februarie 2011, la data de 20 ianuarie 2011 reprezentantul acestei firme emite factura fiscală din 20 ianuarie 2011 către SC M. SRL prin care vinde acestei firme anvelope în valoare de 54.500 RON. La o zi de la înființarea firmei sunt efectuate acte de comerț către SC M. SRL cu cauciucuri deși obiectul de activitate al furnizorului era efectuarea lucrărilor de construcții.
Cu privire la SC C.M. SRL, fiind audiat administratorul firmei cu privire la relația comercială cu SC M. SRL, acesta a precizat că a devenit asociat cu sprijinul numitului B.A., pe această firmă emițând facturi fiscale nereale pentru care beneficiarul să deducă nereal TVA, a desfășurat activități în numele acestei firme atât cu B.A., cât și cu inculpatul U.N. în sensul că emiteau facturi fiscale contra unui comision, banii încasați din cont fiind retrași numerar și restituiți plătitorilor, contabilitatea firmei a fost ținută de către învinuitul S.A., iar la actele contabile avea acces permanent și U.N.
Pe parcursul urmăririi penale au fost ridicate probe de scris de la învinuitul V.G. și ceilalți învinuiți, fiind dispusă o expertiză tehnico-științifică grafică cu privire la facturile fiscale originale identificate cu ocazia cercetărilor ca fiind înregistrate în contabilitatea SC M. SRL pentru identificarea scriptorului facturilor ce apar emise în numele firmelor SC A.S. SRL, SC T.A.S. SRL, SC T. SRL, SC G.S.L. SRL, SC H.C.I. SRL, SC D.O. SRL, SC B.A.D. SRL, SC C.T.M.I. SRL, SC I.B.C. SRL, SC A.P. SRL, SC R. SRL.
Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 26 februarie 2012 întocmit de către I.P.J. Dâmbovița s-a stabilit că scrisul de completare depus pe facturile fiscale emise în numele SC A.S. SRL (9 facturi), SC T.A.S. SRL (5 facturi fiscale), SC T. SRL (22 facturi fiscale), SC G.S.L. SRL (17 facturi), SC H.C.I. SRL (1 factură fiscală), SC D.O. SRL (11 facturi fiscale), SC I.B.C. SRL (13 facturi fiscale), SC A.P. SRL (8 facturi), SC R. SRL (4 facturi), SC B.A.D. SRL (15 facturi fiscale), SC C.T.M.I. SRL (5 facturi fiscale), înregistrate în contabilitatea SC M. SRL, a fost executat de către inculpatul V.G. care s-a substituit reprezentanților legali ai firmelor menționate și a emis facturi fiscale în numele acestor societăți către firma inculpatului U.N. pe baza cărora această firmă a dedus în mod nelegal TVA-ul.
Prin același raport s-a concluzionat faptul că cele 2 ștampile având impresiunile SC T.A.S. SRL și SC A.S. SRL care au fost găsite cu ocazia percheziției domiciliară efectuată la inculpat, au fost aplicate pe facturile înregistrate în contabilitatea SC M. SRL apărând ca emise în numele celor două firme.
Din verificarea extraselor de cont de la Banca C.R. - Sucursala Târgoviște și R. Bank Târgoviște s-a stabilit că încasările firmei au fost ridicate în numerar de către inculpatul U.N. cu justificarea plăți salarii sau plăți pentru achiziții de la persoane fizice conform O.G. nr. 15/1996 în condițiile în care societatea nu avea niciun angajat, iar din actele contabile nu au rezultat achiziții de la persoane fizice sau achiziții de animale.
În cauză au fost interceptate convorbirile purtate de U.N. cu inculpatul V.G., din care au rezultat că în perioada de efectuare a cercetărilor acesta din urmă completa facturi fiscale aduse de inculpat, dovadă în plus în acest sens fiind facturierul găsit la percheziția efectuată la domiciliul acestuia, cele două facturi în care este menționată firma SC M. SRL la rubrica beneficiar, precum și bucata de hârtie pe care sunt menționate firmele SC A.S. SRL, SC T.A.S. Șl SC H.C.I. SRL.
Situația de fapt reținută mai sus a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, declarații martori, proces-verbal de aducere la cunoștință, concluzii expertiză contabilă și ascultarea telefoanelor, adresă Oficiul Registrului Comerțului, declarații 394, ordonanță de efectuare supliment expertiză contabilă, obiective de expertiză contabilă propuse de U.N., completare la expertiza contabilă, declarații contabile, supliment de expertiză contabilă, raport de inspecție fiscală, declarații martori, contract de cesiune a firmei SC G.S.L. SRL, procese-verbale, primire acte contabile SC D.O. SRL, proces-verbal de ridicare impresiuni ștampile aparținând SC R. SRL, proces-verbal de ridicare impresiuni ștampile aparținând firmelor SC A.P. SRL și SC T.A.S. SRL, procese-verbale de confruntare, declarații învinuit, fișe cazier, declarații martori, proces-verbal ridicare documente, proces-verbal ridicare probe de scris, planșe foto, autorizații percheziții, proces-verbal de investigații, citații, proces-verbal de percheziție domiciliară, raport de constatare tehnico-științifică grafică, facturi fiscale în original, încheierea de arestare preventivă, ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale, adrese I.T.M., date istoric firme, adrese D.G.F.P. către bănci în vederea comunicării extraselor bancare, procese-verbale redare convorbiri telefonice, încheieri autorizare interceptări telefonice, referat cu propunere de autorizare a interceptărilor, procese-verbale de redare a convorbiri telefonice, procese-verbale ridicare documente, verificări baza de date privind activitatea contabilă a firmei, solicitare raport inspecție fiscală, referat propunere efectuare percheziții informatice, autorizare percheziții informatice, proces-verbal de percheziție informatică și CD ce conține datele rezultate în urma percheziției, proces-verbal restituire bunuri, documente contabile aparținând SC M. SRL perioada ianuarie - septembrie 2010, documente contabile aparținând SC M. SRL perioada octombrie - decembrie 2010, documente contabile aparținând SC M. SRL perioada ianuarie 2011 - decembrie 2011, adresă Primărie Pietrari, proces-verbal ridicare probe de scris, rezoluții comisie rogatorie.
Pe latură civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Dâmbovița, s-a constituit parte civilă cu suma de 917.126 RON în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și 25.340 RON reprezentând TVA suplimentar în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit.
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul V.G., în prezența apărătorului ales, declarație aflată Ia dosar, arătând că își menține declarațiile date în fața organului de cercetare penală, și că începând cu luna martie 2012 până la sfârșitul lui decembrie 2012 U.N. i-a solicitat să-i transcrie niște NIR-uri pe facturi, motivat de faptul că se face o verificare din partea gărzii și trebuie să le refacă. Arată că acesta avea o evidență contabilă deficitară și în acest context l-a ajutat să completeze facturi pentru a merge Ia furnizori în vederea semnării și ștampilării. Transcria pe facturile fiscale tot ce îi era prezentat de inculpat din actele de contabilitate, iar firmele pentru care a transcris aceste documente există la A.N.A.F. și sunt specificate în declarația nr. 394 pe care contribuabilul o depune la A.N.A.F. Personal a verificat aceste firme și a văzut că avea activitate comercială, nu erau firme fantomă. Cu ocazia percheziției domiciliare la el s-au găsit 5-6 facturi dintr-un top pe care U.N. i Ie-a adus pentru completare, facturier, care nu avea un regim special. L-a ajutat pe U.N. care i-a spus că nu se poate descurca singur, nu a fost remunerat și a făcut-o din prietenie. Nu avea cunoștință despre activitatea desfășurată de inculpat, fiind în eroare cu privire la activitatea acestuia. Nu are nicio calitate la firma lui U.N. și nu este asociat la nicio firmă. A văzut o notificare adresată de Garda Financiară inculpatului, însă nu a citit ce cuprinde, iar acesta i-a spus că trebuie să completeze facturile pentru a fi prezentate la gardă. Nu i-a spus că aceste facturi urmau să fie prezentate organului de poliție. Nu a încheiat nici un proces-verbal de refacere a documentelor respective, întrucât a considerat că furnizorii nu semnau dacă nu recunoștea acea tranzacție. Nu l-a întrebat pe U.N. de unde are aceste facturi, iar acesta i-a spus că în prealabil a discutat cu furnizorii care au fost de acord ca aceste documente să fie refăcute. Cunoaște transcrierile interceptărilor și referitor la ceea ce s-a redat în procesul-verbal de transcriere a fost o glumă întrucât era 1 martie. Nu a făcut nicio verificare a jurnalului societății cu privire la mărfurile care făceau obiectul tranzacțiilor comerciale și pe factură completa furnizorul, TVA-ul, valoarea totală și în subsolul facturii numele celui care lua marfa. Completările le lua din NIR, iar NIR-ul era întocmit de un contabil sau de U.N. El crede că mărfurile menționate în acele facturi făceau într-adevăr obiectul tranzacțiilor cu diverse societăți. Nu este de acord să acopere prejudiciul întrucât se consideră nevinovat și nu a realizat consecințele activității sale, activitatea sa s-ar rezuma strict la completarea acelor facturi. A avut convingerea că totul este real și legal, pentru că altfel nu l-ar fi ajutat.
Având în vedere declarația acestui inculpat instanța de fond a procedat la luarea unui supliment de declarație inculpatului U.N., care a arătat că în urmă cu 1 an l-a împrumutat pe V.G. cu o sumă de bani și în contul acelei datorii i-a cerut ajutorul în completarea facturilor. Arată că aceste facturi Ie-a completat întrucât pe cele reale Ie-a pierdut și în baza declarației i-a solicitat completarea lor, cei de la finanțe spunându-i că pot reface documentația pierdută. Nici el nu știa dacă firmele de la care achiziționa marfă erau sau nu fictive și lui V.G. nu i-a spus că are probleme cu poliția.
Au fost audiați martorii din acte, S.I., C.M, N.I.A., B.G.C., C.E., C.D.M., P.D., S.N., B.A., I.G., H.M.I., D.C., C.N., O.R.E., S.L., M.I., N.R., B.M., L.G., P.I.L., O.M., C.I., P.Ș.N., N.I., M.R.M., A.C., D.I., U.E., D.F., D.D., care și-au menținut vechile declarații date în fața organului de urmărire penală, iar pe situația de fapt, pentru inculpatul V.G. au fost audiați martorii I.M. și L.E.
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul V.G. a solicitat efectuarea unei expertize grafice care să constate dacă facturile puse la dispoziție au fost completate de el, probă respinsă de instanță, motivată de faptul că pe parcursul urmăririi penale a fost întocmit un raport de constatare tehnico-științifică, care concluzionează că facturile au fost întocmite și completate de acest inculpat.
S-au depus rapoarte de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița privind pe cei doi inculpați și totodată, relații de la Primăriile Dragodana și Raciu, cu privire la bunurile mobile și imobile deținute de inculpați, sentința civilă de divorț privind pe inculpatul U.N., cât și un accept loc de muncă pentru acest inculpat, de către SC M.M.B. SRL.
Analizând actele și lucrările dosarului, coroborând întregul material probator administrat în cauză, atât la urmărirea penală, cât și în instanță, Tribunalul a constatat săvârșirea faptelor de către inculpați, vinovăția acestora, încadrarea juridică legală și temeinică a faptelor reținute în actul de acuzare.
Astfel, s-a reținut că probele administrate în mod legal atât la urmărirea penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești au puterea de a configura instanței convingerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, nefiind justificate apărările inculpatului V.G., situația reținută în rechizitoriu fiind cea reală.
În drept, s-a reținut că activitatea infracțională desfășurată de inculpatul V.G. constă în aceea că a completat facturi fiscale în numele unor firme fantomă sau firme active ale căror ștampile și facturi au fost contrafăcute, menționate ca pretinși furnizori ai SC.M. SRL, puse la dispoziție de inculpat cu date ale unor operațiuni financiare care, de asemenea, erau comunicate de acesta din urmă substituindu-se astfel reprezentanților legali ai firmelor furnizoare care, în cazul unor relații comerciale reale ar fi completat facturile în cauză, iar aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) rap. la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fapte aflate în concurs real, texte de lege enunțate în ședință publică în baza cărora a fost condamnat inculpatul.
În privința activității infracționale desfășurată de acest inculpat, instanța de fond a reținut atitudinea sinceră a acestuia la urmărirea penală, însă pe parcursul cercetării judecătorești, cu ocazia luării declarației pe care consimte să o dea în prezența apărătorului ales se consideră nevinovat, arătând că îl cunoaște pe U.N. de mai mult timp și din luna aprilie acesta i-a solicitat să-i completeze facturi fiscale motivat de faptul că nu știe să completeze datele, a completat facturi fiscale cu datele dictate de inculpatul U.N., nu a pretins bani făcând acest lucru din amiciție, invocând în apărarea sa existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, și anume eroare de fapt prevăzută de art. 51 C. pen., solicitând achitarea sa.
Instanța de fond a reținut că participația inculpatului V.G. sub forma complicității la comiterea faptelor a constat în sprijinul acordat inculpatului U.N. în completarea facturilor fiscale emise în numele mai multor firme comerciale prin care practic inculpatul V.G. s-a substituit reprezentanților legali ai firmelor comerciale și a emis facturi fiscale în numele acestora către firma inculpatului U.N., pe baza cărora această firmă a dedus în mod nelegal TVA-ul, prejudiciind bugetul consolidat al statului.
Eroarea prin necunoaștere, că a acționat din neatenție, fără să cunoască detalii despre activitatea desfășurată inculpatului U.N. îi este imputabilă inculpatului V.G. care trebuia să manifeste prudență și diligență cu atât mai mult dat fiind faptul că este o persoană instruită (absolvent al Facultății de Drept și consilier juridic la D.G.F.P. Dâmbovița) nefiind străin de consecințele juridice ale faptei sale.
Cu toate acestea, l-a ajutat pe celălalt inculpat în derularea activității infracționale acceptând producerea unui rezultat socialmente periculos concretizat în prejudicierea bugetului de stat.
Pe de altă parte, inculpatul ar fi trebuit să verifice datele de identificare ale furnizorilor din cele 110 facturi fiscale care l-ar fi putut conduce la constatarea că unele dintre acestea nu sunt înscrise în Registrul Oficiului Național al Registrului Comerțului sau că altele au date de identificare inexistente sau atribuite altor societăți.
Așa fiind, la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate instanța de fond a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor, participația sa sub forma complicității la infracțiunile săvârșite, cuantumul deosebit de ridicat al prejudiciului cauzat bugetului de stat, circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel încât prima instanță a reținut circumstanța legală prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.
Prin prisma acestor criterii, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea al cărui cuantum să reflecte gravitatea faptei comise, iar ca modalitate de executare s-a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi realizat numai prin izolarea sa de comunitate, astfel încât pedeapsa urmează a fi executată în detenție.
S-a aplicat pedepsei rezultante pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 1 an ce se va executa după executarea pedepsei principale, precum și dispozițiile art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 113 din data de 07 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de către inculpatul V.G., împotriva sentinței primei instanțe, pe care a desființat-o în parte, în latură penală, în sensul că, în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința atacată, pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen. de 4 ani.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că nu s-a putut face dovada obținerii vreunui beneficiu de către acest inculpat de pe urma acestor infracțiuni, iar potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, are un Ioc de muncă, în funcția publică de consilier superior în cadrul compartimentului resurse umane al Direcției Sanitar Veterinare Dâmbovița, fiind cunoscut cu un comportament merituos la locul de muncă, îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu cu seriozitate și responsabilitate.
S-a mai reținut că nu au fost identificați factori de natură să accentueze dezvoltarea comportamentului infracțional al inculpatului, cu excepția disponibilității sale exagerate față de oameni, care devine dintr-o calitate a inculpatului, care a fost remarcată și apreciată de colegii săi de la locul de muncă, un mod de exploatare din partea persoanelor cu intenții delincvențiale, așa cum s-a întâmplat în speță.
În același referat de evaluare, s-a concluzionat că inculpatul este o persoană adaptată social, având o carieră profesională asumată și o familie frumoasă, a conștientizat consecințele comiterii de infracțiuni, prin suportarea efectelor, însă, pentru continuarea evoluției sale comportamentale pe plan profesional și social, este necesar ca acesta să-și mențină locul de muncă, unde potențialul său este cel mai bine valorificat și apreciat de colegi.
Raportat la concluziile acestui referat de evaluare, Curtea de Apel a constatat că în privința inculpatului V.G., avându-se în vedere și lipsa antecedentelor sale penale, scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., apreciindu-se că prin pronunțarea condamnării, aceasta constituie un avertisment pentru inculpat în vederea evitării în viitor a unor noi încălcări ale legii penale.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și art. 84 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.G., acesta fiind motivat în scris, cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen., la data de 03 februarie 2014, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 05 decembrie 2014.
Prin recursul declarat, motivat, s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 și pct. 172 C. proc. pen.
Ulterior acestei date, inculpatul a depus, prin apărător, motive de recurs întemeiate pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 13 și pct. 14 C. proc. pen.
Prin recursul declarat s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea pedepsei.
Analizând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este fondat.
C. proc. pen. al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.
Având în vedere data pronunțării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Temeiurile de casare invocate de apărare au fost menținute prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - în noua redactare - au fost excluse din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, pentru a putea fi examinate fiind necesară respectarea condițiilor legale prevăzute de art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerințe impuse de textul de lege, se observă, însă, că recursul a fost motivat tardiv, inculpatul încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, text care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cele reglementat de pct. 172 și pct. 12 al art. 3859 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea și valorificarea în cadrul acestei căi de atac a criticilor circumscrise acestor motive de recurs, nefiind îndeplinite condițiile legale subsumate art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Cu privire la cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 13 și 14 C. proc. pen., invocate de apărare la al treilea termen de judecată, care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:
În cauză, criticile invocate de apărare, deși au fost subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 3859 pct. 13 și 14 C. proc. pen., nu se circumscriu acestor temeiuri de casare, care au fost modificate în mod expres de Legea nr. 2/2013.
În motivele depuse în scris și susținute oral, apărarea a susținut că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală.
Raportat la conținutul temeiului de casare invocat - art. 3859 pct. 13 C. proc. pen. -, instanța de recurs constată că apărările inculpatului nu pot fi analizate în limitele acestui caz de casare, dat fiind că în realitate se critică lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, acestea încadrându-se în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., privitor la care, pentru considerentele de mai sus, solicitarea este tardivă și nu poate fi supusă controlului judiciar în recurs.
Din perspectiva legalității hotărârii, instanța de recurs constată că pedepsele aplicate inculpatului sunt în limitele prevăzute de lege, neimpunându-se casarea hotărârilor sub acest aspect.
De asemenea, raportat la situația de fapt reținută de instanțe, pe baza materialului probator, fapta inculpatului care, în perioada 2009-2010, a întocmit facturi fiscale, atestând situații nereale, înlesnind astfel sustragerea de la obligațiile fiscale caracterizează conținutul infracțiunii de evaziune fiscală.
Examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunii de către inculpat, instanța de recurs constată că nu este incidentă aplicarea legii penale mai favorabile, dat fiind că pentru infracțiunea de evaziune fiscală nu au intervenit modificări legislative, iar pentru art. 290 C. pen. anterior, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 322 C. pen. actual, sunt mai mari, astfel că legea veche este mai favorabilă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 113 din data de 07 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 113 din data de 07 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2014.