Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 115/2013 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 11286/107/2012, a fost condamnat inculpatul B.E.V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană având o alcoolemie peste limita legală, prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani ce constituie termen de încercare stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. și în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate, în cursul termenului de încercare.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri, după rămânerea ei definitivă, către I.P.J. Alba în vederea anulării permisului de conducere auto al inculpatului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 330 RON, din care 30 RON în faza de urmărire penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul B.E.V., funcționar public în cadrul Penitenciarului Aiud, a fost oprit în trafic în seara de 22 mai 2012 la un control de rutină și fiindcă emana miros de alcool, a fost testat la ora 20.00 cu aparatul alcooltest; întrucât rezultatul a fost de 0,64 mg/l alcool pur în aerul expirat, inculpatul a fost condus la Spitalul Municipiului Aiud, unde i s-a recoltat la ora 22.00 o probă de sânge, iar la ora 22.00, a doua proba de sânge. Conform buletinului de analiza toxicologică-alcoolemie din 28 mai 20012 întocmit la Serviciul Județean de Medicină Legală Alba, valoarea alcoolemiei inculpatului în momentul recoltării primei probe a fost de 1,00 g‰, iar la momentul recoltării celei de a doua, de 0,85 g‰.
Testarea inculpatului cu aparatul alcotest s-a făcut în prezența martorilor asistenți, T.E. și D.F. și tot în prezența acestora, inculpatul a declarat lucrătorilor de poliție că a consumat în jurul orelor 17.00, două sticle cu bere a câte 500 ml.
Același consum de băuturi alcoolice a fost declarat de inculpat și la spital, în momentul examinării sale clinice, fiind consemnat de medic în buletinul de examinare clinică, însoțitor al prelevării probelor biologice.
Întrucât, ulterior începerii cercetărilor penale în cauză, inculpatul a modificat aspectele referitoare la consumul de alcool și intervalul orar, s-a efectuat expertiza de calcul retroactiv a alcoolemiei, întocmindu-se două rapoarte de expertiză, unul conform declarației inițiale a inculpatului și în care s-a concluzionat că la ora evenimentului rutier alcoolemia inculpatului avea o valoare teoretică aproximativ de 1,30 g‰ și un al doilea raport de expertiză întocmit pe baza declarației ulterioare a inculpatului și în care s-a concluzionat că la ora evenimentului rutier, valoarea teoretică a alcoolemie era apropiată de 0,40 g‰.
Starea de fapt menționată mai sus rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, probe administrate în faza de urmărire penală și în cea a cercetării judecătorești, și anume: proces-verbal de constatare a infracțiunii și lămuririle date în instanță de agentul constatator P.V.; rezultatul testării cu aparatul alcotest; buletinul de examinare clinică însoțitor al prelevării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei; proces-verbal de prelevare a probelor de sânge; buletinul de analize toxicologică alcoolemie din 28 mai 2012 întocmit la Serviciul Județean de Medicină Legală Alba; rapoartele de expertiză medico-legală din 27 iulie 2012 întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca; declarațiile martorilor asistenți; declarațiile inculpatului.
Pe baza aceste probe instanța a reținut că inculpatul B.E.V. a condus în seara de 22 mai 2012 pe str. A.I. din localitatea Unirea autovehiculul marca V. în timp ce avea o alcoolemie mai mare de 0,80 g‰.
În drept, fapta inculpatului constituie de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană cu o alcoolemie peste limita legală, prevăzut de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
S-a reținut existența infracțiunii, luând în considerare raportul de expertiză în care calculul retroactiv e indicat pentru ora evenimentului rutier o alcoolemie a inculpatului mai mare de 0,80 g‰, cu o valoare teoretică aproximativ de 1,30 g‰ deoarece este știut faptul că valoarea alcoolemiei stabilită prin probe biologice în mg/l alcoolul pur în sânge este dublul valorii alcoolemiei stabilită cu aparatul alcooltest în mg/l alcool pur în aerul expirat, ori aparatul alcooltest a afișat valoarea de 0,64 mg/l adică 1/2 din 1,30.
Chiar dacă în niciuna dintre declarații, inculpatul nu a fost sincer, în prima a minimalizat cantitatea de alcool consumată, de frică, ceea ce era firesc, declarând un consum mai redus decât cel real; în cea de-a doua declarație, însă inculpatul dă niște date referitoare la tipul băuturii alcoolice consumate, cantitatea acesteia, intervalul orar și aportul alimentar care se „potrivesc” atât de bine, încât valoarea teoretică a alcoolemiei coboară mult sub limita de 0,80 g‰.
Conform mențiunii făcute de comisia medicală, rezultatul expertizei este condiționat de verosimilitatea și certitudinea probării datelor luate în calcul; ori inculpatul nu a putut proba consumul alimentelor și alcoolului declarat ulterior și, totodată, a doua declarație nu este nici verosimilă, deoarece este greu de crezut că într-o jumătate de oră, 19.30-20.00, a consumat un grătar din carne de porc, 3-4 mici, 2 sarmale, brânză și un litru de vin, la ora 20.00, s-a urcat în autoturism, iar în 5 minute a ajuns de la Aiud la Unirea.
Prin urmare, cea de a doua declarație a inculpatului fiind neverosimilă, instanța a înlăturat raportul de expertiză medico-legală care a avut în vedere respectiva declarație.
Constatând îndeplinite cerințele art. 345 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.E.V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o alcoolemie peste limita legală, prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, și în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia conform art. 81 C. pen. apreciind că în raport de persoana inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevederilor de art. 71 alin. (2) C. pen. și în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Totodată, s-a atras inculpatului atenția asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate, în cursul termenului de încercare și se s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri, după rămânerea ei definitivă, către I.P.J. Alba, în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul B.E.V.
Prin decizia penală nr. 134/A din data de 05 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul B.E.V. împotriva sentinței penale nr. 115/2013 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 11286/107/2012, a fost desființată sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, privind durata termenului de încercare și, procedând la o nouă judecată în aceste limite, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
S-au menținut celelalte dispoziții din sentința penală atacată.
Instanța de apel a reținut că pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei este bine proporționalizată, fiind de natură a asigura realizarea scopului și îndeplinirea funcțiilor pedepsei.
Între ceea ce spune hotărârea prin conținutul ei și piesele aflate la dosarul cauzei nu există contradicție evidentă, de necontroversat, de natură a justifica existența unei erori grave de fapt, care a avut drept consecință greșita condamnare a inculpatului, în condițiile în care atât rezultatul testării cu aparatul alcooltest, cât și buletinul de analiză toxicologică, precum și raportul de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei stabilesc că la ora evenimentului rutier inculpatul avea o alcoolemie mai mare de 0,80 g‰.
Luând în considerare persoana inculpatului, circumstanțele reale ale cauzei din care rezultă că inculpatul a periclitat siguranța circulației pe drumurile publice, în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 181 C. pen., fapta prezentând pericolul social al unei infracțiuni.
Ținând seama de cele de mai sus, instanța a apreciat că în cauză nu sunt incidente disp. art. 10 alin. (1) lit. b) sau b1) C. proc. pen., criticile inculpatului sunt nefondate și nu se impune achitarea acestuia, iar critica Parchetului privind majorarea pedepsei este neîntemeiată.
S-a reținut că în cauză, critica Parchetului privind greșita calculare a termenului de încercare, respectiv 4 ani, este întemeiată, deoarece în temeiul art. 82 alin. (1) C. pen. durata suspendării condiționate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat și se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani. În cauză durata termenului de încercare este de 3 ani, deoarece cuantumul pedepsei închisorii aplicate este de 1 an.
În limita acestei critici, favorabilă inculpatului, apelul a fost admis.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.E.V., acesta fiind motivat în scris, în termenul legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.
Prin recursul declarat, s-au invocat cazurile de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172, pct. 12 și pct. 13 C. proc. pen., solicitându-se achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b), iar, în subsidiar, art. 10 lit. b1) C. proc. pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Totodată, s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, sub aspectul limitelor de pedeapsă.
Analizând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
C. proc. pen. al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În cauză, motivele de recurs invocate de apărare, deși au fost subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 3859 alin. (1) pct. 172, 12 și 13 C. proc. pen., nu se circumscriu acestor temeiuri de casare, care au fost modificate în mod expres de Legea nr. 2/2013.
Potrivit dispozițiilor legale în vigoare, textul art. 3859 C. proc. pen. are următorul cuprins: pct. 172 - când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii; pct. 12- când nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii; pct. 13 - când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
În cauză, apărarea a solicitat, în realitate, să se constate lipsa trăsăturilor esențiale ale unei infracțiuni, respectiv că fapta nu este prevăzută de legea penală sau, în subsidiar, că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Raportat la conținutul temeiurilor de casare invocate, instanța de recurs constată că apărările inculpatului nu pot fi analizate în limitele actualelor cazuri de casare, dat fiind că nu s-a criticat lipsa vreunui element constitutiv al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.
Din perspectiva legalității hotărârii, instanța de recurs constată că s-a reținut în mod corect că fapta inculpatului prezintă pericolul social al unei infracțiuni, fiind prevăzută de legea penală.
Examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunii de către inculpat, instanța de recurs constată că nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului B.E., prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 se regăsește încriminată în C. pen. actual, în art. 336 alin. (1), care prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau amenda.
În ce privește pedeapsa principală, este adevărat că în abstract aceasta apare mai favorabilă, sub aspectul prevederii alternative a amenzii, însă, în concret, în raport cu proporționalitatea pedepsei aplicată inculpatului, cuantumul acesteia, de 1 an închisoare, fiind orientat la minimul special prevăzut de lege, instanța de recurs constată că nu s-ar produce un efect favorabil în raport cu norma de incriminare actuală.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.E.V. împotriva deciziei penale nr. 134/A din data de 05 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.E.V. împotriva deciziei penale nr. 134/A din data de 05 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 20 martie 2014.