Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 106 din 19 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Buzău, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.M., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, comisă în perioada 01 aprilie 2009 - 30 iunie 2011.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale pe durată de 1 an, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei principale.
S-a constatat că această infracțiune de evaziune fiscală este concurentă cu infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 547 din 29 iunie 2011 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 1416 din 07 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat pe termen de încercare de 3 ani și 6 luni, precum și cu infracțiunea de bancrută frauduloasă, prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 165 din 04 octombrie 2012, pronunțată de către Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 3693/114/2012, definitivă prin neapelare la data de 23 octombrie 2012.
S-a constatat că prin sentința penală nr. 165 din 04 octombrie 2012 a Tribunalului Buzău s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 547 din 29 iunie 2011, pronunțată de către Judecătoria Buzău.
În baza art. 85 C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 165 din 04 octombrie 2012.
S-a dispus repunerea în individualitatea lor a următoarelor pedepse: de 8 luni, 1 an și 4 luni, 8 luni, 1 an și 6 luni și 4 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul pentru faptele concurente.
În baza art. 36, art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. inculpatul I.M. urmează să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, în total 2 ani și 9 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv dreptul de a fi administratorul unei societăți comerciale, pedeapsă ce se execută pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 861 și art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată inculpatului I.M., pe termen de încercare de 5 ani.
Pe durata termenului de încercare, condamnatul urmând să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, în conformitate cu art. 863 alin. (1) C. pen:
- să se prezinte de 4 ori pe an, respectiv în prima zi lucrătoare a lunilor ianuarie, aprilie, iulie și octombrie, la consilierul desemnat cu supravegherea sa din cadrul Serviciului de Probatiune de pe lângă Tribunalul Buzău;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 ani și 9 luni închisoare s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 864 C. pen., rap. la art. 83 C. pen., art. 84 C. pen. și art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni intenționate ori a neexecutării obligațiilor civile pe durata termenului de încercare.
A fost obligat inculpatul I.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL, cu sediul comuna U., județul Buzău, la plata sumei de 177.013 RON despăgubiri civile către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău (din care 62.771 RON impozit pe profit și 114.242 RON TVA), cu majorările legale de întârziere până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă va fi ales va fi decăzut din drepturi.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, raportat art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare, o copie a dispozitivului se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău din data de 26 februarie 2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.M. pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpatul, în calitate de administrator la SC V.L. SRL Buzău nu a înregistrat în contabilitatea societății, în perioada 01 aprilie 2009 - 30 iunie 2011, veniturile realizate din comercializarea de mărfuri și din transportul rutier de material lemnos și nu a declarat organelor fiscale veniturile obținute. Prin aceste acțiuni, inculpatul s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în sumă de 62.771 RON și TVA de 114.242 RON.
Prezent la termenul de judecată din 04 iunie 2013, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în conformitate cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., declarând că recunoaște fapta reținută în actul de sesizare a instanței, cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care și le însușește, nu solicită administrarea altor mijloace de probă și nu dorește să dea altă declarație în afara celei de la urmărirea penală.
Tribunalul a admis judecata cauzei în conformitate cu art. 3201 C. proc. pen., reținând că sunt îndeplinite condițiile legale, mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale nefiind contestate de către inculpat.
Analizând mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul a avut calitatea de administrator la SC V.L. SRL, cu sediul în comuna U., județul Buzău, societatea având ca principal obiect de activitate „tăierea și rindeluirea lemnului”.
Ulterior, la data de 11 decembrie 2008, s-a deschis procedura generală a insolvenței, iar la data de 12 martie 2009, instanța de judecată a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC V.L. SRL, dizolvarea societății și ridicarea pentru inculpat a dreptului de administrare al societății, lichidator judiciar fiind numit C.M. (sentința civilă nr. 351/2009 a Tribunalului Buzău).
Deși a luat cunoștință din înștiințarea transmisă de către lichidatorul judiciar că nu mai are dreptul să desfășoare activități comerciale, inculpatul a efectuat transport rutier și vânzare de material lemnos și a eliberat beneficiarilor facturi fiscale.
Astfel, în anul 2009 inculpatul a livrat mărfuri în valoare de 70.932 RON către următoarele societăți comerciale: SC S.E.P. SRL Nehoiu, SC R.G. SRL Nehoiu, SC B. SRL Buzău, SC B.W. SRL Nehoiu, SC A. SRL Găiești.
De asemenea, inculpatul a vândut și alte mărfuri (cărămidă, blocuri ceramice), valoarea totală a mărfurilor vândute în anul 2009 fiind de 271.523 RON.
În perioada ianuarie - decembrie 2010, inculpatul nu a înregistrat în evidența contabilă a societății veniturile obținute din prestări servicii (transport rutier de material lemnos) și vânzări de mărfuri (cărămidă, blocuri ceramice și material lemnos) în sumă de 301.917 RON. Mărfurile și serviciile au fost prestate către următoarele societăți: SC S.E.F. SRL Nehoiu, SC S.F.E. SRL Stâlpu, SC G.P. SRL Merei, SC O.C. SRL Pietroasele, SC E.T. SRL Pârscov.
În perioada ianuarie-iunie 2011 nu a evidențiat veniturile realizate în sumă de 140.817 RON din comercializarea de mărfuri și servicii către următoarele societăți comerciale: SC G.P. SRL Merei, SC E.T. SRL Pârscov, SC N.C. SRL Pârscov, SC C.F. SRL Nehoiu.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că organele de control fiscal au stabilit că inculpatul s-a sustras de la plata unui impozit pe venit de 112.681 RON și TVA de 150.049 RON, estimând doar veniturile realizate, fără a lua în calcul și cheltuielile efectuate de către societate. În aceste condiții s-a dispus efectuarea unei expertize contabile potrivit căreia ponderea cheltuielilor în cadrul veniturilor realizate a fost de 28,5%. S-a reținut în raportul de expertiză contabilă că veniturile neînregistrate în contabilitate au fost de 546.786 RON, din care TVA în sumă de 114.242 RON (conform situației anexă la raportul de expertiză contabilă).
Prin deducerea cheltuielilor (de 154.476 RON) din totalul veniturilor realizate a rezultat că impozitul pe profit trebuia calculat la suma de 392.319 RON, rezultând un impozit pe profit de 62.771 RON și TVA în sumă de 114.242 RON.
Inculpatul nu a contest acest raport de expertiză contabilă și a fost de acord, așa cum s-a arătat cu sumele reținute cu titlul de impozit pe profit și TVA datorate bugetului de stat.
S-a apreciat de către Tribunal că fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Vinovăția inculpatului a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea formulată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, procesul-verbal încheiat de către inspectorii din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău la data de 02 februarie 2012, raportul de inspecție fiscală din 10 februarie 2012, întocmit de către inspectorii din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, procesele-verbale încheiate de către inspectorii din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău cu ocazia controalelor încrucișate, raportul de expertiză contabilă, declarația lichidatorului judiciar C.M., coroborat cu declarația inculpatului prin care a recunoscut comiterea faptei.
La stabilirea pedepsei aplicată inculpatului s-au avut în vedere următoarele criterii de individualizare: pericolul social concret al faptei comise determinat de gravitatea atingerii aduse valorilor sociale protejate prin încriminare, respectiv valori de natură patrimonială, relevante sub acest aspect fiind sumele ce nu au fost achitate la bugetul de stat, dar și elementele de ordin subiectiv, respectiv faptul că inculpatul a acționat în mod continuat, având posibilitatea să-și dea seama și să aprecieze asupra conduitei sale infracționale, conduita procesuală de recunoaștere a faptei pe care a avut-o inculpatul, faptul că are un copil minor în întreținere precum și incidența dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. ce impun reducerea limitelor pedepselor cu o treime.
În latura civilă s-a reținut că, deși Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău s-a constituit parte civilă cu suma de 262.730 RON, din care 150.049 RON TVA și 112.681 RON impozit pe profit, cererea a fost admisă doar în parte întrucât a rezultat în baza probatoriului administrat pe parcursul urmăririi penale că organele de control fiscal au reținut cu caracter de datorie la bugetul de stat suma de 262.730 RON, însă nu au avut în vedere cheltuielile efectuate de către inculpat pentru obținerea veniturilor ce nu au fost supuse impozitării. Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit a rezultat că suma datorată de către inculpat bugetului de stat este de 177.013 RON, constatare ce se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul I.M. și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr 215 din data de 04 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul I.M. și partea civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău.
În ce privește apelul exercitat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, Curtea de Apel a apreciat că este lipsit de temeinicie, hotărârea apelată fiind legală și temeinică sub acest aspect, dezlegarea dată de instanța de fond acțiunii civile fiind una justă atât în privința cuantumului prejudiciului, cât și a modalității de recuperare, inculpatul fiind obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor către partea civilă.
Astfel, pentru stabilirea cu exactitate a obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat de către societatea administrată de inculpat, după începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală a dispus în cauză efectuarea unei expertize contabile, necesitatea administrării unei asemenea probe fiind justificată, o soluție legală și temeinică în privința infracțiunii de evaziune fiscală reținută în sarcina inculpatului neputându-se pronunța doar pe baza actelor de control ale organului fiscal, având în vedere că aceste acte provin de la o entitate care are calitatea de parte civilă în proces, fără a fi verificate de un expert care să ofere garanția de independență și certitudinea desfășurării unui proces echitabil.
Or, prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză s-a stabilit că prin omisiunea de a înregistra în evidența contabilă a tuturor facturilor privind comercializarea de mărfuri și prestarea de servicii, SC V.L. SRL s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în sumă de 62.771 RON și T.V.A. în sumă de 114.242 RON.
În prezența unui mijloc de probă cert, necontestat, cum este raportul de expertiză contabilă menționat, instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut corect care este valoarea reală a prejudiciului conex faptelor pentru care acesta a fost trimis in judecata, respectiv de 177.013 RON, și l-a obligat la achitarea acestei sume cu titlu de despăgubiri civile plus majorările legale de întârziere până la data achitării efective a debitului.
În mod cert, răspunderea inculpatului nu poate fi atrasă pentru alte fapte decât cele pentru care a fost trimis în judecată și au format obiectul judecății, iar aceste fapte au produs prejudiciul evidențiat în actul de sesizare și nu prejudiciul reclamat de partea civilă, care nu are o acoperire în materialul probator administrat, fiind rezultatul unor presupuneri, unor estimări subiective și nu a datelor certe rezultate din probe incontestabile.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Direcția Județeană a Finanțelor Publice Buzău, acesta fiind motivat în scris cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.
În motivele scrise de recurs, aflate la dosar, recurenta parte civilă a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 262.730 RON, astfel cum a fost constituirea de partea civilă, prin adresa din 13 februarie 2013.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
C. proc. pen. al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.
Având în vedere data pronunțării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de legalitate, nu și de temeinicie.
Analizând motivele de recurs invocate de partea civilă, Înalta Curte constată că nu este incident cazul de casare invocat, care se referă doar Ia aspecte ce țin de nelegalitatea hotărârii.
Drept urmare, se constată că motivul de recurs nu poate fi analizat în limitele acestui caz de casare, întrucât se referă la aspecte ce țin de netemeinicia hotărârii și ar presupune o modificare a situației de fapt, în condițiile în care judecata în recurs se poate raporta doar la chestiuni de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Direcția Județeană a Finanțelor Publice Buzău împotriva deciziei penale nr. 215 din data de 04 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat I.M.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat I.M., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Direcția Județeană a Finanțelor Publice Buzău vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Direcția Județeană a Finanțelor Publice Buzău împotriva deciziei penale nr. 215 din data de 04 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat I.M..
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat I.M., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Direcția Județeană a Finanțelor Publice Buzău rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 20 martie 2014.