Asupra recursului penal de față, în baza actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 326/ S din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția penală, în dosarul nr. 13090/62/201, în temeiul art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., inculpatul P.F.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor.
În temeiul art. 85 alin. (l) C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului P.F.M. prin sentința penală nr. 1779/2008 a Judecătoriei Brașov pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen.
În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.F.M. prin sentința penală nr. 1033/2009 a Judecătoriei Brașov pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1). lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 99 și următoarele C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1779/2008 a Judecătoriei Brașov și de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1033/2009 a Judecătoriei Brașov, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, de un an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 39 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea acestei pedepse rezultante de un an și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., care a fost sporită cu un an închisoare, urmând ca în final inculpatul P.F.M. să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a Il-a și lit. b) C. pen.
Au fost aplicate dispozițiile art. 71 alin. (1) C. pen. și în consecință i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioadele reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 29 martie 2006 la 13 iulie 2006 și de la 28 septembrie 2011 lăzi.
S-a constatat că părțile vătămate B.V., B.S., S.M.R. și F.M.E. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului P.F.M.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.F.M., după rămânerea definitivă a sentinței.
S-a constată că obiectele menționate în procesul - verbal din 21 octombrie 2011, de la dosarul instanței, constituie mijloace de probă și s-a dispus ca acestea să rămână atașate dosarului cauzei.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.F.M. la plata sumei de 4000 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din 20 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului P.F.M. pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând, în esență, în aceea că în seara zilei de 27 septembrie 2011, la stâna de pe Valea Gârcinului unde era angajat ca cioban, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al unui conflict anterior, inculpatul P.F.M. i-a aplicat mai multe lovituri cu corpuri contondente și înțepătoare, numitului P.A., angajat și el ca cioban la aceeași stână, care a decedat urmare a leziunilor produse.
Deși, inițial, în cursul urmăririi penale, inculpatul P.F.M. nu a recunoscut săvârșirea faptei, la termenul de judecată din data de 22 noiembrie 2011, mai înainte de începerea cercetării judecătorești, acesta a solicitat judecarea pe baza procedurii simplificate prevăzută de art. 320 C. proc. pen., declarând personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv: procese - verbale de cercetare la fața locului, fotografii judiciare și CD; raport medico - legal (expertiză pe cadavru) nr. 348/Aut/2011, fotografii judiciare și CD privind necropsia, raport de constatare tehnico - științifică de examinare și interpretare a urmelor la fața locului nr. 223142/2011; procese - verbale și CD privind înregistrări video; fotografii judiciare privind examinarea inculpatului P.F.M. și învinuitului G.M.O.; declarațiile martorilor: B.V. zis C., P.E., P.I., B.C., B.F., C.M.G., V.D., B.C., B.F.A., G.V., B.V. n. 1964, B.V. n. 1983, G.R.V.; declarațiile învinuitului G.M.O.; declarațiile inculpatului P.F.M.; proces — verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Prima instanță a admis cererea formulată de inculpat și a soluționat cauza pe baza materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, reținând următoarea situație de fapt:
La data de 27 septembrie 2011, inculpatul P.F.M. și martorul G.M.O. au mers cu animalele la păscut, timp în care au consumat, potrivit declarației inculpatului dată în fața instanței, un bidon de bere și un litru și ceva de țuică.
Victima P.A. a rămas la stână pentru a prepara laptele, consumând la rândul ei băuturi alcoolice.
În jurul orelor 17.30, martorul G.M.O. a părăsit turma de vaci și a plecat acasă pe jos, în municipiul Săcele, unde a rămas până în dimineața zilei de 28 septembrie 2011.
Inculpatul P.F.M. s-a întors spre seară la stână, cu turma de oi, unde se afla victima P.A. întrucât victima P.A. i-a spus inculpatului să mulgă toate oile, iar acesta nu a putut, între cei doi s-a declanșat un conflict, în urma căruia inculpatul P.F.M. i-a aplicat victimei P.A. mai multe lovituri cu un ciocan și cu un băț.
Ulterior, inculpatul P.F.M. s-a deplasat la reședința familiei P. pentru a da telefon proprietarului stânei, respectiv martorul B.V. zis C., și a-i spune că victima P.A. trebuie dusă la spital.
Întrucât martorul B.V. nu a răspuns, inculpatul s-a întors la stână, după care a revenit la familia P. ca să dea telefon martorului B.V.
Întrucât nici de data aceasta martorul nu a răspuns la telefon, inculpatul s-a deplasat împreună cu martorul P.I., cu autoturismul său, în municipiul Săcele. După ce au ajuns la locuința numitului G.M.O., toți trei s-au deplasat la locuința martorului B.V. pe care l-au înștiințat că numitul P.A. murise. Martorul B.V. s-a deplasat împreună cu ceilalți la stână, a constatat că victima P.A. era decedată și a sesizat organele de poliție.
Prima instanță a apreciat că săvârșirea infracțiunii de omor de către inculpatul P.F.M. rezultă în primul rând din declarația dată de acesta în fața instanței de judecată, în care, deși face anumite nuanțări cu privire la împrejurările săvârșirii faptei, recunoaște comiterea acesteia, precum și modul și mijloacele descrise în rechizitoriu.
În legătură cu același mijloc probator s-a apreciat că diferențele cu privire la anumite aspecte secundare strecurate în declarația inculpatului pot fi cauzate de particularitățile personalității acestuia (așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică aflat la dosarul de urmărire penală și din evaluarea psihologică aflată la dosarul de urmărire penală), precum și de consumul de alcool de către inculpat, anterior săvârșirii faptei.
Totodată, s-a reținut că declarația inculpatului se coroborează cu raportul medico - legal nr. 348/Aut/2011 din care rezultă că moartea numitului P.A. a fost violentă, fiind determinată de hemoragia internă și externă, consecutiv unui politraumatism cu rupturi de organe interne: splina și rinichiul stâng, plăgi confuze epicraniene și înțepate, cu legătură de cauzalitate directă cu decesul.
S-a mai reținut că martorii l-au văzut pe inculpat având asupra sa un ciocan care nu a fost găsit însă la stână, la data de 28 septembrie 2011, cu ocazia efectuării cercetării la fața locului; acesta a fost găsit pe o pajiște, în apropierea stânei, la data de 5 octombrie 2011, prezentând urme de sânge uman.
Referitor la acest aspect s-a reținut că inculpatul avea ciocanul în mână la data de 27 septembrie 2011, orele 20:30, în timp ce se deplasa pentru a aduce la stână vacile abandonate de G.M.O.; în plus, inculpatul i-a spus martorei P.E. că l-a folosit pentru a bate victima P.A. și că urmează, după ce se întoarce la stână, să bată din nou victima.
Totodată, prima instanță a reținut faptul identificării de sânge uman și pe hainele inculpatului.
Raportat la declarația inculpatului care a susținut în fața instanței că victima ar fi fost cea care ar fi declanșat conflictul, lovindu-l cu pumnii, prima instanță a apreciat că afirmația inculpatului nu poate constitui temei pentru reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât pentru reținerea acesteia este necesar ca fapta să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă; or, din probele administrate în cauză, rezultă că la începutul lunii septembrie 2011, între inculpatul P.F.M. și victima P.A. a avut loc o ceartă în cadrul căreia, pe lângă cuvintele jignitoare proferate reciproc, victima a lovit cu un băț inculpatul. Acest incident, nu poate constitui un temei al reținerii circumstanței provocării, deoarece s-a petrecut cu mai mult timp înainte de săvârșirea infracțiunii, perioadă în care nu mai putea subzista starea de tulburare sau emoție. În plus, în cazul certurilor reciproce, între două persoane, care degenerează în fapte de violență, nu se poate reține că o astfel de stare de tulburare ar fi fost provocată exclusiv de către persoana vătămată.
Aceeași concluzie a fost trasă și cu privire la eventualele loviri pe care inculpatul susține că i le-ar fi aplicat victima la data săvârșirii faptei, 27 septembrie 2011, reținându-se că nu au fost constatate semne vizibile de lovituri asupra inculpatului, ceea ce denotă că și în cazul în care între cei doi ar fi avut loc vreo agresiune reciprocă, aceasta nu a presupus exercitarea unor acte de violență ridicată asupra inculpatului, aptă să-i producă acestuia o stare de tulburare puternică. De altfel, potrivit raportului medico - legal nr. 348/Aut/2011, în sângele recoltat de la victimă, s-a pus în evidență o alcoolemie de 1,85 gr %o, ceea ce înseamnă că aceasta se afla într-o stare avansată de ebrietate, ceea ce înlătură posibilitatea exercitării unei provocări serioase din partea acesteia.
Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat că nu pot fi primite susținerile inculpatului, formulate prin apărător, în sensul incidenței prevederile art. 73 lit. b) C. pen., privind circumstanța atenuantă a provocării.
În raport de starea de fapt reținută, prima instanță a stabilit că, în drept, fapta inculpatului P.F.M. care, la data de 27 septembrie 2011, i-a aplicat mai multe lovituri cu corpuri contondente și înțepătoare, numitului P.A. care, urmare leziunilor suferite, a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „omor", prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen.
Ținând cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de gradul de pericol social al acesteia, care a lezat cea mai importantă valoare socială, ocrotită de legea penală, respectiv viața persoanei, de persoana inculpatului, care are antecedente penale, săvârșind fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, de faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea pe fondul unui conflict cu victima și a solicitat judecarea pe baza procedurii recunoașterii vinovăției, prevăzută la art. 3201 C. proc. pen., precum și de celelalte criterii de individualizare a pedepsei, de la art. 72 C. pen., instanța a apreciat că o pedeapsă de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., este în măsură să conducă la reeducarea inculpatului.
Constatând că din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat la un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 și art. 110 C. pen., pentru comiterea infracțiunii de „furt calificat”, cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., prin sentința penală nr. 1033/2009 a Judecătoriei Brașov, iar prin sentința penală nr. 1779/2008 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37/R/2010 a Curții de Apel Brașov, inculpatul a fost condamnat la un an și 6 luni închisoare cu suspendare, pentru comiterea infracțiunii de „furt calificat”, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., prima instanță a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
Totodată, având în vedere faptul că la momentul rămânerii definitive a sentinței penale nr. 1033/2009 a Judecătoriei Brașov (30 aprilie 2010), inculpatul mai fusese condamnat pentru o infracțiune concurentă, prin sentința penală nr. 1779/2008 a Judecătoriei Brașov (definitivă la 18 ianuarie 2010), prima instanță a apreciat că se impune anularea suspendărilor condiționate a celor două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare, reținând că, chiar dacă infracțiunea de omor a fost săvârșită în termenul de încercare a ambelor pedepse aplicate prin sentințele penale nr. 1033/2009 și nr. 1779/2008 ale Judecătoriei Brașov, prin Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, pronunțată într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că are prioritate anularea suspendării condiționate a executării pedepsei, potrivit art. 85 C. pen., după care pedeapsa rezultantă se va contopi conform regulilor de la recidiva postcondamnatorie, cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.
În consecință, instanța de fond a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepselor de câte 1 an și 6 luni închisoare, aplicate prin sentințele penale nr. 1033/2009 și nr. 1779/2008 ale Judecătoriei Brașov, și contopirea acestora, în temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., stabilind o pedeapsă rezultantă de un an și 6 luni închisoare.
Ulterior, în temeiul art. 39 C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 11 ani închisoare, aplicată în cauza pendinte, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare, sporită cu un an, executând în final pedeapsa de 12 ani închisoare.
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a luat act de faptul că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Împotriva hotărârii primei instanțe, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul P.F.M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În cuprinsul motivelor de apel, parchetul a arătat că hotărârea penală atacată este nelegală sub aspectul modului de efectuare a procedeului de contopire a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedepsele aplicate anterior prin sentințele penale nr. 1779/2008 și 1033/2009 ale Judecătoriei Brașov, susținând că prima instanță ar fi trebuit să facă aplicarea art. 83 C. pen., să revoce suspendarea condiționată a pedepselor aplicate inculpatului P.F.M. prin sentințele penale nr. 1779/2008 și 1033/2009 ale Judecătoriei Brașov și să adauge aceste pedepse prin cumul aritmetic pedepsei aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății întrucât aceasta din urmă a fost comisă în termenul de încercare stabilit de Judecătoria Brașov prin sentințele penale nr. 1779/2008 și 1033/2009.
Sub aspectul netemeinicei, parchetul a criticat hotărârea atacată relativ la cuantumul neîndestulător al pedepsei aplicate inculpatului P.F.M. pentru infracțiunea comisă, susținând că pedeapsa de 11 ani închisoare, situată sub limita maximă prevăzută de lege [(stabilită conform art. 320l alin. (7) C. proc. pen.)] este mult prea mică în raport de circumstanțele în care a fost comisă fapta și de persoana inculpatului care nu se află la prima încălcare a legii penale, astfel încât se impune majorarea acesteia la limita maximă prevăzută de lege.
La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2012, inculpatul P.F.M. a declarat personal în fața instanței de apel, asistat fiind de avocatul desemnat din oficiu, că își retrage apelul formulat, solicitând instanței să ia act de această manifestare de voință.
Prin decizia penală nr. 2/ A din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 326/ S din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului Brașov care a fost desființată numai în parte, sub aspectul modalității de efectuare a contopirii pedepselor aplicate inculpatului P.F.M. și a pedepsei principale rezultante aplicate acestuia, iar în rejudecare:
S-a descontopit pedeapsa de 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpatului P.F.M. și s-au repus în individualitatea lor pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare, pedeapsa de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., înlăturându-se, totodată, sporul de un an închisoare aplicat inculpatului de către prima instanță.
S-a descontopit pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului și s-au repus în individualitatea lor pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1779 din 12 februarie 2008 Judecătoriei Brașov, precum și pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1033 din 16 iunie 2009 a Judecătoriei Brașov.
S-a menținut dispoziția primei instanțe privind anularea, conform art. 85 C. pen., a suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.F.M. prin sentința penală nr. 1779 din 12 februarie 2008 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37/ R din 18 ianuarie 2010 a Curții de apel Brașov.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1033 din 16 iunie 2009 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 299/ R din 30 aprilie 2010 a Curții de apel Brașov.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. proc. pen., s-au contopit pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.F.M. prin sentința penală nr. 1779 din 12 februarie 2008 Judecătoriei Brașov, cu pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1033 din 16 iunie 2009 a Judecătoriei Brașov și s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de un an și 6 luni închisoare care, conform art. 83 C. pen., a fost adăugată la pedeapsa de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpatului de către prima instanță pentru infracțiunea judecății, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 12 și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
In baza art. 381 C. proc. pen. și 383 raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a computat din pedeapsă durata prevenției inculpatului timpul scurs începând cu data de 29 noiembrie 2011 la zi, menținându-se în continuare starea de arest a inculpatului.
Prin aceeași hotărâre s-a luat act de retragerea apelului formulat împotriva aceleiași sentințe de inculpatul P.F.M.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Brașov a reținut că prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt și dat o justă încadrare faptei comise de inculpate, reținând în mod judicios că în cauză sunt întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului P.F.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de către prima instanță, instanța de prim control judiciar a reținut că acesta, chiar dacă nu este egal cu limita maximă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă [(astfel cum aceasta a fost redusă urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen. 13 ani și 4 luni)], este orientat spre această limită, astfel încât, ținând seama de criteriile de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen., de circumstanțele reale în care fapta a fost comisă, precum și de cele personale ale inculpatului, de atitudinea procesuală a acestuia, de vârsta sa și de gradul de instrucție redus pe care îl are, majorarea cuantumului pedepsei nu se impune.
Cu toate acestea, instanța de apel a apreciat întemeiată critica parchetului privind modalitatea greșită de efectuare a procedeului de contopire a pedepsei aplicate de către prima instanță pentru infracțiunea dedusă judecății, cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentințele penale nr. 1779/2008 și nr. 1033/2009 ale Judecătoriei Brașov, reținând următoarele:
Decizia nr. 42/2008 adoptată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție nu este aplicabilă în speță întrucât situația antecedentelor penale ale inculpatului este alta decât situația premisă avută în vedere de instanța supremă în hotărârea precitată.
Astfel, potrivit fișei de cazier judiciar existentă la dosarul cauzei și a hotărârilor atașate de către Curtea de Apel, inculpatul P.F.M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1779 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37/ R din 18 ianuarie 2010 a Curții de apel Brașov, la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea, la data de 19 martie 2006, a unei infracțiuni de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. (stabilindu-se ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni), iar prin sentința penală nr. 1033/2009 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 299/ R din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov, la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea în stare de minorat, în cursul lunii ianuarie 2004, a infracțiunii continuate de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen. (stabilindu-se de asemenea ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de încercare de 2 ani).
Infracțiunea dedusă judecății a fost comisă la data de 27 septembrie 2011, deci în termenul de încercare stabilit prin ambele hotărâri de condamnare anterioare.
Pentru a stabili incidența sau nu în cauză a dispozițiilor art. 83 C. pen., se impune analizarea situației juridice a condamnărilor anterioare și stabilirea primului termen al recidivei.
Curtea constată că la momentul la care s-a dispus condamnarea inculpatului P.F.M. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 1779 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37/ R din 18 ianuarie 2010 a Curții de apel Brașov, stabilindu-se ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu s-a cunoscut de către instanță comiterea de către inculpat a unei infracțiuni anterioare (cea din cursul lunii ianuarie 2004) și pentru care i s-a aplicat inculpatului P.F.M. ulterior o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 1033/2009 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 299/ R/ 30 aprilie 2010, motiv pentru care în ceea ce privește suspendarea condiționată a pedepsei de un an și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1779 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Brașov și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37/ R din 18 ianuarie 2010 a Curții de apel Brașov sunt aplicabile dispozițiile art. 85 C. pen., așa cum corect a stabilit prima instanță.
Infracțiunea comisă de inculpatul P.F.M. la data de 19 din 20 martie 2006 pentru care i s-a aplicat pedeapsa de un an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 1779 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Brașov și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37/ R din 18 ianuarie 2010 a Curții de apel Brașov este concurentă cu cea comisă de inculpat în cursul lunii ianuarie 2004 pentru care i s-a aplicat o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 1033/2009 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 299/ R 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov, situație care impune contopirea celor două pedepse conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și stabilirea unei pedepse rezultante de un an și 6 luni închisoare.
Anterior lunii ianuarie 2004, inculpatul nu a comis nici o altă infracțiune astfel încât, aplicarea dispozițiilor art. 85 C. pen., nu se poate dispune și pentru pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1033/2009 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 299/ R din 30 aprilie 20102010 a Curții de Apel Brașov. Această sancțiune nu se află în aceeași situație cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1779 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Brașov, astfel că deși faptele pentru care s-au pronunțat cele două sentințe sunt concurente, dispoziția privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei se impune doar în ceea ce privește pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1779 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Brașov și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37/ R din 18 ianuarie 2010 a Curții de apel Brașov.
Pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare aplicată în urma efectuării procedeului de contopire a infracțiunilor concurente constituie primul termen al recidivei, astfel încât, întrucât modalitatea de executare a suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite prin sentința penală nr. 1033/2009 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 299/ R din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov, nu a fost anulată, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 83 C. pen., dată fiind împrejurarea că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în termenul de încercare stabilit prin sentința menționată.
În raport de argumentele prezentate, instanța de apel, în baza art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, în limitele anterior menționate, luând, totodată, act de manifestarea de voință a inculpatului P.F.M. în sensul retragerii apelului formulat împotriva aceleiași sentințe.
Și împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, reiterând criticile privind cuantumul neîndestulător al pedepsei aplicate inculpatului în raport de circumstanțele reale ale cauzei și comportamentul inculpatului care a săvârșit fapta în stare de recidivă, dar și datele care caracterizează persoana acestuia - fire agresivă, violență impulsivă și insensibilitate, elemente în raport de care s-a solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special prevăzut de lege, de 13 ani și 4 luni, calculat conform dispoziției art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Verificând decizia atacată pe baza materialului probator administrat în cauză, în raport cu motivul invocat de parchet, precum și din oficiu, în limita cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în virtutea următoarelor considerente:
Ambele instanțe, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat și argumente juridice pertinente, au procedat la o corectă soluționare a cauzei, atât în planul acțiunii penale, cât și a celei civile adiacente, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reținute în actul de inculpare și dispozițiilor legale care reglementează fapta dedusă judecății și o pedeapsă just individualizată în raport cu dispozițiile art. 72 și 52 C. pen.
În acest context se constată că unica critică formulată de acuzare în recurs, privind greșita individualizare judiciară a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului este neîntemeiată pentru următoarele argumente:
Operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., instanțele având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită, conduita procesuală a inculpatului, precum și elementele care țin de circumstanțierea persoanei acestuia.
Astfel, în baza propriului examen, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta ce formează obiectul cercetării în cauza pendinte, prin cuantumul ei, dar și prin modalitatea de executare, reprezintă expresia justei aplicări a principiului proporționalității sancțiunii cu natura și gradul de pericol social al faptei săvârșite, în raport de criteriile de individualizare anterior menționate, argumentele detaliat expuse de prima instanță cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului fiind pe deplin valabile.
În acest sens, se constată că prin cuantumul ei, 11 ani, situată spre limita maximă prevăzut de lege, de 13 ani și 4 luni, calculat conform dispoziției art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., raportat la art. 174 C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului reflectă adecvat modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, gravitatea acesteia care a avut ca urmare decesul victimei, atitudinea procesuală a inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei în fața primei instanțe, solicitând judecarea pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și situația juridică a acestuia la momentul săvârșirii faptelor, respectiv starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla la acel moment.
În plus, această pedeapsă răspunde exigențelor de proporționalitate în raport de gravitatea faptei și din perspectiva vârstei inculpatului, 25 de ani la momentul săvârșirii faptei, care, alături de nivelul redus de instruire școlară și consumul de alcool au determinat o deformare a percepției socio-psihologice a acestuia, elementul vizând agresivitatea manifestată de inculpat (constatată prin înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei), fiind, deopotrivă, corect evaluat în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, astfel încât nu se justifică majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
În plus, se constată că, în condițiile stării de recidivă postcondamnatorie în care s-a aflat inculpatul la momentul săvârșirii faptei, și care atrage incidența dispozițiilor art. 85 și art. 83 C. pen. și ale art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. proc. pen., în cronologia prezentată în hotărârea instanței de apel, pedeapsa rezultantă ce urmează a fi executată de inculpat este de 12 și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.
Pentru considerentele ce preced, reținându-se că motivul de recurs invocat de parchet este neîntemeiat și cum nu se constată existența unor motive susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
Având în vedere și dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 2/ A din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul P.F.M.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.F.M. perioada executată de la 29 martie 2006 la 13 iulie 2006 și prevenția în cauză de la 28 septembrie 2011 la 9 aprilie 2012.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.F.M., se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2012.