Asupra recursului penal de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 94 din 20 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția penală în Dosarul nr. 7440/117/2011, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.E.F. împotriva Sentinței penale nr. 594 din 21 noiembrie 2002 a Tribunalului Cluj, secția penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr. 594 din 21 noiembrie 2002 a Tribunalului Cluj, secția penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3006 din 24 iunie 2003 a Curții Supreme de Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatului B.E.F. la pedeapsa rezultantă de 19 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. pen. pentru o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni concurente, printre care și cea de tâlhărie calificată urmată de moartea victimei, prev. de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. d) și e) și alin. (3) C. pen.
După rămânerea definitivă a sentinței de condamnare, condamnatul B.E.F. a formulat mai multe cereri de revizuire, invocând de fiecare dată același temei de fapt, respectiv faptul că nu este vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat.
Aceste cereri au fost soluționate de Tribunalul Cluj prin Sentințele penale nr. 117 din 6 martie 2007, nr. 257 din 11 iunie 2009, nr. 201 din 24 mai 2011 și nr. 25 din 8 martie 2011.
Constatând că și în argumentarea cererii cu care a fost învestită, condamnatul B.E.F. a invocat exact aceleași motive, temeiuri și apărări ca și în cererile anterioare, prima instanță a apreciat cererea ca fiind inadmisibilă, în lumina Deciziei nr. XXXVI/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțată în recurs în interesul legii.
În același sens a reținut că, chiar dacă ipotetic ar trebui analizată presupusa nevinovăție a condamnatului în privința comiterii infracțiunii de tâlhărie calificată urmată de moartea victimei, pentru care a fost judecat și condamnat definitiv, prin prisma afirmațiilor lui conform cărora nu a săvârșit respectiva faptă penală, nu s-ar putea reține în cauză condiția "caracterului de noutate" și "necunoașterea de către instanța de judecată" a faptelor și împrejurărilor invocate în dovedirea acestor afirmații, având în vedere că pe tot parcursul desfășurării cercetării judecătorești a fondului cauzei, în toate gradele de jurisdicție, au fost în mod expres și amănunțit relatate aspectele respective, sub diferite forme și nuanțări, dar cu toate acestea, prin coroborarea probelor din dosar în integralitatea lor, s-a putut forma convingerea organelor judiciare în sensul existenței vinovăției inculpatului B.E.F.
În aceste condiții, pentru argumentele prezentate, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., prima instanță a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul B.E.F.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel revizuentul B.E.F., solicitând admiterea căii de atac, desființarea sentinței atacate, iar în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de revizuire pentru motivele redate în cuprinsul încheierii din data de 30 noiembrie 2011.
Prin Decizia penală nr. 220/A/2011 din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuent, reținându-se că instanța de fond a apreciat în mod corect că cererea de revizuire este inadmisibilă în raport de cererile anterioare formulate de condamnat care s-au întemeiat pe aceleași motive și au avut același obiect.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul B.E.F.
Recurentul revizuent nu și-a motivat calea de atac, la termenul de dezbateri din 9 aprilie 2012, apărătorul desemnat din oficiu să-i acorde asistență juridică solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, admiterea cererii de revizuire formulată de condamnat, ca urmare a descoperirii unor probe și indicii noi cu privire la fapta pentru care a fost condamnat.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 393 și art. 394 C. proc. pen., pot face obiectul revizuirii hotărârile penale ramase definitive, revizuirea putând fi ceruta numai în următoarele cazuri: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasa în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu aceeași cauză penală; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
În argumentarea cererii de revizuire ce face obiectul cauzei pendinte, revizuentul B.E.F. a invocat nevinovăția sa în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 594 din 21 noiembrie 2002 a Tribunalului Cluj, secția penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3006 din 24 iunie 2003 a Curții Supreme de Justiție.
Același motiv a fost invocat anterior de condamnat și în argumentarea cererilor de revizuire similare care au format obiectul dosarelor Tribunalului Cluj, secția penală cu nr. 728/117/2007, soluționat prin Sentința penală nr. 117 din 6 martie 2007, nr. 2888/117/2009 care a fost soluționat prin Sentința penală nr. 257 din 11 iunie 2009, nr. 198/117/2007 care a fost soluționat prin Sentința penală nr. 201 din 24 mai 2010 și nr. 1158/117/2011 care a fost soluționat prin Sentința penală nr. 25 din 8 martie 2011.
Dat fiind faptul că în motivarea cererii de revizuire care face obiectul cauzei pendinte, revizuentul a invocat aceleași motive, temeiuri și apărări ca cele invocate anterior în dosarele sus-menționate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, soluțiile primei instanțe și a instanței de apel fiind temeinice și legale.
De altfel, în acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite care, prin Decizia nr. XXXVI (36) din 14 decembrie 2009, publicată în M. Of., Partea I nr. 414 din 22 iunie 2010, dată în recurs în interesul legii, a stabilit că "sunt inadmisibile cererile repetate de revizuire și, respectiv, de contestație la executare, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în soluționarea acestora.".
În consecință, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul B.E.F. împotriva Deciziei penale nr. 220/A/2011 din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul B.E.F. împotriva Deciziei penale nr. 220/A/2011 din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2012.
Procesat de GGC - LM