Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 78 din 05 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara au fost condamnați inculpații:
1. M.D.D. la:
- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.pen.;
- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;
- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.D.D. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. în condițiile prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată în stare de reținere și arestare preventivă de la 29 octombrie 2010 la 24 februarie 2011.
2. S.I.N. la:
- 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Lege nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C.pen.;
- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C.pen.;
- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 282 din 08 mai 2008 a Judecătoriei Petroșani, definitivă prin neapelare la data de 20 mai 2008, urmând a fi executată alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință, astfel ca, în final, inculpatul să execute 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile prev. de art. 71 C.pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului S.I.N., iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive, de la 29 octombrie 2010 la 05 aprilie 2011.
Prin aceeași hotărâre au fost condamnați inculpații R.I., C.G., D.C., L.A.A.
S-a constatat că inculpatul M.D.D. a fost reținut și arestat preventiv de la 29 octombrie 2010 la 24 februarie 2011, dată la care măsura arestării preventive a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură care se menține și în continuare, în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 357 C. proc. pen.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cantităților de 16,5 g. rezină de cannabis ridicate de la inculpatul C.G. (rapoartele de constatare nr. X/2010 și nr. Y/2010), 1 g. cannabis ridicat de la inculpatul D.C. (raport de constatare nr. Z/2010) și 53 g. rezină de cannabis ridicate de la inculpatul S.I.N. (raportul de constatare nr. W/2010), rămase după efectuarea analizelor chimice.
În baza art. 118 Iit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul C.G. suma de 340 RON asupra căreia s-a instituit sechestrul asigurător în cursul urmăririi penale, măsură care s-a menținut.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut vinovăția inculpaților în limitele infracțiunilor expuse în actul de sesizare, mai puțin referitor la infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2002, în ce-l privește pe inculpatul M.D.D.
Astfel, Tribunalul a reținut, în fapt și în drept, cu privire la inculpatul S.I.N. că inițial, în cursul urmăririi penale, a recunoscut comiterea faptelor de care a fost acuzat; dar ulterior, în fața instanței, și-a schimbat poziția procesuală.
Inculpatul a recunoscut faptul că a cumpărat pentru consum propriu 5 g. de hașiș de la inculpatul R.I. și de câte două ori pe săptămână hașiș și marijuana de la inculpații L. și C., pentru consum propriu.
În majoritatea convorbirilor telefonice interceptate, pe care le-a purtat inculpatul R.I. cu ceilalți coinculpați și cu persoane neidentificate care l-au contactat în scopul de a le furniza hașiș și marijuana, inculpatul R.I. le-a indicat interlocutorilor să îl contacteze pe inculpatul S.I.N. pentru a intra în posesia drogurilor. Au fost interceptate mai multe convorbiri telefonice legate de prețul hașișului și de persoanele cărora urma să le furnizeze doze în jur de 1 g. de hașiș, purtate între inculpații R.I. și S.I.N.
Practic, inculpatul S.I.N. era principalul vânzător de hașiș, pe care îl primea de la inculpatul R.I., așa cum rezultă din convorbirile telefonice interceptate.
Inculpatul S.I.N. a vândut cantități de 0,5 g. hașiș martorului S.D.S. și unei persoane poreclite „K.” (declarația martorului Ș.).
Inculpatul S.I.N. a primit din Spania, de la inculpatul R.I., un colet cuprinzând 59 g. rezină de cannabis, de proastă calitate, care nu a putut fi vândută, astfel că inculpatul S.I.N. l-a ambalat într-un alt colet și l-a expediat înapoi în Spania, inculpatului R.I. Coletul a fost interceptat de organele de poliție, inculpatul S.I.N. fiind fotografiat în momentul predării coletului către curier.
Discuțiile privind restituirea hașișului în Spania au fost purtate telefonic, cu inculpatul R.I., de către inculpații S.I.N. și M.D.D. Din discuții rezultă că, în România, coletul fusese trimis inculpaților M.D.D. și S.I.N.
S-a reținut că în dosarul urmărire penală sunt redate multiple convorbiri codificate (1 g. hașiș - 1 maieu negru, de exemplu) între inculpatul M.D.D. și S.I.N. privind cantități de drog vândute clienților și sumele de bani datorate de aceștia inculpatului S.I.N. în schimbul drogurilor.
S-a concluzionat că faptele prezentate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., tentativă la infracțiunea de scoatere din țară de droguri de risc prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și deținerea de droguri de risc în vederea consumului, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, fapte în concurs real și în stare de recidivă în condițiile art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul S.I.N. fiind anterior condamnat la 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 282 din 05 mai 2008 a Judecătoriei Petroșani, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat. S-a constatat că faptele ce fac obiectul prezentului dosar au fost comise în interiorul termenului de încercare de 3 ani și 6 luni (care a început să curgă la 20 mai 2008, data rămânerii definitive a sentinței prin neapelare).
Cu privire la inculpatul M.D.D. s-a reținut că, spre deosebire de ceilalți inculpați, acesta a evitat sistematic să discute la telefon despre tranzacții cu droguri, fiind extrem de suspicios și precaut. Instanța a remarcat o serie de discuții din care rezultă atenția inculpatului M.D.D. de a nu discuta la telefon despre droguri: în cursul unei discuții cu inculpatul S.I.N.: „Nu-mi trimite mesaj cu prostii d-ălea...”, iar în cursul a două discuții cu potențiali clienți cumpărători de hașiș, inculpatul i-a întrebat expres: „Ești cu D.I.I.C.O.T.-ul?”, respectiv : „Ești pe mână cu D.I.I.C.O.T.-ul?”. Instanța a mai remarcat faptul că inculpatul M.D.D. nu se temea de poliție sau Parchet în general, ci de D.I.I.C.O.T., structură specializată în anchetarea infracțiunilor de trafic de droguri. Din acest motiv, s-a considerat că numărul convorbirilor în care inculpatul M.D.D. se referă la droguri este mai redus decât în cazul celorlalți inculpați, iar discuțiile sunt codificate.
S-a reținut că au fost interceptate discuții telefonice purtate de inculpatul R.I. privind, în special, colectarea unor sume de bani de la inculpații care activau ca dealeri pentru a fi trimiși de inculpatul R.I. în Spania, de unde urma să îi fie trimise droguri. Sumele de bani au și fost trimise în Spania, prin serviciul de transfer, pe numele F.A., destinația fiind „C.”, contactul lui R.I., în Spania. R.I. i-a confirmat inculpatului M.D.D. trimiterea banilor în Spania, ceea ce instanța a considerat că confirmă, încă o dată, implicarea lui M.D.D. în traficul de droguri, alături de ceilalți inculpați.
La 08 octombrie 2010, între R.I. și M.D.D. a avut loc o discuție în care ultimul și-a exprimat speranța că va procura 350 euro din vânzarea de droguri. În data de 11 septembrie 2011 au fost înregistrate două convorbiri purtate de M.D.D., codificat, cu persoane necunoscute privind tranzacții cu droguri, iar la 13 august 2010 și 14 august 2010 a avut discuții similare cu diverse persoane (coinculpați și clienți).
S-a considerat ca fiind dovedit faptul că M.D.D. a deținut droguri de risc pentru consum, așa cum rezultă din convorbirea din 05 septembrie 2010, cu inculpatul S.I.N., când i-a cerut acestuia să îi procure foiță („oiță”) necesară confecționării țigărilor care conțin droguri.
A fost interceptată și convorbirea prin care inculpatul M.D.D. a organizat restituirea coletului trimis din Spania de R.I. și care conținea hașiș de calitate slabă, pe care l-a ambalat și l-a încredințat inculpatului S.I.N. pentru a-l depune la un serviciu de curierat, de unde a fost ridicat de organele de poliție.
Martorul B.R. a declarat că, în repetate rânduri, a primit de la inculpatul M.D.D. țigări cu hașiș, în timp ce îl transporta pe inculpat de la Petroșani la Petrila.
Prima instanță a concluzionat că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., tentativă la infracțiunea de scoatere din țară de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc în vederea consumului prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, săvârșite în concurs real.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere atitudinea inculpatului, care a negat constant faptele săvârșite, chiar confruntat cu probatoriul, rolul său însemnat în săvârșirea faptelor constând în menținerea legăturilor dintre inculpatul R.I. și ceilalți inculpați și coordonarea activității de strângere de fonduri pentru cumpărarea de droguri din Spania.
Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în baza amplului material probator al cauzei: procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, depozițiile martorilor B.R.A., M.D., S.R., S.D.S., procesele-verbale încheiate de investigatorul sub acoperire, raportul de constatare tehnico-științifică din 12 octombrie 2010 al D.C.C.O. Brigada Cluj-Napoca, raportul de constatare tehnico-științifică din 01 noiembrie 2010 al Laboratorului de Analiză și Profil a Drogurilor Cluj-Napoca, procesele-verbale încheiate cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare, mijloacele materiale de probă coroborate cu declarațiile inculpaților D.C., S.I.N., C.G., L.A.A.
În ce privește infracțiunea de complicitate la introducerea în țară de droguri de risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanța a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul M.D.D. pentru această faptă. S-a reținut că activitatea de colectare a sumelor de bani provenite din vânzarea de droguri și trimiterea lor în Spania pentru procurarea altor cantități de drog intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri.
Complicitatea la introducerea în țară de droguri de risc presupune ajutorul material dat persoanei care trece drogurile peste frontieră, înainte de trecerea frontierei ori în timpul trecerii frontierei, cum ar fi: ajutorul dat pentru ascunderea drogurilor într-un autoturism, disimularea lor în interiorul altui obiect, distragerea atenției lucrătorului vamal ori polițistului de frontieră în timpul controlului la trecerea frontierei, etc., iar inculpatul M.D.D. nu a săvârșit asemenea acțiuni.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara și, printre alții, inculpații M.D.D. și S.I.N.
Prin decizia penală nr. 158 din 11 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc, fără drept, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea de autorat la infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Au fost respinse, printre altele, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara și de către inculpații M.D.D. și S.I.N. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S.I.N. și s-a computat din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 29 octombrie 2010 la 11 noiembrie2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a constatat că instanța fondului a reținut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul materialului probator de la dosar: ordonanțele autorizare a investigatorului sub acoperire și a colaboratorului, procese-verbale ale colaboratorului investigatorului, rapoartele de constatare tehnico-științifice, ordonanță de ridicare și predare colet, procesele-verbale de redare rezumativă, depoziții martori, acte bănci, procese-verbale de predare-primire, procese-verbale de percheziție domiciliară, procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, mijloacele materiale de probă coroborate cu declarațiile inculpaților.
Curtea a arătat că prima instanță a realizat o evaluare judicioasă a probelor cauzei, în conformitate cu exigențele art. 63 alin. (2) C. proc. pen., stabilind în mod clar și neechivoc vinovăția inculpaților în limitele infracțiunilor pentru care a pronunțat condamnarea.
Curtea a reținut la rândul său, sub raportul bazei factuale, că inculpații M.D.D. și S.I.N. au comis faptele reținute în sarcina lor de prima instanță.
Curtea a mai constatat că jurisdicția inferioară a dat o calificare juridică corectă faptelor săvârșite de către inculpați și a stabilit pedepse ce corespund criteriilor generale de individualizare statuate de art. 72 C. pen., acestea reflectând atât gradul de pericol social semnificativ al faptelor săvârșite, cât și elementele ce caracterizează persoana inculpaților.
În opinia majoritară a completului de divergență instanța a apreciat că nu a fost probată introducerea în țară de droguri de risc, fără drept, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, de către inculpatul M.D.D.
Astfel, s-a considerat că acuzarea nu a probat când au fost introduse drogurile în țară, cum au fost introduse, de cine, iar simpla presupunere că „în data de 20 octombrie 2010 inculpatul M.D.D. a primit, posibil prin intermediul unei firme de transport persoane și coletărie, cantitatea de aproximativ 100 g. hașiș”, nu întrunește exigențele unei probe certe. În condițiile în care există un dubiu esențial privind elementul material al infracțiunii, desemnat prin verbum regens „introducere”, s-a apreciat că o înțelegere între părți, în lipsa dovezii trimiterii banilor în Spania, în condițiile absenței detaliilor privind livrarea drogurilor și tranzitarea frontierei, nu întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Luând în considerare argumentele de mai sus, precum și neîntrunirea conținutului constitutiv al infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, fără drept, s-a apreciat că infracțiunea nu a fost săvârșită nici sub forma autoratului și nici a complicității.
Referitor la apelul declarat de către inculpatul S.I.N., Curtea a arătat că memoriul depus la dosar, precum și susținerile orale ale apărătorului ales au vizat, în esență, aspecte de netemeinicie sub raportul individualizării judiciare a pedepsei.
Vizând aspectele de netemeinicie, Curtea a arătat, în urma examinării efective a actelor și lucrărilor esențiale supuse aprecierii sale, că în cauză nu există motive suficiente și raționale care să justifice o atenuare a răspunderii penale a inculpatului prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen.
Curtea a apreciat că pedepsele aplicate în cuantumul stabilit de către prima instanță corespund posibilităților reale de reeducare ale inculpatului și respectă principiul proporționalității dintre sancțiune și comportament.
S-au apreciat ca relevante, în cuantificarea pedepselor aplicate inculpatului S.I.N., gradul de pericol social semnificativ al faptelor, repetabilitatea acestora, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, precum și elementele ce conturează negativ profilul socio-moral al inculpatului, cu referire specială la calitatea sa de recidivist.
Curtea a considerat că o atenuare a răspunderii penale nu ar oferi garanții suficiente asupra atingerii scopului preventiv și educativ instituit de art. 52 C. pen. și nu ar răspunde imperativului de fermitate, intransigență și exemplaritate a măsurii coercitive.
Atitudinea sinceră a inculpatului, care inițial la urmărire penală a recunoscut săvârșirea faptelor, s-a considerat că nu este și suficientă pentru a justifica aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., atâta timp cât în pofida evidențelor inculpatul a exclus implicarea inculpatului M.D.D. în trimiterea coletului în străinătate.
În ce privește cererea de aplicare a dispozițiilor art. 181 C. pen., Curtea a constatat că prima instanță a evaluat corespunzător gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite de către inculpat, neputându-se afirma că prin natura lor și modul în care au fost săvârșite acestea au adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege.
Curtea a precizat că, în cauză, nu sunt întrunite exigențele art. 181 C. pen., acuzațiile aduse inculpatului prezentând o gravitate semnificativă și aducând o atingere serioasă valorilor sociale ocrotite de lege.
Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia și inculpații M.D.D. și S.I.N.
Prin recursul declarat, Parchetul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct.17 și 172 C. proc. pen. susținând, în esență, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. l) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 78/2011 a Tribunalului Hunedoara și a deciziei penale nr. 158/A/2011 a Curții de Apel Alba lulia și, în rejudecare, condamnarea inculpatului M.D.D. pentru complicitate la introducerea în țară, fără drept, de droguri de risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Recurentul inculpat M.D.D. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c), invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Recurentul inculpat S.I.N. a cerut aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei.
Examinând hotărârile atacate prin prima cazurilor de casare, precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
În ceea ce privește cererea recurentului inculpat S.I.N. de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte reține că potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011.
De asemenea, prin Decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a hotărât că dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În prezenta cauză, cercetarea judecătorească, în fața instanței de fond, nu a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, ci la data de 26 ianuarie 2011, când inculpatului i s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 3201, iar inculpatul nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, în actul de sesizare a instanței, nefiind incidență, în aceste condiții, procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției.
Ca urmare, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererea de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., neputând fi primită.
Referitor la critica Parchetului privind greșita achitare a inculpatului M.D.D. sub aspectul complicității la infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanța de recurs consideră că aceasta este întemeiată.
Probele administrate dovedesc împrejurarea că la 20 octombrie 2010 inculpatul a primit din Spania cantitatea de 100 g. hașiș, distribuind-o parțial prin intermediul coinculpaților D.C. și S.I.N., iar ulterior întrucât drogul, în opinia inculpaților și consumatorilor, nu corespundea din punct de vedere calitativ, inculpatul M.D.D. s-a ocupat de organizarea expedierii sale în Spania, la inculpatul R.I.
Aceste aspecte rezultă din convorbirile telefonice purtate de către inculpatul M.D.D. la 20 octombrie 2010 interceptate în baza autorizației a Tribunalului Hunedoara, a celor din 21 octombrie 2010 când inculpatul a discutat cu coinculpatul S.I.N., dar si a celor din 21 octombrie 2010, când, dialogând cu inculpatul R.I., s-a plâns acestuia de calitatea slabă a drogurilor. De asemenea, s-a remarcat și convorbirea telefonică purtată de inculpatul R.I., care i-a cerut inculpatului M.D.D. să-i restituie pachetul cu hașiș spre a-i expedia ulterior drog de mai bună calitate.
Conținutul discuțiilor telefonice interceptate se coroborează în totalitate cu declarațiile date în cauză de către inculpatul S.I.N., care a prezentat în detaliu activitatea infracțională proprie, dar și cea derulată de inculpatul M.D.D.
Rezultă, așadar, cu certitidine, introducerea în țară a cantității de 100 g. hașiș, iar activitatea de colectare a sumelor de bani provenite din vânzarea de droguri și trimiterea lor în Spania pentru procurarea drogului, nu intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri, ci constituie ajutorul dat de inculpatul M.D.D. la săvârșirea infracțiunii de introducere în țară, fără drept, a drogului de risc.
Prin urmare, instanța de recurs va dispune condamnarea inculpatului M.D.D. și pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, considerând nelegală achitarea, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru motivul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Aceeași critică nu poate fi examinată și din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., cum a solicitat Parchetul, nefiind identificat vreun motiv care să indice că hotărârile atacate sunt contrare legii sau că prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii, alta decât cea referitoare la stabilirea elementelor constitutive ale infracțiunii în discuție, care constituie motiv de recurs distinct, respectiv cel prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., în temeiul căruia se va admite recursul promovat de procuror.
Potrivit art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Stabilirea situației de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanțelor competente, în fața cărora cauza devoluează în fapt și în drept, respectiv instanța de fond și de apel, în cazul ambelor situații fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta și completa stabilire a faptelor.
În mod excepțional, examinarea situației de fapt poate reveni instanței de recurs numai în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Eroarea gravă trebuie să rezulte din compararea faptelor reținute prin hotărâre cu probele administrate, cazul de casare menționat neputând fi asimilat cu o greșită apreciere a probelor.
Analizând, așadar, critica recurentului inculpat M.D.D. privind greșita condamnare, din perspectiva unei pretinse erori de fapt, Înalta Curte constată că situația de fapt stabilită de instanțele de fond nu este în contradicție cu probele administrate. Acestea dovedesc fără putință de tăgadă că inculpatul M.D.D., în perioada iulie - octombrie 2010, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut și oferit droguri de risc (hașiș) către consumatori din orașul Petrila și municipiul Petroșani; că, în data de 27 octombrie 2010, a încercat să scoată din țară cantitatea de 59 g. cannabis în vederea trimiterii lor în Spania la inculpatul R.I., a cărei executare a fost întreruptă datorită intervenției organelor de poliție și interceptării coletului care conținea drogurile de risc; că în perioada iulie - octombrie 2010 a deținut pentru consum propriu, fără drept, droguri de risc.
Astfel, din convorbirile telefonice interceptate rezultă că inculpatul R.I. a ținut legătura telefonic cu inculpații S.I.N. și M.D.D., cu acesta în special în legătură cu colectarea sumlor de bani de la inculpații care activau ca dealeri. De asemenea, există procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de M.D.D., codificat, cu persoane necunoscute privind tranzacții cu droguri, precum și convorbiri care atestă că inculpatul a cerut lui S.I.N. să îi procure foiță necesară confecționării țigărilor care conțin droguri. Martorul B.R. a declarat că, în repetate rânduri, a primit de la inculpatul M.D.D. țigări cu hașiș, în timp ce îl transporta pe inculpat de la Petroșani la Petrila. Transcrierea convorbirilor telefonice mai relevă că discuțiile privind restituirea hașișului în Spania au fost purtate telefonic cu inculpatul R.I. de către inculpații S.I.N. și M.D.D., din discuții rezultând că, în România, coletul fusese trimis acestora. Procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice, din 05 septembrie 2010, dintre inculpații S.I.N. și M.D.D. atestă că cel din urmă a organizat trimiterea coletului cu hașiș în Spania, încredințându-l în acest scop lui S.I.N. Cu acestea se coroborează declarațiile inculpatului S.I.N. care, recunoscând acuzațiile ce i s-au adus, a confirmat învinuirea făcută inculpatului M.D.D., prin rechizitoriu.
Pe cale de consecință, apare ca neîntemeiată solicitarea de achitare, neexistând nici o eroare de fapt cu privire la persoana recurentului inculpat M.D.D. sub aspectul săvârșirii de infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Raportat la cuantumul pedepselor, Înalta Curte consideră că se impune reindividualizarea pedepselor aplicate recurenților inculpați, pentru a se da eficiența cuvenită criteriilor generale de individualizare a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen.
Astfel, în plus de cele deja avute în vedere de instanțele de fond, se constată că inculpatul S.I.N. a recunoscut acuzațiile aduse, nu doar în faza de urmărire penală, ci și în fața instanței de recurs, situație care, deși nu se circumscrie condițiilor prev. de art. 3201 C. proc. pen. (după cum s-a arătat), oferă posibilitatea reținerii circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. c) C. pen. Instanța de recurs consideră că aceasta are incidență, chiar dacă inculpatul este recidivist, întrucât fiecărei circumstanțe reale sau personale trebuie să i se recunoască ponderea corespunzătoare în procesul de individualizare a pedepsei, iar atitudinea sinceră a acestui inculpat, pusă în balanță cu gravitatea concretă a infracțiunilor comise, justifică reducerea pedepselor aplicate, sub minimele speciale prevăzute de lege pentru acestea.
De asemenea, instanța de recurs apreciază că, pentru o justă soluționare a cauzei, se impun a se reține în favoarea inculpatului M.D.D., dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., cu aceeași consecință a coborârii pedepselor pentru infracțiunile săvârșite, sub minimele speciale prevăzute de lege.
Este real că acest inculpat nu a recunoscut comiterea infracțiunilor, dar în contextul în care nu este cunoscut cu antecedente penale, iar drogurile care au format obiectul material al infracțiunilor sunt droguri de risc, într-o cantitate redusă, se consideră că scopul preventiv educativ al pedepsei va putea fi realizat și prin aplicarea unor pedepse în cuantum mai mic decât cele stabilite de instanțele de fond.
Instanța mai are în vedere și împrejurarea că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză, iar modalitate de executare a pedepsei, tocmai în vederea atingerii scopului acesteia, va fi executarea în detenție a pedepsei rezultante.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.l.C.O.T - Serviciul Teritorial Alba lulia și inculpații M.D.D. și S.I.N. împotriva deciziei penale nr. 158/A din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie.
Va casa, în parte, decizia sus-menționată și sentința penală nr. 78 din 05 aprilie 2011 a Tribunalului Hunedoara și, rejudecând:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicate recurentului inculpat M.D.D., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.
Va reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare la 2 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (2) C. pen.
Va reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.
Va reduce pedeapsa de la 1 an închisoare la 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.
Va condamna pe inculpatul M.D.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., va contopi pedepsele aplicate, urmând ca recurentul inculpat M.D.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., va interzice recurentului inculpat, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicate recurentului inculpat S.I.N., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.
Va reduce pedeapsa de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
Va reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
Va reduce pedeapsa de la 1 an închisoare la 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. va contopi pedepsele stabilite și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen. va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 282 din 08 mai 2008 a Judecătoriei Petroșani, definitivă prin neapelare la data de 20 mai 2008, care va urma să fie executată alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta, astfel că în final inculpatul va executa 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., va interzice recurentului inculpat, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.I.N. durata reținerii și arestării preventive de la 29 octombrie 2010 la zi.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.D.D. în sumă de 200 RON și onorariul parțial al avocatului din oficiu în sumă de 75 RON pentru inculpatul S.I.N., se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea inculpatului S.I.N. de aplicare a dispozițiilor art. XI raportat la art. V din O.U.G. nr. 121/2011 cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia și inculpații M.D.D. și S.I.N. împotriva deciziei penale nr. 158/A din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie.
Casează, în parte, decizia sus-menționată și sentința penală nr. 78 din 05 aprilie 2011 a Tribunalului Hunedoara și, rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicate recurentului inculpat M.D.D., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare la 2 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (2) C. pen.
Reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.
Reduce pedeapsa de la 1 an închisoare la 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.
Condamnă pe inculpatul M.D.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca recurentul inculpat M.D.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., interzice recurentului inculpat, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicate recurentului inculpat S.I.N., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
Reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
Reduce pedeapsa de la 1 an închisoare la 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. c) C.pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
În baza art. 83 C. pen. revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 282 din 08 mai 2008 a Judecătoriei Petroșani, definitivă prin neapelare la data de 20 mai 2008, care urmează să fie executată alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta, astfel că în final inculpatul va executa 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
În baza art. 71 C. pen., interzice recurentului inculpat, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.I.N. durata reținerii și arestării preventive de la 29 octombrie 2010 la zi.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.D.D. în sumă de 200 RON și onorariul parțial al avocatului din oficiu în sumă de 75 RON pentru inculpatul S.I.N., se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 27 martie 2012.