Asupra recursului de față;
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 113 din 28 februarie 2012 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. 5612/121/2010, în baza dispozițiilor art. 11 pct. lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul E.H. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996.
În baza dispozițiilor art. 346 alin. (3) C. proc. pen., au fost respinse pretențiile civile formulate de părțile civile M.C. prin reprezentant S.C. de Avocați M.G. și M.P., A.S.I. prin reprezentant S.C. de Avocați M.G. și M.P., A.I. prin reprezentant S.C. de Avocați M.G. și M.P.
Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile formulate de expert N.M. și de consilier expert M.E. privind scutirea de plata amenzilor în cuantum de câte 500 lei aplicate prin încheierea de ședință din 01 noiembrie 2011.
Conform art. 189 C. proc. pen. și art. 190 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus ca diferența de onorariu pentru efectuarea expertizei, în sumă de 1.250 lei să fie avansată către expert N.M. din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art. 189 C. proc. pen. și art. 190 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus ca suma de 218,97 lei reprezentând cheltuieli de transport să fie plătită martorului C.V.M.A. din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 373/P/2008 din 02 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului E.H. pentru săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată și completată.
Prin același rechizitoriu, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.B.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată și completată și neînceperea urmăririi penale față de M.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată și completată.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut următoarea situație de fapt:
SC B.C.I. SRL Ilfov a fost înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J23/1628 din 2006 august 14, cu sediul social în orașul Popești Leordeni,. Av. T.B., (Biroul A), jud. Ilfov, având ca obiect principal de activitate „construcții de clădiri și lucrări de geniu” și a fost reprezentată legal de inculpatul E.H., în calitate de administrator, până la data de 30 ianuarie 2009, când acesta a părăsit teritoriul României. Societatea menționată are pe lângă sediul social și trei puncte de lucru, în București, Galați și Constanța.
La data de 29 iulie 2008, S.C. de Avocați M.G. & M.P. - în calitate de reprezentant al părților vătămate M.C., A.S.I., A.I. - a sesizat I.P.J. Galați - S.I.F. și a solicitat efectuarea unui control la punctul de lucru al SC B.C.I. S.R.L. situat în Galați, cu privire la legalitatea instalării și utilizării programelor de calculator.
Aceeași solicitare a fost formulată și către D.G.P. mun. București și către I.P.J. - S.I.F. Constanța.
În urma desfășurării activităților de control, la data de 06 august 2008, s-au constatat următoarele:
1. Punctul de lucru din Galați este constituit din mai multe containere modulare amplasate pe un teren, reprezentând de fapt un șantier care deservește construcția unui complex comercial. O parte din containere folosesc ca dormitoare, iar un număr de 6 sunt amenajate ca birouri.
La fața locului au fost identificate un număr de 10 sisteme de calcul în stare de funcționare și utilizare, pentru care au fost identificate documente de achiziție.
În urma accesării programelor informatice din fiecare sistem de calcul au fost identificate mai multe programe de calculator aparținând titularilor de drepturi, M.C., A.S.I., A.I. și pentru care nu au putut fi prezentate licențe de utilizare, reprezentanții punctului de lucru afirmând că documentele pot fi la sediul societății.
Au fost efectuate capturi de ecran ce au fost predate organelor de poliție care le-au transmis reprezentantului legal al titularilor de drepturi/părți vătămate împreună cu facturile fiscale puse la dispoziție de societatea verificată.
Prin adresa din 14 noiembrie 2008, reprezentantul părților vătămate a comunicat faptul că o parte din programele de aplicații au fost instalate pe sistemele de calcul fără a deține licențe, motiv pentru care se constituie parte civilă în cauză după cum urmează:
1. Partea vătămată M.C., cu suma de 10.001,9 euro, reprezentând cuantumul prejudiciului cauzat ca urmare a instalării fără licență pe sistemele de calcul a programelor de aplicații:
- O.E. 2007 - 10 copii;
- O.P.P. 2007 - 2 copii;
- R.N. - 2 copii.
2. Partea vătămată A.S.I., cu suma de 609 euro, reprezentând cuantumul prejudiciului cauzat ca urmare a instalării fără licență pe sistemele de calcul a programului de aplicații „A.A.P. 6,0” - o copie.
3. Partea vătămată A.I., cu suma de 38.800 euro, reprezentând cuantumul prejudiciului cauzat ca urmare a instalării fără licență pe sistemele de calcul a programelor de aplicații:
- A.C.A.D. 2007 - o copie;
- A.C.A.D. 2008 - 7 copii.
Martorul N.V. - administratorul de șantier - a precizat, cu ocazia efectuării controlului că, toate cele 10 sisteme de calcul au fost aduse la punctul de lucru având sistemul de operare și programele de aplicații instalate, configurarea acestora fiind efectuată la sediul societății. De asemenea, martorul a precizat că toate calculatoarele erau parolate, orice intervenție în configurarea lor fiind efectuată de către administratorul de rețea, învinuitul M.B.F. În aceste condiții, utilizatorii sistemelor de calcul de la punctul de lucru nu puteau instala/șterge programele. Aceeași situație de fapt a fost confirmată și de martora L.E., secretar la punctul de lucru susmenționat.
2. La data de 11 septembrie 2008, organele de poliție din cadrul D.G.P.M. București - S.I.F. au dat curs celor solicitate de S.C. de Avocați M.G. & M.P. - în calitate de reprezentant al părților vătămate -, ocazie cu care au identificat la punctul de lucru din București al SC B.C.I. SRL un număr de 10 sisteme de calcul având instalate diferite variante ale sistemului de operare „Windows” și ale programelor de aplicații „O.” și „A.”, au transmis S.C. de Avocați M.G. & M.P. rezultatul controlului și au solicitat recalcularea prejudiciului, înaintând toate facturile fiscale puse la dispoziție, cu ocazia controlului.
Prin adresa din 10 septembrie 2009, reprezentantul părții vătămate a precizat că părțile vătămate M.C., și A.I. își mențin pretențiile civile exprimate în adresa din 14 noiembrie 2008, însă partea vătămată A.S.I. se constituie parte civilă cu încă 559 euro deoarece, la punctul de lucru din București, programul „A.A. 7,0 Pro”, identificat pe unul din sistemele de calcul, a fost instalat în mod neautorizat.
3. La data de 08 septembrie 2008, organele de poliție din cadrul I.P.J. Constanța S.I.F., în baza autorizației de percheziție informatică din 03 septembrie 2008 eliberată de Tribunalul Constanța, s-au deplasat la punctul de lucru al SC B.C.I. SRL, situat în Constanța, ocazie cu care au identificat 9 sisteme de calcul pe care se aflau instalate fără licență următoarele programe:
a - O.E. 2007 - 8 copii;
b - O.P.P. 2007 - 1 copie;
c - O.V.P. 2007 - o copie;
d - V.S.N. 2003 - o copie;
e - A.E. - o cpie;
f - A.P.C.S. 3 - copie;
g - A.C.A.D. 2008 - o copie.
Prin adresa din 11 noiembrie 2008, reprezentantul titularilor de drepturi de autor/părți vătămate, a precizat că se constituie părți civile în cauză după cum urmează:
1. Partea vătămată M.C., cu suma de 7.848,5 euro, reprezentând cuantumul prejudiciului cauzat ca urmare a instalării fără licență pe sistemele de calcul a programelor de aplicații enumerate la pct. a - e;
2. Partea vătămată A.S.I., cu suma de 689 euro, reprezentând cuantumul prejudiciului cauzat ca urmare a instalării fără licență pe sistemele de calcul a programului de aplicații menționat la pct. f;
3. Partea vătămată A.I., cu suma de 4.475 euro, reprezentând cuantumul prejudiciului cauzat ca urmare a instalării fără licență pe sistemele de calcul a programului de aplicații menționat la punctul g.
În cauză au fost audiați lucrătorii punctului de lucru, aceștia precizând că sistemele de calcul au fost aduse la punctul de lucru având programele instalate. Toate calculatoarele erau parolate, orice intervenție în configurarea lor fiind efectuată de către administratorul de rețea, învinuitul M.B.F. sau de către martorul M.S., un colaborator al firmei.
În aceste condiții, utilizatorii sistemelor de calcul de la punctul de lucru nu puteau instala sau șterge programe.
În urma analizării rezultatelor activității de control efectuată de către lucrătorii de poliție, coroborat cu declarațiile inculpatului E.H., ale învinuitului M.B.F., ale martorului M.S. și ale angajaților punctelor de lucru ale societății, audiați în calitate de martori, s-a apreciat că vinovăția în săvârșirea infracțiunii ce formează obiectul prezentei cauze aparține în totalitate inculpatului E.H., în calitate de administrator, pentru următoarele considerente:
În perioada 07 mai 2007-25 iunie 2008, asistența tehnică a sistemelor de calcul a tuturor punctelor de lucru ale societății a fost asigurată de către învinuitul M.B.F., care a lucrat în baza unui contract individual de muncă, în calitate de inginer de sistem în informatică. Acesta a precizat că a instalat programele de aplicații conform atribuțiilor sale de serviciu, aducând la cunoștința conducerii societății faptul că pentru a funcționa în legalitate, firma trebuie să dețină și licențe pentru instalarea programelor respective ; acest aspect este cunoscut și confirmat și de către martorul M.S.
Cu privire la martorul M.S., acesta a lucrat în baza unui contract de muncă în perioada 03 octombrie 2005-11 iunie 2008, în calitate de administrator rețea de calculatoare, în cadrul SC B.A.A. SRL. Nu i-a fost întocmită o fișă a postului și nu există date privind activitățile desfășurate de acesta în cadrul SC B.C.I. SRL.
Martorul M.S. îl cunoștea pe învinuitul M.B.F. și uneori, asigura împreună cu acesta suportul tehnic la SC B.C.I. SRL Ulterior instalării programelor, a aflat că societatea nu deține licențe pentru programele instalate, a adus la cunoștința inculpatului E.H. acest fapt, dar demersurile sale au rămas fără rezultat.
În urma discuțiilor contradictorii legate de acest aspect, la data de 24 iunie 2008, învinuitul M.B.F. și-a dat demisia din funcția de inginer I.T. în cadrul SC B.C.I. SRL, iar la data de 07 iulie 2007 a fost întocmită decizia de încetare a raporturilor de muncă ale acestuia.
De asemenea, martorul M.S. a demisionat din funcția de administrator de rețea în cadrul SC B.A.A. SRL Ilfov, la data de 11 iunie 2008 după ce, în prealabil, la data de 04 iunie 2008 a trimis prin e-mail o sesizare la S.C. de Avocați M.G. & M.P. prin care denunța faptul că societatea administrată de inculpat utilizează la punctele de lucru programe software pirat.
În urma acestui denunț, reprezentantul părții vătămate a formulat sesizări către I.P.J. Galați, I.P.J. Constanța și I.G.P.R. Constanța, sesizările concretizându-se în actele de control efectuate și prezentate în cuprinsul rechizitoriului.
Față de această situație, s-a apreciat că învinuitul M.B.F. nu a acționat cu intenția de a eluda legea, ci de a aduce la îndeplinire ordinele conducerii societății.
În privința martorului M.S., s-a apreciat că acesta este exonerat de răspundere penală întrucât a denunțat comiterea faptei mai înainte de începerea urmăririi penale.
S-a apreciat de către procuror că fapta inculpatului E.H. care, în calitate de administrator al SC B.C.I. SRL a utilizat în mod neautorizat mai multe programe informatice pe calculatoarele societății, fără consimțământul titularilor de drepturi de autor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată și completată.
Analizând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, tribunalul a reținut că fapta dedusă judecății în prezenta cauză există, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată și completată, dar că nu a fost săvârșită de inculpatul E.H.
Infracțiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată și completată, se realizează sub aspectul laturii obiective, prin acțiunea de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea internă.
Din probele administrate în cauză, nu rezultă că inculpatul E.H., administratorul SC B.C.I. SRL Ilfov, ar fi executat vreuna dintre acțiunile care realizează latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată și completată.
Astfel, audiat fiind, în faza de urmărire penală, inculpatul a negat săvârșirea faptei, arătând că la momentul achiziționării sistemelor de calcul a primit factură fiscală, având convingerea că au fost plătite și licențele necesare utilizării programelor. Precizează inculpatul că nu a cunoscut faptul că sistemele de calcul aparținând societății nu dețin licențe pentru toate programele utilizate, nu a verificat calculatoarele angajaților, nu cunoaște cine a instalat programele fără licență, pentru aceste activități angajând personal I.T.
Audiați fiind, martorii N.V., L.E., V.D.I., M.R.O., N.M.D., P.F.C., V.M.N., A.R., R.S.C., V.A. - angajați ai punctelor de lucru ale societății și utilizatori ai sistemelor de calcul - au arătat că sistemele de calcul au fost aduse la punctele de lucru având sistemul de operare și programele de aplicații instalate, configurarea acestora fiind efectuată la sediul societății. De asemenea, martorii au precizat că toate calculatoarele erau parolate, orice intervenție în configurarea lor fiind efectuată de către administratorul de rețea, învinuitul M.B.F.
În aceste condiții, utilizatorii sistemelor de calcul de la punctul de lucru nu puteau instala/șterge programele.
Aceeași situație de fapt a fost confirmată și de martorul C.M.A., angajat al unei firme I.T. cu care SC B.C.I. SRL Ilfov a încheiat contract de prestări servicii începând cu 24 iunie 2008, după ce învinuitului M.B.F. i-a încetat raportul de muncă.
Audiat fiind, învinuitul M.B.F. recunoaște că a fost cel care a instalat programele de aplicații, precizând însă, că a făcut aceasta la solicitarea conducerii societății, conform atribuțiilor sale de serviciu și că a adus la cunoștința conducerii societății faptul că, pentru a funcționa în legalitate, firma trebuie să dețină și licențe pentru instalarea programelor respective. Acest aspect este cunoscut și confirmat și de către martorul M.S. care declară că îl cunoștea pe învinuitul M.B.F. și uneori asigura împreună cu acesta suportul tehnic la SC B.C.I. SRL Ulterior instalării programelor, aflând că societatea nu deține licențe pentru programele instalate, a adus la cunoștința inculpatului E.H. acest fapt, dar demersurile sale au rămas fără rezultat.
Prin urmare, din probele administrate în cauză, rezultă fără echivoc că, cel care a instalat pe sistemele de calcul, în mod neautorizat, programele informatice este numitul M.B.F., iar nu inculpatul E.H.
În condițiile în care primul, în calitate de inginer I.T., cunoștea că pentru instalarea unui program de aplicații este necesară licență de utilizare și avea cunoștință despre inexistența acestor licențe, putea și trebuia să refuze instalarea programelor, neputând fi primită susținerea potrivit căreia a acționat astfel pentru a aduce la îndeplinire dispoziția conducerii societății. S-a constatat, din chiar declarația învinuitului, că nu exista o fișă a postului pe care îl ocupa acesta.
În această ipoteză, nu poate fi angajată răspunderea inculpatului E.H., în calitate de autor al faptei de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată și completată, doar în considerarea faptului că era administratorul societății, inculpatul neefectuând acte de executare ce intră în conținutul laturii obiective a faptei.
Răspunderea inculpatului nu poate fi angajată nici pentru o altă formă de participație penală, respectiv cea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. întrucât, susținerea învinuitului M.B.F. privitoare la faptul că a instalat programele, deși cunoștea că nu există licențe, din dispoziția conducerii societății, nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din celelalte probe administrate în cauză. Mai mult decât atât, în perioada în care s-a reținut că a fost săvârșită fapta, organizarea, conducerea și gestionarea conducerii societății a fost asigurată de numitul B.M.T., în baza contractului de mandat din 01 noiembrie 2007 (filele 257-259, vol. I dosar instanță). De altfel, însuși învinuitul M.B.F. a declarat că la solicitarea directorului general B.M.T. și a martorului M.S., asigura asistența tehnică a calculatoarelor pentru toate punctele de lucru ale societății și tot la solicitarea lor instala programele pentru care aceștia îi spuneau că dețin licență.
În consecință, tribunalul a constatat că nu s-a probat, dincolo de orice îndoială, săvârșirea faptei de către inculpatul E.H., astfel că, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a dispus achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996.
Având în vedere soluția dispusă cu privire la latura penală a cauzei, conform art. 346 alin. (3) C. proc. pen., au fost respinse pretențiile civile formulate de părțile civile M.C., prin reprezentant S.C. de Avocați M.G. și M.P., A.S.I., prin reprezentant S.C. de Avocați M.G. și M.P., A.I., prin reprezentant S.C. de Avocați M.G. și M.P.
De asemenea, au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de expert N.M. și de consilier expert M.E. privind scutirea de plata amenzilor în cuantum de câte 500 lei aplicate prin încheierea de ședință din 01 noiembrie 2011, întrucât acestea nu au făcut dovada unui motiv temeinic care să fi împiedicat efectuarea expertizei în termenul stabilit de instanța de judecată.
Împotriva sentinței au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, la data de 7 martie 2012 și părțile civile M.C., A.S.I. și A.I., la data de 22 ianuarie 2013.
Parchetul a criticat sentința sub aspectul greșitei achitări a inculpatului E.H. pentru infracțiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată și completată.
S-a susținut de către parchet că latura obiectivă a infracțiunii susmenționate a fost realizată de către inculpat prin toate modalitățile normative alternative, inclusiv prin instalarea fără licență a programelor pe calculator.
Susținerea inculpatului în sensul că nu cunoștea că nu exista licența este contrazisă de declarațiile martorilor M.B.F. (care a recunoscut că a instalat programele de aplicații din dispoziția conducerii societății și în baza atribuțiilor de serviciu), M.S. și C.M.A. A mai arătat parchetul că este lipsit de relevanță cine a realizat efectiv instalarea programelor pirat câtă vreme, în virtutea funcției deținute, inculpatul avea responsabilitatea întregii activități desfășurată în firmă și, în plus, nu numai că știa de încălcarea legii, dar a și refuzat să intre în legalitate la solicitarea specialiștilor.
Oral, cu ocazia dezbaterii apelurilor, reprezentantul Ministerului Public a suplimentat motivele de apel, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 în art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 1399 din Legea nr. 8/1996.
Părțile civile nu au motivat apelul pe care l-au declarat, nici eventuala imposibilitate a declarării lui în termen și nici nu au formulat cerere de repunere în termenul de apel.
Prin Decizia penală nr. 29/A din 22 ianuarie 2013, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, - a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și ca tardive apelurile declarate de părțile civile M.C., A.S.I. și A.I.
În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut, în urma evaluării materialului probator administrat în cauză, că în mod corect instanța de fond a concluzionat că nu inculpatul E.H. este autorul infracțiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 și în consecință, că sunt incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În ce privește cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptei din dispozițiile art. 1399 din Legea nr. 8/1996 în art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 1399 din Legea nr. 8/1996, motivată pe împrejurarea că inculpatul, cu intenție, a dat dispoziție martorilor M.B.F. și M.S., care au acționat fără vinovăție, să instaleze în mod neautorizat, fără licență, programe pe calculatoarele firmei, s-a apreciat că este nefondată.
Martorii M.B.F. și M.S. erau de profesie ingineri informaticieni și trebuiau să cunoască și să prevadă că simpla instalare neautorizată a programelor de calculator pe calculatoarele firmei constituie, prin raportare la dispozițiile art. 72-80 din Legea nr. 8/1996, infracțiunea prevăzută de art. 1398 din Legea nr. 8/1996 sau, după caz, infracțiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996.
Cumpărarea de licențe ulterioare pentru programele de calculator deja instalate îi putea exonera de răspundere penală numai în condițiile art. 1431 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, adică numai cu condiția ca prejudiciul să fi fost achitat către părțile civile, titulare ale dreptului de autor în ceea ce privește programele de calculator.
În mod artificial organele de urmărire penală i-au scos de sub urmărire penală pe martorii susmenționați, invocând cauza de impunitate prevăzută de art. 1431 alin. (1) și (3) din Legea nr. 8/1996 în condițiile în care aceștia nu erau susceptibili de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 1396 (pentru art. 1431 alin. (1) din Legea nr. 8/1996), iar prejudiciul cauzat titularilor de drepturi de autor nu fusese acoperit (pentru art. 1431 alin. (3) din Legea nr. 8/1996).
Mai mult, în susținerea apelului, procurorul de ședință a invocat lipsa vinovăției martorilor susmenționați, în fapt, veritabili coautori la comiterea infracțiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, în modalitatea instalării neautorizate a programelor de calculator pe calculatoarele firmei SC B.C.I. SRL Ilfov, în condițiile în care, însuși procurorul care a efectuat urmărirea penală în cauză, nu a reținut lipsa vinovăției acestora, ci existența unei cauze legale de impunitate.
A concluzionat instanța de apel că, cel puțin una din cerințele art. 31 alin. (2) C. pen., și anume, lipsa de vinovăție a persoanelor instigate, nu este realizată.
În ce privește apelul declarat de părțile civile s-a reținut că a fost tardiv declarat.
Pe parcursul judecării cauzei la instanța de fond, părțile civile au fost reprezentate de S.C. de Avocatură „M.G. & P.” cu sediul profesional în București, sector 1, unde au fost citate și unde, la data de 5 martie 2012 a fost comunicată sentința.
În cursul judecății în apel, în urma verificărilor efectuate de către curte s-a constatat că sediul S.C. de Avocatură „M.G. & P.” este în mun. București, sector 4, unde au și fost citate apelantele părți civile.
În declarația de apel primită la data de 22 ianuarie 2013, se indică însă ca domiciliu procesual al părților civile, adresa din București, sector 1.
Constatând că părțile civile au fost legal citate, iar hotărârea a fost comunicată la domiciliul procesual ales, că apelantele nu au motivat exercitarea tardivă a căii de atac declarată la 22 ianuarie 2013 (la aproximativ 1 an de la pronunțarea sentinței) că nu au formulat și nu au motivat o eventuală cerere de repunere în termenul de apel, curtea a respins calea de atac ca fiind tardiv declarată.
Împotriva sentinței și deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați care, invocând, în scris, cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 172 și 21 C. proc. pen., a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel în vederea citării legale a părților civile și a soluționării căii de atac promovate de acestea și condamnarea inculpatului E.H. pentru infracțiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996.
S-a susținut de către parchet că soluția de achitare a inculpatului se bazează pe o greșită apreciere a probelor administrate în cauză și s-a solicitat ca la aprecierea nelegalității soluției pronunțate de instanța de fond și menținută de instanța de apel să se aibă în vedere, calitatea de administrator a inculpatului în cadrul SC B.C.I. SRL Ilfov, activitatea informatică desfășurată în cadrul firmei și programele informatice identificate fără licență de funcționare, aspecte în raport de care se poate concluziona că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Referitor la apelul declarat de părțile civile s-a susținut că în mod greșit a fost respins ca tardiv în condițiile în care acestea nu au fost legal citate, iar sentința a fost comunicată la o altă adresă decât cea pe care au indicat-o.
În concluziile orale, procurorul a susținut motivele de recurs scrise cu precizarea că acestea se întemeiază pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 și 10 C. proc. pen.
Examinând hotărârile atacate atât prin prisma criticilor invocate de parchet, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 10 și 18 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit art. 3859 alin. ultim din același cod, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. este incident când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Constatările de fapt reprezintă atributul necesar și exclusiv al instanței de fond. Ele nu sunt supuse controlului instanței de recurs, iar erorile privitoare la ele, fiind erori de fapt, nu sunt susceptibile de a constitui motive de casare.
De la această regulă există o singură excepție și anume, eroarea gravă de fapt care are drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute în absența cărora nu poate fi socotită gravă: să fie evidentă, adică starea de fapt reținută de instanță să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și să fie esențială, adică să se răsfrângă în mod semnificativ asupra celor hotărâte de instanță.
Raportând considerațiile teoretice susmenționate la speța dedusă judecății, se constată că atât sentința cât și decizia sunt rezultatul unei aprecieri corecte a probelor administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești și, în consecință, că soluția de achitare dispusă în cauză este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art. 1399 din Legea nr. 8/1996, constituie infracțiune, reproducerea neautorizată pe sistem de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea internă.
Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie relațiile sociale prin care sunt protejați împotriva reproducerii neautorizate, titularii dreptului de autor al programelor pentru calculator.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunile de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul al programelor de calculator prin instalare, stocare, rulare sau executare, afișare sau transmitere în rețea internă.
Prin „reproducere” în sensul normei de incriminare, se înțelege realizarea, integrală sau parțială, a uneia ori a mai multor copii ale unor opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloace și sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum și stocarea permanentă sau temporară a acesteia cu instrumente electronice (art. 14).
Prin „sistem de calcul” se înțelege calculatorul propriu-zis, noțiune care nu se confundă însă cu aceea de „sistem informatic” care este definită în art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, ca fiind orice dispozitiv ori ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în rețea funcțională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic.
Din analiza normei de incriminare rezultă că pentru reținerea infracțiunii, se cer a fi întrunite următoarele condiții: a) existența unui program pentru calculator, aflat în perioada de protecție; b) să se comită o faptă de reproducere neautorizată, integrală sau parțială a acestui program pentru calculator; c) reproducerea neautorizată să se comită în perioada de protecție a programului pentru calculator; d) programul pentru calculator să răspundă condiției de originalitate; e) reproducerea neautorizată trebuie să se facă pe un sistem de calcul.
Din probele administrate în cauză rezultă că SC B.C.I. SRL Ilfov, având ca obiect principal de activitate, construcții de clădiri și lucrări de geniu, a fost reprezentată legal de către intimatul inculpat E.H., în calitate de administrator, până la data de 30 ianuarie 2009 când acesta a părăsit teritoriul României.
Audiat în cursul urmăririi penale, intimatul inculpat a negat comiterea faptei, arătând că în momentul achiziționării sistemelor de calcul a primit factura fiscală, având convingerea că au fost plătite licențele necesare utilizării programelor. A mai arătat inculpatul că nu a cunoscut faptul că sistemele de calcul aparținând societății al cărei administrator era nu dețin licențe pentru toate programele utilizate, nu a verificat calculatoarele angajaților și nu cunoaște cine a instalat programele fără licență, pentru aceste activități fiind angajat personal de specialitate, IT.
Martorii N.V., L.E., V.D.I., M.R.O., N.M.D., P.F.C., V.M.N., A.R.M., R.S.C. și V.A., angajați ai punctelor de lucru ale societății administrate de inculpat și utilizatori ai calculatoarelor, au declarat că sistemele de calcul au fost aduse la punctele de lucru având sistemul de operare și programul de aplicații instalate, configurarea acestora fiind realizată la sediul societății și că toate calculatoarele erau parolate, orice intervenție în configurarea lor fiind efectuată de către administratorul de rețea, M.B.F.
Având în vedere relatările martorilor susmenționați, este evident că utilizatorii sistemelor de calcul de la punctele de lucru ale societății nu puteau instala sau șterge programele.
Situația de fapt relatată de martorii N.V., L.E., V.D.I., M.R.O., N.M.D., P.F.C., V.M.N., A.R., R.S.C. și V.A. este confirmată și de martorul C.M.A., angajat al unei firme I.T. cu care societatea SC B.C.I. SRL Ilfov a încheiat contract de prestări servicii începând cu data de 24 iunie 2008 când raporturile de muncă ale specialistului I.T. M.B.F. cu societatea menționată au încetat.
În declarațiile pe care le-a dat, M.B.F. a recunoscut că el a fost cel care a instalat programele de aplicații și nu inculpatul.
Coroborând materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte reține, în acord cu concluzia la care au ajuns și instanța de fond și cea de apel că, nu poate fi angajată răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, doar în considerarea faptului că era administratorul societății, în contextul în care cel care a instalat - modalitatea normativă alternativă de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii - programele de aplicații este M.B.F., specialist I.T.
Chiar în condițiile în care ar fi reale susținerile acestuia din urmă în sensul că a instalat respectivele programe de aplicații la solicitarea conducerii societății, conform atribuțiilor de serviciu și că a adus la cunoștința administratorului societății faptul că, pentru a funcționa în condiții de legalitate, firma trebuia să dețină licențe pentru instalarea programelor respective, tot nu se justifică, în raport de probatoriul administrat în cauză, cererea parchetului de a se dispune condamnarea inculpatului.
Dată fiind calitatea în care a acționat M.B.F. - inginer I.T. - și cunoscând, potrivit propriilor susțineri, inexistența licențelor, acesta putea și trebuia să refuze instalarea programelor. Pe de altă parte, susținerea acestuia în sensul că a instalat programele în absența licențelor din dispoziția conducerii societății nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce ar rezulta din probele administrate în cauză. Mai mult, în perioada în care se reține că a fost comisă infracțiunea dedusă judecății, organizarea și conducerea societății a fost asigurată de B.M.T., în baza contractului de mandat încheiat la 1 noiembrie 2007 și referitor la care M.B.F. a arătat că acesta i-a dat dispoziție să instaleze programele pe calculator.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. este incident când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturilor lor și să influențeze soluția procesului.
Cererile la care se referă textul de lege susmenționat trebuie să fie formulate cu respectarea condițiilor legale, iar instanța să omită a se pronunța asupra lor sau să le respingă, fără a arăta motivele.
În speță, se constată că cerințele textului de lege susmenționat nu sunt îndeplinite.
În cursul judecății, la instanța de fond, părțile civile M.C.A.S.I. și A.I. au fost reprezentate de Societatea de avocatură „M.G. și P.” cu sediul profesional în mun. București, sector 1, sediu unde a fost comunicat potrivit art. 360 alin. (1) C. proc. pen. anterior, în vigoare la data respectivă, dispozitivul sentinței penale nr. 113/2012 (fila 89 doar instanță apel).
Și în cererea de apel transmisă prin fax la data de 21 ianuarie 2013 (la aproximativ un an de la data pronunțării sentinței), părțile civile indică același domiciliu, respectiv mun. București, sector 1 (fila 57).
Este adevărat că, în cursul judecății în apel, reprezentantul părților civile și - a schimbat sediul profesional, astfel cum rezultă din verificările efectuate de curte. Această împrejurare nu este însă de natură a schimba soluția curții în condițiile în care, deși părțile civile au fost citate și la noul sediu profesional al reprezentantului lor, acesta nu s - a prezentat la instanță, nu a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a apelului, iar apărătorul desemnat din oficiu a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției privind tardivitatea apelului, invocată de avocatul ales al inculpatului.
Prin urmare, în mod corect, instanța de apel a respins ca tardiv declarate apelurile formulate de părțile civile.
Față de considerentele mai sus expuse, constatând că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 29/A din 22 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul E.H.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 17 martie 2014.