Asupra cauzei penale de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 aprilie 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, propunerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluției nr. 1094/P/2009 din 2 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.
Analizând înscrisurile existente la dosar, Înalta Curte reține că la data de 18 august 2009 petentul A.I. a formulat plângere penală împotriva intimatului I.M., procuror șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, solicitând a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual, împiedicarea participării la proces, omisiunea sesizării organelor judiciare și complicitate la infracțiunea de omor.
În motivarea plângerii, petiționarul arată că magistratul a comis aceste infracțiuni prin emiterea rezoluției nr. 7873/3655/II/2/2009 prin care a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva soluției dispuse în Dosarul nr. 1462/P/2008 al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică.
Prin rezoluția nr. 1094/P/2009 din 2 martie 2010 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., împiedicarea participării în proces prev. de art. 2611 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 C. pen. și complicitate la infracțiunea de omor prev. de art. 26 raportat la art. 174 C. pen. față de I.M., procuror șef la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, întrucât faptele nu există.
Din considerentele rezoluției atacate rezultă că nu se pot reține acte de conduită contrare atribuțiilor de serviciu pretins a fi săvârșite de magistratul I.M. care să facă posibilă cercetarea acestuia sub aspectul faptelor reclamate.
Se apreciază că petentul este nemulțumit de soluția dispusă de intimat, situație ce nu poate conduce la cercetarea penală a unui magistrat, el având posibilitatea să uzeze de căile de atac prevăzute de lege.
Plângerea formulată de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 2395/1205/II/2/2010 din 30 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, în termen legal, în baza dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen. a formulat plângere petentul A.I., solicitând a se avea în vedere că „Parchetul a refuzat cercetarea cauzei actele probatorii împotriva procurorului I.M. și deși a depus aceste probatorii ce au totalizat șase file cât și plângerea la Dosarul nr. 1094/P/2009 realizând un conflict de interese, subordonatul cercetându-și șeful ierarhic, adoptă din nou rezoluția cu nerespectarea hotărârii judecătorești definitive și executorii prin sentința penală nr. 1632/2007 a Judecătoriei Arad și refuzând să cerceteze tentativele de omor”.
Analizând lucrările dosarului Înalta Curte reține că plângerea formulată de petentul A.I. nu este fondată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluția nr. 1094/P/2009 din 2 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, este legală și temeinică, înscrisurile existente la dosar nefiind în măsură să facă dovada existenței infracțiunilor reclamate de petiționar și totodată să facă posibilă tragerea la răspundere penală a intimatului magistrat sub aspectul săvârșirii presupuselor infracțiuni.
Nemulțumirea petiționarului determinată de soluția dispusă de intimat prin rezoluția nr. 7873/3655/II/2/2009 nu poate face posibilă tragerea la răspundere penală a intimatului, el având la îndemână procedura reglementată de dispozițiile art. 2781 C. proc. pen. ca și căile de atac reglementate de aceleași dispoziții legale.
De altfel din conținutul plângerii penale formulată de petiționar nu rezultă în ce constă presupusa activitate infracțională desfășurată de magistratul I.M. în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Nici plângerea adresată Înaltei Curți nu arată motivele pentru care a formulat plângere în baza art. 2781 C. proc. pen., plângere care cuprinde de altfel o înșiruire de fraze și de infracțiuni fără nici o legătură între ele și fără nici un suport probator.
Dreptul la petiție reprezintă o modalitate de exercitare a liberului acces la justiție dar nu înseamnă că acest drept poate fi folosit în mod abuziv în sensul de a formula plângeri penale împotriva magistraților care soluționează cererile adresate de petiționar organelor judiciare cât timp legea reglementează diferite posibilități de a ataca soluțiile dispuse de magistrați.
Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să respingă, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției atacate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 1094/P/2009 din 2 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.
Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2010.