Asupra plângerii de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 februarie 2010, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată sub nr. 1725/1/2010 plângerea formulată de petiționara S.T.F.
În cuprinsul acestei plângeri petiționara a arătat că s-a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, exprimându-și indignarea față de împrejurarea că este folosită parafa cu denumirea instituției în varianta veche, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Casație și Justiție.
Totodată, petiționara și-a manifestat indignarea față de împrejurarea că au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 544/2001, prin neprecizarea adresei acestei instituții.
Examinând actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiționară este inadmisibilă.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a soluției de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit dispozițiilor art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă, așadar, că prin dispozițiile art. 2781 C. proc. pen. legiuitorul a reglementat expres și limitativ actele procurorului ce pot fi atacate cu plângere în fața instanței.
În speță, Înalta Curte constată că petiționara S.T.F. invocă aspecte care exced procedurii speciale reglementate prin dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., având în vedere că obiectul plângerii nu vizează o soluție de netrimitere în judecată dintre cele limitativ prevăzute de acest text de lege, astfel că plângerea cu care instanța a fost investită apare ca fiind inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Pe de altă parte, se reține că aceeași soluție se impune și în condițiile în care plângerea este examinată din perspectiva dispozițiilor art. 222 C. proc. pen., la alin. (1) al acestui articol arătându-se că plângerea este încunoștiințarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune.
În acest sens, se constată că nemulțumirile exprimate de petiționară în cuprinsul cererii formulate sunt aspecte care nu satisfac cerințele legale, astfel că și din această perspectivă se apreciază că plângerea este inadmisibilă.
Toate aceste considerente justifică în cauză aplicarea unei soluții întemeiate pe dispozițiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara S.T.F.
Obligă petiționara la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie 2010.