Asupra cauzei penale de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 3320/1/2010 petentul M.M.C.V. a formulat plângere împotriva rezoluției nr.351/P/2010 din 1 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o consideră nelegală și netemeinică deoarece nu au fost audiați, nici petentul și nici intimații. De asemenea a solicitat, prin plângere atașarea Dosarului nr. 2869/281/08, 2694/105/2009, 3000/105/2008 și Dosarul nr. 22/P/2010.
La dosarul cauzei s-a atașat Dosarul nr. 351/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând plângerea petentului constată următoarele:
La 2 martie 2010 petentul M.M.C.V. a depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București plângere împotriva rezoluției nr. 12/P/2010 din 18 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și plângere împotriva procurorului C.V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pe motiv că soluționând Dosarul nr. 12/P/2010 prin neînceperea urmăririi penale a comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.
La data de 18 decembrie 2009 partea vătămată M.M.C.V. a depus la Consiliul Superior al Magistraturii plângerea împotriva magistraților judecători G.A., G.M. și H.A.G. - din cadrul Tribunalului Prahova, solicitând a fi cercetați sub aspectul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de „art. 246 C. pen., art. 264 C. pen., art. 2491 C. pen. și art. 257 C. pen.” pe motiv că la data de 04 decembrie 2009, în Dosarul nr. 2694/105/2009 al Tribunalului Prahova i-au respins în mod abuziv cererea de revizuire pe argumentul că nu ar fi fost suficient timbrată.
Plângerea, greșit îndreptată, a fost trimisă spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești unde a fost înregistrată sub nr. 22/P/2010 și repartizată procurorului C.V.
Prin rezoluția cu nr. 22/P/2010 din 18 februarie 2010, procurorul a dispus în cauză neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 246 din C. pen. în privința magistraților judecători reclamați, întrucât faptele reclamate nu există.
În considerentele rezoluției, soluția a fost amplu motivată inclusiv din perspectiva încadrării juridice pe care persoana vătămată a dat-o faptelor reclamate („art. 246 C. pen., art. 264 C. pen., art. 2491 C. pen., art. 257 C. pen.”), în sensul că acesta este exclusiv atributul organului judiciar sau, mai precis, se înscrie pe linia principiului oficialității procesului penal.
Prin rezoluția nr. 351/P/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva magistratului C.V. sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât fapta nu există, apreciindu-se că nu există indicii în legătură cu existența vreunei fapte penale care să justifice continuarea actelor premergătoare, la baza soluției adoptate de procuror a stat legea și propria convingere asupra relevanței actelor administrate, iar actul de dispoziție nu poate forma obiect al urmăririi penale în lipsa oricărui indiciu că a fost urmarea comiterii vreunei fapte penale.
Împotriva acestei rezoluții, petentul M.M.C.V. a formulat plângere pe care a adresat-o Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că petentul nu a respectat reglementările stricte prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., formulând plângere la instanța de judecată, fără a fi exercitat, în prealabil calea de atac a plângerii la procurorul ierarhic superior, prevăzut de textul art. 278 alin. (1) și (3) C. proc. pen.
Potrivit art. 278 alin. (1) și (3) C. proc. pen., plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se rezolvă de procurorul șef de secție al aceluiași parchet, iar, conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după rezolvarea plângerii, făcute conform art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Or, în cauză, se constată că petentul nu a formulat plângere, potrivit textului de lege menționat, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale la procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci s-a adresat direct cu plângere la instanță.
Pentru aceste considerente, în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., urmează să fie trimisă plângerea formulată de petentul M.M.C.V. împotriva rezoluției nr. 351/P/2010 din 1 aprilie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la unitatea de parchet sus-menționată, spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
În baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., trimite plângerea formulată de petiționarul M.M.C.V. împotriva rezoluției nr. 351/P/2010 din 01 aprilie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, la unitatea de parchet mai sus-menționată, spre competentă soluționare.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2010.