Deliberând asu.pra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și de partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL - prin reprezentant R.S., Înalta Curte constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 157 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Vaslui a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul A.I. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., formulată de inculpat prin apărător.
Pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I., fără antecedente penale, întreprinzător privat, la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
Pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL București. S-a constatat că prejudiciul cauzat de inculpatul A.I. prin infracțiunea de înșelăciune este de 59.000 euro.
În baza art. 1.4 și 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.I. să-i achite părții civile SC B.S.T.D.I. SRL București suma de 59.000 euro cu titlu de despăgubiri civile urmând ca restul pretențiilor civile formulate de partea civilă, inclusiv acordarea penalității de 1 % pentru fiecare zi de întârziere prevăzută în convenție, să fie valorificate potrivit dispozițiilor legii civile.
S-a constatat că suma de 59.000 euro ce reprezintă prejudiciul cauzat de inculpat prin infracțiunea ce face obiectul cauzei este inclusă în suma înscrisă în angajamentul de plată dat de inculpat și autentificat din 30 ianuarie 2007 și care constituie titlu executoriu. A fost obligat inculpatul A.I. la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.
A fost admisă în parte cererea privind obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL București.
În baza art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.I. să achite părții civile S.C B.S.T.D.I. SRL București suma de 15.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare și a fost respinsă • cererea părții civile pentru diferența până la suma de 23.274 lei.
Pentru a hotăra astfel, prima instanța a reținut următoarele:
Inculpatul A.I. este cetățean al comunei Roșiești și are în proprietate o moară și o presă de ulei. Numitul R.S. este cetățean danez și este profesor universitar la Universitatea din Copenhaga, în specialitatea agronomie. Este reprezentantul SC B.S.T.D.I. SRL București, care are ca principală activitate cultivarea legumelor, a specialităților horticole și a produselor de seră:
Având în vedere specialitatea în care lucrează R.S., acesta s-a hotărât să cumpere terenuri agricole în România. Pentru aceasta, a luat legătura cu numitul Ș.I., agent imobiliar al SC S. SRL Focșani. Acesta i-a comunicat că are informații precum că un cetățean de pe raza corn. Roșiești, jud. Vaslui oferă teren spre vânzare în această zonă.
La data de 17 octombrie 2006, între SC B.S.T.D.I. SRL București, reprezentată de R.S. și SC S. SRL Focșani, reprezentată de Ș.I. s-a încheiat contractul de reprezentare pentru cumpărarea unor bunuri imobile, contract având ca obiect servicii de intermediere a unor tranzacții imobiliare privind achiziționarea a 350 ha teren agricol în extravilanul com. Roșiești, jud. Vaslui.
Inculpatul A.I. are o moară în com.Roșiești și,.din discuțiile cu diferiți cetățeni din sat, a aflat că sunt persoane doritoare să-și vândă terenurile.
Așa du.pă cum el însuși a declarat, nu a discutat cu toți proprietarii terenurilor, pe care ulterior le-a prezentat lui R.S. spre vânzare, ci doar cu acei proprietari care veneau la moară. Prețul contractului a fost stabilit la 17.500 euro, dacă valoarea tranzacției este sub 2.000.000 euro.
A doua zi, în data de 18 octombrie 2006, R.S. și Ș.I. au mers în com. Roșiești, unde s-au întâlnit cu A.I. Acesta i-a prezentat lui R.S. o hartă a unei su.prafețe de teren luată la Primărie, iar apoi au mers pentru a vedea efectiv terenul. Aici, inculpatul i-a arătat părții vătămate o su.prafață mare de teren spunându-i că în acea zonă ar putea cumpăra teren pentru partea civilă.
Partea vătămată R.S. a luat probe de sol și a fost de acord să cumpere teren în acea zonă.
În aceeași zi, între S.C B.S.T.D.I. SRL București, reprezentată de R.S. și inculpatul A.I., s-a încheiat contractul de prestări servicii, prin care inculpatul a fost mandatat să cumpere, în numele părții vătămate, terenuri agricole în localitatea Roșiești în su.prafață de 350 ha. Contractul a fost semnat de cele două părți.
S-a încheiat și anexa 1 la contract, care a fost semnată de data aceasta și de Ș.I., în care s-a stabilit ca prețul unui ha să fie de 625 euro, iar cei trei să su.porte 33% din cheltuielile ce revin până la întocmirea actului final de vânzare cumpărare.
În aceeași zi, partea vătămată i-a dat inculpatului 32.000 euro pentru achiziționarea a 50 ha teren urmând ca, ulterior, să-i mai dea bani pentru alte 50 ha.
Potrivit contractului, inculpatul urma să identifice terenurile agricole pe raza loc. Roșiești, să verifice dacă acele terenuri nu sunt indisponibilizate sau grevate de sarcini, urmărite pentru datorii, scoase din circuitul civil sau dacă au mai fost înstrăinate.
În vederea achiziționării terenurilor identificate și convenite de comun acord să fie cumpărate, mandantul urma să acorde mandatarului avansuri bănești ce urmau a fi justificate de către mandatar prin documente justificative. în schimbul încheierii actelor juridice menționate, mandantul urma să achite mandatarului un comision stabilit între părți pentru fiecare tranzacție finalizată.
Partea vătămată s-a întors acasă în Danemarca, iar inculpatul A.I. a început să caute terenuri pentru a le cumpăra.
A pus un anunț la primărie prin care își exprima intenția de a cumpăra 500 ha teren agricol pe raza comunei Roșiești.
Ca urmare a acestui anunț, a fost contactat de mai mulți proprietari care i-au făcut procuri pentru a vinde în numele lor terenurile către S.C. B.E.S.T.I.D. SRL București.
A reușit să achiziționeze cu acte autentice su.prafața de 23,63 ha teren.
În data de 6 noiembrie 2006, inculpatul A.I. i-a trimis prin fax părții vătămate un act sub semnătură privată, semnat de el și de Ș.I., în care i-a adus la cunoștință părții vătămate că s-au întocmit acte de vânzare-cumpărare pentru su.prafața . de 50 ha teren (deși în realit. a)te erau acte doar pentru su.prafața de 23,63 ha).
Partea vătămată R.S. i-a cerut acte doveditoare, iar inculpatul i-a trimis -prin fax procurile date de proprietari. Partea vătămată a constatat că su.prafața de teren nu este de 50 ha și i-a solicitat să-i trimită toate procurile, moment în care inculpatul A.I. i-a spus că i s-a stricat faxul, partea vătămată crezând această variantă.
Fiind convins că inculpatul a cumpărat 50 ha teren, partea vătămată i-a mai trimis, în data de 10 noiembrie 2006, încă 32.000 euro, pentru achiziționarea a încă 50 ha teren. A plătit, totodată, și comisionul către Ș.I., conform înțelegerilor dintre părți.
Din banii primiți de la partea vătămată, inculpatul A.I. și-a modernizat presa de ulei, cheltuind aproximativ 40.000 lei în loc să cumpere terenuri, fără a-i spune părții vătămate acest aspect.
În luna decembrie 2006, partea vătămată a venit în România să semneze actele autentice pentru cele-100 ha teren despre care știa că sunt cumpărate.
Pentru a-i crea convingerea că a cumpărat 100 ha teren, inculpatul A.I. a luat de la primărie copii de pe mai multe titluri de proprietate, însă le-a xerocopiat doar pe față, unde este trecută su.prafața totală a terenurilor, întrucât pe verso se putea vedea locația exactă a parcelelor, locație care nu coincidea în totalitate cu cea stabilită conform înțelegerii.
Partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul și a constatat că acesta are acte autentice doar pentru su.prafața de 23,63 ha teren. L-a întrebat unde sunt actele pentru restul su.prafeței, moment în care inculpatul i-a prezentat copiile titlurilor de proprietate, afirmând că actele sunt la notar la Bârlad, iar în două săptămâni pot fi semnate actele autentice.
Partea vătămată a adunat su.prafețele de teren de pe titlurile de proprietate prezentate de inculpat și a constatat că sunt în total 90 ha. A spus .că e bine așa și au mers la notar, unde partea vătămată a semnat actele pentru su.prafața de 23,63 ha teren.
Tot atunci, inculpatul A.I. a întrebat partea vătămată dacă nu dorește să cumpere teren într-o zonă alăturată celei convenite inițial. Au mers împreună și au văzut terenul, iar partea vătămată R.S. a fost de acord să cumpere.
Au încheiat contractul, datat 8 decembrie 2006, prin care A.I. se obliga să cumpere părții vătămate teren agricol pe raza com. Roșiești (200 ha), în pct. „I. 2" și „I. 3", stabilind un preț de 600 euro/ha.
Pentru achiziționarea acestor terenuri, partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 7.000 euro (din care 5.800 euro în bani și 1.200 euro reprezintă contravaloarea unui calculator pe care partea vătămată l-a cumpărat din Danemarca), du.pă care s-a reîntors în Danemarca.
Du.pă ceva timp, tot în cursul lunii decembrie 2006, inculpatul A.I. l-a sunat pe R.S. și i-a spus că există posibilitatea de a cumpăra mai mult teren odată întrucât știe niște profesori care stau în București și care vin în luna ianuarie 2007 acasă la Roșiești, care au titlu comun de proprietate, doresc să vândă, fiind un moment prielnic pentru a cumpăra.
Partea vătămată a crezut cele spuse de inculpat și i-a trimis 20.000 euro printr-un nepot de-al său ce studiază în București, numitul K.K., în data de 20 decembrie 2006.
Inculpatul a declarat că banii primiți de la partea vătămată și pentru executarea celui de-al doilea contract i-a cheltuit tot pentru modernizarea presei de ulei.
La sfârșitul lunii ianuarie 2007, partea vătămată l-a sunat pe inculpat pentru a-l întreba care este situația cu terenurile, întrucât avea câteva zile libere și dorea să vină în România.
Inculpatul nu a răspuns la telefon, iar partea vătămată a început să se îngrijoreze. Atunci a primit un e-mail de la fiul inculpatului în care era anunțat că tatăl său cheltuise banii pe care i-a trimis partea vătămată și că, dacă vrea să mai cumpere un teren, să mai trimită bani.
Abia atunci partea vătămată a realizat ce se întâmplă și a venit.de urgență în România. R.S. a fost așteptat de inculpatul A.I. la aeroport, ia acesta i-a spus că nu mai are banii pe care i i-a trimis întrucât a plătit o amendă către de organele de control.
Au venit amândoi la Vaslui, iar aici partea vătămată R.S. a mai cumpărat 15 ha teren direct de la proprietarii pe care-i găsise inculpatul, însă a plăti cu banii pe care-i avea la el.
În vederea recu.perării prejudiciului, partea vătămată i-a solicitat să facă un angajament de plată la notariat, autentificat din 30 ianuarie 2007, angajament de plată care a fost pus în executare, însă prejudiciul nu a fost recuperat.
Inculpatul nu a recunoscut fapta susținând, în esență, că între el și partea civilă a fost încheiat un contract de prestări servicii a cărui derulare s-a blocat ca urmare a faptului că partea civilă nu a mai primit bani.
S-a reținut că susținerile inculpatului sunt adevărate sub un prim aspect, în sensul că între el și partea civilă a existat o convenție civilă în executarea căreia partea civilă se obliga să-i achite acestuia, în avans, sumele necesare pentru achiziționarea la fiecare tranșă a către 50 ha teren. Inculpatul se obliga să identifice su.prafețele de teren ce puteau fi cumpărate, să verifice care era situația juridică a acelor terenuri și să facă demersuri pentru întocmirea actelor autentice în vederea cumpărării acelor su.prafețe de teren în numele părții civile.
S-a reținut că, în executarea acestui contract, în primă fază, ambele părți și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract. Partea vătămată a achitat suma de 62.000 euro, iar inculpatul a inițiat demersuri pentru: identificarea proprietarilor, lămurirea acestora pentru a vinde, stabilirea situației juridice a terenurilor, în contextul în care, însă, inculpatul a cheltuit o parte din bani și pentru alte lucrări, respectiv modernizarea presei de ulei și nu putea continua activitatea de achiziționare de terenuri, a hotărât să-i creeze părții vătămate o aparență juridică ce nu corespundea cu realit. a)tea pentru a o determina să mențină convenția civilă și să dea în continuare bani sub pretextul că urma să cumpere în continuare terenuri. Astfel, la 06 noiembrie 2006 inculpatul i-a trimis părții vătămate un fax cu o notă în care o anunța că a cumpărat 50 ha și că pentru continuarea activității trebuie să-i mai trimită bani. La solicitarea părții vătămate, inculpatul i-a trimis copii de pe actele încheiate și când partea vătămată i-a cerat explicații, întrucât din acte rezulta că a cumpărat o su.prafață mai mică, acesta a motivat că i s-a stricat faxul și nu mai poate trimite copii de pe toate actele.
S-a apreciat că acesta este momentul în care inculpatul a început activitatea lui de inducere în eroare a părții vătămate, activitate fără de care partea vătămată nu ar mai fi executat în continuare contractul în condițiile stipulate.
În acest context, s-a constatat că prejudiciul cauzat prin infracțiune îl reprezintă suma de 29.000 euro, respectiv 204.768,7 lei, calculat la cursul de schimb al monedei euro în lei la data fiecărei plăți.
Instanța de fond a reținut că inculpatul a indus în eroare partea vătămată și a menținut-o în această stare pentru executarea în continuare a contractului, cauzându-i un prejudiciu, scopul fiind obținerea pentru sine a unui interes material. S-a reținut că este su.port probatoriu atât susținerea inculpatului precum că ar fi folosit banii primiți de la partea vătămată pentru modernizarea presei de ulei și că i-ar fi folosit în acest scop cu acordul acesteia, precum și aceea că banii folosiți ar fi reprezentat comisionul ce i se cuvenea pentru întreaga afacere proiectată, respectiv cumpărarea su.prafeței de 350 ha teren. Potrivit prevederilor contractului, inculpatul ca mandatar putea solicita plata unui comision convenit însă pentru fiecare tranzacție finalizată.
S-a constatat că prejudiciul cauzat prin infracțiune este nerecu.perat, iar valoarea stabilită prin expertiza extrajudiciară și care, de altfel, nu constituie o probă în sensul C. proc. pen., stabilește o sumă pe care ar datora-o inculpatul părții civile în condițiile în care se iau în calcul inclusiv su.prafețele de teren plătite de partea civilă din bani proprii și care nu au legătură cu. suma de 59.000 euro reținută ca prejudiciu cauzat prin infracțiune.
Ca atare, s-a stabilit că fapta inculpatului realizează conținutul infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen., iar agravanta prev. de art. 215 alin. (5) C. pen. este determinată de prejudiciul care, calculat la cursul de schimb al monedei euro la data efectuării fiecărei plăți, depășește suma de 200.000 lei, pentru acest considerent fiind respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.
Pentru infracțiunea săvârșită, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă la individualizarea căreia au fost avute în vedere gradul de.pericol social concret al faptei comise, datele privind persoana inculpatului și atitudinea acestuia în timpul procesului. Pentru conduita bună avută de inculpat înainte de săvârșirea faptei, prima instanță a apreciat că în favoarea acestuia poate fi reținută circumstanța judiciară atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., situație în care pedeapsa aplicată inculpatului s-a situat sub minimul special prev. de lege pentru fapta comisă, apreciindu-se că, dat fiind pericol social al faptei comise, precum și atitudinea inculpatului în timpul procesului penal, nu sunt elemente care să îndreptățească aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat apel inculpatul A.I. și partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL, criticând-o pentru nelegalit. a)te și netemeinicie.
Partea civilă a criticat sentința în latura civilă a cauzei, susținând ca s-a reținut cuantumul prejudiciului ca fiind, de 59.000 euro, în condițiile în care s-a făcut dovada existenței prejudiciului în cuantum de 74.000 euro.
Inculpatul a criticat sentința atât în latura penală, cât și civilă, susținând, în esență, că neexecutarea unor dispoziții din contracte civile poate atrage sancțiuni civile, dar nu și penale, întrucât lipsesc elemente constitutive esențiale ale infracțiunii de înșelăciune și, astfel, a solicitat achitarea în temeiul art. ll raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia, în temeiul art. 81 C. pen. Cu privire la prejudiciu, a susținut că acesta nu este de 59 mii euro, ci cel mult de 32 mii euro, reprezentând cea de a doua tranșă de bani în derularea contractului cu partea civilă.
1.2. Prin Decizia penală nr. 54 din 17 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul A.I. și de partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL București împotriva sentinței penale nr. 157 din data de 14 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Vaslui, care a fost menținută.
S-a apreciat ca hotărârea atacată îndeplinește condițiile de legalitate si temeinicie pentru a fi menținută iar criticile invocate sunt nefondate.
împotriva deciziei penale anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL și inculpatul A.I.
Recursul inculpatului a fost fundamentat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 17, 18 și 14 C. proc. pen. Critica principală, circumscrisă primului caz de casare a vizat adoptarea unei soluții de casare a deciziei penale atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de apel invocându-se că hotărârea nu este motivată.
Criticile referitoare la celelalte cazuri de casare, invocate în subsidiar, au vizat pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la ari 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind intenția și, respectiv, reținerea greșitei încadrări juridice a faptei și, prin înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen., redozarea pedepsei aplicate inculpatului, iar sub. aspectul modalității de executare a pedepsei, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.
Cât privește recursul părții civile, acesta nu a fost motivat în scris, iar cu prilejul formulării concluziilor orale, apărătorul ales al acesteia a susținut că există un act autentic prin care inculpatul recunoaște întreaga sumă de bani pe care o datorează și, ca atare, a precizat că nu mai susține recursul părți civile, lăsând la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la acesta.
1.3. Prin Decizia nr. 3723 din data de 21 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-au dispus următoarele:
S-au admis recursurile declarate de partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL și de inculpatul A.I. împotriva Deciziei penale nr. 54 din 17 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
S-a casat decizia penală atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Iași.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 378 alin. (3) C. proc. pen., instanța de apel este obligată să se pronunțe asu.pra tuturor motivelor de apel invocate, ceea ce presu.pune îndatorirea acesteia de a răspunde la fiecare dintre criticile și apărările formulate, în vederea garantării intereselor legitime ale părților în proces și respectării caracterului echitabil al procedurii judiciare în care părțile sunt implicate.
Noțiunea de „proces echitabil" presupune ca instanțele să examineze efectiv problemele esențiale și argumentele decisive pentru soluționarea cauzei și să indice cu suficientă claritate motivele pe care își întemeiază deciziile întrucât numai în acest mod părțile pot exercita efectiv căile de atac prevăzute de lege, iar instanța de control judiciar poate realiza o analiză completă a legalității și temeiniciei hotărârii atacate.
În cauză s-a reținut că hotărârea instanței de apel nu cu.prinde o analiză proprie, temeinică a criticilor aduse de inculpat și de partea civilă cu privire la întinderea prejudiciului, încadrarea juridică a faptei, existența intenției de inducere în eroare, pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond prin sentința apelată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Înalta Curte a apreciat ca fiind întemeiată susținerea recurentului inculpat potrivit căreia instanța de apel s-a limitat la a-și însuși sentința tribunalului, fără a prezenta argumentele proprii care au convins-o să adopte hotărârea pronunțată, constatându-se sub acest aspect că instanța de apel nu a procedat la o nouă examinare a cauzei și nu a răspuns motivat la fiecare dintre apărările formulate.
Împrejurarea că hotărârea instanței de apel nu cu.prinde o motivare detaliată cu privire la fiecare aspect invocat reprezintă și o nerespectare a existențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind caracterul echitabil al procesului, nefiind examinate în mod real și efectiv problemele esențiale care au fost su.puse analizei instanței.
În consecință, s-a constatat că este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., ceea ce conduce la adoptarea unei soluții sprijinite pe dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. x) C. proc. pen., astfel că celelalte cazuri de casare invocate de recurentul inculpat nu au mai fost su.puse analizei instanței.
1.4. Trimis spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, la data de 18 iunie 2012.
Partea civilă și inculpatul au reiterat motivele invocate în apel. Astfel, partea civilă a susținut că prejudiciul cert este de 74.629,875 euro și vizează toate sumele primite de inculpat pe întreaga perioada de derulare a contractului.
Totodată partea civilă a solicitat și reaprecierea probelor administrate în latura penală întrucât intenția inculpatului de a o induce în eroare a existat încă de la încheierea contractului de prestări servicii din 18 octombrie 2006. Inculpatul a invocat din nou lipsa elementelor constitutive esențiale ale infracțiunii de înșelăciune și a solicitat achitarea în temeiul art. 11 raportat la 10 lit. d) C. proc. pen.
Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, date și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui s-au dispus următoarele: „punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A.I., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și neînceperea urmăririi penale față de numitul Ș.I., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen."
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut situația de fapt expusă în considerentele hotărârii apelate.
Prin rechizitoriu s-a reținut că „intenția inculpatului A.I. de a induce în eroare partea vătămată reiese, în primul rând, din actul încheiat la data de 6 noiembrie 2006, prin care inculpatul i-a adus la cunoștință părții vătămate că a cumpărat 50 ha teren, deși în realitate cumpărase doar 23,63 ha, in al doilea rând, intenția de a înșela a rezultat din faptul că inculpatul i-a prezentat părții vătămate mai multe xerocopii (față) ale unor titluri de proprietate, afirmând că actele pentru cumpărarea acelor terenuri sunt la notariat, în condițiile în care el nici nu discutase cu proprietarii."
Au fost audiați în calitate de martori proprietarii ce figurau pe acele titluri de proprietate, precum și Ș.I., reprezentantul S.C S. SRL Focșani cu care partea vătămată încheiase contractul din data de 17 octombrie 2006.
Inculpatul a fost de acord să dea declarație în cauză. El a susținut că în'baza convenției civile pe care a avut-o cu partea vătămată, a cumpărat 48 ha teren și a primit, în tranșe, de la partea vătămată 91.000 euro, în care este inclusă și contravaloarea unui laptop. Nu a fost stabilit un termen în care trebuia să achiziționeze terenurile pentru partea vătămată, iar asu.pra comisionului, părțile au convenit ulterior ca acesta să reprezinte diferența dintre prețul plătit la hectar și 625 euro, fără a fi precizata o sumă fixa. Inculpatul a folosit partea din bani ce i se cuvenea ca și comision pentru modernizarea presei de ulei pe care o avea - cu acordul părții vătămate.
Du.pă ce a achiziționat cele 48 ha teren, inculpatul a făcut, în continuare demersuri pentru a identifica alte su.prafețe de teren ce puteau fi cumpărate, dar partea - vătămată a renunțat să mai trimită bani.
La instanța de fond, au fost audiați martorii din lucrări: P.S., C.G., C.M. - persoane cu privire la care inculpatul a prezentat părții civile copii de pe titlurile de proprietate cu motivarea că a făcut demersuri să cumpere su.prafețele de teren înscrise în acestea.
Inculpatul și-a propus în apărarea proba cu martorii: L.V., T.V., A.C., C.V., A.L., și a depus la dosar un raport de expertiză contabilă extrajudiciară.
T.V., secretarul Primăriei Roșiești, a declarat că inculpatul a prezentat la primărie contractul încheiat cu partea civilă, a specificat că dorește să cumpere teren într-o anumită zonă și a făcut afișe prin care prezenta oferta sa de a cumpăra teren. Ulterior inculpatul a făcut demersuri pentru a contacta persoane ce dețineau terenuri în acele zone și pentru a rezolva situația juridică a unora dintre proprietari.
L.V. a declarat că inculpatul l-a contactat și s-a încheiat între ei o convenție privind vânzarea a 60 ari în pct. Chiricea. A primit de la inculpat suma de 9 milioane lei însă nu a mai fost încheiat contractul de vânzare cumpărare întrucât soția martorului este plecată în Italia, și trebuia să semneze și ea.
Alexiu Lucica a declarat că inculpatul a ajutat-o să vândă o su.prafață de teren iar banii au fost dați de cetățeanul străin care a cumpărat teren. Inculpatul a făcut demersuri pentru refacerea titlului de proprietate și a achitat costul pentru documentația cadastrală.
Inculpatul a depus la dosar un „Raport de expertiză financiar contabilă". Rezultă din concluziile acestei expertize extrajudiciare că suma pe care o are de plătit inculpatul față de SC B.S.T.D.I. SRL București este 30.367,94 euro.
Cu ocazia rejudecării apelului, a fost ascultat și martorul Hobjilă Constantin care a relatat că atât el cât și alte persoane au vândut terenuri inculpatului care reprezenta o societate a unui cetățean străin.
Actele se întocmeau la notariat, notarul i-a dat banii martorului, iar de acte se ocu.pa tot inculpatul. Acesta era contactat de oamenii din sat care aveau terenuri de vânzare.
Situația de fapt ce rezultă din întreg probatoriul administrat în toate fazele procesuale (plângerile și declarațiile părții vătămate, ale inculpatului și ale martorilor, copiile contractelor de vânzare cumpărare dintre inculpat (mandatar al SC B.S.T.D.I. SRL), chitanțele și celelalte înscrisuri, este practic, până la un anumit moment dat, cea expusă în considerentele sentinței atacate - respectiv sentința penală nr. 157 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Vaslui.
Astfel, inculpatul A.I. este cetățean al com. Roșiești și are în proprietate o moară și o presă de ulei.
Numitul R.S. este cetățean danez și este profesor universitar la Universitatea din Copenhaga,, în specialitatea agronomie. Este reprezentantul SC B.S.T.D.I. SRL București care are ca principală activitate cultivarea legumelor, a specialităților horticole și a produselor de seră.
Având în vedere specialitatea în care lucrează R.S. acesta s-a hotărât să cumpere terenuri agricole în România. Pentru aceasta a luat legătura cu un agent imobiliar, respectiv Ș.I. agent imobiliar al SC S. SRL Focșani. Acesta i-a comunicat că are informații precum că un cetățean de pe raza corn. Roșieiști, jud. Vaslui oferă teren spre vânzare în această zonă.
La data de 17 octombrie 2006 între SC B.S.T.D.I. SRL București, reprezentată de R.S. și SC S. SRL Focșani, reprezentată de Ș.I. s-a încheiat contractul de reprezentare pentru cumpărarea unor bunuri imobile, contract având ca obiect servicii de intermediere a unor tranzacții imobiliare privind achiziționarea a 350 ha teren agricol în extravilanul corn. Roșiești, jud. Vaslui.
Inculpatul A.I. are o moară în corn. Roșiești și, din discuțiile cu diferiți cetățeni din sat, a aflat că sunt persoane doritoare să-și vândă terenurile. Așa după cum el însuși a declarat, nu a discutat cu toți proprietarii terenurilor, pe care ulterior i-a prezentat lui R.S., ci doar cu acei proprietari care veneau la moară.
Prețul contractului a fost stabilit la 17.500 euro, dacă valoarea tranzacției era sub 2.000.000 euro.
La data de 18 octombrie 2006, R.S. și Ș.I. au mers în corn. Roșiești, unde s-au întâlnit cu inculpatul A.I.
Acesta i-a prezentat lui R.S. o hartă a unor suprafețe de teren luată de la Primărie iar apoi au mers pentru a vedea efectiv terenul.
R.S. a luat probe de sol și a fost de acord să cumpere teren în acea zonă.
În aceeași zi, între SC B.S.T.D.I. SRL București, reprezentată de R.S. și inculpatul A.I., s-a încheiat contractul de prestări servicii, prin care inculpatul â fost mandatat să cumpere în numele părții vătămate terenuri agricole în localitatea Roșiești în su.prafață de 350 ha. Contractul a fost semnat de cele două părți.
S-a încheiat și anexa 1 la contract, care a fost semnată de data aceasta și de Ș.I., în care s-a stabilit ca prețul unui ha să fie de 625 euro, iar cei trei să su.porte 33% din cheltuielile ce revin până la întocmirea actului final de vânzare recumpărare.
În aceeași zi, R.S. i-a dat inculpatului 32.000 euro pentru achiziționarea a 50 ha teren urmând ca, ulterior, să-i mai dea bani pentru alte 50 ha.
Potrivit contractului inculpatul urma să identifice terenurile agricole pe raza loc. Roșieiști, să verifice dacă acele terenuri nu erau indisponibilizate sau grevate de sarcini, scoase din circuitul civil.
În vederea achiziționării terenurile identificate și convenite de comun acord să fie cumpărate mandantul urma să acorde mandatarului avansuri bănești ce urmau a fi justificate de către mandatar prin documente justificative. în schimbul încheierii actelor juridice menționate, mandantul urma să achite mandatarului un comision stabilit între părți pentru fiecare tranzacție finalizată.
R.S. s-a întors în Danemarca, iar inculpatul A.I. a început să caute terenuri pentru a le cumpăra.
A pus un anunț la Primărie prin care își exprima intenția de a cumpăra 500 teren agricol pe raza comunei Roșiești.
Ca urmare a acestui anunț a fost contactat de mai mulți proprietari care i-au făcut procuri pentru a vinde în numele lor terenurile către S.C. B.E.S.T.I.D. SRL București.
A reușit să achiziționeze cu acte autentice su.prafața de 23,63 ha teren.
Du.pă încheierea contractului la data de 18 octombrie 2006, a arătat R.S., în declarația dată în fața instanței, că la sfârșitul lunii octombrie era în Africa când a fost sunat de Ș.I. care i-a spus că a întocmit formalitățile pentru 50 ha.
R.S. a reziliat contractul cu firma condusă de Ș.I. și a încheiat, în nume personal, cu inculpatul, un nou contract de mandat, continuând finanțarea.
Astfel, prin rechizitoriu, se prezintă ca manopere dolosive utilizate de inculpat, faptul că i-ar fi spus lui R.S. că ar fi încheiat la data de 06 noiembrie 2006 contracte de vânzare-cumpărare pentru su.prafața de 50 ha teren și în realitate ar fi cumpărat doar 23.63 ha. De asemenea s-a reținut în rechizitoriu că inculpatul ar fi prezentat părții vătămate mai multe xerocopii (față) a titlurilor de proprietate, afirmând că actele sunt la notariat.
Prima instanță a reținut că manoperele dolosive au constat într-un fax trimis de inculpat lui R.S.; când acesta a cerut explicații, întrucât din acte nu rezulta întreaga su.prafață, inculpatul ar fi afirmat că s-a stricat faxul și că nu mai poate trimite copii de pe toate actele. In aceste condiții R.S., i-a mai trimis inculpatului încă 32.000 euro.
Aceste aspecte sunt nedovedite, rezultând doar din declarația numitului R.S., care nu se coroborează însă cu alte mijloace de probă și ele nu au aptitudinea de a determina o persoană să încheie sau să execute un contract.
Momentul încheierii contractelor și clauzele esențiale ale acestora sunt relevante la stabilirea existenței sau nu a manoperelor de inducere în eroare a partenerului de natură a atrage existența infracțiunii de înșelăciune în convenții.
Există două contracte de prestări servicii, unul încheiat cu SC B.S.T.D.I. SRL și altul încheiat cu persoana fizică R.S. și ambele contracte sunt analizate ca un tot.
La data de 18 octombrie 2006, inculpatul a încheiat cu SC B.S.T.D.I. SRL, reprezentată de R.S., în calitate de administrator, un contract prin care a fost mandatat să cumpere pentru această societate su.prafața de 350 ha teren pe raza comunei Roșiești județul Vaslui.
La data semnării acestui contract de mandat a primit suma de 32.000 euro.
Inculpatul a încheiat cu R.S., persoana fizică, un alt contract la data de 08 decembrie 2006, în baza căruia a primit, la data încheierii contractului suma de 7.000 euro, iar la data de 20 decembrie 2006, suma de 20.000 euro.
R.S., prin adresa din 7 decembrie 2006 comunică către SC S. SRL Focșani, reprezentată de Ș.I., rezilierea în mod unilateral a contractului fără număr și neînregistrat, încheiat la data de 17 octombrie 2006 între SC B.S.T.D.I. SRL și SC S. SRL, prin care s-a intermediat cumpărarea a 350 ha teren agricol, pe raza județului Vaslui.
După ce se dispune rezilierea contractului încheiat cu SC B.S.T.D.I. SRL, se perfectează un nou contract, cu același obiect, la data de 08 decembrie 2006, cu persoana fizică R.S., în nume propriu.
Instanța de fond a reținut că data începerii acțiunii de inducere în eroare a partenerului de afaceri, data de 6 noiembrie 2006, stabilindu-se că acesta este „momentul în care inculpatul a. început activitatea lui de inducere în eroare a părții vătămate, activitate fără de care partea vătămată nu ar mai fi executat în continuare contractul în condițiile stipulate".
În speță nu se poate vorbi de manopere de inducere în eroare a partenerului, la data încheierii contractului de mandat - 18 octombrie 2006. La 6 noiembrie 2006 era încheiat doar un singur contract cu SC B.S.T.D.I. SRL, contract care era deja în curs de executare.
Instanța de fond a reținut că, „fără a fi indusă în eroare partea vătămată nu ar mai fi executat în continuare contractul în condițiile stipulate" dar nu a precizat care sunt aceste condiții și la care din contracte se referă, și mai ales, nu a luat în considerare atitudinea subiectivă a părții vătămate care îi preda în continuare sume de bani, inculpatului, pentru a continua activitatea.
R.S. s-a deplasat cu inculpatul la notar, ocazie cu care a constatat că nu se pot încheia acte decât pentru 23,63 ha, dar, cu toate acestea a acceptat să încheie un nou contract, în nume propriu și i-a pus la dispoziție sumele de bani necesare.
Textul legii, care încriminează infracțiunea de înșelăciune în convenție face trimitere clară la clauzele esențiale ale contractului și stabilește că partea înșelată trebuie adusă, prin activitatea frauduloasă a partenerului, în situația de a continua să recunoască aceste clauze esențiale și să le respecte, respectiv să le execute, deși efectele sunt altele decât cele convenite la încheierea convenției.
În speță, clauzele contractuale au caracter general și permiteau părților întocmirea unor acte adiționale care să consemneze: poziționarea terenului, valoarea contractului, sumele pe care le are de încasat mandatarul pentru fiecare tranzacție, conturile și data la care se vărsau aceste sume.
Sumele acordate în avans mandatarului nu au fost consemnate în totalitate prin acte emanând de la cele două părți, la data remiterii lor, dar inculpatul a recunoscut primirea banilor, chiar în lipsa unor acte legale.
Nici împrejurarea că inculpatul a folosit parte din sumele încredințate de mandant, înainte de cumpărarea celor 350 ha teren, nu poate fi reținută ca o activitate care să se circumscrie infracțiunii de înșelăciune în convenții.
Lipsa unei clauze concrete privind mărimea comisionului și data la care mandantele trebuia să achite cheltuielile făcute în, executarea mandatului îi dădeau dreptul inculpatului de a reține aceste sume ce i-au fost puse la dispoziție.
Mai mult, conform clauzelor contractuale inculpatul avea dreptul să primească comision și să-i fie acoperite cheltuielile.
Împrejurarea că o parte dintre martorii din lucrări audiați și de prima instanță, nu-și explică în ce condiții copii ale titlurilor lor de proprietate au ajuns în posesia inculpatului nu dovedește, existența unor manopere de inducere în eroare din partea inculpatului.
Chiar martorul H.I., audiat în apel, a relatat despre faptul că, în urma anunțurilor făcute cu privire la cumpărarea terenurilor agricole în zonă, inculpatul era contactat de diverși săteni ce erau interesați de vânzarea terenurilor.
Martorul T.V., secretar al Primăriei Roșiești, relatează, în declarația de la fila 346 dosar u.p. că inculpatul „a pus afișe la Primărie" privind cumpărarea de terenuri agricole. Mulți săteni și-au manifestat intenția de a vinde terenurile, mai ales că zonele în care inculpatul voia să cumpere erau greu accesibile „pârloagă", nelucrate de ani de zile.
De mai multe ori a venit la primărie inculpatul, însoțit de unele persoane care solicitau titluri de proprietate pentru a începe procedurile de vânzare. Este posibil ca o parte dintre aceste persoane să-i fi dat inculpatului copii de pe titlurile de proprietate în care erau trecuți toți cei îndreptățiți de obicei titlurile de proprietate vizând mai mulți moștenitori.
În acest sens, martora Z.C. (fila 179 dosar u.p.) explică în declarația sa că a vrut să vândă terenul moștenit de la soțul său, dar fiu său, moștenitor, și el trecut în titlul de proprietate, a refuzat. în aceste condiții, a fost „ scris un alt titlu" sau o copie pe care i-a dat-o inculpatului.
Împrejurarea că inculpatul nu a stat în pasivitate du.pă încheierea contractului incriminator ci a făcut numeroase diligente pentru executarea acestora, deși în aceste nu erau prevăzute termene sau condiții, discuțiile și întâlnirile pe care inculpatul le-a avut cu R.S. și nepotul acestuia, pe toată durata derulării contractelor - aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor, ale inculpatului și ale părții vătămate - toate acestea exclud reaua credință a inculpatului A.I.
Copiile contractelor de vânzare-cumpărare, chitanțele (filele 98-283 dosar u.p.) precum și declarațiile martorilor, fac dovada faptului că inculpatul a cumpărat terenuri pentru SC B.S.T.D.I. SRL, reprezentată de partea vătămată.
Sub aspect probator este relevantă și declarația dată de Ș.I., la urmărirea penală (fila 183).
Acesta relatează că, la data de 06 noiembrie 2006, a mers la A.I. unde a verificat documentele ce nu puteau fi autentificate la notar fără R.S. și nu a constatat nereguli. Ș.I. a susținut că documentele vizau actele de vânzare cumpărare între A.I. și proprietarii terenurilor și că a fost rugat de R.S. să le verifice. „în mod sigur ele mai trebuiau autentificate la un notar public în Bârlad", în prezența lui R.S. și a lui Ș.I., după care „vânzarea era definitivă".
Astfel, la articolul 215 alin. (3) C. pen., legiuitorul a înțeles să prevadă că: „Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, trebuie săvârșită în așa fel încât, fără aceasta eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în'condițiile stipulate".
În privința înșelăciunii în convenții, astfel cum, chiar denumirea o sugerează, se manifestă cu ocazia încheierii sau executării unui contract, ocazie cu care, făptuitorul, prin intermediul unor manevre dolozive, viclene, reușește să creeze o falsă reprezentare a realității victimei, care se decide să încheie să execute un contract.
Aceste manevre viclene trebuie să fie hotărâtoare, fapt ce se deduce și din însăși prevederile normei incriminatoare, care arată că .fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executai contractul în condițiile stipulate".
Dacă ne raportăm la momentul „încheierii convenției" trebuie ca aceste mașinațiuni să determine luarea hotărârii de a încheia respectivul contract, nefiind vorba de înșelăciune dacă de pildă, oricum actul ar fi fost încheiat (și fără respectivele manevre)
A „menține în eroare" înseamnă că. prin acțiunile sale, făptuitorul conservă (menține) în mintea victimei eroarea (starea de falsă reprezentare a realității).
Înșelăciunea se referă la o acțiune intenționată de inducere în eroare existentă la momentul încheierii contractului, ori neexecutarea intervine ulterior încheierii acestuia. In plus, neexecutarea unor dispoziții (obligații) contractuale, determină o răspundere contractuală și nu penală.
În ce privește scopul cu care se săvârșește fapta, acesta este unul bine determinat de norma, mai precis „cu scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material, injust" prin urmare fapta trebuie a fi săvârșită cu intenție directă (să fi prevăzut și urmărit rezultatul).
În cazul în care eroarea se induce din greșeală, culpă, arunci nu vor fi întrunite condițiile cerule de lege pentru a fi în prezența infracțiunii de înșelăciune, aceasta fiind posibila (pedepsibilă) numai în varianta intenționată.
În rechizitoriu s-a reținut că primul contract de prestări servicii cu partea vătămată SC B.S.T.D.I. SRL a fost încheiat la 18 octombrie 2006, iar manoperele frauduloase de inducere în eroare, care se circumscriu laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune în convenții au avut loc la data de 06 noiembrie 2006, când inculpatul i-a comunicat părții vătămate că a cumpărat în folosul ei 50 ha teren, când în realitate achiziționase doar 23 ha.
Acest aspect este preluat și de instanța de fond în situația factuală reținută. Deja ne aflăm în faza de executare a contractului pentru care erau prevăzute termene, condiții, modalități.
Faptul că inculpatul a achiziționat numai 23 ha în loc de 50 și că i-a prezentat părții vătămate copii de pe titluri de proprietate ce vizau și alte su.prafețe de teren decât cele ce fuseseră deja cumpărate, nu pot fi nicidecum considerate ca manopere delosive, viclene, de natură să determine partea vătămată să execute în alte condiții contractul, mai ales că pentru executarea contractului nu se prevăzuse un anumit termen.
Esențial pentru existența infracțiunii de înșelăciune în convenții este ca manoperele frauduloase de inducere în eroare a părții vătămate să existe la momentul încheierii convenției în raport de clauzele esențiale ale contractului.
Împrejurarea că ulterior încheierii contractului una din părți nu înțelege să-și execute obligațiile convenite, conform clauzelor contractuale, sau le execută cu cealaltă parte contractantă, nu se circumscrie cerințelor art. 215 alin. (3) C. proc. pen.
Neexecutarea unor dispoziții contractuale sau executarea necorespunzătoare a acestora, cum este în cauza de față, poate atrage răspunderea contractuală a părții aflate în culpă.
Obiectul acestui contract și modalitatea de executare sunt stabilite prin clauze cu caracter general, la fel și valoarea comisionului (fila 202 dosar u.p).
„Mandatarul va cumpăra irevocabil și fără sarcini în numele si pe seama mandantului terenuri agricole în localitatea Roșești, județul Vaslui în suprafața de aproximativ 3 50 ha la preturile convenite de părți."
"În vederea achiziționării terenurilor identificate si convenite de comun acord urmând a fi cumpărate, mandantul va acorda mandatarului avansuri bănești in conturile si la datele stabilite de comun acord. Toate sumele acordate drept avansuri vor fi justificate de către mandatar prin acte Justificative."
"Valoarea contractului se va stabili de comun acord cu părțile.
În schimbul încheierii actelor juridice menționate mai sus mandantul va achita mandatarului un comision stabilit intre părți pentru fiecare tranzacție finalizată."
Contractul nr. 2 pe care l-a luat în considerare acuzarea la reținerea infracțiunii de înșelăciune în convenții este un contract de sine stătător, nu face nici o referire la contractul datat 10 octombrie 2006.
În acest contract se stabilește că inculpatul A.I. se angajează în calitate de mandatar sa cumpăr pentru R.S. o su.prafața de 200 ha teren. În contract s-a prevăzut ca cheltuielile ce revin părților până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare sa fie su.portate în părți egale intre mandatar si mandante.
Nici la acest contract nu se stabilește un termen maxim de executare. Faptul că ulterior datei de 18 octombrie 2006, respectiv la data de 08 decembrie 2006, partea vătămată - de această dată, în nume propriu - încheie un alt contract de mandat cu inculpatul, exclude reaua credință a inculpatului.
Singurele clauze esențiale ale contractului încheiat cu partea vătămata se refera la obligația inculpatului de a identifica persoanele care voiau sa vândă teren, de a negocia cu acestea prețul, de a pregăti actele necesare pentru ca partea vătămată sa se prezinte la notariat, in vederea autentificării actului.
Celelalte clauze contractuale aveau o formulare cu caracter general, situație în care nu li se poate recunoaște acestora caracterul de clauze esențiale, fără de care existenta contractului si executarea acestuia nu ar fi fost posibila.
Împrejurarea că inculpatul a folosit parte din sumele încredințate de mandate, înainte de cumpărarea celor 350 ha teren, nu poate fi reținuta ca o activitate care sa se circumscrie infracțiunii de înșelăciune in convenții. C. civ. stabilește clar ca pentru folosirea de către mandatar in interes propriu a sumelor primite de la mandante, mandatarul datorează dobânzi, fiind deci vorba de o răspundere civila. Pe de alta parte ne aflam în prezența unui mandat cu titlu oneros.
Lipsa unei clauze concrete privind mărimea comisionului si data la care mandantele trebuia sa achite cheltuielile făcute in executarea mandatului dădeau dreptul celeilalte părți de a retine aceste sume din sumele care i-au fost puse la dispoziție. Mai mult conform clauzelor contractuale inculpatul avea dreptul la comision si la restituirea cheltuielilor făcute in executarea mandatului du.pă fiecare tranzacție în parte.
Pentru a stabili cuantumul pagubei pretins suferite de partea vătămata, instanța a reținut ca inculpatul a primit de la partea vătămata 32.000 euro prin ordin de plata, 32.000 euro numerar, in baza contractului datat 18 octombrie 2006 și suma de 2700 euro in doua transe în baza contractului nr. 2 din 8 decembrie 2006. în cauză, eventualele pretenții se pot stabili doar într-un cadrul procesual corect, stabilindu-se corect raporturile juridice, părțile, normele legale incidente.
În soluționarea laturii civile a cauzei trebuie să se stabilească paguba reală suferită de partea civilă, ceea ce presu.pune, în cazul unui mandat cu titlu oneros ca mandantele trebuie sa achite mandatarului comisionul și celelalte cheltuieli făcute în executarea mandatului.
1.5. Prin Decizia penală nr. 48 din 28 martie 2013 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul A.I. împotriva sentinței penale nr. 157 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care a desființat-o integral
Rejudecând cauza, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A.I., pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza disp. art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată în procesul penal de către partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL București.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL București împotriva aceleiași sentințe.
A respins cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea fondului și a apelului inculpatului, au rămas în sarcina statului.
A obligat partea civilă apelantă să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea apelului.
II.l. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL - prin reprezentant R.S.
Ministerul Public a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior și a susținut că în esență Curtea de Apel a reținut, situația de fapt corectă, însă a arătat că în speță ar fi vorba de un litigiu civil.
A susținut că fapta inculpatului prin care a primit de la partea vătămată mai multe sume de bani, pe parcursul derulării unui contract; fără să își achite parțial obligațiile care îi reveneau nu este o faptă de natură civilă așa cum a reținut instanța, ci este o infracțiune de înșelăciune în contracte, pentru că în mod constant, pe parcursul derulării contractului, inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății cu intenția de a o înșela pe partea vătămată. Astfel, acesta a i-a prezentată părții vătămate o hartă a terenurilor pe care urma să le achiziționeze, precum și copii ale titlurilor de proprietate. Din probele administrate în cauză, o parte din titularii dreptului de proprietate asu.pra acelor terenuri nici nu cunoșteau faptul că inculpatul a prezentat terenurile pentru vânzare.
De asemenea, pe parcursul derulării aceluiași contract inculpatul a frirnis persoanei vătămate un fax din care rezulta că a achiziționat 50 ha de teren, dar în realitate nu achiziționase nici o su.prafață, deși primise 32.000 de euro. Toți acești bani au fost cheltuiți în interes personal pentru modernizarea unei prese de ulei. Ulterior, într-o altă acțiune de inducere în eroare inculpatul a prezentat părții vătămate o altă situație pentru a obține din nou bani, în sensul că existau mai multe persoane care doreau să vândă terenuri, respectiv niște profesori care locuiesc în București, astfel a primit încă 20.000 euro, fără să achiziționeze terenurile promise.
Această situație de fapt a fost reținută în mod corect și de către instanța care a pronunțat hotărârea atacată, însă pe baza înscrisurilor, reprezentantul parchetului a solicitat să se constate că nu este vorba despre un litigiu civil, întrucât fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în apel și parțial a sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul aplicării disp. art. 5 C. pen.
Pe latură civilă, reprezentantul Ministerului Public a solicitat menținerea dispozițiilor sentinței instanței de fond prin care inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către partea civilă.
Avocatul părți civile, arătat printre altele caprin manopere dolosive inculpatul a reușit să obțină importante sume de bani de la partea civilă. Mai mult, reaua credință, care a existat de la început, a constat în aceea că inculpatul a folosit acele sume de bani
În scopuri personale. De șapte ani, du.pă ce s-a angajat să restituie banii, inculpatul nu a făcut nicio încercare de restituire, măcar în rate, a acelor sume de bani.
Astfel, a solicitat admiterea recursului, respingerea apelurilor declarare de partea civilă și de inculpat, cu consecința menținerii sentinței pronunțată de instanța de fond.
Apărătorul ales al intimatului inculpat A.I., a solicitat respingerea recursurilor declarate de Ministerul Public și partea civilă, cu menținerea hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Iași, ca fiind legală și temeinică.
Motivele susținute și situația de fapt prezentată de Ministerului Public reiterează aspecte precizate în rechizitoriu, aspecte ce au fost preluate integral în motivare și de instanța de fond - Tribunalul Vaslui.
Curtea de Apel Iași, analizând situația de fapt a ajuns la concluzia că pretinsele manopere dolosive pe care inculpatul le-ar fi exercitat asu.pra părții vătămate nu sunt dovedite în cauză. Pe de altă parte, pretinsele manopere dolosive nu au aptitudinea de a induce în eroare o persoană și de a o determina să încheie sau să execute un contract.
În recursul declarat de partea vătămată se susține că inculpatul, de la primul contact cu dl. R.S. s-ar fi prezentat ca proprietar al 353 ha de teren, inducându-l în eroare încă de la început.
S-a arătat că această susținere este ușor de combătut cu contractul de mandat din 18 octombrie 2006, încheiat între inculpat și reprezentantul părții vătămate, prin care inculpatul era împuternicit să cumpere pentru partea vătămată terenuri.
De asemenea, s-a susținut că inculpatul a prezentat mai multe copii xerox a titlurilor de proprietate, fără a prezenta partea din spate a acestora, tocmai pentru a induce în eroare pe partea vătămată cu privire amplasamentul terenurilor. Cu toate acestea, în dosar nu există niciun mijloc de probă în acest sens și reprezentantul părții vătămate nu a făcut nicio declarație cum că s-ar fi înșelat cu privire la acest aspect particular, respectiv amplasamentul terenurilor pe care urma să- le cumpere de la inculpat.
O altă pretinsă manoperă dolosivă exercitată de inculpat ar fi aceea că inculpatul i-ar fi trimis reprezentantului părții vătămate, prin fax, dovada unor su.prafețe de tern, iar atunci când partea vătămată i-ar fi solicitat dovada unor resturi de teren, inculpatul ar fi susținut că i s-a defectat faxul. Apărarea a mai susținut că în acest mod nu se poate induce în eroare o persoană, iar înșelăciunea se apreciază și în funcție de persoana celui înșelat, ori în speță dl R.S. este o persoană matură, este profesor universitar, o persoană cu o vastă experiență de viață, iar o astfel de persoană nu poate fi înșelată într-o asemenea manieră.
De asemenea, acuzația că inculpatul i-ar fi propus reprezentantului părții vătămate să îi vândă niște terenuri ce aparțineau unor profesori din București, nu este susținută de nicio probă din dosar.
În concluzie apărarea a arătat că instanța de apel a reținut în mod corect că aceste manopere dolosive, pe de o parte nu există, nefiind dovedite, pe de altă parte, nu ar avea aptitudinea de a induce în eroare o persoană normală. In aceste condiții, a susținut că decizia Curții de Apel Iași este legală și temeinică.
Apărătorul ales al intimatului inculpat a mai solicitat să se aibă în vedere, cu privire la prejudiciul din cauză, că în speță au fost încheiate două .contracte de prestări servicii. Primul contract a fost încheiat de inculpat și de reprezentantul părții vătămate, persoană juridică, dl R.S., iar al doilea a fost încheiat între inculpatul A.I. și persoana fizică R.S.. Aceste două contracte diferite au dat naștere unor obligații particulare pentru fiecare contract. Sumele de bani, pe care inculpatul a recunoscut că le-a primit, au fost remise în cazul primului contract de către persoana juridică, iar în cazul celui de-al doilea contract de către dl. R.S. ca și persoană fizică. Astfel, persoana juridică nu poate fi despăgubită cu toate sumele de bani primite de inculpat, întrucât sumele de bani provin din contracte diferite, fiind remise de persoane diferite. O eventuală despăgubire a părții civile nu ar avea temei, ■ fiind vorba despre o îmbogățire fără justă cauză.
În concluzie, apărătorul ales al intimatului inculpat A.I. a solicitat menținerea soluției de achitare pronunțată prin decizia instanței de apel, iar în subsidiar a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.
II.2. Analizând recursurile declarate, atât potrivit susținerilor orale ale reprezentantului Ministerului Public, ale părții civile, cât și celor ale apărătorului inculpatului A.I., în raport cu conținutul actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursul Ministerului Public este fondat și urmează a fi admis, iar recursul părții civile este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cazul de casare prev. de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. anterior, când hotărârea este contrară legii său când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Așa cum s-a statuat constant în practica Înaltei Curți, examinarea unei cauze în recurs, în temeiul acestui caz de casare, nu poate conduce la reformarea situației de fapt reținută de către prima instanță de control judiciar - curtea de apel, însă instanța de recurs poate verifica corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice reținute în hotărârea recurată cu elementele constitutive ale infracțiunilor, fără ca prin aceasta să procedeze la analiza sau la reaprecierea situației de fapt.
Din această perspectivă, recursul Ministerului Public este fondat, deoarece deși Curtea de Apel a reținut. o corectă stare de fapt, aceasta a considerat că faptele inculpatului A.I. nu realizează elementele constitutive ale infracțiunii continuate de înșelăciune.
Astfel, a reținut că situația de fapt ce rezultă din întreg probatoriul administrat în toate fazele procesuale (plângerile și declarațiile părții vătămate, ale inculpatului și ale martorilor, copiile contractelor de vânzare cumpărare dintre inculpat (mandatar al SC B.S.T.D.I. SRL), chitanțele și celelalte înscrisuri, este practic, până la un anumit moment dat, cea expusă în considerentele sentinței atacate - respectiv sentința penală nr. 157 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Vaslui.
Astfel, inculpatul A.I. este cetățean al com.Roșiești și are în proprietate o moară și o presă de ulei. Numitul R.S. este cetățean danez și este profesor universitar la Universitatea din Copenhaga, în specialitatea agronomie. Este reprezentantul SC B.S.T.D.I. SRL București care are ca principală activitate cultivarea legumelor, a specialităților horticole și a produselor de seră.
Având în vedere specialit. a)tea în care lucrează R.S. acesta s-a hotărât să cumpere terenuri agricole în România. Pentru aceasta a luat legătura cu un agent imobiliar, respectiv Ș.I. agent imobiliar al SC S. SRL Focșani. Acesta i-a comunicat că are informații precum că un cetățean de pe raza com.Roșieiști, jud.Vaslui oferă teren spre vânzare în această zonă.
La data de 17 octombrie 2006 între SC B.S.T.D.I. SRL București, reprezentată de R.S. și SC S. SRL Focșani, reprezentată de Ș.I. s-a încheiat contractul de reprezentare pentru cumpărarea unor bunuri imobile, contract ce poartă nr. 2 având ca obiect servicii de intermediere a unor tranzacții imobiliare privind achiziționarea a 350 ha teren agricol în extravilanul com. Roșiești, jud. Vaslui. Prețul contractului a fost stabilit la 17.500 euro,- dacă valoarea tranzacției era sub 2.000.000 euro.
Inculpatul A.I. are o moară în com.Roșiești și, din discuțiile cu diferiți cetățeni din sat, a aflat că sunt persoane doritoare să-și vândă terenurile. Așa după cum el însuși a declarat, nu a discutat cu toți proprietarii terenurilor, pe care ulterior i-a prezentat lui R.S., ci doar cu acei proprietari care veneau la moară.
La data de 18 octombrie 2006, R.S. și Ș.I. au mers în com. Roșiești, unde s-au întâlnit cu inculpatul A.I. Acesta i-a prezentat lui R.S. o hartă a unor su.prafețe de teren luată de la Primărie iar apoi au mers pentru a vedea efectiv terenul. R.S. a luat probe de sol și a fost de acord să cumpere teren în acea zonă. în aceeași zi, între S.C. B.S.T.D.I. SRL București, reprezentată de R.S. și inculpatul A.I., s-a încheiat contractul de prestări servicii, prin care inculpatul a fost mandatat să cumpere în numele părții vătămate terenuri agricole în localitatea Roșiești în suprafață de 350 ha. Contractul a fost semnat de cele două părți. S-a încheiat și anexa 1 la contract, care a fost semnată de data aceasta și de Ș.I., în care s-a stabilit ca prețul unui ha să fie de 625 euro, iar cei trei să su.porte 33% din cheltuielile ce revin până la întocmirea actului final de vânzare recumpărare. In aceeași zi, R.S. i-a dat inculpatului 32.000 euro pentru achiziționarea a 50 ha teren urmând ca, ulterior, să-i mai dea bani pentru alte 50 ha.
Potrivit contractului inculpatul A.I. urma să identifice terenurile agricole pe raza loc. Roșiești, să verifice dacă acele terenuri nu erau indisponibilizate sau grevate de sarcini, scoase din circuitul civil.
În vederea achiziționării terenurile identificate și convenite de comun acord să fie cumpărate mandantul urma să acorde mandatarului avansuri bănești ce urmau a fi justificate de către mandatar prin documente justificative. în schimbul încheierii actelor juridice menționate, mandantul urma să achite mandatarului un comision stabilit între părți pentru fiecare tranzacție finalizată.
R.S. s-a întors în Danemarca, iar inculpatul A.I. a început să caute terenuri pentru a le cumpăra. A pus un anunț la Primărie prin care își exprima intenția de a cumpăra 500 teren agricol pe raza comunei Roșiești.
Ca urmare a acestui anunț a fost contactat de mai mulți proprietari care i-au făcut procuri pentru a vinde în numele lor terenurile către S.C. B.E.S.T.I.D. SRL București. A reușit să achiziționeze cu acte autentice su.prafața de 23,63 ha teren.
La sfârșitul lunii octombrie a fost sunat de inculpatul A.I. care i-a spus că a întocmit formalitățile pentru 50 ha teren. Partea vătămată R.S. i-a cerut acte doveditoare, iar inculpatul i-a trimis prin fax procurile date de proprietari. Partea vătămată a constatat că su.prafața de teren nu este de 50 ha și i-a solicitat să-i trimită toate procurile, moment în care inculpatul A.I. i-a spus că i s-a stricat faxul.
Fiind convins.că inculpatul a cumpărat 50 ha teren, partea vătămată i-a mai trimis, în data de 10 noiembrie 2006, încă 32.000 euro, pentru achiziționarea a încă 50 ha teren și a plătit, totodată, și comisionul către Ș.I., conform înțelegerilor dintre părți.
R.S. a reziliat contractul cu firma condusă de Ș.I. prin adresa din comunicată către SC „S." SRL Focșani la 7 decembrie 2006. în luna decembrie 2006, partea vătămată a venit în România să semneze actele autentice pentru cele 100 ha teren despre care știa că sunt cumpărate.
Partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul și a constatat că acesta are acte autentice doar pentru su.prafața de 23,63 ha teren. L-a întrebat unde sunt actele pentru restul suprafeței, moment în care inculpatul i-a prezentat copii de pe mai multe titluri de proprietate, xerocopiate doar pe față, unde este trecută su.prafața totală a terenurilor, pe verso fiind locația exactă a parcelelor, care nu coincidea în totalitate cu cea stabilită conform înțelegerii copiile titlurilor de proprietate, afirmând că actele sunt la notar la Bârlad, iar în două săptămâni pot fi semnate actele autentice.
Partea vătămată a adunat su.prafețele de teren de pe titlurile de proprietate prezentate de inculpat și a constatat că sunt în total 90 ha. A spus că e bine așa și au mers la notar, unde partea vătămată a semnat actele pentru su.prafața de 23,63 ha teren.
Tot atunci, inculpatul A.I. a întrebat partea vătămată dacă nu dorește să cumpere teren într-o zonă alăturată celei convenite inițial. Au mers împreună și au văzut terenul, iar partea vătămată R.S. a fost de acord să cumpere.
Au încheiat contractul din 8 decembrie 2006, prin care A.I. se obliga să cumpere părții vătămate teren agricol pe raza com. Roșiești (200 ha), în pct. „I. 2" și „I. 3", stabilind un preț de 600 euro/ha. Pentru achiziționarea acestor terenuri, partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 7.000 euro (din care 5.800 euro în bani și 1.200 euro reprezintă contravaloarea unui calculator pe care partea vătămată l-a cumpărat din Danemarca), după care s-a reîntors în Danemarca.
Du.pă ceva timp, tot în cursul lunii decembrie 2006, inculpatul A.I. l-a sunat pe R.S. și i-a spus că există posibilitatea de a cumpăra mai mult teren odată întrucât știe niște profesori care stau în București și care vin în luna ianuarie 2007 acasă la Roșiești, care au titlu comun de proprietate, doresc să vândă, fiind un moment prielnic pentru a cumpăra. Partea vătămată a crezut cele spuse de inculpat și i-a trimis 20.000 euro printr-un nepot de-al său ce studiază în București, numitul K.K., în data de 20 decembrie 2006.
La sfârșitul lunii ianuarie 2007, partea vătămată l-a sunat pe inculpat pentru a-l întreba care este situația cu terenurile, întrucât avea câteva zile libere și dorea să vină în România. Inculpatul nu a răspuns la telefon, iar partea vătămată a început să se îngrijoreze. Atunci a primit un e-mail de la fiul inculpatului în care era anunțat că tatăl său cheltuise banii pe care i-a trimis partea vătămată și că, dacă vrea să mai cumpere un teren, să mai trimită bani.
În vederea recu.perării prejudiciului, partea vătămată i-a solicitat să facă un angajament de plată la notariat, autentificat din 30 ianuarie 2007, angajament de plată care a fost pus în executare, însă prejudiciul nu a fost recuperat.
Înalta Curte apreciază că din cele reținute ca situație de fapt de către.Curtea de Apel, rezultă fără tăgadă că inculpatul A.I. a indus în eroare partea civilă prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, inducerea în eroare fiind exercitată continuu de către inculpat începând cu data de 6 noiembrie 2006 și până la 30 ianuarie 2007. Aceste împrejurări sunt mai mult decât evidente și corect reținute în decizia primei instanțe-de control judiciar, astfel: primirea de către inculpat a sumei de 32.000 euro pentru achiziționarea a 50 ha teren; achiziționarea unei su.prafețe de 23,63 ha teren, dar comunicarea către partea civilă a încheierii actelor pentru su.prafața de 50 ha teren, „defectarea faxului" la momentul transmiterii „actelor doveditoare" pentru achiziția celor 50 ha teren urmată de comunicarea existenței posibilităților pentru achiziționarea a încă 50 ha teren, pentru care inculpatul mai primește 32.000 euro; prezentarea de înscrisuri cu aparență de realitate (copii parțiale ale unor titlurilor de proprietate); prezentarea unor su.prafețe de teren agricol ce puteau fi cumpărate de partea civilă și primirea sumei de 7.000 euro, pentru ca în final să fie prezentată iminentă posibilit. a)te de achiziționare a unei importante suprafețe de teren pentru care mai primește 20.000 euro.
În fața acestor aspecte faptice evidente, este lipsită de sens analiza Curții de Apel cu referire la obligațiile ce incumbă părților prin încheierea unui contract civil de mandat, deoarece amăgirea părții civile s-a realizat prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase apte să realizeze inducerea în eroare ale părții civile, toate acestea fiind efectuate pentru obținerea unor foloase materiale injuste, cu consecința prejudicierii părții civile, așa încât faptele inculpatul A.I. constituie infracțiunea de înșelăciune.
Sub aspectul laturii civile, întrucât vinovăția inculpatului este dovedită, se constată că prejudiciul cauzat de inculpatul A.I. prin infracțiunea de înșelăciune este de 59.000 euro, cum în mod corect a reținut instanța de fond, ale cărei dispoziții rămân menținute ca urmare a desființări deciziei recurate, în sensul obligării inculpatul A.I. să-i achite părții civile S.C. B.S.T.D.I. SRL București suma de 59.000 euro cu titlu de despăgubiri civile, cuantum ce este inclus în suma înscrisă în angajamentul de plată dat de inculpat și autentificat sub nr. 204 din 30 ianuarie 2007 și care constituie titlu executoriu.
Recursul părții civile va fi respins deoarece tinde a reforma starea de fapt reținută de către instanța de control judiciar, chiar dacă recursul a fost formulat numai sub aspectul laturii penale.
Înalta Curte are în vedere pentru reținerea vinovăției inculpatului Alexandra Ion, în contextul refuzului acestuia de a da declarație în fața instanței de recurs, ansamblul înscrisurilor aflate la dosar (angajament de plată, autentificat din 30 ianuarie 2007, copie - filla 29 dos. fond; corespondența e-mail, copie - filele 97-101 dos. fond; titluri de proprietate, certificate de atestare fiscală, adeverințe, certificate de naștere, buletine de identitate, certificate de moștenitor, documentație cadastrală, contracte de vânzare-cumpărare, notificări, toate în copie - filele 90-153; contract prestări servicii, cu anexe și chitanțe, toate în copie - filile 9-19 dos.u.p., titluri de proprietate, procuri de vânzare, toate în copie - filele 35-75 dos. u.p.; anunț - filla. 87 dos.u.p.; chitanțe și facturi, toate în copie - filele 98-120 dos. u.p.; contracte de vânzare-cumpărare, toate în copie - filele 123-142 dos. u.p.; contract vânzare-cumpărare, titluri de proprietate, chitanțe, toate în copie - filele 163-178, 180 dos. u.p., înscrisuri constituite în dosar denumit documente de la Ș.I., Focșani, toate în copie - fiele 188-284, dos. u.p.) dar și rezultatul obținut de inculpat du.pă data de 6 noiembrie 2006 în considerarea obligațiilor contractuale, comparativ cu sumele de bani primite în această perioada, respectiv 59.000 euro. Înalta Curte reține pasivitatea inculpatului în exercitarea obligațiilor contractuale, în paralel cu crearea unui iluzii părții civile în sensul eforturilor sale depuse pentru identificarea de terenuri în scopul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, amăgiri ce au determinat partea civilă să remită sumele de bani.
Sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, odată cu admiterea recursului Ministerului Public, în raport de starea de fapt reținută de către Curtea de Apel se va face și aplicarea art. 5 C. pen.
Așadar, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Recursul Ministerului Public și al părții civile s-a judecat la data de 12 martie 2014. In speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 24 martie 2013 și până la data soluționării recursului, a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu privire la normele care guvernează înșelăciunea, a fost abrogat Codul penal anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen.
În aceste condiții, în examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de intimatul inculpat A.I., Înalta Curte urmează să analizeze:
Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat (în examinarea acestui criteriu, se va verifica dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică);
Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului (în examinarea acestui criteriu va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei).
Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat.
Art. 215 C. pen. anterior - înșelăciunea
(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
(3) Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, du.pă distincțiile acolo arătate.
(5) Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 244 C. pen. - înșelăciunea
(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
În ceea ce îl privește pe inculpatul A.I., acuzația acestuia a constat în aceea că începând cu data de 6 noiembrie 2006 a indus în eroare partea civilă și a menținut-o în această stare pentru executarea în continuare a contractului până în data de 30 ianuarie 2007, cauzându-i un prejudiciu de 59.000 euro, scopul fiind obținerea pentru sine a unui interes material.
Legea nouă, care prevede o pedeapsă ale cărei limite sunt mai mici și care nu mai incriminează distinct forma de înșelăciune în convenții, este mai favorabilă.
Este de subliniat faptul că abrogarea unora din textele de lege care au stat la bază acuzațiilor formulate în cauză (alin. (3) al art. 215 alin. (3) C. pen. anterior) nu este echivalentă cu dezmcriminarea faptelor, întrucât dezincriminarea operează în rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiție care dădea faptei în legea veche un caracter calificat, de înșelăciune în convenții, însă cu trimitere expresă la forma de bază (alin. (1) al art. 215 alin. (3) C. pen. anterior), care este și în prezent incriminată (art. 244 alin. (1) C. pen.). Ca urmare se va reține varianta tip a infracțiunii de înșelăciune.
Caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.
Legea nouă, care nu mai incriminează înșelăciunea în convenții prevede limite de pedeapsă cu închisoarea, respectiv de la 6 luni la 3 ani închisoare.
Legea veche, mai aspră, prevedea, pe lângă caracterul calificat, și creșterea limitelor de pedeapsă între 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, atunci când fapta avea consecințe deosebit de grave, cum este cazul de față.
Sub vechea rncriminare, mai aspră, prima instanța a aplicat o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, la individualizarea căreia a avut în vedere, printre altele, conduita bună avută înainte de săvârșirea faptei și a reținut în favoarea inculpatului circumstanța judiciară atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., situație față de care pedeapsa aplicată s-a situat sub minimul special prev. de lege pentru fapta comisă.
Această circumstanță judiciară atenuantă nu mai poate fi reținută sub actuala reglementare, întrucât nu mai este prevăzută de lege, dar chiar și așa legea nouă este mai favorabilă, deoarece prevede un minim special mai mic decât minimul la care se putea ajunge ca urmare a reținerii circumstanțelor judiciare atenuante de sub vechea reglementare.
Cu privire la reținerea formei de săvârșire a faptei în forma continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. .anterior, se observă că legea nouă este mai favorabilă, deoarece există o identitate a subiectului pasiv împotriva căreia s-au exercitat actele materiale de înșelăciune ale inculpatului, iar conform art. 35 alin. (1) C. pen. tratamentul sancționator ce ar fi putut fi aplicat potrivit legii anterioare {art. 41 alin. (2), art. 42, art. 34 C. pen. anterior - spor facultativ de până la 5 ani) este mai aspru decât cel al legii penale în vigoare (art. 35 alin. (1), art. 36 C. pen. - majorare facultativă cu cel mult 3 ani).
Dată fiind împrejurarea că la individualizarea pedepsei, instanța de fond s-a orientat sub minimul special prevăzut de lege, Înalta Curte, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile, va proceda la individualizarea pedepsei către minimul special prevăzut de legea stabilită ca fiind mai favorabilă, deoarece individualizarea pedepsei nu mai poate fi reapreciată de către instanța de recurs, care are obligația de a efectua o transpunere proporțională a pedepsei stabilite pe legea anterioară în intervalul de pedeapsă prevăzut de legea nouă, mai favorabilă.
De asemenea, nici cu privire la modalitatea de executare nu poate interveni o reevaluare din perspectiva unei noi individualizări în recurs, astfel încât modalit. a)tea de executare cu privare de libertate este intrată în puterea lucrului judecat și nu poate face obiectul unei reevaluări cu reținerea incidenței textelor referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei în cele două variante, respectiv nu pot fi incidente art. 81 sau art. 861 C. pen. anterior.
Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Cum legea nouă este mai favorabilă, se observă că potrivit art. 244 alin. (1) C. pen., fapta de înșelăciune nu prevede aplicarea de pedepse complementare și ca urmare pedepsele accesorii sunt excluse de la aplicare.
Așadar, legea nouă este mai favorabilă și va retroactiva, urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. anterior m infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., texte de lege în baza cărora va dispune condamnarea inculpatului A.I..
În consecință, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 48 din 28 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul A.I.
Va casa în totalitate decizia atacată și în parte sentința penală nr. 157 din 14 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Vaslui, numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. anterior, în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, vor rămâne în sarcina statului, iar suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.I., până la prezentarea apărătorului ales se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGH
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Deciziei penale nr. 48 din 28 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul A.I.
Casează în totalitate decizia atacată și în parte sentința penală nr. 157 din 14 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Vaslui, numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. anterior în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În baza art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpatul A.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL - prin reprez. R.S. împotriva Deciziei penale nr. 48 din 28 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul A.I.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, rămân în sarcina statului, iar suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.I., până la prezentarea apărătorului ales se va su.porta din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2014.