Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 881 din 1 octombrie 2001, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul B.G., privind sentința penală nr. 318/2001 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, și a obligat revizuientul la 300.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 150.000 lei onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.
Analizând actele dosarului, tribunalul a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr. 318/2001, inculpatul B.G. a fost condamnat pentru săvârșirea a trei fapte de tâlhărie după cum urmează:
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., a fost condamnat la 10 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., a fost condamnat la 10 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., a fost condamnat la 9 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 33 și art. 34 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să execute 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscată suma de 18.500.000 lei.
A dedus prevenția de la 14 februarie 2000 la zi.
Prin decizia penală nr. 610/2001, Curtea de Apel București a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a făcut aplicarea art. 67 și a confiscat suma de 26.500.000 lei.
Prin decizia penală nr. 1346 din 13 martie 2002, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul inculpatului.
Tribunalul a constatat că cererea de revizuire formulată de condamnat este nefondată.
Simpla susținere a condamnatului că martorii audiați în cauză au făcut afirmații mincinoase nu poate constitui motiv de revizuire a sentinței de condamnare, atâta vreme cât nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească de condamnare a acestora pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, conform art. 395 alin. (1) C. proc. pen.
Apărarea condamnatului că la data când se reține că s-a săvârșit fapta, el și fratele său B.M., se aflau în alt loc a fost cenzurată de instanța de fond care a înlăturat-o pentru că nu s-a confirmat, nefiind o împrejurare necunoscută de acesta.
Nici susținerea condamnatului, că la efectuarea recunoașterii din grup nu s-au respectat dispozițiile procedurale, nu constituie motiv de revizuire conform art. 394 C. proc. pen.
În cererea de revizuire condamnatul a propus audierea altor martori noi, dar fără să indice acele fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța de soluționare a cauzei și care ar putea dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, conform art. 394 lit. a) și art. 2 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul B.G., criticând-o sub aspectul respingerii greșite a cererii de revizuire.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.G. împotriva sentinței penale nr. 881 din 1 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.
Nemulțumit și de această hotărâre în termenul legal, a declarat recurs condamnatul, cerând a fi reverificate actele dosarului și pe fond să i se admită cererea de revizuire, el socotindu-se nevinovat.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele dosarul, Curtea reține că în cauză nu se regăsește nici unul din cele 5 cazuri expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., ce reglementează instituția Revizuirii.
Corect și legal s-a mai apreciat că, mărturia mincinoasă, ca simplă afirmație din partea condamnatului asupra unui martor, nu poate determina, admiterea cererii de revizuire.
Potrivit art. 394 lit. b) C. proc. pen., ”mărturia mincinoasă a unui martor, expert sau interpret”, poate constitui un caz de revizuire, numai atunci când această infracțiune e constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Cum în cauză, nu se dovedesc a fi îndeplinite aceste cerințe ale textului sus-menționat, hotărârea atacată va fi menținută ca temeinică și legală, iar recursul condamnatului respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat B.G. împotriva deciziei penale nr. 751/ A din 18 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2003.