Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 170 din 2 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău s-a dispus:
Respingerea cererii de schimbarea a încadrării juridice ca nefondată.
A fost condamnat inculpatul C.V., aflat în Penitenciarul Bacău, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), e), i) - art. 176 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (2) din C. pen.
În temeiul art. 88 din C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestul preventiv începând cu data de 25 octombrie 2012 la zi.
Conform art. 86, art. 86 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău, pe durata termenului de încercare de 7 ani.
Conform art. 71 alin. (5) din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 7 ani.
Conform art. 86 alin. (1) din C. pen., inculpatul C.V. a avut următoarele obligaţii:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă. Toate aceste date s-au comunicat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 alin. (2) şi art. 83 din C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni ori al neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite de lege şi de instanţă.
Conform art. 350 alin. (1), (3) lit. b) C. proc. pen., s-a revocat măsura arestării preventive luată faţă de inc. C.V. şi a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia.
S-a constatat că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul să plătească suma de 317,6 lei către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Bacău reprezentând cheltuieli de transport şi asistenţă medicală pentru părţile vătămate G.A., A.M., P.A.V. şi M.R.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău şi consemnate în procesul-verbal încheiat la 11 decembrie 2012 (Dosar Tribunalul Bacău nr. 7600/110/2012).
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei către stat reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a avut în vedere următoarele:
În ziua de 25 octombrie 2012, premeditând evenimentul, inculpatul a aşteptat dincolo de podul de peste canalul de fugă al microhidrocentralei de pe râul Bistriţa, pe DJ Buhuşi Blăgeşti, pătrunderea pe pod a microbuzului de persoane în care se aflau elevi şi în jurul orelor 14.15 - 14.30 s-a pus în mişcare, dirijându-şi cu intenţie autoturismul de teren marca O. în cadrul unei coliziuni frontale cu intenţia de a-l ucide pe conducătorul auto al microbuzului, împrejurare în care a pus în primejdie viaţa a 11 persoane.
Inculpatul C.V. era angajat al SC A. SRL Buhuşi în calitate de conducător auto.
Modul defectuos în care-şi îndeplinea atribuţiile de serviciu inculpatul nu era apreciat de şefii de coloană F.M. şi de administratorul societăţii C.M. (unchiul său). În ziua anterioară săvârşirii infracţiunii acesta din urmă l-a apostrofat şi i-a dat un ultimatum împrejurare care l-a făcut pe inculpat să se supere şi să-şi încheie activitatea înainte de terminarea programului de lucru şi efectuarea ultimelor două curse din ziua de 24 octombrie 2013.
În acest context inculpatul a luat hotărârea să se răzbune pe şeful de coloană F.M.
Inculpatul a iniţiat un plan infracţional pentru a-l speria şi vătăma pe martorul F.M. şi pe cei care se aflau în microbuzul condus de acesta prin producerea unui accident rutier grav, urmând ca acesta să pară cel vinovat. Conform acestui plan inculpatul urma să-şi dirijeze autoturismul de teren O. în microbuzul condus de martor şi în care se aflau şi călători, în momentul în care se deplasa pe podul situat pe canalul de fugă al râului Bistriţa, spre cm. Blăgeşti. Pe acest pod autoturismele care circula pe direcţia Blăgeşti - Buhuşi aveau prioritate însă în realitatea, se circula pe ambele sensuri în acelaşi timp, existând spaţiu suficient. Inculpatul intenţiona să invoce faptul că martorul nu i-a acordat prioritate.
Punând în aplicare planul, în ziua de 2 - 5 octombrie 2012, când era liber, s-a deplasat în zona de unde plecau microbuzele societăţii A., aflând astfel că pentru destinaţia Valea lui Ion - Ţârdeni se va trimite separat un microbuz pe care urma să-l conducă martorul F.M., acesta efectuând de obicei cursele suplimentare.
Întâmplarea a făcut ca această cursă suplimentară să fie făcută până la urmă de partea vătămată D.I. ce sosise dintr-o altă cursă (din localitatea Şipote) şi făcuse schimb cu martorul F.M.
După ce toţii cei 12 elevi s-au urcat în microbuz, acesta condus de partea vătămată D.I. s-a îndreptat spre localitatea Valea lui Ion. În momentul în care s-a apropiat de podul peste canalul de fugă inculpatul a pus în mişcare autoturismul O., dar nu a intrat pe pod decât după ce acest lucru a fost făcut de microbuz (partea vătămată D.I. a precizat că autoturismul O. a intrat pe pod după ce el parcursese aprox. un sfert din lungimea podului, aspect confirmat şi de părţile vătămate aflate în microbuz). Inculpatul a accelerat puternic şi şi-a dirijat autoturismul direct spre microbuz, partea vătămată D.I., observând din timp acest lucru a strigat la călători să se ţină bine şi a virat stânga, ducând microbuzul aproape de marginea podului.
Inculpatul a observat când cele două autoturisme s-au apropiat că microbuzul era condus de partea vătămată D.I. şi nu de martorul F.M. şi a frânat, dar fără a reuşi să evite impactul.
Cu toate că numeroşi călători aflaţi în microbuz fuseseră răniţi şi sângerau în special în zona facială, fiind şi în stare, de şoc, inculpatul nu a încercat să le acorde primul ajutor sau să anunţe Serviciul de ambulanţă ci a acuzat conducătorul auto că nu i-a acordat prioritate şi a efectuat fotografii ale autoturismelor implicate în accident.
Cinci dintre călători (elevi care se întorceau de la cursuri) au suferit leziuni şi au fost transportaţi cu ambulanţa la Spitalul orăşenesc Buhuşi pentru acordarea de îngrijiri medicale fără a necesita internare.
Împotriva sentinţei au declarat apel în termenul legal apelanţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul C.V.
Prin motivele de apel, apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a invocat netemeinicia sentinţei apelate motivele de apel fiind expuse pe larg în preambulul prezentei decizii.
Inculpatul C.V. a solicitat într-o prima teza achitarea, întrucât a lipsit intenţia de a omorî, inculpatul vrând să facă o glumă şi nu a mai putut să redreseze maşina, a încercat să redreseze maşina dar nu a mai reuşit. A solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală din culpă fiind un simplu accident de maşină.
În subsidiar a solicitat a se reduce pedeapsa şi a se dispune suspendarea condiţionată în temeiul art. 81 C. pen.
Curtea de Apel Bacău a reţinut că inculpatul C.V. a premeditat lovirea maşinii în care se afla partea vătămată D.I., acest fapt rezultând din declaraţia martorilor audiaţi în cauză, locul ales de inculpat pentru a lovi microbuzul condus de partea vătămată şi anume pe un pod unde conducătorul auto nu avea nicio modalitate de evitare cu riscul de a plonja de pod, cât şi din atitudinea ulterioară a inculpatului, care i-a reproşat părţii vătămate că nu i-a acordat prioritate şi a început să fotografieze maşinile cu un aparat foto adus în prealabil.
Instanţa a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţie directă casase răzbune pe colegul său de muncă, prevăzând, totodată consecinţele inculpatului dintre cele 2 autovehicule astfel că soluţionarea privind achitarea apare ca fiind nefondată.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată cât şi modalitatea de executare a ei, instanţa de apel a apreciat că nu se impune diminuarea ei. Inculpatul a avut o atitudine oscilantă, dând declaraţii contradictorii, nu a cooperat ci organele judiciare şi nu a recunoscut, comiterea faptei, aspect pe care apreciindu-le Curtea de Apel Bacău, a. considerat că numai printr-o executare efectivă a pedepsei inculpatul poate să înţeleagă pe deplin gravitatea şi consecinţele faptei săvârşite.
Prin Decizia penală nr. 167 din 15 octombrie 2013 Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, a casat hotărârea atacată şi, pe fond, a majorat pedeapsa prevăzută aplicată inculpatului de la 4 ani închisoare la 6 ani închisoare.
S-au înlăturat dispoziţiile art. 861, 862, 863 şi art. 71 alin. (1), (5) C. pen.
Apelul inculpatului a fost respins ca fiind nefondat cu obligarea acestuia la plata, cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva Deciziei penale nr. 167 din data de 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie a formulat recurs inculpatul C.V.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, ce se vor cenzura prin prisma dispoziţiilor art. 385 din C. proc. pen. anterior; dar şi din oficiu, conform alin. (3) al aceluiaşi articol invocat anterior, Înalta Curte apreciază că este nefondat.
Preparator, Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi, instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, situaţie incidentă în prezenta speţă.
Se constată faptul că recursul vizează o decizie ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, astfel încât sunt avute în vedere cazurile de casare limitativ prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. anterior, modificate prin această lege.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Inculpatul C.V., invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate prin hotărârea instanţei de apel şi modificarea modalităţii de executare a pedepsei.
În ceea ce priveşte critica vizând greşita apreciere asupra cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată, prin invocarea cazului de casare prev. de art. 385 pct. 14 din C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că individualizarea pedepsei s-a realizat de către instanţa de fond pe baza criteriilor menţionate în art. 72 C. pen. anterior
Criticile inculpatului privind individualizarea pedepsei sau stabilirea unei alte modalităţi de executare a pedepsei, nu mai pot fi cenzurate de către instanţa de recurs, întrucât nu vizează legalitatea hotărârii ci temeinicia acesteia.
De altfel, modificarea cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior arată că voinţa legiuitorului a fost aceea ca, în conformitate cu art. 3859 C. proc. pen. anterior examinarea în recurs să se limiteze doar la chestiunile de legalitate şi nu de temeinicie.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază că beneficiul legii mai blânde poate fi invocat şi, implicit, analizat, din oficiu, în orice stare a procesului, inclusiv, direct, şi în faţa instanţei de recurs, fiind vorba de un motiv de ordine publică. Situaţia particulară a speţei constând în intervenirea unei legi penale mai favorabile inculpatului în cursul soluţionării căii de atac a recursului, nu poate conduce la o altă concluzie decât cea prevăzută expres în art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României. În consecinţă, în caz de situaţie tranzitorie, legal şi constituţional, raportul juridic de drept penal va fi soluţionat în raport de legea penală mai favorabilă, care va fi stabilită în funcţie de instituţiile penale incidente.
În ceea ce priveşte circumstanţele atenuante, Înalta Curte constată că doctrina şi jurisprudenţa în materie, este foarte clară în sensul că acestea nu sunt instituţii susceptibile de a funcţiona autonom, iar aplicarea legii mai favorabile nu se face în doi paşi, ci pe baza aprecierii globale. Pe cale de consecinţă, nu este posibilă aplicarea separată a dispoziţiilor legale din legile succesive privind încadrarea juridică a faptei şi a circumstanţelor atenuante.
Din această perspectivă, instanţa constată că inculpatul C.V. a fost trimis în judecată şi condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174, 175 lit. a), e), i), art. 176 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) din C. pen. anterior, limitele pedepsei fiind cuprinse între 3 ani şi 4 luni închisoare şi 8 ani şi 4 luni închisoare.
Înalta Curte constată că circumstanţele prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, nu mai au corespondent în art. 75 C. pen., astfel încât instanţa de recurs nu le mai poate reţine în sarcina inculpatului, în situaţia în care ar aprecia că legea penală nouă e mai favorabilă acestuia.
În aceste condiţii aplicarea legii penale noi ar presupune limite ale pedepsei de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 10 ani şi 6 luni închisoare, astfel încât se constată că această dispoziţie nu este favorabilă inculpatului, acesta fiind condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, (sub limita de 7 ani şi 6 luni).
Având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva Deciziei penale nr. 167 din data de 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Va deduce din durata pedepsei perioada reţinerii şi arestării preventive de la 25 octombrie 2012 la 24 mai 2013.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva Deciziei penale nr. 167 din data de 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din durata pedepsei perioada reţinerii şi arestării preventive de la 25 octombrie 2012 la 24 mai 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2014.
Procesat de GGC - CL