Jurisprudence - details - High Court of Cassation and Justice

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 99 din 16 mai 2012, Tribunalul Bihor, au fost condamnaţi inculpaţii:

- N.T.C., la pedepsele de:

- 3 ani 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 9/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. condamnă;

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) art. 34 şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani 6 luni închisoare, în regim de detenţie, interzicerea drepturilor prev. de art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 86⁴ C. pen. cu referire la art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării executări pedepsei sub supraveghere în ce priveşte pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 214/P din 16 iulie 2007 a Tribunalului Bihor modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3795 din 20 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pedeapsă pe care inculpatul urmează să o execute alături de pedeapsa aplicată în cauză, prin privare de libertate.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 21 septembrie 2004 până la 24 august 2005 precum şi perioada reţinerii de 24 de ore din 14 noiembrie 2011 şi a arestului preventiv începând cu data de 15 noiembrie 2011 până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului, măsură dispusă prin Încheierea nr. 42 /2011 a Tribunalului Bihor.

S.I.M., la pedepsele de:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 42 C. pen.;

- 2 ani 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani 6 luni închisoare, în regim de detenţie; interzicerea drepturilor prev. de art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reţinerii de 24 de ore din 14 noiembrie 2011 şi arestul preventiv începând cu data de 15 noiembrie 2011 lăzi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului măsură dispusă prin Încheierea nr. 42/2011 a Tribunalului Bihor.

- N.F.C., la pedepsele de:

- 3 ani 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. i-au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care adaugă un spor de 4 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani 4 luni închisoare, în regim de detenţie, interzicerea drepturilor prev. de art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 86⁴ C. pen. cu referire la art. 83 C. pen. a fost revocat beneficiul suspendării executări pedepsei sub supraveghere în ce priveşte pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 214/P din 16 iulie 2007 a Tribunalului Bihor, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3795 din 20 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pedeapsă pe care inculpata urmează să o execute alături de pedeapsa aplicată în cauză, prin privare de libertate.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 9 septembrie 2004 până la 24 august 2005 precum şi perioada reţinerii de 24 de ore din 14 noiembrie 2011 şi a arestului preventiv începând cu data de 15 noiembrie 2011 până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatei, măsură dispusă prin Încheierea nr. 42/2011 a Tribunalului Bihor.

I.A., la pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani 6 luni stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reţinerii de 24 de ore din 14 noiembrie 2011 şi a arestului preventiv de la data de 15 noiembrie 2011 până la 24 ianuarie 2012.

C.F.I., la pedepsele de:

- 2 ani 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.;

- 2 ani 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.;

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei C.F.I. din infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani 10 luni ani închisoare la care adaugă un spor de 2 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, interzicerea drepturilor prev. de art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 86¹ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare conform programului stabilit de acesta;

b) să anunţe în prealabil oriile schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. cu referire la art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reţinerii de 24 de ore din 14 noiembrie 2011 în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul N.T.C. a autoturismului marca OA culoare albă cu nr. de înmatriculare XX, serie saşiu WOLOTGF ......, an de fabricaţie 2001, serie motor ....., capacitate cilindrică 1686, proprietatea acestuia.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. şi menţinută măsura asigurătorie a sechestrului instituită asupra autoturismului mai sus menţionat, măsură dispusă prin Ordonanţa din 17 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Oradea şi Procesul-verbal de sechestru din 17 noiembrie 2011 emise în Dosarul nr. 66/D/P/2011.

Urmare a acestei cereri s-a efectuat un rezumat succint al actului de sesizare, după care instanţa a procedat la audierea inculpatei, prilej cu care a recunoscut că a înlesnit practicarea prostituţiei de către numitele F.C. şi A.I.D. prin racolare de clienţi, cazare, respectiv prin tragere de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către acestea. Inculpata a declarat că după ce le suna pe F.C. şi A.I. şi le spunea acestora că anumiţi clienţi le solicită pentru a întreţine cu ele raporturi sexuale, ea convenea cu acestea ca din suma de bani pe care o plăteşte clientul să-i dea şi ei sume cuprinse între 30 şi 50 de RON. Atât F.C. cât şi A.I. adunau aceşti bani şi când se adunau sume mai mari respectiv 300 sau 400 RON îi aduceau banii. Inculpata apreciază că a încasat maxim 500 - 600 RON.

Audiat fiind la termenul de judecată din 23 ianuarie 2012, inculpatul N.T.C. nu a recunoscut decât o mică parte a activităţii infracţionale reţinută în actul de sesizare.

La termenul de judecată din data de 13 februarie 2012, inculpatul a solicitat să fie reaudiat cu menţiunea că doreşte să uzeze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. Instanţa a respins cererea de aplicare a procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei în condiţiile în care termenul prevăzut de lege fusese depăşit.

Inculpatul a învederat faptul că nu a înţeles ce presupune această procedură, prima instanţă apreciind că această apărare nu poate fi primită, câtă vreme la termenul din 23 ianuarie 2012, coinculpata I.A. a înţeles că poate să uzeze de această procedură, instanţa luându-i declaraţie în acest sens, după care a fost audiată cu privire la faptă.

În condiţiile în care ceilalţi inculpaţi inclusiv N.T. au declarat că nu doresc să uzeze de noile dispoziţii legale, ulterior, instanţa de fond a procedat la citirea actului de sesizare şi la audierea inculpaţilor: care au solicitat judecarea lor în procedura de drept comun.

Cu ocazia, audierii din 13 februarie 2012, inculpatul N.T.C., a recunoscut că a abordat-o pe F.C., a aflat că are vârsta de 13 ani, susţinând că nu ştie însă dacă S.I.M. a întreţinut relaţii sexuale cu această tânără respectiv dacă îi cunoştea vârsta. A doua zi a prezentat-o pe F.C. inculpatei N.F.C., dar când i-a comunicat vârsta fetei, inculpata a afirmat că nu vrea să se complice, dată fiind starea sa de minoritate. F.C. şi N.C.T. au practicat prostituţia pentru inculpat jumătate din câştig revenindu-l lui şi cu toate că la un moment dat o ducea pe victima minoră şi la locaţia situată vizavi de Profi, F.C. s-a prostituat tot pentru el, niciodată pentru N.F.C. Cu privire la numitele B.A., M.E.M. şi M.L.T., inculpatul declară că nu le cunoaşte după nume dar susţine că a încercat să convingă mai multe tinere să se prostitueze pentru el. Cât priveşte activitatea desfăşurată în Timişoara, inculpatul susţine că atât N.C.T.R. cât şi M.I. au practicat prostituţia în folosul său, jumătate din câştig revenindu-i acestuia. În ceea ce o priveşte pe I.L., inculpatul recunoaşte că a întreţinut cu ea relaţii sexuale, după care a părăsit camera context în care nu ştie dacă inculpatul S.I.M. ar fi întreţinut la rândul său relaţii sexuale cu tânăra, respectivă întrebat fiind cu privire la vârsta minorei I.L., inculpatul N.T.C. susţine că a aflat că are 14 ani doar după consumarea actului sexual. Inculpatul recunoaşte comiterea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 refuzând însă să dea declaraţii cu privire la activitatea celorlalţi inculpaţi din cauză. În ce priveşte situaţia gemenelor D.S. şi D.A., a contactat-o telefonic pe prima, convingând-o să vină din Satu Mare în Oradea pentru a practica prostituţia, cunoscând că este minoră. La Satu Mare s-a deplasat cu numitul C. (maşina aparţinându-i acestuia) însoţit fiind şi de coinculpatul S.I.M. D.S. a practicat prostituţia în locaţia din Cantemir împreună cu T.M. iar ulterior minora şi-a sunat sora geamănă şi pe inculpata C.F. convingându-le să vină şi ele la Oradea. Aceste două tinere au practicat la rândul lor prostituţia în folosul său, împărţind câştigul pe jumătate. Sintetizând reţinem că inculpatul recunoaşte toate infracţiunile care i se reţin în actul de sesizare, inclusiv faptul că a întreţinut relaţii sexuale cu I.L. aflându-i însă vârsta după consumarea actului sexual.

Fiind audiat la termenul de judecată din 23 ianuarie 2012 inculpatul S.I.M. nu a recunoscut niciuna din infracţiunile de care este acuzat. Nu contestă faptul că bănuia care este ocupaţia inculpatului N.T.C., văzând atâtea fete în jurul lui, însă niciodată nu a avut vreo implicare în activitatea sa infracţională, nu l-a ajutat niciodată în vreun fel. Nu a întreţinut relaţii sexuale cu F.C., a văzut-o o singură dată în condiţiile descrise de N.T.C. în prima declaraţie, pe Calea Aradului din Oradea şi de altfel, nu a cunoscut niciodată vârsta acesteia. În ceea ce o priveşte pe I.L., a văzut-o o singură dată cu ocazia unei întâlniri în faţa magazinului Trei G, întâlnire determinată tocmai de acel mesaj trimis de Ş.L. (sora concubinei sale), mesaj care l-a şocat deoarece nu a avut niciodată legătură cu activităţi infracţionale de genul celei care fac obiectul prezentei cauze. Din cuprinsul acelui mesaj rezulta fără echivoc că tânăra are 14 ani aspect pe care însă nu l-a adus la cunoştinţa inculpatului N.T.C. La acea întâlnire s-a discutat strict pe tema recuperării telefonului L., nu s-au deplasat la vreun apartament, L. plecând acasă deoarece la ora 16:00 sosea mama sa de la serviciu. Inculpatul neagă împrejurarea că ar fi efectuat o deplasare la Satu Mare (prilej cu care ar fi fost adusă în Oradea minora D.S.), recunoaşte în schimb că s-a deplasat la Căpâlna cu autoturismul său, însă alimentarea a făcut-o N.T.C. Inculpatul susţine că a întreţinut relaţii sexuale cu una din fetele care se prostituau pentru N.T., relaţii pentru care evident a plătit (e vorba de H.B.). Susţine că s-a supărat pe aceasta, i-a atras atenţia că afacerile la care se gândeşte nu sunt de nasul ei, i-a spus că nu doreşte nici o implicare într-o astfel de activitate şi de altfel i-a atras atenţia concubinei sale asupra celor aflate despre sora sa. Cu privire la autoturismul X inculpatul declară că a deţinut un astfel de vehicul care figura pe numele mamei sale, l-a vândut imediat după ce i-a fost ridicat permisul de conducere unei persoane din Cluj deoarece nu avea rost ca 8 luni să rămână în faţa blocului.

Prima instanţă a mai reţinut că, după terminarea cercetării judecătoreşti, inculpatul S.I.M. a solicitat să fie reaudiat cu privire la săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, având-o ca parte vătămată pe I.L. Inculpatul şi-a menţinut aceeaşi poziţie procesuală, arătând că nu a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta, însă pe de altă parte, nu contestă prezenţa sa în apartamentul respectiv unde s-au deplasat, deoarece afară era frig, iar lui N.I.C. îi plăcea de partea vătămată. Ajunşi în apartament L. a rămas în bucătărie, el cu L.A. s-au deplasat într-o cameră pentru a se uita la televizor, iar N.T.C. a mers într-o altă încăpere cu L. A dedus că N.T.C. a întreţinut relaţii sexuale cu L. dar nu poate spune cu certitudine acest lucru pentru că nu s-a aflat în camera respectivă. După ce au reveni cei doi din cameră s-au mai purtat doar discuţii despre modalitatea de recuperare a telefonului L. aflat la B.S.

Instanţa de fond a mai reţinut că, inculpata N.F.C., nu a recunoscut, comiterea nici uneia dintre infracţiunile care sunt reţinute în sarcina sa în actul de sesizare al instanţei. Nu s-a asociat cu ceilalţi coinculpaţi în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de minore şi proxenetism. Inculpata, nu a recunoscut că ar fi recrutat sau înlesnit practicarea prostituţiei prin cazare de către victimele majore sau minore, nici faptul, că le-ar fi solicitat jumătate din beneficiul obţinut de către acestea prin practicarea prostituţiei. A cunoscut-o pe F.C. care însă s-a prostituat doar în folosul lui N.T., căruia inculpata personal i-a atras atenţia asupra stării de minoritate a fetei, dându-şi seama de vârsta sa fragedă după fizionomie. Inculpata nu contestat faptul că le-a cunoscut pe gemenele D.S. şi A., a aflat însă vârsta lor abia ulterior după declanşarea cercetărilor. Inculpata a recunoscut că le-a dus pe D.A. şi C.F. în locaţia situată vis a vis de Profi însă nu le-a cerut acestora să practice prostituţia în folosul ei şi nici nu le-a pretins jumătate din sumele câştigate în acest mod. Inculpata a mai susţinut că locuia în Ţileagd, venea foarte rar în Oradea strict pentru a câştiga bani din practicarea prostituţiei, activitate pe care o desfăşura şi în apartamentul din Cantacuzino închiriat de concubinul ei S.M.

Inculpata C.F.I. nu a recunoscut niciuna dintre învinuirile care i se aduc şi nu-şi explică poziţia de recunoaştere pe care a avut-o în cursul urmăririi penale prilej cu care a declarat că avea cunoştinţă despre împrejurarea că D.S. şi A. sunt minore. Inculpata a recunoscut că a venit din Satu Mare în Oradea împreună cu D.A., fiind contactată în acest sens de D.S. care le-a convins că vor câştiga mai bine. în locaţia situată vis a vis de Profi au fost conduse de inculpata N.F.C. D.A. s-a prostituat două zile iar ea personal o săptămână, câştigurile revenindu-le în integralitate. în continuare, inculpata a susţinut că s-a întors la Satu Mare, a continuat să practice prostituţia cu D.S., D.A. şi T.M. într-un apartament închiriat de ea dar nu le-a cerut niciodată acestora jumătate din banii câştigaţi, doar plata anticipată a chiriei şi a cheltuielilor de întreţinere.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut următoarele:

În perioada 2010 - 2011, inculpaţii N.T.C., S.I.M., împreună cu inculpata N.F.C. s-au asociat în vederea comiterii infracţiunilor de proxenetism şi trafic de minori, ulterior la această grupare aderând şi coinculpata C.F.I.

Activitatea infracţională a grupării a vizat şase tinere majore, în persoana numitelor N.C.T.R., H.B.F., M.I.F., Ş.L.J., T.M., C.I.L., respectiv şase tinere minore, numitele F.C., D.A. D.S., L.A.R., I.L.I. şi M.L.T.

Au fost identificate locaţiile în care învinuitele practicau prostituţia, închiriate de către inculpatul N.T.C. şi N.F.C. prin intermediul concubinului său S.M.D. - zis „M.M.", aceste locaţii fiind în Oradea, str. D.C., denumit în continuare locaţia din C.; B-dul D. nr. X, denumit în continuare locaţia de vis-a-vis de Profi; B-dul D. nr. Y, denumit în continuare locaţia de lângă; sediul TVS; str. B., şi str. B. nr. X, denumite în continuare locaţia din B.; str. C., Nr. X, denumit în continuare locaţia din C.; în Satu Mare str. MSS, denumit în continuare locaţia din S.; în Timişoara: str. S., nr. X, judeţul Timiş, denumită în continuare locaţia din Timişoara.

Astfel s-a stabilit că locaţia din C. a fost închiriată prin persoane interpuse de inculpatul N.T.C., unde în perioada 1 septembrie 2010 - 1 septembrie 2011 au fost cazate în vederea practicării prostituţiei cu clienţi racolaţi prin anunţuri publicitare, în mod succesiv sau uneori concomitent numitele H.B.F., N.C.T.R. - zisă „Al", T.M. - zisă „Ad.", Ş.L.J., F.C.R., C.I.L., A.I.D. - zisă „Ar." şi părţile vătămate F.C. - 13 ani, D.A. şi D.S. - 17 ani. în locaţia de vis-a vis de Profi, închiriată prin persoane interpuse de inculpata N.F.C., au practicat prostituţia la diferite intervale de timp părţile vătămate F.C., D.A. şi D.S., numita T.M., precum şi inculpatele N.F.C. şi C.F.I., aceasta din urmă doar o durată de câteva zile la locaţia de lângă sediul.

Pe numele numitei M.I., au practicat prostituţia în perioada august - octombrie 2011 M.I.F., N.C.T.R. şi H.B.F. Locaţia din C. a fost închiriată la data de 25 august 2011 de către concubinul inculpatei N.F.C. împreună cu numita C.I.L. În această locaţie practica prostituţia C.I.L. şi ocazional inculpata N.F.C. În această locaţie inculpatul N.T.C. şi S.I.M. au întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată I.L.I. minoră în vârstă de 14 ani, pe care. au racolat-o prin intermediul numitei Ş.I.L. în vederea practicării prostituţiei, profitând de naivitatea specifică vârstei, promiţându-i că o vor ajuta să-şi recupereze astfel telefonul.

În locaţia din Satu Mare, care a fost închiriată de inculpata C.F.I., în perioada august - noiembrie 2011 au practicat prostituţia părţile vătămate D.A. şi D.S., precum şi T.M., clienţii erau racolaţi de inculpata C.F.I., care a înlesnit practicarea prostituţiei, a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către cele trei tinere, pretinzându-le jumătate din sumele de bani câştigate, iar din jumătatea care rămânea asupra prostituatelor acestea trebuiau să achite chiria şi întreţinerea, inculpata însăşi practicând prostituţia şi păstrând în folos propriu toate sumele de bani câştigate în acest mod şi în plus Jumătatea sumelor pretinse de la cele trei tinere. Anterior inculpata a C.F.I. a practicat prostituţia în Austria.

În locaţia din Timişoara, care a fost închiriată de inculpatul N.T.C., prin persoane interpuse, în cursul lunii noiembrie 2011 au practicat prostituţia învinuitele M.I.F. şi N.C.T.R.

Dintre minorele identificate F.C. în vârstă de 13 ani a fost racolată de inculpaţii N.T.C. şi S.I.M., supusă exploatării sexuale de aceeaşi inculpaţi, precum şi de inculpata N.F.C.

În seara racolării părţii vătămate F.C., inculpatul S.I.M. a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta, cunoscând că aceasta are vârsta de 13 ani.

Surorile gemene D.A. şi D.S. au fost racolate, transportate din Satu Mare în Oradea şi supuse exploatării sexuale la vârsta de 17 ani de către inculpaţii N.T.C., S.I.M., N.F.C., iar în Satu Mare de către inculpata C.F.I.

Racolarea minorelor L.A.R. - 17 ani şi I.L.I. - 14 ani, în vederea exploatării sexuale, s-a consumat efectiv la solicitarea inculpaţilor S.I.M. şi N.T.C. de către Ş.I.L. - 16 ani, care este sora concubinei inculpatului S.I.M.

De asemenea, prima instanţă a mai reţinut că, inculpaţii N.T.C. şi S.I.M. au încercat să racoleze tinere din mediul prostituatelor din Oradea, zona Uzinelor, propunându-le să accepte să fie duse în străinătate ca să practice prostituţia în folosul lor, le-au abordat pe martorele B.A. şi M.E.M., precum şi pe parte vătămată M.L.T. - minoră în vârstă de 15 ani, toate trei martorele îi recunosc şi îi indică, după caz, în fotografiile prezentate, pe cei doi inculpaţi şi o recunosc de asemenea şi pe inculpata N.F.C., care uneori obişnuia să-i însoţească în vederea racolării prostituatelor, promiţându-le acestora că prin practicarea prostituţiei în străinătate vor câştiga sume mai mari de bani şi vor avea cazarea asigurată, toate cele trei tinere au refuzat, cunoscând renumele inculpaţilor.

În paralel cu gruparea infracţională mai sus menţionată, independent de inculpaţii mai sus enunţaţi, inculpata I.A. a cazat, le-a racolat clienţi, le-a înlesnit practicarea prostituţiei şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către F.C.R. şi A.I.D.

Activitatea de prostituţie s-a desfăşurat în locaţia din strada Bumbacului la care s-a făcut referire anterior.

Activitatea infracţională sintetizată mai sus a fost apoi expusă pe larg de prima instanţă, distinct pentru fiecare victimă în cele ce urmează:

1. Partea vătămată F.C. - 13 ani, provine dintr-o familie numeroasă, cu posibilităţi materiale sub limita minimă în vara anului 2010 împreună cu o prietenă de a sa, rămasă neidentificată pe nume "A.", şi-au părăsit amândouă domiciliile situate în satul H.T. - colonia de rromi, venind în Oradea cu intenţia de a câştiga bani din practicarea prostituţiei. După ce în prima noapte au fost alungate de celelalte prostituate de pe Calea Aradului, care le-au cerut taxă de protecţie, în timp ce se deplasau amândouă în zona Calea Aradului spre Centru, pe timp de noapte au fost abordate de inculpaţii N.T.C. şi S.I.M., care le-au transportat cu autoturismul condus de inculpatul S.I.M., la apartamentul cu două camere, situat pe strada D.C. Ajunşi aici cei patru au stat la masă, prilej cu care F.C. le-a comunicat celor doi inculpaţi vârsta sa - 13 ani. N.T.C. le-a propus celor două fete să practice prostituţia pentru el, spunându-le că se vor prostitua la cameră, el le va asigura mâncare, ţigări, vor primi şi ele parte din câştig dar nu în integralitate ci doar un „rest". La aceste discuţii a asistat şi inculpatul S.I.M. În continuare numita A. s-a deplasat într-o cameră cu N.T.C. şi au întreţinut relaţii sexuale iar F.C. şi S.I.M. s-au deplasat într-o altă încăpere unde au întreţinut relaţii sexuale cu acordul părţii vătămate. A doua zi, inculpatul N.T.C. le-a transportat pe amândouă în locaţia situată vizavi de Profi, unde locuia fosta sa soţie, în persoana inculpatei N.F.C. împreună cu concubinul său S.M.D., le-a prezentat pe ambele tinere inculpatei, i-a spus să aleagă pe una dintre ele, pe care vrea să o cazeze în vederea practicării prostituţiei la cameră, în condiţiile în care ştia că coinculpata avea publicate într-un ziar local anunţuri publicitare prin care racola clienţi, ea însăşi practicând prostituţia.

Iniţial, inculpata N.F.C. auzind vârsta minorei F.C. - de 13 ani, a spus că îi este teamă faţă de minoritatea acesteia, a ales-o pe tânăra rămasă neidentificată, pe nume „A.", în prezenţa părţii vătămate F.C. i-a spus lui „A." că inculpata va primi toţi banii de la clienţi, că A. va trebui să întreţină raporturi sexuale, că va primi doar cazare şi mâncare, „A." nu a fost de acord, motiv pentru care în prezenţa minorei F.C., N.T.C. a dus-o pe „A." pe Calea Aradului şi a lăsat-o la stradă.

Partea vătămată F.C., cu prilejul acestei vizite, l-a văzut pe concubinul inculpatei N.F.C., care răspundea la apelativul „M.", care însă-nu a avut nici o implicare, îl recunoaşte în persoana martorului S.M.D. într-una din camerele apartamentului unde locuia inculpata N.F.C., o tânără întreţinea relaţii sexuale cu un bărbat, iar în cealaltă cameră dormea o altă tânără cu care ulterior a făcut cunoştinţă, F.C. recunoscând-o în fotografiile prezentate ca fiind N.C.T.R. - zisă „A.". După ce aceasta din urmă s-a trezit, inculpatul N.T.C. le-a transportat pe F.C. şi pe N.C.T.R. în locaţia din Cantemir, unde i-a propus părţii vătămate să practice prostituţia alături de N.C.T.R., pentru că el le va permite să doarmă în respectivul apartament, le va cumpăra prezervative, le va face rost de clienţi, iar banii rezultaţi îi vor împărţi în jumătate cu inculpatul, minora a fost de acord deoarece în nici un caz nu intenţiona să se întoarcă la domiciliul său din H.T. unde locuiau zece persoane într-o singură cameră, respectiv părinţii minorei şi cei opt copii minori ai acestora.

N.C.T.R. - zisă A. şi inculpatul N.T.C. i-au spus părţii vătămate F.C. că au dat un anunţ la ziar, că au indicat numărul unei cartele de telefonie introdusă într-un aparat telefonic şi că pe acel număr sună doar clienţii. în prima zi au sunat astfel de clienţi, ea personal a întreţinut relaţii sexuale cu doi clienţi care anterior au plătit sume de bani numitei N.C.T.R., iar când intrau clienţii inculpatul N.T.C. se ascundea în bucătărie ca să nu fie văzut de aceştia.

În acelaşi timp unii clienţi care sunau şi ulterior se deplasau la apartamentul respectiv întreţineau raporturi sexuale şi cu N.C.T.R. - zisă „A.", care colecta şi depunea sumele de bani obţinute din practicarea prostituţiei într-un sertar la dispoziţia inculpatului N.T.C.

F.C. a cunoscut-o că în locaţia din Cantemir pe T.M. - zisă "Ad.", care şi aceasta întreţinea raporturi sexuale contra unor sume de bani cu clienţii care erau racolaţi prin intermediul anunţurilor publicitare.

Conform regulilor impuse de inculpatul N.T.C., partea vătămată F.C. nu avea voie să părăsească apartamentul fără aprobarea acestui inculpat. A existat o împrejurare când minora împreună cu T.M. - zisă „Ad. au părăsit apartamentul, cu toate că N.C.T.R. le-a reamintit că nu au voie să facă acest lucru. După ce amândouă s-au deplasat spre un ABC situat în apropiere, N.C.T.R. l-a sunat pe inculpatul N.T.C., care se afla la o sală de sport situată vis-a-vis de apartamentul în cauză, inculpatul a venit nervos, a lovit-o pe partea vătămată F.C. cu palmele peste faţă, le-a obligat pe amândouă să se întoarcă în apartament, le-a reproşat că au ieşit fără consimţământul său. După această altercaţie, inculpatul N.T.C. a început să o ducă pe partea vătămată F.C. zilnic, după ce termina cu clienţii în Cantemir în jurul orelor 17:00 sau 18:00, la locuinţa inculpatei N.F.C., situată în locaţia vis-a-vis cu Profi, "unde părţii vătămate F.C. i se dădea de mâncare, inculpata N.F.C. îi dădea anumite haine cu care să se îmbrace şi o ducea pe Calea Aradului pentru ca partea vătămată să practice prostituţia, o lăsa singură, o supraveghea din diferite taximetre. Inculpata N.F.C. care era cunoscută în zonă rezolvase cu celelalte prostituate şi proxeneţi ca aceştia să o lase în pace, inculpata N.F.C. îi spunea părţii vătămate ce sume de bani trebuie să câştige în fiecare seară şi noapte, respectiv că trebuie să stea la stradă până când câştigă uneori 200 de RON, alteori 300, 400 sau 500 de RON, bani de care inculpata spunea că are nevoie şi-i impunea părţii vătămate să stea la stradă, să practice prostituţia până când câştigă aceste sume plus banii pentru achitarea unui taximetru.

Astfel, după ce câştiga sumele de bani impuse, partea vătămată se întorcea în jurul orelor 02:00 sau 03:00 noapte, la locuinţa inculpatei de pe B-dul D., vizavi de Profi, tarifele percepute de ea la indicaţiile inculpatei fiind 50 de RON pentru sex normal şi 90 RON pentru sex oral. Când ajungea noaptea acasă ori la apartamentul inculpatei i se dădea părţii vătămate să mănânce şi era lăsată să doarmă până a doua zi în jurul orelor 09:00 sau 10:00 când venea inculpatul N.T.C., o trezea şi o ducea în locaţia din Cantemir, unde partea vătămată alături de N.C.T.R. - zisă şi T.A. practicau prostituţia la cameră cu clienţii racolaţi prin anunţuri publicitare, iar seara din nou era dusă pe Calea Aradului de către inculpata N.F.C.

În întreaga perioadă de câteva luni, F.C. nu a beneficiat de nici 6 sumă de bani, doar mâncare şi ţigări, banii obţinuţi din practicarea prostituţiei în apartamentul din Cantemir îi erau luaţi de N.T.C., iar banii obţinuţi din practicarea prostituţiei noaptea pe Calea Aradului, erau luaţi de inculpata N.F.C. Partea vătămată F.C. a mai susţinut că nu poate să aprecieze sumele de bani câştigate şi nici durata de timp, este semianalfabetă, absolventă a 5 clase primare. S-a stabilit perioada aproximativă ca fiind vara, toamna şi iarna anului 2010, data certă fiind data de 24 noiembrie 2010 când i-a fost întocmită cartea de identitate, înmânată la data de 15 decembrie 2010 la împlinirea vârstei de 14 ani, conform evidenţelor informatizate ale persoanei.

La un moment dat, apreciind că partea vătămată câştigă prea puţini bani la cameră, inculpatul N.T.C. a hotărât să o scoată la stradă pe Calea Aradului, condiţii în care pe o perioadă de 4 - 5 zile acesta împreună cu inculpatul S.I.M., cu un autoturism condus de acesta din urmă o duceau pe timp de noapte de Calea Aradului pentru a practica prostituţia exclusiv în folosul lor. Inculpatul N.T.C. îi spunea că el împreună cu S.I.M. vor rămâne în imediata apropiere pentru a o supraveghea.

După aceste câteva zile, în prezenţa sa N.F.C. l-a rugat pe fostul ei soţ, N.T.C. să o lase pe partea vătămată F.C. să practice prostituţia în timpul zilei, în apartamentul inculpatei, situat pe B-dul D., vizavi de Profi, motivând că are mare nevoie de bani, situaţie acceptată de inculpat. Astfel în timpul zilei F.C. întreţinea raporturi sexuale cu clienţii racolaţi de inculpata N.F.C., prin anunţuri publicitare, clienţii plăteau sumele de bani direct inculpatei N.F.C., iar în fiecare seară inculpata o trimitea pe F.C. pe Calea Aradului, îi spunea o sumă de bani pe care aceasta să o câştige, cerându-i să stea la stradă până când aduce acasă această sumă şi o instruia de asemenea ca la eventuale razii ale poliţiei să nu cumva să îndrăznească să-i pomenească numele.

Într-una din nopţi, când F.C. transportată de inculpata N.F.C. practica prostituţia pe Calea Aradului, a fost întrebată de o altă prostituată pentru cine „lucrează", iar minora amintindu-şi de indicaţiile inculpatei N.F. şi cu intenţia de a o proteja pe inculpată, i-a răspuns prostituatei că „lucrează" pentru inculpatul N.T.C., uitând că şi acesta din urmă îi interzisese anterior să-i pomenească numele şi fără să ştie că soţia proxenetului prostituatei este rudă prin alianţă cu inculpatul N.T.C.

Astfel, inculpatul N.T.C., aflând că partea vătămată F.C. care a venit la faţa locului cu autoturismul condus de inculpatul S.I.M., i-a pomenit numele, a bătut-o pe aceasta, reproşându-i că a spus un nume, cu toate că o instruise să nu vorbească despre asta. De asemenea, i-a reamintit că nu are voie să pomenească niciun nume „că putea să-l bage în puşcărie".

Inculpata N.F.C. a percheziţionat-o pe partea vătămată F.C., i-a luat cei 100 de RON câştigaţi, i-a cerut imperativ să plece din Oradea şi a ameninţat-o că dacă o mai prinde pe raza municipiului Oradea, o rade în cap.

Partea vătămată F.C., după un timp, a continuat să practice prostituţia pe ascuns şi pe cont propriu în Oradea, în zona Calea Aradului, un client a dus-o cu maşina până în municipiul Timişoara, a lăsat-o în zona „Pădurea Verde", unde mai multe tinere practicau prostituţia. În acel loc, partea vătămată F.C. a fost racolată de o grupare de proxeneţi condusă de M.N.P. şi concubina acestuia, care au cazat-o, au supus-o exploatării sexuale, au obligat-o să-şi tâlhărească clienţii folosind spray-uri paralizante aşa cum procedau celelalte prostituate cazate de aceştia, după care a fost vândută martorului L.F.C.

Cu privire la exploatarea minorei F.C. pe raza municipiului Timişoara, s-a dispus disjungerea cauzei în vederea conexării la Dosarul nr. 41/D/P/2011 al DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara, dosar în care se efectuează cercetări faţă de M.N.P. şi alţii, sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni de trafic de persoane şi trafic de minori.

În perioada în care partea vătămată F.C. a fost supusă exploatării în Timişoara şi obligată să-şi tâlhărească clienţii, partea vătămată a sunat-o pe inculpata N.F.C., i-a cerut acesteia ajutorul, însă inculpata i-a spus că nu o interesează, să se descurce singură.

2. La sfârşitul lunii august 2010, martora M.C.D. a fost sunată de inculpatul N.T.C., care era interesat de închirierea unui apartament, au stabilit o întâlnire, martora s-a întâlnit cu inculpaţii N.T.C. şi S.I.M., aceştia i-au spus că doresc să închirieze un apartament cu 2 camere care i-au spus că sunt studente, că fac asigurări la domiciliu, că doresc un apartament situat la parter şi cu vedere spre intrarea blocului, pentru că astfel fetelor le va fi mai uşor să fie găsite de către clienţii care doresc să facă asigurări.

Martora le-a spus celor doi că are un astfel de apartament care este proprietatea verişoarei sale H.V. - stabilită în străinătate, că apartamentul este în Oradea, pe str. D.C. nr. X, situat la parter, cei doi inculpaţi s-au arătat mulţumiţi de apartament precum şi de preţul de 150 de euro/lună, iar inculpatul N.T.C. i-a spus martorei că va fi încheiat contractul de închiriere pe numele uneia dintre cele două tinere. Inculpatul a plecat să o aducă pe tânăra respectivă, s-au întors împreună, martora a recunoscut-o pe tânără în persoana numitei N.C.T.R., cu care a încheiat un contract de comodat.

Ca modalitate de plată, martora a stabilit cu inculpatul N.T.C., ca în fiecare lună chiria să-i fie achitată direct de către acesta, ceea ce ulterior s-a şi întâmplat. Martora a declarat că inculpatul N.T.C. era cel care-i aduce lunar chitanţele de plată a curentului şi a întreţinerii.

Martora M.C.D. a recunoscut-o şi pe T.M. în fotografiile prezentate, ca fiind ce-a de-a doua tânără despre care inculpatul N.T.C. i-a spus că va locui în apartamentul respectiv. Aceeaşi martoră a mai declarat, de asemenea că, a avut reclamaţii din partea şefei de scară O.T., precum şi a vecinilor care i-au reproşat martorei că este foarte multă gălăgie în apartamentul închiriat prin intermediul ei, că la apartament este o mare fluctuaţie de persoane, că gălăgia durează inclusiv pe timp de noapte şi deranjează vecinii, iar şefa de scară i-a reproşat că în apartamentul respectiv locuiesc mult mai multe persoane decât cele declarate deoarece este un consum foarte mare de apă caldă.

Numitei O.T. - preşedintă a Asociaţiei de Proprietari şi şefă de scară; pe str. D.C. nr. X, din Oradea, la începutul lunii septembrie 2010, i s-a adus la cunoştinţă că în apartamentul nr. 64 situat la parterul acestui bloc s-au mutat în chirie două tinere, s-a deplasat la apartamentul nr. 64, în interior a constatat că se află 2 tinere şi 3 băieţi, îi recunoaşte în fotografiile prezentate ca fiind N.C.T.R. şi C.I.L., iar pe cei trei tineri îi recunoaşte ca fiind inculpaţii N.T.C., S.I.M. şi F.M.V., i-a legitimat pe aceştia, le-a cerut să-şi treacă toate datele de identitate pe o bucată de hârtie pentru ca să poată să-i înscrie în Cartea de Imobil. Martora a constatat că pe bucata de hârtie au fost scrise doar două identităţi masculine, respectiv F.M.V. şi S.I.M., i-a cerut inculpatului N.T.C. să scrie identitatea şi celui de-al treilea bărbat, la care inculpatul N.T.C. i-a răspuns că identitatea de F.M.V. îi aparţine, că cel de-al treilea tânăr nu va locui acolo, în consecinţă datele de identitate ale acestuia din urmă nu o interesează pe şefa de scară. Ulterior în toată perioada de un an până de la 1 septembrie 2010 la 1 septembrie 2011 martora O.T. i s-a adresat inculpatul N.T.C., cu apelativul „M.".

În sprijinul afirmaţiilor sale, martora O.T. a depus alături de alte înscrisuri şi o copie a Cărţii de Imobil din care rezultă că inculpatul S.I. împreună cu F.M., respectiv N.C.T.R. şi C.I.L., au fost înscrişi în Cartea de Imobil începând cu data de 1 septembrie 2010, numita Ş.L.J. a fost identificată şi înscrisă în Cartea de Imobil în data de 2 februarie 2011, numita H.B.F. a fost identificată şi înscrisă în Cartea de Imobil în data de 1 aprilie 2011, iar numitele F.C.R. şi A.I.D. au fost identificate şi înscrise în Cartea de Imobil a locaţiei din Cantemir în data de 1 septembrie 2011 cu precizarea că aceste două tinere se prostituau în folosul inculpatei I.A.

Martora O.T. a constatat personal că în acel apartament s-au mutat succesiv mult mai multe tinere, însă a reuşit să identifice doar datele personale ale sus-numitelor. Recunoaşte în fotografiile prezentate mai multe tinere care frecventau apartamentul închiriat şi le indică cu certitudine pe inculpatele C.F.I., N.F.C. şi pe numitele T.M. şi F.E.A., o recunoaşte de asemenea pe partea vătămată F.C. - minora în vârstă de 13 - 14 ani. Potrivit susţinerilor acestei martore, inculpaţii N.T.C. şi S.I.M. veneau zilnic la apartamentul nr. 64 din Cantemir. Martora le recunoaşte şi le indică fără dubiu şi pe minorele D.A. şi D.S., despre care ştie că erau surori gemene, le-a văzut ducând gunoiul din apartament, şi-a dat seama că şi acestea locuiesc acolo.

Inculpatul N.T.C. i-a spus martorei O.T. că el va fi persoana care va plăti întreţinerea şi celelalte servicii aferente apartamentului, datorită faptului că inculpatul a indus-o în eroare pe martoră, afirmând că numele său este F.M., martora a înscris pe toate chitanţele întocmite numele „F.M.", având reprezentarea că este numele real al inculpatului, ulterior a aflat de la martora M.C.D. că numele inculpatului este „C" şi nu „M.". Unele plăţi le efectua N.C.T.R.

Cu ocazia unei razii a poliţiei martora O.T. a văzut-o pe inculpata I.A., care a asigurat cu cheia uşa apartamentului, după ce toate persoanele depistate în apartament au.fost duse la Poliţia municipiului Oradea pentru audieri, a întrebat-o cine este ea, iar inculpata I.A. i-a răspuns că este mama lui „M.".

- Ulterior raziei poliţiei, martora O.T. a constatat că toate tinerele şi-au continuat activitatea în apartamentul respectiv, stârnind nemulţumirea vecinilor, a constatat însă că numărul bărbaţilor care le frecventau nu mai era atât de mare, iar inculpaţii N.T.C. şi S.I.M. veneau mai rar.

Martora a fost abordată de inculpatul N.T.C. care i-a cerut ca în situaţia în care va fi întrebată să spună organelor de poliţie că inculpatul nu mai vine pe acolo, martora i-a răspuns că nu poate să spună că nu l-a mai văzut la apartamentul respectiv pentru că nu este singura care îi vede, că în realitate îi văd toţi vecinii. Chiar şi după razia poliţiei, întreţinerea lunară şi chiria au fost plătite în continuare de către inculpatul "N.T.C.

3. Cu privire la partea vătămată Ş.L.J., prima instanţă a reţinut că, aceasta a fost racolată de Inculpatul N.T.C. la începutul anului 2011, în timp ce se afla în gara CFR Oradea aşteptând-o pe mama sa. Inculpatul a abordat-o, a intrat în vorbă cu ea, au constatat că au o cunoştinţă comună, a împrumutat-o cu 50 de RON stabilind să se întâlnească peste 3 zile pentru restituirea datoriei. A treia zi s-au întâlnit în Piaţa Cetate, unde inculpatul N.T.C. a venit însoţit de o tânără care s-a prezentat ca fiind A., identificată ca fiind N.C.T.R. S-au deplasat toţi trei să bea o cafea. Ş.J. şi-a exprimat nemulţumirea că practică prostituţia în frig, la stradă. N.T.C. i-a spus că are închiriat un apartament, poate să o cazeze acolo, iar jumătate din banii dobândiţi va trebui să-i plătească lui. A practicat prostituţia în folosul inculpatului N.T.C. de la începutul anului 2011 până în cursul lunii iunie 2011. Câştiga zilnic aproximativ 150 RON din care 75 RON îi lăsa lui N.T.C. depunându-i în bucătărie, într-un sertar. De la început N.T.C. i-a spus că în timp ce ea cu Alina vor practica prostituţia el va fi în apropierea blocului ca să le supravegheze, dacă are probleme cu clienţii să-l sune pentru că va veni imediat.

De asemenea, prima instanţă a mai reţinut că martorul G.A. l-a cunoscut pe inculpatul N.T.C. la începutul anului 2011 la sala de forţă, situată pe str. D.C., acesta din urmă i-a prezentat-o pe N.C.T.R. La data respectivă martorul se afla în relaţii de prietenie cu H.B.F.

Inculpatul N.T.C. i-a spus martorului că deţine un apartament - închiriat pe str. D.C. nr. X, unde N.C.T.R. practică, prostituţia, iar clienţii sunt racolaţi prin anunţuri la mica publicitate - rubrica „Matrimoniale" din Jurnalul Bihorean, că în acest fel se câştigă sume mari de bani.

Aflând că martorul G.A. şi prietena sa nu aveau nicio sursă devenit, ambii locuind în chirie, l-a întrebat dacă H.B. ar fi dispusă să practice şi ea prostituţia în apartamentul respectiv. Martorul a purtat o discuţie cu H.B., aceasta din urmă a fost de acord să practice prostituţia în acel apartament. Ca urmare, G.A. i-a făcut tinerei cunoştinţă cu C. (identificat ca fiind N.T.C.) şi cu G. (identificat ca fiind S.I.M.). Aceştia au întrebat-o dacă are nevoie de bani, iar la răspunsul ei afirmativ, inculpaţii au spus că pot să o ajute, că o vor lăsa să stea în apartament, clienţii vor suna pe telefoanele mobile în apartament, iar o parte din bani, adică jumătate din câştig va trebui să le dea lor pentru a contribui la chirie.

În apartament, H.B. a cunoscut-o pe A., identificată ca fiind N.C.T.R., constatând că şi aceasta practică prostituţia. N.T.C. i-a dat un telefon, spunându-i că pe acel număr o vor suna clienţii. H.B. a practicat astfel prostituţia o durată de 3 -săptămâni. N.T.C. venea aproape zilnic în apartament, uneori fiind însoţit de S.I.M., prilej cu care H.B. îi dădea lui N.T.C. jumătate din sumele câştigate. Uneori trecea şi în timpul zilei să le întrebe dacă nu au probleme cu clienţii, tot la fel uneori singur, alteori însoţit de prietenul său inculpatul S.I.M.

Au fost situaţii când martorul G.A., prietenul numitei H.B. s-a deplasat la apartamentul din Cantemir, a văzut acolo mai multe tinere, le recunoaşte pe T.M., N.C.T.R., Ş.L.J. şi pe inculpata N.F.C., care era însoţită de concubinul acesteia, S.M.D. - Z.M.M.

S-a mai reţinut că, N.C.T.R. se află în evidenţele Secţiei de Pneumoftiziologie din cadrul Spitalului Clinic Municipal Dr. G.C. - Oradea, cu diagnosticul TBC pulmonară secundară cavitară lob superior drept, BK pozitiv, că a fost internată în perioada 17 iunie - 7 august 2011 cu acest diagnostic, că în data de 7 august 2011 aceasta a fugit din spital, că pacienta a solicitat să urmeze tratament tuberculostatic în ambulatoriu, că la data de 10 august 2011, aceasta s-a prezentat la Spitalul TBC Oradea, însoţită de inculpatul N.T.C. care şi-a asumat răspunderea administrării tratamentului la domiciliu.

N.C.T.R. trebuia să se prezinte în fiecare săptămână (luni), la Dispensarul TBC pentru a ridica medicamentele. în data de 28 noiembrie 2011 Spitalul Clinic comunică faptul că pacienta N.C.T.R. mai are de urmat minim o lună de tratament, urmând a se efectua un control la începutul lunii ianuarie 2012, în funcţie de care se va decide oportunitatea tratamentului şi se specifică faptul că data ultimei prezentări a pacientei N.C.T.R. la Dispensarul TBC a fost data de 11 noiembrie 2011, când a solicitat eliberarea medicamentelor pentru 2 săptămâni, iar la data de 25 noiembrie 2011 pacienta trebuia să se prezinte pentru tratament, însă aceasta nu s-a mai prezentat.

Totodată, instanţa de fond a mai reţinut că, N.C.T.R. s-a sustras de la urmărire penală neputând fi audiată.

Specialiştii din cadrul Secţiei de Pneumoftiziologie au comunicat faptul că în cazul în care N.C.T.R. nu va respecta tratamentul prescris, există riscul reactivării tuberculozei pulmonare şi au concluzionat în sensul că boala de care suferă învinuita nu este transmisibilă pe cale sexuală, dar este transmisibilă pe cale respiratorie cât timp sputa BK este pozitivă.

De asemenea, s-a mai reţinut că, în paralel, aproximativ în cursul lunii aprilie 2011, pe raza municipiului Satu Mare, minorele D.S. şi D.A., au fost cazate într-un apartament închiriat de inculpata C.F.I., practicau prostituţia alături de inculpată, clienţii au fost racolaţi de inculpata C.F. printr-un anunţ publicitar dat într-un ziar local din Satu Mare, minorele erau obligate ca jumătate din sumele de bani câştigate în acest mod să-i predea acestei inculpate. Anterior, cele două minore au fost supuse exploatării de către numitul C.F.I., faţă de care se efectuează cercetări în Dosarul nr. 38/D/P/2010 al DIICOT - Serviciul Teritorial Sălaj.

La câteva zile după ce minorele au început practicarea prostituţiei în locaţia din Satu Mare, partea vătămată D.S. a fost sunată pe numărul de telefon publicat în ziar de către inculpatul N.T.C. care i-a propus să vină şi să practice prostituţia în Oradea, promiţându-i că îi va asigura cazare şi spunându-i că mai are şi alte tinere care practică prostituţia în folosul său, că va câştiga sume mai mari de bani, cu acest prilej inculpatul i-a precizat şi condiţiile, respectiv că jumătate din sumele de bani câştigate va trebui să i le înmâneze lui, iar minora a fost de acord, a stabilit o întâlnire cu inculpatul în faţa Hotelului „D." din Satu Mare.

La această întâlnire s-au deplasat în municipiul Satu Mare inculpaţii N.T.C. şi S.I.M., cu autoturismul proprietatea inculpatul S.I.M., condus de către un alt bărbat, pe nume „C.", rămas neidentificat, deoarece inculpatul N.T.C. nu este posesor al unui permis de conducere, iar permisul de conducere al inculpatul S.I.M.a a fost ridicat anterior de către Poliţia Rutieră. Astfel, inculpaţii N.T.C. şi S.I.M. au transportat-o pe partea vătămată D.S. din Satu Mare în Oradea, în apartamentul închiriat pe str. D.C. Inculpaţii i-au explicat minorei că, vor suna pe un anumit număr de telefon clienţii, ca urmare a unor anunţuri publicitare. Minora a constatat că în apartamentul respectiv practica prostituţia şi T.M., împreună cu o altă femeie pe nume A., rămasă neidentificată, în vârstă de aproximativ 39 - 40 de ani, poreclită „B.".

Cu privire la partea vătămată T.M., instanţa de fond a reţinut că, aceasta l-a cunoscut pe N.T.C. în luna februarie 2010, după ce aceasta a împlinit 18 ani. Inculpatul a întrebat-o dacă este de acord să practice prostituţia într-un apartament pe care el îl are închiriat în Oradea, situat pe str. D.C. T.M. a fost de acord, neavând nici o sursă de venit în apartament a cunoscut o tânără pe nume A., identificată ca fiind N.C.T.R.

Inculpatul N.T.C. i-a spus părţii vătămate T.M. că numele ei va fi de acum încolo „Ad.", că îi va racola ei şi A. clienţi, i-a dat bani să-şi cumpere o cartelă pe care o vor suna clienţii. I-a spus H că trebuie să-i predea lui jumătate din banii obţinuţi în urma practicării prostituţiei. T.M. avea aproximativ 4 - 5 clienţi pe zi, uneori venea şi 10 clienţi pe zi şi separat cam acelaşi număr de clienţi o sunau şi veneau şi la N.C.T.R. A practicat în acest mod prostituţia aproximativ un an şi ceva timp în care jumătate din bani îi punea în sertar, iar N.T.C. obişnuia să vină în fiecare seară şi îi lua. Au fost situaţii în care N.T.C. venea singur, dar şi situaţii când era însoţit de S.I.M.

Inculpatul N.T. le-a spus părţilor vătămate să perceapă preţul raportului sexual înainte de consumarea acestuia, iar dacă au probleme cu clienţii să-l sune pe el personal, pentru că va veni de îndată. Le-a spus de asemenea că în timp ce ele practică prostituţia, el stă în spatele blocului, de regulă cu S.I.M. şi că vor interveni repede dacă au probleme.

În apartamentul respectiv, partea vătămată T.M. a cunoscut-o şi pe fosta soţie a lui N.T.C., numita N.F.C., aceasta venea uneori în vizită în apartamentul din Cantemir şi le-a spus că şi ea are fete într-un apartament situat pe B-dul D., vis-a-vis pe magazinul Profi.

În cursul lunii iunie 2011, partea vătămată D.S. a sunat-o pe sora sa D.A., i-a spus acesteia că în Oradea câştigă bani mai mulţi. Astfel, atât partea vătămată D.A. cât şi inculpata C.F.I. s-au arătat interesate să vină în Oradea şi să practice şi ele prostituţia în acest oraş.

Conform înţelegerii, inculpatul N.T.C. le-a aşteptat pe partea vătămată D.A. şi pe inculpata C.F., în oraşul Marghita, până unde acestea au venit cu un taximetru, iar de acolo le-a transportat pe amândouă în apartamentul închiriat pe str. D.C.

Inculpatul N.T.C. stabilise anterior cu inculpata N.F.C., ca cele două să practice prostituţia în apartamentul situat vis-a-vis de magazinul Profi, în folosul inculpatei şi astfel la aproximativ 2 minute după ce inculpata C.F. şi partea vătămată D.A. au intrat în apartamentul din Cantemir, a venit inculpata N.F.C., care le-a transportat pe acestea în apartamentul situat pe B-dul D., vis-a-vis de Profi. Aici tot la fel sunau clienţii racolaţi prin anunţuri publicate de inculpata N.F.C., întreţineau raporturi sexuale contra unor sume de bani, cu aceştia, iar după câteva zile inculpata C.F.I. nemulţumită de faptul că inculpata N.F.C., i-a pretins să plătească jumătate din sumele de bani câştigate în acest mod s-a întors în municipiul Satu Mare, a închiriat o garsonieră situată pe str. O. nr. X, unde iniţial a practicat prostituţia singură, iar la scurt timp a fost sunată de partea vătămată D.S. care i-a spus că s-a certat cu inculpatul N.T.C. deoarece acesta-i pretindea să-i plătească sume mari de bani.

Datorită faptului că atât la apartamentul închiriat de inculpatul N.T.C. pe str. D.C., cât şi la apartamentul închiriat de inculpata N.F.C., pe B-dul D. vis-a-vis de Profi, au avut loc descinderi ale poliţiei, inculpatul N.T.C. a sunat-o şi el pe inculpata C.F.I., cerându-i acesteia să vină în Oradea şi să ducă în Satu Mare o parte din fete, pentru ca acestea să practice prostituţia acolo. Inculpata C.F. a fost de acord şi le-a transportat la Satu Mare pe D.S. şi T.M. D.A. împreună, cu M.I. şi N.C.T.R. au fost mutate de N.T.C. şi S.I.M. pe B-dul D., deasupra TVS unde au continuat să practice prostituţia încă 2 zile. În continuare N.T.C. i-a spus minorei D.A. că este căutat de poliţie, trebuie să plece de acolo, tânăra s-a conformat, s-a mutat la un prieten, iar după câteva zile a plecat singură la Satu Mare. Înainte de asta însă, a fost sunată de N.T.C. care i-a cerut să se întâlnească cu el în faţă la Trei G, cu acea ocazie i-a cerut fetei să-i restituie cartela din telefon pentru că este ascultată de poliţie, tânăra s-a conformat, iar N.T. a rupt-o în prezenta inculpatului S.I.M.

Revenind la inculpata C.F.I., aceasta a închiriat un apartament mai mare, compus din trei camere, situat în Satu Mare, str. M.S.S., a publicat în continuare într-un ziar local din Satu Mare, anunţuri publicitare pentru racolarea clienţilor, atât pentru ea, cât şi pentru D.S. şi T.M., respectiv pentru D.A. din momentul în care aceasta a revenit în Satu Mare, cu aproximaţie în 18 august 2011, în condiţiile mai sus descrise. În acest apartament au practicat toate prostituţia, inculpată C.F.T. a cerut să-şi noteze încasările zilnice, spunându-le că din banii câştigaţi în acest mod, o parte îi revin ei, iar o altă parte îi revin inculpatului N.T.C. Astfel de notiţe au fost găsite şi ridicate cu prilejul efectuării percheziţiei domiciliare în S.M.

Astfel, în perioada august - noiembrie 2011, în apartamentul din Satu Mare au practicat prostituţia părţile vătămate D.A., D.S. şi T.M. - zisă „Ad.", inculpata C.F. a încetat să practice prostituţia şi le-a impus tinerelor să îi achite jumătate din sumele de bani câştigate, le impunea şi să se deplaseze în anumite locuri cu clienţii, la solicitarea acestora, precum şi suma minimă pe care trebuia să o încaseze în acest mod zilnic.

Datorită faptului că partea vătămată T.M. s-a împrietenit cu un client pe nume C.P.F. - zis „C.", că întreţinea cu acesta relaţii sexuale fără să-i perceapă sume de bani, C.F. a bătut-o. în momentul în care T.M. i-a spus inculpatei că este hotărâtă să plece, inculpata C.F. nu a lăsat-o, menţionând că va pleca doar după ce prietenul ei „C." îi va achita inculpatei suma de 500 de RON, plus 100 de RON pentru că i s-a rupt o unghie în împrejurările lovirii numitei T.M., suma de 500 de RON reprezenta preţul relaţiilor sexuale consumate între C.P.F. - zis „C." şi T.M. Numitul „C." i-a achitat inculpatei C.F. această sumă după care T.M. a fost lăsată să se mute cu prietenul său.

Înainte să plece din Oradea în Satu Mare, inculpatul N.T.C. i-a cerut numitei T.M. să îi lase acestuia cartea sa de identitate, spunându-i că intenţionează să-l utilizeze pentru închirierea unui alt apartament în Oradea, precum şi pentru publicarea anunţurilor la ziar, actul de identitate a rămas în acest mod asupra inculpatului.

Instanţa de fond a mai reţinut că, inculpaţii N.T.C., C.F.I. şi N.F.C. cunoşteau faptul că minorele sunt în vârstă de 17 ani, deoarece acest aspect le-a fost adus la cunoştinţă de către gemene.

6. Partea vătămată D.A. în perioada în care se prostitua în apartamentul din Cantemir împreună cu sora sa D.S. şi T.M., a cunoscut-o pe N.C.T.R. - zisă A., care a fost readusă în apartament de către inculpatul N.T.C. Despre această tânără a aflat că fusese internată la spital, iar la scurt timp, inculpatul N.T.C. a adus-o în acelaşi apartament şi pe M.I., care era însoţită de copilul ei minor, în vârstă de aproximativ 3 ani. În această configuraţie numerică au practicat toate prostituţia pentru N.T.C. care utilizând cartea de identitate a numitei T.M., publica săptămânal anunţuri, de racolare a clienţilor. Inculpaţii N.T.C. şi S.I.M. le supravegheau din spatele blocului, toate tinerele fiind instruite ca în situaţia în care au probleme cu clienţii să-l sune pe inculpatul N.T.C. pentru ca acesta să intervină.

Cu privire la racolarea M.I.F., instanţa de fond a reţinut că, aceasta a fost vecină şi prietenă cu inculpata H.R., locuind amândouă în Oradea pe str. R.K., că datorită unor neînţelegeri cu mama sa vitregă, în cursul lunii iulie 2011 M.I. şi-a luat copilul minor în vârstă de 3 ani şi s-a mutat în satul Căpâlna, la locuinţa martorei C.N.R. - fostă colegă de clasă.

Inculpata H.R. îşi câştiga principalele mijloace de existenţă practicând prostituţia la locuinţa sa şi întreţinea relaţii sexuale ocazionale cu inculpatul N.T.C., pe care îl cunoştea din copilărie, deoarece în urmă cu mai mulţi ani, aceasta practicase prostituţia în Oradea şi Băile Felix împreună cu inculpata I.A. - mama lui N.T.C.

Datorită faptului că partea vătămată M.I. păstra relaţia telefonică cu inculpata H.R., i-a comunicat acesteia adresa unde locuieşte în satul Căpâlna. La începutul lunii august 2011 H.R. însoţită de inculpaţii N.T.C. şi S.I.M. s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă la locuinţa martorei C.N.R., au încercat să le racoleze pe amândouă. C.N.R. a refuzat, motivând că are singură în întreţinere trei copii minori, în final au racolat-o pe M.I., atât H.R. cât şi inculpatul N.T.C., insistând şi spunându-i că au posibilitatea să o cazeze într-un apartament închiriat de inculpatul N.T.C., că acest apartament este unul de lux, că poate să câştige sume mari de bani din practicarea prostituţiei, clienţii fiind racolaţi prin anunţuri publicitare.

După câteva zile inculpatul N.T.C. s-a întors, a transportat-o pe M.I. la apartamentul din Cantemir. Inculpatul N.T.C. i-a spus martorei C.N.R. că în situaţia în care cunoaşte vreo tânără care este interesată să practice prostituţia să îl anunţe şi să îi spună fetei că tinerele pot să câştige în acest mod o sumă de 500 de RON/zi şi pentru fiecare fată găsită de martoră el îi va plăti martorei C.N. suma fixă de 200 de RON pe săptămână.

7. După ce au avut loc descinderi ale organelor de poliţiei, atât în apartamentul din Cantemir cât- şi în apartamentul de pe B-dul D., vis-a-vis de Profi, inculpata N.F.C. prin intermediul martorului S.M.D. şi a numitei C.I.L. a închiriat apartamentul din Oradea str. C. nr. X, situaţia parter, unde a continuat practicarea prostituţiei.

În a doua jumătate a lunii septembrie 2011, Ş.I.L. - zisă L. - minoră de 16 ani, care este sora concubinei inculpatului S.I.M., i-a spus prietenei sale L.A.R. - minoră în vârstă - de 17 ani, că inculpatul S.I.M. încasează lunar sume bune de bani de la tinere care practică prostituţia.

Ş.I.L. a întrebat-o pe partea vătămată L.A.R. dacă este de acord să practice prostituţia în diferite apartamente închiriate în Oradea, pentru că în acest mod poate să câştige bani mulţi, că clienţii vor fi aduşi de către cumnatul ei S.I.M. şi prietenul acestuia C. După ce minora L.A. urma să împlinească 18 ani, inculpaţii S.I.M. şi N.T.C. vor face demersuri ca să o transporte pe L.A. în străinătate, la practicarea prostituţiei, se vor ocupa de cazarea acesteia şi de toate condiţiile practicării prostituţiei.

La scurt timp, când se plimbau amândouă prin oraş s-au întâlnit cu cei doi inculpaţi, Ş.I.L. i-a făcut cunoştinţă cu ace.ştia.

Cu acest prilej, prin intermediul numitei Ş.I.L. inculpatul N.T.C. i-a transmis părţii vătămate L.A. că o plăteşte cu 50 de RON dacă este de acord să întreţină relaţii sexuale cu el, însă partea vătămată pentru argumentele de mai sus a refuzat.

În acest context Ş.I.L. i-a cerut părţii vătămate L.A. să-i facă cunoştinţă cu prietene de ale sale, care nu au bani şi care sunt dispuse să întreţină relaţii sexuale pentru bani, spunându-i că ea le va prezenta pe aceste fete cumnatului său S.I. şi prietenului acestuia N.T.C., care le vor face rost de clienţi, iar când aceste tinere vor creşte mari şi vor împlini 18 ani, cei doi le vor duce în străinătate pentru practicarea prostituţiei.

În aceste împrejurări, partea vătămată L.A.R. i-a povestit părţii vătămate Ş.I.L. că prietena sa I.L.I. în vârstă de 14 ani i s-a destăinuit că are probleme cu martorul B.S.C. - poreclit P., care refuză să îi restituie aparatul ei de telefonie mobilă, că este disperată deoarece mama ei pune întrebări cu privire la dispariţia telefonului minorei şi că este dispusă să facă orice pentru bani ca să-şi cumpere un aparat nou, inclusiv să întreţină relaţii sexuale contra unor sume de bani.

Partea vătămată Ş.I.L. l-a contactat telefonic pe inculpatul S.I.M. căruia i-a transmis că minora I.L.I. ar fi dispusă să întreţină relaţii sexuale contra unor sume de bani şi a stabilit o întâlnire cu inculpatul pentru data de 5 octombrie 2011.

Inculpaţii S.I.M. şi N.T.C. s-au întâlnit cu partea vătămată Ş.I.L., care a venit la întâlnire însoţită de părţile vătămate L.A. şi I.L.

Inculpatul N.T.C. a împrumutat de la martorul S.M.D. cheia apartamentului închiriat pe strada C., au intrat toţi cinci în apartamentul respectiv unde minora de 14 ani I.L.I. avea reprezentarea că inculpaţii îi vor aduce clienţi care o vor plăti.

Cei doi inculpaţi i-au promis părţii vătămate I.L.I., în vârstă de 14 ani, că dacă aceasta consimte să întreţină relaţii sexuale cu ambii inculpaţi, aceştia sau vor face demersuri pentru a-l determina pe martorul B.S.C. să îi restituie aparatul telefonic, sau o vor plăti pentru actele sexuale în aşa fel încât partea vătămată minoră să aibă posibilitatea să îşi cumpere un alt telefon.

Partea vătămată I.L.I. a consimţit şi astfel a întreţinut raporturi sexuale succesive neprotejate cu ambii inculpaţi, în timp ce părţile vătămate Ş.I.L. şi L.A. aşteptau în bucătăria apartamentului.

De asemenea, prima instanţă a mai reţinut că, din Raportul de constatare medico-legală nr. 2758/II/c/28 din 6 octombrie 2011 al Serviciului de Medicină Legală Oradea, rezultă că minora I.L.I. prezintă semnele unei deflorări vechi, a cărei vechime nu poate fi precizată.

Datorită faptului că la data respectivă erau în desfăşurare interceptările autorizate ale convorbirilor telefonice, toate cele trei minore, respectiv I.L.I., L.A. şi Ş.I.L. au fost invitate la Poliţia municipiului Oradea, au dat declaraţii în care au spus adevărul, după care au fost căutate şi ameninţate de către inculpaţii N.T.C. şi S.I.M., prin intermediul concubinei sale Ş.L., care au încercat să- le determine pe minore să îşi schimbe declaraţiile.

Ambele minore, respectiv atât partea vătămată I.L.I., cât şi Ş.L. au fost supuse unor rapoarte de evaluare psihologică întocmite de specialişti din cadrul DGAS PC Bihor.

Raportul de evaluare privind situaţia copilului I.L.I. concluzionează că minora prezintă o stare psihică alterată, a fost identificată vulnerabilitatea acesteia constând în destrămarea familiei şi eşecul în relaţiile sentimentale anterioare, că singurul suport afectiv rămas este mama, că posibilul conflict cu aceasta a dezvoltat copilului o stare de anxietate, maturitatea cognitivă incompletă a copilului a ales la fiecare conflict cu mama soluţii sau relaţii disfuncţionale, în personalitatea sa persistă un conflict intrapsihic nerezolvat din sfera familială.

Din raportul de evaluare psihologică privind situaţia copilului Ş.L. Iuliana, rezultă că aceasta are un comportament teatral, nesincer, că utilizează minciuna ca formă de evaziune din starea de disconfort psihic, că prezintă carenţe de tip educativ în lipsa modelelor parentale pozitive, dar şi prin influenţa negativă a anturajelor de prieteni pe care le frecventează, foloseşte forme de comportament manipulativ, provine dintr-o familie dezorganizată prin decesul tatălui, mama este plecată în Italia, cu domiciliul necunoscut, învinuita minoră rămânând în grija surorii sale Ş.V.L. - 20 de ani - concubina inculpatului S.I.M.

8. După racolarea numitei M.I. la data de 12 august 2011, inculpatul N.T.C., prin intermediul martorei M.C.D. a închiriat apartamentul situat pe B-dul D. nr. X, situat lângă fostul sediu al TVS, de la martorul P.A., contra sumei de 150 euro/lună, documentele de închiriere fiind întocmite pe numele numitelor M.I.F. şi N.C.T.R. În acest apartament, după ce au fost publicate anunţuri la ziar, ambele au practicat prostituţia, fiind supravegheate de inculpatul N.T.C. care locuia împreună cu ele.

În cursul lunii octombrie 2011 inculpatul N.T.C. şi-a cumpărat autoturismul marca OA cu numărul de înmatriculare XX, cu suma de 3.000 de euro, autoturismul a fost indisponibilizat prin aplicarea unui sechestru şi depus la Camera de Corpuri Delicte din IPJ Bihor, cu dovada seria AB, nr. 0078067.

Ambele tinere au practicat în acest apartament prostituţia până la începutul lunii noiembrie 2011, când N.T.C. le-a transportat pe amândouă în Timişoara cu autoturismul proprietate personală marca OA, condus de martorul M.Gh.R.

9. Prima instanţă a mai reţinut că, în Timişoara, inculpatul N.T.C. a închiriat pe numele numitei M.I. un apartament cu 2 camere, situat pe str. S. nr. X, judeţul Timiş.

În apartament au fost cazate unde le-a cazat M.I. şi sora sa, M.C.D., s-au deplasat împreună la ziarul local „XXXX".

Cele două, au publicat anunţuri privind oferire servicii sexuale, cu fotografia numitei N.C.T.R., au indicat un singur număr de telefon respectiv 0756/XXXX. Amândouă au practicat prostituţia, iar banii rezultaţi trebuia să-i împartă cu inculpatul N.T.C.

Acest inculpat, cu toate că obişnuia să întreţină relaţii sexuale cu N.C.T.R., afirmând că aceasta este prietena lui, a întreţinut relaţii sexuale neprotejate şi cu M.I., care a rămas însărcinată şi ca urmare, aceasta a efectuat o întrerupere de sarcină la Maternitatea Oradea în data de 15 noiembrie 2011.

După plecarea numitelor N.C.T.R. şi M.I. din locaţia din Cantemir, inculpata I.A. i-a cerut martorei M.C.D. să închirieze această locaţie învinuitelor F.C.R. şi A.I.D. Acestea s-au mutat efectiv în locaţia respectivă şi, cu toate că au stabilit cu martora că închirierea va fi pentru o durată nedeterminată, după aproximativ o lună, la data de 26 septembrie 2011, F.C.R. şi A.I.D. au plecat, fiind alungate de vecini deoarece practicau prostituţia şi deranjau vecinii. Şi aceste două tinere au fost identificate şi înscrise în Cartea de Imobil de către martora O.T.

10. Prima instanţă a mai reţinut că, în cursul lunii iulie 2010 partea vătămată M.L.T. în vârstă de 15 ani practica prostituţia în zona Uzinelor din Oradea pentru a-şi câştiga mijloacele de existenţă, zonă uncie se aflau mai multe tinere, majoritatea majore, printre care M.E.M. şi B.A. În cursul acestei luni au venit de mai multe ori la stradă, unde sus-numita practica prostituţia, uneori doi tineri, alteori împreună cu un alt tânăr şi o femeie despre care a înţeles să este soţia unuia dintre ei, care au intrat în vorbă cu ea şi i-au propus să lucreze pentru ei, însă a refuzat de fiecare dată.

Cu ocazia prezentării unor fotografii, partea vătămată l-a recunoscut pe unul dintre bărbaţii care s-a prezentat cu numele de C. şi care a spus că are fete la produs, atât în ţară, cât şi în străinătate, în persoana inculpatului N.T.C. Acesta era însoţit de regulă de un alt tânăr, pe care l-a recunoscut în fotografiile prezentate, ca fiind S.I.M. De asemenea, a mai recunoscut în acelaşi mod pe acea tânără ca fiind N.F.C. Partea vătămată le-a spus acestora că este minoră, le-a cerut să o lase în pace, dar cu toate acestea cele trei persoane recunoscute veneau zilnic în zona unde ea practica prostituţia, folosind fie un autoturism XX de culoare neagră, fie alte vehicule, alteori cu taxiul. Tânăra i-a mai recunoscut din fotografii pe M.Gh. şi F.M., doar cu primul zis „A." a discutat, acesta din urmă i-a spus că poate să aibă încredere în prietenii lui: N.T.C., S.I.M.,. N.F.C., pentru că sunt oameni serioşi, pot să-i asigure cazare în străinătate, pot să-i asigure clienţi, iar prin practicarea prostituţiei va câştiga mai mulţi bani decât în Oradea.

Instanţa de fond a mai reţinut că, martora M.E.M., în prezent în vârsta de 30 de ani, practica prostituţia de la 20 de ani în Oradea, str. U. şi C.B. în urmă cu mai mult timp, respectiv aproximativ 3 ani, N.F.C. şi N.T.C. (pe care i-a recunoscut după planşele foto) despre care ştia că sunt soţ şi soţie, au venit la ea la stradă şi i-au propus să accepte să lucreze pentru ei, având cazare şi loc în stradă, atât în Italia, cât şi în Grecia şi Spania. Cei doi i-au propus ca în cazul în care va accepta, îi vor face paşaport (în acea perioadă fiind încă obligatorie obţinerea paşaportului) o vor caza şi proteja, urmând să obţină sume mari de bani. Tânăra nu a fost de acord, îi cunoştea de aproximativ 5 - 6 ani, ştia că racolează fete pe care le protejează în perioada în care practică prostituţia şi le ia banii. În mediul prostituatelor se ştia că aceştia le păcălesc pe tinere şi că în realitate, după ce le duc în străinătate, le iau toţi banii, le iau actele şi nu le restituie până când nu câştigă sume mari de bani de pe urma lor. Atât N.T.C., cât şi N.F.C. au încercat să o racoleze în mai multe rânduri, promiţându-i un trai mai bun, dar de fiecare dată a refuzat. Martora a cunoscut-o în zona unde lucra şi pe partea vătămată M.L.T. (minoră de 15 - 16 ani) căreia inculpatul N.T.C. i-a făcut o propunere similară, de a o duce în străinătate pentru a se prostitua.

De asemenea, s-a mai reţinut că, numita B.A., o altă prostituată care racola clienţi împreună cu M.E.M., în zona Uzinelor, a fost abordată aproximativ în august 2011 de un bărbat pe care l-a recunoscut din fotografiile judiciare ca fiind N.T.C. Acesta i-a propus să o ducă în Italia, la prostituţie, unde se câştigă mai mult, a asigurat-o că o va transporta şi caza în străinătate, dar martora a refuzat. Cu acel prilej a sesizat că N.T.C. nu era singur, ci însoţit de o tânără despre care a înţeles că practică prostituţia în străinătate, fiind protejata lui.

11. De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că, în cursul anului 2009 martora M.C.D. - agent imobiliar, a fost contactată de inculpata I.A. care a închiriat prin intermediul martorei un apartament situat pe str. J.V. nr. X, preţul convenit fiind de 200 de euro/lună. Iniţial chiria lunară era achitată direct către martoră, care o trimitea proprietarilor plecaţi în Spania, ulterior de inculpata I.A. sau de învinuita F.C.R. care se prostitua în folosul acestei inculpate şi era cazată de inculpată.

Cu prilejul deplasărilor lunare pentru perceperea chiriei, martora M.C.D., în apartamentul închiriat de inculpată i-a cunoscut pe inculpaţii N.T.C., N.F.C. şi pe F.C.R.

În jurul datei de 18 august 2011, după ce inculpatul N.T.C. a eliberat apartamentul din Cantemir, inculpata I.A. cunoscând acest aspect de la fiul său N.T.C., a contactat-o telefonic pe martora M.C.D., i-a spus că va fi sunată din partea sa de către F.C.R. şi A.I.D., acestora martora le-a închiriat locaţia din Cantemir pentru o durată nedeterminată, cele două tinere au continuat să practice prostituţia în această locaţie stârnind indignarea vecinilor, după o perioadă de aproximativ o lună au fost alungate de vecini şi s-au mutat din nou pe str. B.

Prima instanţă a reţinut că starea de fapt mai sus expusă rezultă din următorul probatoriu: declaraţiile părţilor vătămate F.C., D.S., D.A., L.A.R., I.L.I., M.L.T., B.A., M.E.M., învinuitele M.I.F., învinuita H.B.F., învinuită T.M., A.I.D., F.C.R., Ş.L.J., H.R., martorilor Ş.I.L., Ş.V.L., O.T., M.C.D., S.M.D., B.S.C., G.A., P.A., C.N.R.

Sub aspectul relevanţei probelor, prima instanţă a reţinut următoarele:

I. În ceea ce o priveşte pe inculpata I.A., aceasta a recunoscut comiterea faptei uzând de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., privind recunoaşterea vinovăţiei.

S-a apreciat că declaraţia să se coroborează cu depoziţiile tinerelor F.C.R. şi A.I.D. audiate în cursul urmăririi penale în calitate de învinuite, prilej cu care acestea declară că în perioada în care practicau pe cont propriu prostituţia au cunoscut-o pe I.A. care le-a întrebat dacă sunt de acord să fie contactate de aceasta atunci când diverşi clienţi solicită servicii sexuale, relaţii care aveau loc ulterior fie în garsoniera de pe str. B., fie în apartamentul situat în str. D.C. nr. X, închiriat prin intermediul inculpatei. Din banii obţinuţi pe tinere, inculpatei îi reveneau o parte, aceasta estimând că a obţinut în acest fel cu aproximaţie suma totală de 600 RON ce urmează a fi supusă confiscării.

Aspectele de mai sus, recunoscute de inculpată, confirmate de declaraţiile celor două învinuite se coroborează de asemenea şi cu declaraţiile martorului F.C., care declară că o cunoaşte pe I.A. - zisă „S.", de aproximativ 15 ani, deoarece în tinereţe şi aceasta practica prostituţia şi ştia de asemenea din zvon public că poate oricând să apeleze la inculpată ca să solicite tinere pentru întreţinere relaţii sexuale contra unor sume de bani. Arată că lucrează ca şi taximetrist la firma L.T. din Băile Felix, iar în cursul lunii aprilie 2011, doi clienţi i-au solicitat să-i transporte în Oradea str. J.V. nr. X, la locuinţa inculpatei I.A. Pe str. J.V. nr. X, a recunoscut-o pe inculpata I.A., care a coborât din bloc şi s-a îndreptat spre taxiul condus de martor. Cu această ocazie inculpata I.A. i-a spus martorului că are mai multe tinere care practică prostituţia, pe care ea le supraveghează şi le coordonează, că aceste fete locuiesc împreună cu ea pe str. J.V. nr. X, i-a dat numărul de telefon 0752/XXXX şi i-a spus martorului să o sune oricând are clienţi care solicită prostituate.

Ulterior acestei întâlniri martorul a fost solicitat la o comandă la locaţia din str. B., de unde două fete i-au cerut să le transporte cu taxiul pe str. J.V. nr. X. Le recunoaşte în fotografiile prezentate ca fiind A.I.D. - zisă „A." şi F.C.R., pe traseu fetele i-au spus că practică prostituţia pentru I.A. - zisă „S.", cu acest prilej învinuita A.I.D. i-a dat martorului numărul ei de telefon, respectiv 0753/XXXX, cerându-i că dacă găseşte vreun client să o sune oricând.

S-a mai reţinut că, martorul F.C. a declarat că în perioada aprilie - octombrie 2011, au existat mai multe situaţii când diferiţi clienţi cazaţi în staţiunea Băile Felix i-au solicitat dacă poate să le facă cunoştinţă cu prostituate şi arată de fiecare dată o suna pe inculpata I.A., căreia îi transmitea numărul de clienţi, iar inculpata îl îndruma să-i ducă pe aceşti clienţi fie la locaţia de pe str. B., fie acasă la inculpată pe str. J.V. nr. X.

Instanţa de fond a apreciat că, declaraţiile martorului se coroborează şi cu rezultatul interceptării convorbirilor telefonice.

De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că, relevantă în dovedirea vinovăţiei inculpatei este şi depoziţia martorului C.A.F. care arată că la un salon de jocuri din Oradea, a cunoscut-o pe inculpata I.A. - zisă „S." de la care a aflat că aceasta cunoaşte mai multe tinere care practică prostituţia şi care sunt dispuse oricând să întreţină raporturi sexuale contra unor sume de bani.

În cursul lunii octombrie 2011 martorului i-a venit un prieten din Elveţia, care l-a întrebat dacă nu cunoaşte prostituate, astfel, martorul a sunat-o pe inculpata I.A., care l-a invitat pe martor şi pe prietenul său la locuinţa sa din Oradea str. J.V. nr. X (actual str. D.).

Inculpata I.A. i-a prezentat trei tinere dintre care martorul le recunoaşte pe învinuitele A.I.D. şi F.C.R., dintre care inculpata i-a spus prietenului martorului să-şi aleagă una, prietenul martorului a ales-o pe învinuita A.I.D., martorul i-a transportat pe amândoi la locuinţa prietenului, într-o discuţie ulterioară prietenul său i-a spus că a plătit învinuitei A.I.D. suma de 200 de RON pentru raport sexual.

Prima instanţă a apreciat că, în drept, fapta inculpatei I.A. de a înlesni practicarea prostituţiei de către învinuitele F.C. şi A.I.D., prin racolare clienţi, cazare şi de a trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către acestea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism săvârşit în formă continuată prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei de 1 an 6 luni închisoare aplicată inculpatei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. dar şi limitele de pedeapsă reduse cu 1/3, urmare a aplicării procedurii prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

În acest sens instanţa a reţinut în mod deosebit gradul de pericol social concret al faptei determinat prin modul, mijloacele de săvârşire a acesteia, respectiv urmarea socialmente periculoase specifică acestei infracţiuni. Relevantă a fost şi lipsa antecedentelor penale ale inculpatei cât şi faptul că aceasta şi-a asumat responsabilitatea faptei comise şi a conştientizat gravitatea acesteia în faţa instanţei din moment ce a solicitat aplicarea procedurii prev. de art. 320¹ C. proc. pen. cu tot ceea ce presupune aceasta, renunţând la a mai formula apărări, a mai invoca excepţii, a mai propune probe, ori a mai combate acuzaţiile ce i s-au adus. Toate aceste criterii anterior enumerate conduc instanţa la concluzia că aplicarea unei pedepse cu suspendare condiţionată ca modalitate de individualizare judiciară ar asigura îndeplinirea rolului educativ al pedepsei şi scopului acesteia, acela de a asigura atât prevenţia generală, cât şi prevenţia specială şi că numai în aceste condiţii pronunţarea condamnării va constitui un avertisment pentru inculpată.

II. Cu privire la inculpatul N.T.C., prima instanţă a reţinut că, deşi iniţial a recunoscut doar o parte a activităţii infracţionale, ulterior a revenit, şi-a retractat prima declaraţie afirmând că recunoaşte integral acuzaţiile care i se aduc cu singura precizare ca deşi ar fi întreţinut raporturi sexuale cu minora I.L.I. a aflat vârsta acesteia - 14 ani, doar după consumarea raportului sexual.

Ultima declaraţie prin care inculpatul recunoaşte inclusiv infracţiunea de constituire a unei asocieri în scopul săvârşirii infracţiunilor de proxenetism şi trafic de minore se coroborează cu întreg ansamblul probator administrat în cauză. Reţinem în acest sens declaraţia părţii vătămate F.C. care relatează pe larg atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei maniera în care a fost racolată de inculpaţii N.T.C. şi S.I.M., supusă apoi exploatării sexuale iniţial de cei doi inculpaţi fiind predată apoi inculpatei N.F.C. cu precizarea că minora le-a adus la cunoştinţa acestora că are vârsta de doar 13 ani.

Partea vătămată D.S. la rândul ei relatează aspecte privind modalitatea în care a fost racolată de către inculpatul N.T.C. care a contactat-o telefonic în perioada în care se prostitua la Satu Mare, promiţându-i că în Oradea va câştiga mai bine. Din depoziţia acesteia reţinem că după ce şi-a dat acordul a fost transportată din Satu Mare în Oradea de N.T.C. şi S.I.M., maşina fiind condusă de o terţă persoană. Conform înţelegerii avute partea vătămată s-a prostituat în diverse locaţii, jumătate din sumele obţinute revenindu-i inculpatului N.T.C. În mod similar partea vătămată D.A. arată că după ce a venit de la Satu Mare la solicitarea surorii sale gemene s-a prostituat o primă perioadă în folosul inculpatei N.F.C., iar după ce aceasta a plecat, partea vătămată s-a mutat în apartamentul din Cantemir unde în continuare s-a prostituat pentru inculpatul N.T.C. jumătate din bani revenindu-i acestuia. Gemenele arată constant în declaraţiile lor că inculpatul N.T.C. avea cunoştinţă de starea lor de minoritate. Din declaraţiile învinuitelor Ş.L.J., M.I.F., H.B.F. şi T.M. reţinem că l-au cunoscut în diverse împrejurări pe inculpatul N.T.C. care le-a propus să practice prostituţia urmând a le pune la dispoziţie apartamente închiriate în acest sens, să publice anunţuri indicând numerele de telefon ale tinerelor, urmând ca acestea să răspundă apelurilor telefonice. Învinuitele declară că au avut de la început o înţelegere cu inculpatul în sensul că jumătate din banii obţinuţi îi reveneau inculpatului, urmând să fie puşi într-un sertar de unde inculpatul venea să îi ridice în fiecare zi. Din relatările celor patru învinuite rezultă că în aceeaşi manieră s-au prostituat pentru inculpatul N.T.C. şi numitele C.I.L., respectiv N.C.T.R.

Din declaraţiile părţii vătămate L.A.R. minoră în vârstă de 17 ani coroborate cu declaraţiile martorei Ş.I.L., date în cursul urmăririi penale reţinem că racolarea sa s-a realizat de martora menţionată la solicitarea inculpaţilor N.T.C. şi S.I.M., partea vătămată refuzând propunerea de a se prostitua în condiţiile în care mama îi asigura resurse financiare suficiente.

Instanţa de fond a apreciat că relevante sunt de asemenea şi declaraţiile părţii vătămate M.L.T. care îl indică în mod constant, atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei pe inculpatul N.T.C., ca fiind una din persoanele care zilnic se deplasa la locul unde se prostitua încercând să o convingă să practice prostituţia în folosul său în străinătate, cu toate că în mod repetat aceasta l-a refuzat cunoscându-i reputaţia, comunicându-i de altfel şi faptul că este minoră şi că doreşte să fie lăsată în pace. Depoziţiile acestei părţi vătămate se coroborează cu declaraţiile martorele B.A. şi M.E.M. care la rândul lor susţin că şi faţă de ele, inculpatul a avut aceeaşi solicitare încercând să le convingă sa practice prostituţia în străinătate pentru el urmând să le asigure în schimb apartamente şi protecţie.

Cu privire la săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, instanţa de fond a reţinut că inculpatul recunoaşte că a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată I.L.I., dar a cunoscut vârsta pe care o are abia după consumarea raportului sexual, susţinere infirmată de declaraţia minorei, respectiv de depoziţia martorei Ş.I.L., dată în cursul urmăriri penal, respectiv de rezultatele interceptărilor autorizate a convorbirilor telefonice din data de 5 octombrie 2011 din care rezultă cu prisosinţă că mesajul trimis de Ş.I.L. cuprinde vârsta victimei: „facem cumva să ne pice şi nouă ceva? Face îi frumoasă. Are doar 14 ani, dar arată de 17, are c.., are ţâţe ..".

Cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, pe lângă depoziţia de recunoaştere a inculpatului, instanţa de fond a remarcat faptul că actele şi lucrările dosarului relevă existenţa unui consens neechivoc din partea inculpaţilor de a-şi alătura eforturile pentru realizarea scopului propus - respectiv comiterea infracţiunilor de proxenetism şi trafic de minore. Modul în care fiecare inculpat şi-a adus contribuţia la săvârşirea acestor infracţiuni urmează a fi detaliat la analiza distinctă a situaţiei fiecărui inculpat - S.I.M., N.F.C., respectiv C.F., în sarcina acesteia din urmă reţinându-se activitatea de aderare şi sprijinire a grupării formată deja din inculpaţii N.T., N.F. şi S.I. Cert este însă că în cadrul acestei grupări se detaşează în mod evident contribuţia substanţială a inculpatului N.T.C. constând în racolarea tinerelor, închirierea de apartamente (relevante în acest sens fiind declaraţiile martorei M.C.D. - agent imobiliar, respectiv O.T. - preşedinta asociaţiei de locatari), publicarea de anunţuri la ziar, supravegherea pe care inculpatul o asigura tinerelor stând în imediata apropiere a blocului aducându-le la cunoştinţă că dacă au probleme cu clienţii să-l contacteze pentru că va veni imediat.

S-a reţinut că în drept, fapta inculpatul N.T.C. de a se asocia şi a constitui o asociere (împreună cu coinculpaţii S.I.M. şi N.F.C.) în scopul săvârşirii în perioada 2010 - 2011 a infracţiunilor de proxenetism având ca victime majore pe N.C.T.R., H.B.F., M.I.F., Ş.L.J., T.M., C.I.L. respectiv a infracţiunii de trafic de minore având ca victime pe F.C., D.A. D.S., L.A.R. şi M.L.T., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului N.T.C. de a întreţine acte sexuale cu minora I.L.I. în vârstă de 14 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.

Ca urmare, instanţa în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul N.T.C. la o pedeapsă de 3 ani 6 luni închisoare.

În baza art. 13 alin. (1) şi 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art 42 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 42 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare

Faptele fiind în concurs, instanţa în baza art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani 6 luni închisoare, în regim de detenţie, va interzice exercitarea drepturilor prev. de art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie şi i-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsă complementară.

S-a reţinut că inculpatul N.T.C. a săvârşit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie. Astfel, prin Sentinţa penală nr. 214/P din 16 iulie 2007 în Dosarul nr. 1855/111/2006 a Tribunalului Bihor, a fost condamnat la 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere conform art. 86¹ - 86² C. pen., pe durata unui termen de încercare de 7 ani, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3795 din 20 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Întrucât faptele din prezenta cauză au fost comise în termenul de încercare mai sus enunţat, instanţa în baza art. 86⁴ C. pen. cu referire la art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării executări pedepsei sub supraveghere în ce priveşte pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 214/P din 16 iulie 2007 a Tribunalului Bihor modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3795 din 20 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pedeapsă pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa aplicată în cauză, prin privare de libertate.

La individualizarea judiciara a pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., statutul de recidivist al inculpatului, iar pe de altă parte conduita sa sinceră în condiţiile în care a, revenit asupra primei declaraţii recunoscând în totalitate învinuirile care i se aduc.

Instanţa de fond a mai reţinut că, pericolul social extrem de ridicat al infracţiunilor de care este acuzat este dat de modul, mijloacele şi împrejurările comiterii faptelor, numărul subiecţilor pasivi ai infracţiunii de trafic de minori şi proxenetism, vârsta părţilor vătămate minore, pluralitatea de infracţiuni, precum şi urmarea socialmente periculoasă efectiv produsă specifică fiecărei infracţiuni pentru care a fost condamnat.

Reţinerea în sarcina inculpatului a unei pluralităţi de infracţiuni, numărul subiecţilor pasivi a infracţiunilor de proxenetism şi trafic de minori, perioada mare de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, încercarea inculpatului de a influenţa bunul mers al urmăririi penale prin încercarea de a determina victimele să-şi retracteze declaraţiile, starea de recidivă a inculpatului care anterior a fost condamnat cu suspendare sub supraveghere pentru acelaşi tip de infracţiuni, au fost în opinia instanţei de fond suficiente motive pentru a nu reţinere circumstanţe atenuante, iar cât priveşte atitudinea sa sinceră pe care a adoptat-o abia la termenul din 13 februarie 2012, aceasta a fost avută în vedere la individualizarea pedepsei. Aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus nu este aptă a îndeplini funcţiile şi a realiza scopul pedepsei în contextul în care infracţiunile au fost săvârşite şi al caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracţiuni în ultima perioadă de timp.

Prima instanţă a mai reţinut că, aceste infracţiuni de o amploare deosebită, aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, demnitatea persoanei, reprezentând şi una dintre cele mai grave forme ale criminalităţii organizate. În astfel de condiţii, a reduce pedeapsa pentru autorul unei asemenea infracţiuni cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei.

În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 21 septembrie 2004 până la 24 august 2005 precum şi perioada reţinerii de 24 de ore din 14 noiembrie 2011 şi a arestului preventiv începând cu data de 15 noiembrie 2011 până la zi.

Apreciind că se menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, instanţa în baza art. 350 C. proc. pen. va menţine starea de arest a inculpatului, măsură dispusă prin Încheierea nr. 42/2011 a Tribunalului Bihor.

De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că, în ceea ce priveşte autoturismul marca OA culoare albă cu nr. de înmatriculare XX, în declaraţia dată, inculpatul susţine că a achiziţionat într-adevăr acest vehicul în 2011, fără a plăti preţul integral, ci doar un avans. Instanţa a înlăturat ca nedovedită această susţinere în condiţiile în care la fila X se regăseşte contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit în care inculpatul apare ca şi cumpărător, în baza acestui înscris fiind radiat proprietarul anterior. Inculpatul nu a justificat venituri licite care să fi fost folosite la achiziţionarea acestui autoturism.

Dimpotrivă, victimele minore şi majore audiate în cauză au confirmat împrejurarea că obişnuiau, să pună într-un sertar jumătate din banii câştigaţi şi care erau ridicaţi zilnic de inculpatul N.T.C.

S-a mai reţinut că la fila XX se regăseşte un contract individual de muncă privind pe inculpatul N.T.C. încheiat cu SC A. SRL, data începerii activităţii fiind 1 iulie 2011 (împrejurare confirmată şi de adresa ITM nr. 35342 din 15 septembrie 2011). Dat fiind însă perioadă extrem de scurtă scursă de la momentul angajării şi până la momentul achiziţionării autoturismului - octombrie 2011, instanţa a apreciat că veniturile obţinute la locul de muncă nu i-au permis acestuia ca într-un interval de doar 3 luni să-şi permită să achiziţioneze un autovehicul achitând un preţ de 3.000 euro.

În aceste condiţii instanţa a procedat la confiscarea acestui bun dobândit din banii obţinuţi de inculpat în urma exploatării sexuale a victimelor minore şi majore din prezenta cauză.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a autoturismului marca OA culoare albă cu nr. de înmatriculare XX, serie saşiu WOLOTGF ...., an de fabricaţie 2001, serie motor 0087564, capacitate cilindrică 1686.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. s-a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului instituită asupra autoturismului mai sus menţionat, măsură dispusă prin Ordonanţa din 17 noiembrie 2011 a D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Oradea şi procesul-verbal de sechestru din 17 noiembrie 2011 emise în Dosarul nr. 66/D/P/2011, autoturism aflat în prezent în custodia I.P.J. Bihor conform dovezii seria AB nr. 0078067 din 22 noiembrie 2011.

S-a reţinut că inculpata N.F.C. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor afirmând că ceea ce i se poate reproşa este doar practicarea prostituţiei fără a avea vreo implicare în exploatarea victimelor minore (a căror vârstă de altfel nici nu o cunoştea) sau în comiterea infracţiunii de proxenetism. Probaţiunea administrată în cauză demonstrează însă fără dubiu săvârşirea de către aceasta a infracţiunilor ce i se reţin.

Cu prilejul audierii în faţa procurorului şi a instanţei, partea vătămată F.C., după ce relatează împrejurările în care a fost racolată, declară că a fost dusă împreună cu numita A. la un apartament unde o aştepta inculpata N.F.C. şi concubinul acesteia. N.T.C. i-a cerut inculpatei să o aleagă pe una dintre ele, i-a comunicat vârsta părţii vătămate (13 ani) moment în care aceasta a reacţionat imediat spunând că nu se încurcă cu ea. Numita A. nu a acceptat condiţiile impuse de F., fiind dusă înapoi pe Calea Aradului, iar în continuare F.C. s-a prostituat o perioadă la cameră, exclusiv pentru N.T.C. în locaţia din Cantemir alături de Ad. şi A. La un moment dat inculpatul N.T.C. i-a modificat programul părţii vătămate în sensul că ziua se prostitua la cameră, iar la orele 17:00 - 18:00 o ducea la inculpata N.F. acasă pe B-dul D., victima se schimba, mânca, fiind dusă apoi de către inculpată în Calea Aradului pentru a se prostitua la stradă. N.F.C. îi impunea ce sume să câştige plus banii de taxi, context în care partea vătămată rămânea astfel la: stradă până la orele 02 - 03 noaptea. Se reîntorcea la apartamentul F., dormea până a doua zi când venea N.T.C. pentru a o duce la apartamentul din Cantemir unde se prostitua la cameră. La un moment dat N.F.C. l-a rugat pe N.T.C. să o lase pe partea vătămată să practice prostituţia exclusiv în folosul ei deoarece avea nevoie de bani, propunere acceptată de către inculpat, condiţii în care nu mai venea dimineaţa să o ducă la locaţia din Cantemir. Instanţa de fond a remarcat conduita agresivă a inculpaţilor N.F.C. şi N.T.C. care au bătut-o pe partea vătămată atunci când au aflat că în stradă aceasta a pomenit printre prostituate şi proxeneţi numele inculpatului N.T.C. Partea vătămată nu poate estima durata în care s-a prostituat în folosul inculpatei N.F.C. (ziua în apartamentul pus la dispoziţie de către aceasta închiriat de către inculpată prin intermediul lui N.T.C., iar noaptea la stradă) decât cu aproximaţie - o lună.

Totodată, instanţa de fond a mai reţinut că declaraţiile părţii vătămate F.C. se coroborează cu declaraţiile martorelor T.M. respectiv S.M.D. T.M. relatează că în apartamentul din Cantemir a cunoscut-o pe inculpata N.F.C. - fosta soţie a inculpatului N.T.C., aceasta venea uneori în vizită şi a spus că „şi ea are fete într-un apartament situat undeva pe B-dul D., vizavi de magazinul Profi". Cu prilejul unei vizite făcute la această din urmă locaţie, martora a constatat că aici practicau prostituţia N.F.C. şi D. despre care a aflat că anterior a practicat prostituţia în Italia împreună cu inculpata. Martora mai precizează că în apartamentul din Cantemir N.T.C. a adus la un moment dat o ţigancă micuţă, slabă, pe nume C. în vârstă de aprox. 14 - 15 ani. T.M. mai precizează că în cursul lui august 2011, la locuinţa din Cantemir a avut loc o descindere a organelor de poliţie. N.T.C. ştia că e posibil să vină poliţiştii, context în care i-a spus atât martorei cât şi numitei N.C.T.R. să se mute în apartamentul lui N.F.C. de pe B-dul D. situat vizavi de Profi, să-şi ia telefoanele pe care vor suna clienţii, urmând ca o anumită perioadă să se prostitueze în acel apartament. Tinerele s-au conformat, s-au prostituat în acel apartament cca. 2 zile după care au fost ridicate de poliţie.

Martorul S.M.D. confirmă faptul că apartamentul de pe B-dul D. situat vizavi de Profi a fost închiriat de concubina sa N.F.C. prin intermediul lui N.T.C., cunoaşte că în acest apartament s-au desfăşurat activităţi de prostituţie (inclusiv de către concubina sa) dar nu a avut nimic împotrivă. în ceea ce o priveşte pe F.C., aceasta era micuţă, slăbuţă, părea în jur de 17 ani, o perioadă de timp a stat în această locaţie unde ziua dormea, mânca şi se spăla, seara ieşea la stradă, iar la terminarea programului se reîntorcea în apartament. Martorul susţine că niciodată N.F.C. nu a solicitat vreo parte din sumele de bani obţinute de fete din prostituţie, aceste tinete prostituându-se exclusiv pentru N.T.C. Apreciem lipsite de veridicitate aceste susţineri, pe de o parte martorul are o poziţie subiectivă dată fiind calitatea sa de concubin al inculpatei, iar pe de altă pârtie aceste din urmă afirmaţii sunt infirmate de victimele audiate în cauză, fie majore, fie minore (F.C., T.M., D.A., D.S.) cât şi de inculpata C.F.I. care audiată fiind în cursul urmăririi penale recunoaşte că s-a prostituat o săptămână în apartamentul pus la dispoziţie de N.F.C. predându-i acesteia jumătate din banii câştigaţi.

împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat recurs inculpaţii N.T.C., S.I.M. şi N.F.C. În apelul său, inculpatul N.T.C. a solicitat admiterea căii de atac exercitate, desfiinţarea sentinţei în sensul de a se admite cererea formulată, de judecare a cauzei potrivit procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. şi, pe cale de consecinţă să se facă aplicarea dispoziţiilor alin. (7) al acestui articol şi să se reducă pedepsele ce i-au fost aplicate în mod corespunzător. Inculpatul prin apărător, a susţinut că a formulat cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate înainte de a se începe propriu-zis cercetarea judecătorească, respectiv de a fi audiat vreun inculpat, precizând că îşi însuşeşte probele administrate în faza de urmărire penale, pe care şi le cunoaşte şi că doreşte să fie judecat doar în baza acestora.

În subsidiar, în cazul în care instanţa de control judiciar va respinge cererea principală, a solicitat să se reţină în favoarea inculpatului apelant circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi să se reducă corespunzător pedepsele ce i-au fost aplicate.

Inculpatul apelant S.I.M. a solicitat prin apelul declarat, desfiinţarea sentinţei şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond. în subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa, din infracţiunile de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi proxenetism, prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de complicitate la infracţiunea de proxenetism, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi să se dispună achitarea sa pentru această fapte, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi, de asemenea, achitarea inculpatului, în baza aceluiaşi temei legal, de sub învinuirea comiterii infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

S-a cerut achitarea inculpatului şi de sub învinuirea comiterii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 198 alin. (1) C. pen. în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Cu privire la cererea principală s-a arătat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe în raport de împrejurarea că s-a pronunţat o condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Astfel, s-a susţinut că deşi inculpatul apelant a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor, prevăzută şi pedepsită art. 198 alin. (1) C. pen., în ceea ce o priveşte pe partea vătămată I.L., din motivarea hotărârii instanţei de fond rezultă că acestuia i se reţin în sarcină două infracţiuni de act sexual cu un minor, respectiv atât cea având-o ca victimă pe I.L., cât şi întreţinerea de relaţii sexuale cu minora F.C.

S-a arătat că, în aceste condiţii, este mai mult decât evident că prima instanţă a avut în vedere două fapte, pentru care a pronunţat o soluţie de condamnare, deşi nu a fost sesizată decât pentru una singură şi că nu s-a dispus nici extinderea procesului penal şi nici schimbarea încadrării juridice cu privire la această infracţiune într-una în formă continuată deşi, specificul infracţiunii exclude, de principiu, a asemenea formă, cel puţin în raport de starea de fapt expusă în cauză.

S-a mai precizat că deşi în dispozitiv nu se face referire la existenţa "concursului de infracţiuni, este evident că motivarea hotărârii şi pedeapsa aplicată inculpatului apelant au avut în vedere o situaţie agravantă, ce s-a reflectat în cuantumul pedepsei aplicate în concret.

Tot sub acest aspect s-a invocat contradicţia flagrantă între dispozitivul hotărârii şi motivarea acesteia ce nu constituie o eroare materială în sensul normelor procedurale şi care impune desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, indiferent dacă a acţionat ori nu în defavoarea inculpatului.

Cu privire la cererea subsidiară, s-a arătat că nu poate fi avută în vedere la reţinerea stării de fapt, declaraţia de recunoaştere a inculpatul N.T.C. în sensul coroborării acesteia cu declaraţia părţii vătămate F.C. pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare, câtă vreme, inculpatul apelant N.T.C. a avut o poziţie constată de negare şi doar încercarea de a obţine avantajul oferit de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. l-a determinat să adopte în faţa instanţei o atitudine radical opusă celei anterioare. Mai mult de atât, declaraţie pe care a dat-o inculpatul apelant N.T.C. în faţa instanţei de fond nu furnizează informaţii concrete cu privire la pretinsele acte materiale ce se reţin în sarcina inculpatului apelant S.I.M., rezumându-se la simple acceptări generice, strict formale, ce nu pot conduce la concluzii certe privind vinovăţia acestuia din urmă.

S-a mai arătat că, de altfel, cu excepţiei părţii vătămate F.C., niciuna dintre persoanele de sex feminin - subiecţi pasivi ai infracţiunii de trafic de persoane ori martore în cazul infracţiunii de proxenetism nu fac referiri la acte materiale concrete realizate de către inculpatul S.I., ce ar putea intra în conţinutul acestor infracţiuni.

În concluziile puse cu ocazia dezbaterii apelurilor s-a mai invocat şi împrejurarea că, la pagina 5 din rechizitoriu a fost reţinută în sarcina inculpatului apelant pa stare de fapt, comiterea unei infracţiuni de recrutare a numitelor B.A., M.E.M. şi M.L.T., or, cu privire la M. această faptă a fost inclusă în conţinutul infracţiunii de trafic de minori, iar cu privire la B.A. şi M.E.M., instanţa nu s-a pronunţat.

Prin cea de-a doua cerere subsidiară s-a cerut să se reţină în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., respectiv conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptelor, să i se aplice pedepse sub minimul special şi să se dispună suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei rezultante. S-a cerut să ţină seama şi de faptul că inculpatul apelant este o persoană la primul contact cu legea penală, iar perioada pe care a petrecut-o în arest preventiv a fost suficientă pentru reeducarea acestuia.

Inculpata apelantă N.F.C. a solicitat, prin apelul declarat, să se desfiinţeze sentinţa atacată, în principal în sensul de a se admite cererea inculpatei, de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate în cazul recunoaşterii vinovăţiei şi, pe cale de consecinţă a se face aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi a se reduce pedepsele ce i-au fost aplicate. Dacă instanţa de control judiciar nu va admite această cerere s-a cerut ca, în urma admiterii apelului, să se reţină în favoarea inculpatei circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere declaraţia dată de inculpata apelantă la acest termen de judecată şi, pe cale de consecinţă, să se reducă pedepsele ce i-au fost aplicate.

Prin decizia penală a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori au fost respinse, ca nefondate, apelurile penale declarate de inculpaţii S.I.M., N.F.C. şi N.T.C. împotriva Sentinţei penale nr. 99 din 16 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Bihor, care a fost menţinută în întregime.

Au fost obligaţi apelanţii să plătească în favoarea statului suma de câte 100 RON fiecare, cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 160¹³ C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpaţilor şi s-a dedus din pedeapsă, arestul preventiv până la zi.

Instanţa de apel, examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 371 şi art. 378 C. proc. pen., a constatat că aceasta este temeinică şi legală, iar apelurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, reţinând următoarele:

Instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt şi a stabilit vinovăţia celor trei inculpaţi apelanţi pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.

Inculpatul apelant N.T.C. a recunoscut în faţa instanţei de fond comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei, parţial în declaraţia dată în 23 ianuarie 2012, iar apoi în întregime prin declaraţia dată în 13 februarie 2012.

S-a apreciat că în mod corect prima instanţă a respins cererea formulată de acest inculpat, de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate în cazul recunoaşterii vinovăţiei, în raport de împrejurarea că în cauză această cerere a fost formulată după începerea cercetării judecătoreşti, în speţă nefiind aplicabile nici dispoziţiile art. XI din O.U.G. nr. 121/2011.

S-a mai avut în vedere că, nu poate fi primită susţinerea inculpatului apelant în sensul că cea de-a doua declaraţia din 13 februarie 2012, a fost dată înainte de a se începe cercetarea judecătorească. Astfel, cercetarea judecătorească a început în cauză.la termenul de judecată din 23 ianuarie 2012, când s-a dat citire actului de sesizare a instanţei şi când deşi instanţa le-a pus în vedere tuturor inculpaţilor dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., inculpatul apelant N.T.C. a arătat că nu recunoaşte în totalitate comiterea faptelor astfel cum au fost descrise în actul de sesizare.

S-a apreciat că, în aceste condiţii apelul declarat de inculpat sub acest aspect este nefondat şi va fi respins ca atare.

De asemenea, instanţa de prim contro judiciar a pa apreciat că, nici cererea subsidiară formulată de inculpat nu poate, fi primită, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a se reţine în favoarea acestuia circumstanţe atenuante, în raport de comportamentul avut anterior comiterii faptelor deduse judecăţii în prezenta cauză, gravitatea acestora, atitudinea procesuală şi împrejurarea că, în mod evident, recunoaşterea faptelor a avut loc doar ca urmare a faptului că acesta a dorit să beneficieze de dispoziţiile C. proc. pen.

Instanţa de apel a apreciat că, pedeapsa 7 ani şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului apelant pentru comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză a fost corect individualizată şi corespunde, atât sub aspectul naturii cât şi al duratei sale, gravităţii deosebite a faptelor comise, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului apelant, precum şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii penale.

De asemenea, s-a mi reţinut că, în mod corect prima instanţă, în baza art. 86⁴ C. pen. cu referire la art. 83 C. pen. şi a revocat beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere în ce priveşte pedeapsa de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului apelant prin Sentinţa penală nr. 214/2007 a Tribunalului Bihor, pentru comiterea unor infracţiuni similare celor deduse judecăţii în prezenta cauză, ceea ce demonstrează perseverenţa infracţională a acestuia.

În ceea ce o priveşte pe inculpata apelantă N.F.C., s-a reţinut că aceasta a arătat, în declaraţia dată la 11 octombrie 2012, cu ocazia dezbaterii apelurilor, că revine asupra declaraţiilor date în faţa instanţei de fond şi că recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa şi a solicitat să fie judecată potrivit dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Instanţa de apel a apreciat că, nici în cazul acestei inculpate apelante nu sunt incidente dispoziţiile art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, astfel că cererea formulată de inculpata apelantă de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate în cazul recunoaşterii vinovăţiei nu poate fi primită, ca de altminteri nici cererea subsidiară, de a se reţine în favoarea sa circumstanţe atenuante.

Sub acest din urmă aspect, s-a reţinut că inculpata apelantă a comis infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză pe durata termenului de încercare al pedepsei de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, aplicată prin Sentinţa penală nr. 214/2008 a Tribunalului Bihor, ceea ce demonstrează nu numai perseverenţa infracţională, dar şi că pedeapsa cu privire la care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării nu şi-a atins, în mod evident, scopul.

De asemenea, în deplin acord cu instanţa de fond, instanţa de apel a apreciat că, nu se pot reţine în favoarea inculpatei apelante circumstanţe atenuante, în special la cele privind gravitatea faptelor comise.

Referitor la inculpatul apelant S.I.M., s-a reţinut că acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea următoarelor infracţiuni: asociere în scopul comiterii infracţiunilor de proxenetism şi trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 687/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., proxenetism, prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi act sexual cu un minor, prevăzută şi pedepsită de art. 198 alin. (1) C. pen.

Cu privire la infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., s-a reţinut că inculpatul apelant s-a asociat şi a constituit o asociere, împreună cu inculpaţii N.T.C. şi N.F.C., în scopul comiterii infracţiunilor de proxenetism în formă continuată şi trafic de minore în formă continuată.

Activitatea infracţională a vizat şase tinere: N.C.T.R., H.B.F., M.I.F., Ş.L.J., T.M., C.I.L. respectiv şase tinere minore F.C., D.A., D.S., L.A.R., I.L.I. respectiv M.L.T.

S-a mai reţinut că, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul N.T.C., însoţit, de cele mai multe ori de inculpatul S.I.M., racolau de pe stradă fete care se prostituau, inculpatul N.T.C. solicitându-le să se prostitueze pentru el, urmând să le pună la dispoziţie un spaţiu în acest sens, iar apoi să împartă profitul.

Astfel, inculpatul apelant N.T.C. şi inculpata N.F.C., aceasta din urmă prin intermediul concubinului său, S.M.D., au închiriat următoarele apartamente: în Oradea, str. D.C. nr. X, locaţia din Cantemir, închiriat prin persoane interpuse de N.T.C.; Oradea, B-dul D. nr. X, locaţia vizavi de Profi; Oradea B-dul D. nr. Y, - locaţia de lângă sediul TVS; Oradea, str. B., şi str. B. nr. X - locaţia din B.; Oradea, str. C. nr. X - locaţia din C.; Satu Mare, str. M.S.S., locaţia din Satu Mare, închiriată de inculpata C.F.I.; în Timişoara, str. S. nr. X, judeţul Timiş - locaţia din Timişoara, închiriată de inculpatul N.T.C., prin persoane interpuse.

În ceea ce o priveşte pe minora F.C., s-a reţinut că, aşa cum rezultă din declaraţiile acesteia, date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei, ulterior momentului în care a acceptat să se prostitueze pentru inculpatul N.T.C., acesta, apreciind că nu câştiga suficienţi bani, a decis să o scoată în stradă, pe Calea Aradului din Oradea, condiţii în care, acesta, împreună cu inculpatul S.I.M., cu un autoturism condus de acesta din urmă, o duceau pe timp de noapte în acest loc, pentru a practica prostituţia, inculpatul N.T.C. spunându-i că. atât el, cât şi inculpatul S.I.M. vor rămâne în apropiere, pentru a o supraveghea.

De asemenea, s-a mai avut în vedere că, din depoziţiile acestei părţi vătămate rezultă că, ulterior abordării sale de către cei doi inculpaţi apelanţi, a fost dusă la locaţia de pe strada D.C. şi că le-a spus acestora că are 13 ani. A precizat apoi partea vătămată a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul apelant S.I.M.

Instanţa de prim control judiciar a mai reţinut că, aşa cum rezultă din declaraţia părţii vătămate D.S., aceasta practica prostituţia într-un apartament din Satu Mare, pus la dispoziţie de inculpata C.F.I., iar, la un moment dat, a fost sunată de către inculpatul apelant N.T.C., care i-a propus să se prostitueze pentru el în Oradea.

Cum partea vătămată a acceptat, s-a întâlnit cu inculpatul apelant N.T.C. în faţa hotelul D. din Satu Mare, acesta fiind însoţit şi de această dată de inculpatul apelant S.I.M., cei doi deplasându-se de la Oradea la Satu Mare cu autoturismul acestuia din urmă care însă a fost condus de o altă persoana, pe nume C.

Cei doi inculpaţi apelanţi au transportat-o pe partea vătămată din Satu Mare în Oradea, la locaţia din Cantemir.

S-a mai reţinut că din declaraţia părţii vătămate D.S. rezultă că aceasta a lămurit cu inculpatul N.C.T. aspectul legat de vârsta sa, arătând, de asemenea, că inculpatul S.I.M. ştia cu ce ocupă, de altfel, în mai multe cazuri, acesta însoţea clienţii în apartamentul în care erau cazate.

Aceste aspecte au fost confirmate şi de partea civilă D.A. în declaraţiile date, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţe.

Instanţa de apel a mai avut în vedere' declaraţia martorei L.A.R. care a arătat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea dată în faţa instanţei de fond că atât inculpatul apelant N.T.C., cât şi inculpatul apelant S.I.M. au întreţinut relaţii sexuale cu minora I.L., care avea 14 ani şi că amândoi ştiau ce vârstă are aceasta. De asemenea, a mai arătat martora că li s-a propus să practice prostituţia pentru inculpatul apelant S.I.M.

De asemenea, s-a mai reţinut că, martora I.L.I. a declarat că a întreţinut relaţii sexuale normale, neprotejate, atât cu inculpatul apelant N.T.C., cât şi cu inculpatul S.I.M., în schimbul promisiunii acestora, că-i vor recupera telefonul mobil.

S-a mai avut în vedere declaraţia dată în faza de urmărire penală a părţii vătămate M.L.T. care a relatat că practica prostituţia în Oradea, în zona străzii Uzinelor şi că, în luna iulie 2010, inculpatul apelant N.T.C. a încercat de mai multe ori să o determine să practice prostituţia pentru el şi că, acesta era însoţit aproape de fiecare dată de inculpatul apelant S.I.M.. în declaraţia dată în faţa instanţei, partea vătămată a declarat că nu îl cunoaşte pe inculpatul apelant S.I.M.

Martora H.B.F., în declaraţia dată în faza de urmărire penală a arătat că prietenul său, G.A., i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul apelant N.T.C., zis C. şi cu inculpatul apelant S.I.M., zis G. şi că a practicat prostituţia aproximativ 3 săptămâni în apartamentul ce i-a fost pus la dispoziţie de inculpatul apelant N.T.C., căruia i-a dat jumătate din sumele câştigate. A arătat martora că, de cele mai multe ori când venea în apartament inculpatul apelant N.T.C. era însoţit de inculpatul apelant S.I.M.. în declaraţia dată în instanţei de fond, martora nu a mai confirmat aspectele legate de inculpatul apelant S.I.M. În schimb, martora T.M. a susţinut, atât în declaraţia dată în faza de urmărire penală, cât şi în cea dată în faţa instanţei de fond, că inculpatul apelant S.I.M. ştia ce activitate desfăşurau fetele în apartamentul pus la dispoziţie de inculpatul apelant N.T.C. şi, mai mult de atât că, de la fete a aflat că inculpatul apelant S.I.M. urma să o ducă pe una dintre ele în Danemarca, în vederea practicării prostituţiei.

În ceea ce o priveşte pe învinuita M.I.F., instanţa de apel a reţinut că, aceasta a arătat în declaraţiile date că a fost racolată de către inculpatul apelant N.T.C. şi a practicat prostituţia pentru acesta, făcând referire la inculpatul apelant S.I.M. doar în sensul că acesta era bun prieten cu inculpatul N., întâlnindu-se zilnic.

S-a mai reţinut că învinuita T.M. a arătat de asemenea că, a fost racolată de către inculpatul apelant N.T.C. şi că a practicat prostituţia pentru acesta în locaţia din Cantemir, împreună cu N.C.T.R. şi că inculpatul apelant le-a instruit să perceapă preţul raportului sexual înainte de consumarea acestuia şi să-l sune dacă au probleme, deoarece el stă în spatele blocului, de regulă, cu inculpatul apelant S.I.M., şi vor intervenit rapid.

Instanţa de apel a mai avut în vedere aspectele care rezultă din interceptările autorizate ale convorbirilor telefonice, la care instanţa de fond a făcut referire şi a anume că, inculpatul apelant S.I.M. a încercat în mod evident să se protejeze şi să stea în umbră, susţinând, de cele mai multe ori că „asemenea probleme" nu se discută telefonic, ci faţă în faţă.

în acest sens s-a reţinut că relevante sunt convorbirile telefonice aflate la paginile 323, 324, 325, 326, 337, 370 - 371 din dosarul de urmărire penală, din care rezultă în mod cert că inculpatul apelant S.I.M. a efectuat acte materiale ce se circumscriu infracţiunilor de trafic de persoane, cât şi proxenetism, inculpatul solicitându-i unei doamne care dorea să-i „livreze" fete, ca acesta să nu „fie grase şi să aibă dinţi".

Instanţa de prim control judiciar a mai reţinut că, nu poate fi primită susţinerea apărării, în sensul că ar fi fost doar prietenul inculpatului N.T.C. sau şoferul acestuia, apreciind că relevant fiind sub acest din urmă aspect faptul că, atunci când s-au deplasat în Satu Mare, pentru a o racola pe minora D.S., inculpatul apelant S.I.M. l-a însoţit pe inculpatul N.T.C., deşi autoturismul a fost condus de o altă persoană, respectiv numitul C.

De asemenea, prezenţa inculpatului apelant S.I.M., de cele mai multe ori alături de inculpatul N.T.C. atunci când acesta racola fetele, împrejurarea că însoţea clienţii în locaţiile unde erau cazate fetele, că ar fi intervenit dacă acestea aveau probleme, că venea destul de des în aceste locaţii, că a întreţinut relaţii sexuale cu mai multe dintre fete, precum şi rezultatele interceptării autorizate a convorbirilor telefonice, fac dovada faptului că, într-adevăr, inculpatul apelant S.I.M. a comis infracţiunile reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare.

S-a apreciat că, împrejurare că prima instanţă a reţinut în ceea ce-l priveşte referitor la infracţiunea de proxenetism doar actele materiale privindu-le pe victimele majore H.B., M.I., D.S. şi T.M., iar în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de minore în formă continuată actele materiale vizându-le pe victimele F.C., L.A.R. şi M.L.T., nu este de natură a duce la concluzia că hotărârea instanţei de fond este lovită de nulitate.

În acest sens s-a reţinut că, într-adevăr, la pagina 5 din rechizitoriu se arată că minorele L.A.R. şi I.L.I. s-a consumat efectiv la solicitarea inculpaţilor S.I.M. şi N.T.C., de către învinuita Ş.I.L., care este sora concubinei inculpatului apelant S.I.M.

Or, din declaraţiile celor două minore rezultă că acestea nu au fost de acord să practice prostituţia.

Partea vătămată L.A.R. a arătat că Ş.I.L. i-a spus că sora sa, L., locuieşte în concubinaj cu inculpatul S.I.M., care are bani mulţi pentru că are fete în străinătate.

Cu toate acestea, deşi într-un anumit context când era împreună cu L., s-au întâlnit cu cei doi inculpaţi apelanţi, partea vătămată a refuzat să întreţină relaţii sexuale cu cei doi.

Partea, vătămată i-a comunicat însă L. că o prietenă a sa, minora I.L.I. are probleme şi că, în acest context, ar fi de acord să întreţină relaţii sexuale. Astfel fiind, L. i-a trimis un mesaj inculpatului S.I.M., aproximativ cu mesajul: Sunt L., am găsit o fată, are 14 ani şi are nevoie neapărat de bani pentru are ceva probleme, cum facem? îi aduci ceva clienţi de-ai tăi?".

A arătat apoi partea vătămată L.A.R. că inculpatul S.I.M. nu i-a răspuns la acest mesaj şi, când s-au întâlnit, i-a cerut L. să nu-i mai trimită asemenea mesaje pe telefonul mobil, pentru că astfel de lucruri trebuie discutate personal, iar nu prin telefon.

Acesta este contextul în care minora I.L.I. a ajuns să întreţină relaţii sexuale cu cei doi inculpaţi apelanţi, împrejurare confirmată de aceasta în declaraţiile date.

Cum, din probele administrate în cauză, nu rezultă că cele două minore s-au prostituat pentru cei doi inculpaţi, în mod corect prima instanţă nu a-reţinut în conţinutul infracţiunii continuate de trafic de minore şi actele materiale privindu-le pe cele două minore.

Cât priveşte împrejurarea că, deşi inculpatul S.I.M. a fost trimis în judecată pentru comiterea doar a unei infracţiuni de act sexual cu un minor, respectiv cea privind-o pe F.C., iar instanţa de fond a reţinut în considerente, de altfel corect, că inculpatul apelant a comis două infracţiuni prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., respectiv şi cea privind-o pe minora I.L.I., prin hotărârea apelată s-a dispus condamnarea inculpatului doar pentru o singură infracţiune, la o pedeapsă puţin mai mare decât minimul special prevăzut de lege.

Dat fiind caracterul devolutiv al apelului, instanţa de control judiciar a apreciat că ar fi putut dispune extinderea procesului penal şi cu privire la infracţiunea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. vizând-o pe victima I.L.I., dar, în raport de dispoziţiile art. 372 C. proc. pen., nu i se poate agrava inculpatului situaţia în propria cale de atac (non reformotio in pejus).

Tot în raport de principiul mai sus arătat, instanţa de apel a apreciat că nu se poate dispune nici desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţe de fond, pentru că şi în acest mod i s-ar agrava situaţia în propria cale de atac.

Cât priveşte susţinerea că în cauză nu s-a dovedit scopul exploatării, instanţa de apel a reţinut că, în ceea ce priveşte infracţiunea de proxenetism, elementul material are conţinut alternativ, constând fie în acţiunea de a îndemna la prostituţie, fie în acţiunea de înlesnire a practicării prostituţie, fie în cea de tragere de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană, astfel că nu este necesară dovedirea scopului exploatării, cerinţa esenţială pentru ca una din acţiunile mai sus arătate să constituie elementul material al infracţiunii de proxenetism fiind existenţa legăturii obiective între oricare dintre aceste ele şi practicarea prostituţiei de către o persoană.

S-a apreciat că în cazul infracţiunii de trafic de minori nu trebuie dovedită tragerea de foloase în urma exploatării.

Cu privire la susţinerea că în cauză nu ar exista infracţiunea de grup infracţional organizat, s-a apreciat că nici această apărare nu poate fi primită.

În acest sens s-a reţinut că, probele administrate în cauză au dovedit faptul că inculpaţii N.T.C., N.F.C. şi inculpatul apelant S.I.M. au constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii infracţiunilor de proxenetism şi trafic de minori, împrejurare care rezultă cu prisosinţă din probele administrate în cauză, respectiv din modul în care acţionau cei trei, prin racolarea fetelor sau minorelor care practicau prostituţia, sau prin încercarea determinării persoanelor vulnerabile să practice prostituţia.

În acest sens, s-a avut în vedere că, inculpaţii acostau fetele care deja se prostituau din locaţiile cunoscute atât în Oradea, cât şi în alte oraşe, închiriau apartamente, le cazau pe fete, dădeau anunţuri în ziare pentru a căuta potenţiale clienţi, uneori îi însoţeau pe aceştia în apartamentele unde erau cazate fetele etc.

De asemenea, s-a mai reţinut că, împrejurarea că inculpatul apelant S.I.M. a fost mai precaut şi a încercat să se protejeze nu poate duce la concluzia că acesta nu făcea parte din acest grup infracţional, probele administrate în cauză demonstrând că acesta avea rolul său în cadrul grupului.

Instanţa de apel a apreciat că în favoare inculpatului S.I.M. nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a se reţine în favoarea sa circumstanţe atenuante, a se reduce pedepsele şi a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a reţinut că inculpatul apelant a avut constant o poziţie procesuală incorectă, nerecunoscând comiterea faptelor şi încercând să determine părţile vătămate sau martorii să-şi schimbe declaraţiile, condiţii în care nu se pot reţine în favoarea sa circumstanţe atenuante doar prin prisma faptului că nu are antecedente penale.

De asemenea, s-a apreciat că pedeapsa ce i-a fost aplicată de către instanţa de fond a fost corect individualizată, atât sub aspectul naturii cât şi al duratei sale, corespunzând gravităţii deosebite a faptelor comise, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului apelant, precum şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii penale, neimpunându-se nici reducerea acesteia şi nici schimbarea modalităţii de executare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii N.T.C. şi S.I.M.

În recursul său, inculpatul N.T.C. a solicitat admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi rejudecând, aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi reducerea pedepsei aplicate cu 1/3 în argumentarea susţinerilor sale a arătat că deşi a recunoscut faptele săvârşite în faţa instanţei de fond, nici aceasta şi nici instanţa de apel nu au procedat la aplicarea procedurii simplificate bazate pe pledoaria de vinovăţie de şi a recunoscut faptele aşa cum sunt descrise în rechizitoriu, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Consideră că pedeapsa ce i-a fost aplicată este excesiv de severă în raport de gravitatea faptelor,

În subsidiar a solicitat reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuate judiciare prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. cu referire la şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., având în vedere circumstanţele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului, în sensul că a recunoscut şi regretat faptele comise, are probleme medicale, atât el, cât şi mama sa, astfel că pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare este excesiv de severă, iar o sancţiune mai redusă ar fi aptă să îndeplinească scopul preventiv şi reeducativ al pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. Inculpatul S.I.M. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi, rejudecând reducerea pedepsei, iar ca modalitate de executare să se dispună aplicarea uneia dintre modalităţile prevăzute de lege, fără privare de liberate respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Consideră că pedeapsa aplicată este excesiv de severă, instanţele nu au dat eficienţă tuturor criteriilor, de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., acesta recunoscând şi regretând fapta comisă.

Înalta Curte, examinând recursurile în raport de motivele invocate şi de actele dosarului, precum şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arătat în continuare.

Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, se reţine că, în cauză, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reţinându-se în mod corect, atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpaţilor, dându-se în drept o justă încadrare juridică faptelor. Iar pedepsele aplicate i fost just individualizate în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizate în aşa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

La termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi.

Conform art. 320¹ alin. (4) C. proc. pen., instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Pe de altă parte, conform alineatului .8 al aceluiaşi articol, instanţa respinge cererea atunci când constată .că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, iar în acest caz instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.

Din conţinutul art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. rezultă că, în cazul aplicării acestei proceduri, instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Raportând cauzei aceste consideraţii teoretice, se reţine că în mod justifica, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au respins cererea inculpatului N.T.C. prin care a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că la termenul din 23 ianuarie 2012, instanţa de fond, în speţă Tribunalul Bihor a pus în vedere tuturor inculpaţilor dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., în sensul recunoaşterii vinovăţiei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei, fără administrarea unor alte probe, reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3, soluţia ce se pronunţă în cauză fiind doar una de condamnare.

Printre alţi inculpaţi, inculpaţii N.T.C. şi S.I.M. au arătat că nu recunosc în totalitate comiterea faptelor astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, că nu doresc să uzeze de judecata potrivit art. 320¹ C. proc. pen. şi că doresc administrarea unor noi probe.

La termenul de judecată din 3 februarie 2012, inculpatul N.T.C. a arătat că înţelege să revină asupra declaraţiei dată la data de 23 ianuarie 2012 şi a arătat că doreşte să uzeze de 320¹ C. proc. pen., susţinând că la termenul anterior nu a înţeles care este beneficiul unei astfel de declaraţii şi a solicitat ca urmare, să i se ia o nouă declaraţie urmând ca apoi instanţa să se pronunţe pe această cerere.

La termenul din 12 martie 2012 instanţa de fond, după ce a pus în discuţia apărătorilor şi reprezentantului Ministerului Public cererea inculpatului N.T. pentru judecarea pe procedura simplificată, după deliberare, a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile pentru judecarea în cauzei în această procedură, având în vedere că acesta a recunoscut parţial faptele reţinute în sarcina sa, respectiv nu a recunoscut infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind participaţia celorlalte persoane. De asemenea, s-a mai constatat că s-a depăşit termenul până la care inculpatul putea solicita judecarea pe procedura simplificată, cu atât mai mult cu cât, având în vedere că la primul termen de judecată instanţa i-a explicat acestuia în ce constă procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., motiv pentru care, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul N.T.C. privind judecarea în cadrul procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. şi în consecinţă se vor administra toate probele.

În ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză, în mod corect instanţele au ţinut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal şi de legile speciale, pentru fiecare infracţiune pentru care este cercetat, de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea şi împrejurările comiterii lor, (inculpatul N.T.C., împreună cu inculpaţii S.I.M., N.C.F., C.F.I. şi I.A. au constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii infracţiunilor de proxenetism şi trafic de minori, racola persoane majore şi minore care practicau prostituţia, sau încerca determinarea persoanelor vulnerabile să practice prostituţia), de valoarea socială ocrotită de lege şi anume, demnitatea persoanei, libertatea fizică şi psihică, inviolabilitatea şi libertatea sexuală a acesteia, urmările acestui gen de fapte asupra victimelor infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori şi de proxenetism care au implicaţii negative ce se răsfrâng în viaţa personală şi de familie a victimelor, care ajung să realizeze pericolul la care s-au expus, cu accent pe aspectul general valabil că persoanele traficate sunt reduse la condiţia de "marfă", acestea fiind dezumanizate treptat, fiindu-le lezate sentimentele cele mai profunde, trauma suferită marcându-le întreaga evoluţie viitoare.

În operaţiunea de individualizare a pedepsei, instanţele au ţinut seama şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a avut o poziţie procesuală parţială sinceră, nerecunoscând toate faptele comise, iar din fişa de cazier judiciar rezultă că nu se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, acesta săvârşind faptele din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie, întrucât prin Sentinţa penală nr. 214/P din 16 iulie 2007 a Tribunalului Bihor, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3795 din 20 noiembrie 2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pe care inculpatul urmează să o execute alături de pedeapsa aplicată în cauza dedusă judecăţii, prin privare de libertate.

Având în vedere că prin hotărârile mai sus menţionate s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, în temeiul art. 86¹ C. pen., dar inculpatul a manifestat perseverenţă în a comite fapte de natură penală, pronunţarea condamnării neconstituind pentru el un avertisment suficient pentru a se îndrepta şi reeduca, dovedind astfel că nu a apreciat clemenţa instanţei, instanţa de recurs constată că nu există temeiuri pentru reţinere în favoarea sa a unor circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecinţa coborârii sancţiunilor prevăzute de textele incriminatoare sub minimul special, şi nici pentru reducerea într-o măsură mai mare a pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului, întrucât în situaţia acestuia, pentru atingerea scopului de constrângere şi reeducare, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. este necesară o perioadă mai îndelungată de timp.

Aşadar, pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 214/P din 16 iulie 2007 a Tribunalului Bihor, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3795 din 20 noiembrie 2008 a înaltei - Curţi de Casaţie şi Justiţie cuantumul acesteia fiind apt să conducă la formarea unei atitudini pozitive a acesteia faţă de ordinea de drept, regulile de convieţuire socială şi principiile morale, răspunde principiului proporţionalităţii în raport cu gradul concret de pericol al faptei şi cu datele personale ale inculpatei, fiind adecvată -şi suficientă pentru realizarea scopului de prevenţie specială,.de coerciţie şi de reeducare, astfel cum acesta este definit de art. 52 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului S.I.M. prin care a solicitat reducerea pedepsei aplicate şi reţinerea în favoarea acestuia de circumstanţe atenuante, se constată că nu poate fi primită.

Astfel, la aplicarea pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal şi de legile speciale, pentru fiecare infracţiune pentru care este cercetat, de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea şi împrejurările comiterii lor (în perioada septembrie 2010 - noiembrie 201, inculpatul S.I.M. împreună cu inculpaţii N.T.C., N.C.F., C.F.I. şi I.A., acţionat în mod coordonat pe raza municipiului Oradea şi ulterior şi pe raza municipiului Satu Mare, în scopul comiterii infracţiunilor de proxenetism şi trafic de minore pentru a obţine în mod direct beneficii financiare, au racolat, cazat şi transportat în vederea exploatării unor persoane minore pe care le-au cazat în diferite apartamente închiriate pe raza municipiului Oradea) de valorile sociale ocrotite de lege, şi de urmările produse.

De asemenea, au fost avute în vedere şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a avut o poziţie procesuală nesinceră, nerecunoscând comiterea faptelor, a încercat să determine părţile vătămate sau martorii să-şi schimbe declaraţiile şi nu este cunoscut cu antecedente penale.

Înalta Curte constată că în cauză nu se regăsesc împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 C. pen. care să justifice legal reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, în sensul în care acesta solicită aplicarea lor şi, pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Recunoaşterea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special se învederează a satisface, în concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

În acord cu opinia instanţei de apel, Înalta Curte apreciază că, în cauză, datele personale ale inculpatului(lipsa antecedentelor penale, comportament bun avut anterior în comunitatea din care face parte devin împrejurări lipsite de orice relevanţă juridică prin compararea cu numărul mare de infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată.

Natura, gravitatea, modalitatea de săvârşire a faptelor, dar şi rezultatul produs, conduc la concluzia că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus decât cel stabilit de instanţa de fond şi menţinut de instanţa de apel, nu ar putea asigura reeducarea inculpatului şi realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen., iar o eventuală redozare nu ar fi justificată în raport cu particularităţile cauzei.

Pe de altă parte, se constată că nici cererea inculpatului prin care solicită schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., care reglementează instituţia juridică a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, nu poate fi primită.

Potrivit dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; c) se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. (1) lit. b) şi c).

Instanţa de recurs constată că nu se poate da curs nici solicitării recurente având în vedere că pe de o parte, în cauză nu este, îndeplinită cerinţa referitoare la limita maximă a pedepsei rezultante aplicate, prevăzută de alineatul 2 al acestui articol, iar pe de altă parte, faţă de gravitatea infracţiunilor comise şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, se apreciază că scopul sancţiunii penale nu poate fi atins decât prin executarea ei în regim privativ de libertate, conform art. 57 C. pen.

Constatând că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.T.C. şi S.I.M. împotriva Deciziei penale nr. 120/A din 25 octombrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, apreciind hotărârea pronunţată de instanţa de apel ca fiind legală şi temeinică.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.T.C. durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 septembrie 2004 la 24 august 2005 şi de la 14 noiembrie 2011 la 15 martie 2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumelor de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.T.C. şi S.I.M. împotriva Deciziei penale nr. 120/A din 25 octombrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.T.C. durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 septembrie 2004 la 24 august 2005 şi de la 14 noiembrie 2011 la 15 martie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2013.

Procesat de GGC - LM

High Court of Cassation and Justice

scj