Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 189/S din 27 iulie 2012, Tribunalul Braşov a hotărât respingerea cererii de revizuire a Sentinţei penale nr. 161/S din 29 martie 2010 a Tribunalului Braşov formulată de revizuentul F.R.N.
Prima instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., la care face trimitere petentul F.R.N., nu se pot constitui într-un temei al condamnării în înţelesul art. 4082 C. proc. pen. Este astfel, evident că o eventuală cauză de reducere a pedepsei - art. 3201 C. proc. pen. - nu este o normă substanţială de drept penal în baza căreia condamnarea unei persoane, aşa cum o presupune motivul de revizuire prevăzut de art. 4082 C. proc. pen.
În teoria căii de atac a revizuirii, toate motivele de revizuire prevăzute de legea procesual penală sunt interpretate restrictiv şi nu extensiv, cum se pare că procedează petentul F.R.N. pentru a nu se aduce atingere autorităţii a unor hotărâri definitive.
O interpretare contrară a legii ar putea crea o puternică instabilitate relativ la hotărâri penale definitive şi ar fi afectată însăşi raţiunea şi finalitatea revizuirii care constă în înlăturarea unor eventuale erori judiciare, ce trebuie să se circumscrie neapărat unor limite restrictive.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, solicitând desfiinţarea acesteia, admiterea, în principiu, a cererii de revizuire şi trimiterea cauzei spre rejudecare, potrivit regulilor de la judecata în primă instanţă.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori prin Decizia penală nr. 114/A din 26 octombrie 2012, în baza art. 370 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul F.R.N. împotriva Sentinţei penale nr. 189/S din 27 iulie 2012 a Tribunalului Braşov, obligând pe revizuent la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a constatat că, în speţă, nu sunt îndeplinite cerinţele cazului special de revizuire, conform cărora pot fi supuse revizuirii, soluţiile întemeiate pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare. De fapt, din actele şi probele dosarului nu rezultă că revizuentul F.R.N. ar fi invocat pe parcursul procesului penal în care a fost pronunţată Sentinţa penală definitivă nr. 161/S din 29 martie 2010 a Tribunalului Braşov, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor declarate neconstituţionale de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1470/2011. S-a mai arătat că, în speţă, aflându-ne în prezenţa apelului revizuentului, acestuia nu i se poate crea o situaţie mai grea, în propria sa cale de atac, chiar dacă cererea sa ar fi trebuit respinsă de prima instanţă ca inadmisibilă.
Aşa fiind, Curtea constatând că în speţă, soluţia de condamnare pronunţată în cauză nu a fost fundamentată pe dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., deoarece aceste dispoziţii nu sunt de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul penal. Se observă, de aici, că lipseşte imperativul unei legături directe dintre norma contestată şi soluţionarea procesului penal.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul F.R.N., invocând disp. art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. şi solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţate în primă instanţă cât şi a deciziei din apel şi, rejudecând cauza, să i se admită cererea de revizuire, făcându-se aplicarea art. 3201 C. proc. pen., introdus în cod, prin Legea nr. 202/2010.
Recursul este nefondat.
Petentul F.R.N., condamnat definitiv prin Decizia nr. 2600/1/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, solicită admiterea unei cereri de revizuire şi rejudecarea cauzei sale şi, implicit, reducerea pedepsei cu o treime, în baza unui text de lege procedural, art. 3201 C. proc. pen., inexistent la data judecării în fond şi în apel a cauzei sale şi, neinvocat, pe parcursul procesului, în dosarul său.
Prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. referitor la procedura judecăţii în cadrul recunoaşterii vinovăţiei, astfel cum a fost introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010.
Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a respins însă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale în cauzele care aveau ca obiect contestaţia la executare. Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de contencios constituţional a statuat că până la încetarea stării de tranziţie, în virtutea principiului constituţional al retroactivităţii legii penale mai favorabile, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică tuturor inculpaţilor care au fost trimişi în judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care au depăşit momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti. Alta a fost situaţia cauzelor în care se pronunţaseră deja hotărâri definitive, sens în care Curtea a respins ca inadmisibilă excepţia aceloraşi dispoziţii invocată în cauzele penale aflate în contestaţie la executare, deoarece, aşa cum rezultă din denumirea sa marginală, textul are în vedere o judecată, aparţinând, cu excepţia situaţiilor tranzitorii, numai fondului şi care, deopotrivă, trebuie să fie operabilă numai până la pronunţarea unei hotărâri definitive. Prin urmare, nu este susceptibilă de aplicabilitatea principiului retroactivităţii legii penale mai favorabile.
În speţă, recurentului nu-i sunt aplicabile prevederile art. 3201 C. proc. pen. şi, aşa cum au reţinut ambele instanţe, nu poate invoca dispoziţiile art. 4082 C. proc. pen. deoarece nu a invocat excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi în cursul judecăţii.
Curtea Constituţională a analizat constituţionalitatea art. 4082 C. proc. pen. invocată de autori aflaţi în aceeaşi situaţie juridică cu a recurentului, reţinând că aceste dispoziţii sunt constituţionale. S-a argumentat că nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia sunt afectate dispoziţiile constituţionale ale egalităţii în faţa legii, deoarece, pe de o parte, egalitatea nu înseamnă uniformitate şi, pe de altă parte, justiţiabilul, care, dând dovadă de diligentă pentru apărarea drepturilor sale, a uzat de excepţia de neconstituţionalitate, nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu cel care nu a făcut acest lucru. Limitarea prevăzută de textul legal contestat are o justificare obiectivă şi rezonabilă şi nu presupune un tratament juridic diferit pentru părţi aflate în aceeaşi situaţie juridică (ci, dimpotrivă, asigură tuturor autorilor aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate posibilitatea de a invoca decizia de admitere a acesteia în cauzele în care au ridicat-o, în cadrul procedurii de revizuire instituite de art. 4082 C. proc. pen.). Totodată, această limitare corespunde naturii specifice a revizuirii de cale extraordinară de atac ce permite încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive numai în situaţii excepţionale, care au o strictă legătură cu cauza în care a fost pronunţată hotărârea.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuent, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul F.R.N. împotriva Deciziei penale nr. 114/A din 26 octombrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2013.
Procesat de GGC - LM