Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 111 din 10 iulie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, iar, în baza art. 103 alin. (7) şi art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 25 iunie 2015 de Parchetul Traunstein, faţă de persoana solicitată D.M.
S-a dispus predarea persoanei solicitate D.M. către autorităţile judiciare germane, cu respectarea regulii specialităţii.
În baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate persoana predată va fi transferată în România.
S-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate D.M. posesor CI. seria SZ nr. xx, eliberată de SPCLEP Urziceni, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 10 iulie 2015 şi până la data de 08 august 2015 inclusiv.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 de ore la data de 01 iulie 2015, ora 07,50 şi a fost arestată provizoriu începând din data de 01 iulie 2015 la zi (10 iulie 2015), în baza mandatului de arestare emis la data de 01 iulie 2015 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, din care suma de 420 RON onorariu apărător desemnat din oficiu s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că, la data de 01 iulie 2015 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti având ca obiect cererea de arestare provizorie în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare formulată de autorităţile judiciare din Germania, cu privire la persoana solicitată D.M., posesor CI seria SZ nr. xx, eliberat la data de 07 septembrie 2010 de SPCLEP Urziceni, persoană urmărită internaţional pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 05 mai 2015 de către Parchetul Traunstein, pentru săvârşirea de infracţiuni contra proprietăţii, prev. de art. 244 subparagraf 1 din C. pen. german.
Persoana solicitată a fost reţinută pe o perioadă de 24 de ore în baza ordonanţei de reţinere din 01 iulie 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, iar prin încheierea din data de 01 iulie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate D.M., pe o perioadă de 15 zile, începând din data de 01 iulie 2015 şi până la data de 15 iulie 2015 inclusiv.
La data de 09 iulie 2015 a fost depus la dosar mandatul european de arestare emis la data de 25 iunie 2015 de către Parchetul Traunstein, tradus în limba română.
În urma analizării actelor şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că faţă de persoana solicitată D.M. a fost emis la data de 25 iunie 2015 de către Parchetul Traunstein, Germania, un mandat european de arestare în baza mandatului de arestare preventivă emis la data de 05 mai 2015 de Judecătoria Traunstein în Dosarul nr. 5 Gs 1123/2015.
În fapt, s-a reţinut că, anterior datei de 18 noiembrie 2014, persoana solicitată s-a asociat cu persoanele urmărite separat, respectiv numiţii M., V., Ma., Ş., C., S., R., L., L.I., precum şi alte persoane neidentificate în cadrul unui grup infracţional organizat în scopul comiterii de spargeri în vederea sustragerii în special de metale neferoase care ulterior să fie vândute. Astfel, în acest mod, persoanele urmărite intenţionau să îşi asigure o sursă personală sigură, permanentă şi considerabilă de venit.
În aplicarea acestei înţelegeri, la data de 18 noiembrie 2014, în jurul orei 23.00, persoana solicitată s-a deplasat cu ceilalţi participanţi menţionat la terenul firmei Kreiller din Traunstein. Acolo, folosindu-se fără drept de o cheie potrivită, au deschis poarta rulantă şi au pătruns în incinta terenului firmei cu o maşină autoutilitară marca R. Au parcat maşina astfel încât partea din spate se afla în faţa depozitului pentru a încărca produsul infracţiunii, una din persoanele urmărite spărgând geamul uşii care în interiorul halei pentru a pătrunde în clădire. De aici, persoana solicitată şi complicii săi au încărcat în utilitară tablă de cupru şi role de cupru, cu intenţia de a le sustrage şi de a le comercializa. De asemenea, folosind cărucioare, ei au adus din partea din spate a depozitului alte cantităţi de tablă de cupru în faţa porţii mari a depozitului, urmând a le încărca şi pe acestea. Foile de cupru pe care le încărcaseră deja se ridicau la o valoare de cel puţin 10.000 euro sumă de care persoana solicitată şi complicii săi ştiau. În momentul în care au fost surprinşi de sosirea poliţiei, persoana solicitată şi complicii săi au scăpat fugind printr-o gaură din gard pe care o făcuseră anterior, lăsând vehiculul la locul comiterii infracţiunii.
Conform mandatului, fapta descrisă reprezintă infracţiunea de tentativă de furt în grup infracţional organizat prevăzută de art. 244 alin. (1) cifra 2, art. 25 alin. (2) C. pen. german.
Instanţa de fond a constatat că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplineşte condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecţiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor şi este specificată limita maximă a pedepselor prevăzute de legislaţia statului german pentru aceste infracţiuni.
Susţinerile apărătorului cu privire la anumite neconcordanţe între semnalmentele persoanei indicate în mandat şi cele ale persoanei prezentate în faţa instanţei au fost apreciate ca neîntemeiate, astfel cum a reţinut instanţa prin încheierea din data de 01 iulie 2015 şi, de asemenea, s-a considerat că nu reprezintă obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea. Persoana prezentă în faţa instanţei a confirmat că datele indicate îi aparţin şi, mai mult, a recunoscut prezenţa sa pe teritoriul Germaniei în perioada de referinţă, limitându-se doar la a-şi afirma nevinovăţia, împrejurare în raport de care instanţa de fond a constatat că nu au fost formulate obiecţiuni în legătură cu identitatea persoanei.
Totodată, s-a arătat că infracţiunile pentru care persoana solicitată a fost condamnată dă loc la predare, în acord cu dispoziţiile art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 şi nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, persoana solicitată D.M. a formulat contestaţie, arătând că locuieşte în România, este cetăţean român şi nu şi-a dat consimţământul pentru predare, iar în perioada infracţională nu se afla în Germania. Totodată, a învederat că mandatul a fost emis în lipsa sa, fără să se fi dispus vreodată citarea.
Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru motivele arătate în continuare.
Din conţinutul semnalării Biroului Naţional Sirene din data de 24 iunie 2015 şi al mandatului european de arestare emis în cauză, rezultă că faţă de persoana solicitată D.M. a fost demarată o procedură de urmărire penală de către Procuratura Traunstein pentru comiterea unei tentative la infracţiunea de furt comis în grup infracţional organizat, prevăzută de art. 244 alin. (1) cifra 2 din C. pen. german, art. 25 alin. (2) din C. pen. german, realizată în participaţie.
Astfel, se constată că, în vederea efectuării cercetărilor în Dosarul nr. 5 Gs 1123/15, la data de 5 mai 2015, a fost emis de către Judecătoria Traunstein un mandat naţional de arestare, ce a stat la baza emiterii de către autorităţile judiciare germane, la data de 25 iunie 2015, a mandatului european de arestare ce face obiectul prezentei cauză. Din conţinutul mandatului european de arestare rezultă că faptele imputate persoanei solicitate D.M. constau în aceea că, anterior datei de 18 noiembrie 2014, aceasta s-a asociat cu persoanele urmărite separat, respectiv numiţii M., V., Ma., Ş., C., S., R., L., L.I., precum şi alte persoane neidentificate în cadrul unui grup infracţional organizat în scopul comiterii de spargeri în vederea sustragerii în special de metale neferoase care ulterior să fie vândute. Astfel, în acest mod, persoanele urmărite intenţionau să îşi asigure o sursă personală sigură, permanentă şi considerabilă de venit. În aplicarea acestei înţelegeri, la data de 18 noiembrie 2014, în jurul orei 23.00, persoana solicitată s-a deplasat cu ceilalţi participanţi menţionat la terenul firmei Kreiller din Traunstein. Acolo, folosindu-se fără drept de o cheie potrivită, au deschis poarta rulantă şi au pătruns în incinta terenului firmei cu o maşină autoutilitară marca R. Au parcat maşina astfel încât partea din spate se afla în faţa depozitului pentru a încărca produsul infracţiunii, una din persoanele urmărite spărgând geamul uşii care în interiorul halei pentru a pătrunde în clădire. De aici, persoana solicitată şi complicii săi au încărcat în utilitară tablă de cupru şi role de cupru, cu intenţia de a le sustrage şi de a le comercializa. De asemenea, folosind cărucioare, ei au adus din partea din spate a depozitului alte cantităţi de tablă de cupru în faţa porţii mari a depozitului, urmând a le încărca şi pe acestea. Foile de cupru pe care le încărcaseră deja se ridicau la o valoare de cel puţin 10.000 euro sumă de care persoana solicitată şi complicii săi ştiau. În momentul în care au fost surprinşi de sosirea poliţiei, persoana solicitată şi complicii săi au scăpat fugind printr-o gaură din gard pe care o făcuseră anterior, lăsând vehiculul la locul comiterii infracţiunii.
Faptele menţionate fac parte din categoria celor care exclud verificarea condiţiei dublei incriminări, însă se constată că sunt incriminate şi în legea penală română, regăsindu-se în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 228 C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) C. pen., fiind sancţionate cu pedeapsa închisorii.
Pe baza mandatului european de arestare astfel emis, în conformitate cu dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a reţinut persoana solicitată pe o perioadă de 24 de ore în baza ordonanţei de reţinere din 01 iulie 2015, după ce, fiind audiată de procuror, aceasta a declarat că este de acord să fie predată autorităţilor judiciare germane pentru a-şi demonstra nevinovăţia. Prin încheierea din data de 01 iulie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate D.M., pe o perioadă de 15 zile, începând din data de 01 iulie 2015 şi până la data de 15 iulie 2015, inclusiv.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte observă că, deşi în faţa procurorului şi în prezenţa apărătorului din oficiu persoana solicitată a declarat că doreşte să meargă în Germania pentru a-şi demonstra nevinovăţia, în faţa instanţei de fond aceasta a precizat că nu doreşte să fie predată autorităţilor germane întrucât este nevinovată, solicitând, totodată, aplicarea regulii specialităţii.
Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din acelaşi act normativ, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiaşi art. dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia cu privire exclusiv la poziţia acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare.
Totodată, se constată că dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanţa română poate refuza executarea acestuia.
Întrucât dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 vizează exclusiv situaţia executării unei pedepse cu închisoare, iar mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării de cercetări în cauză, deci în faza de urmărire penală, Înalta Curte apreciază că aceste prevederi nu sunt aplicabile persoanei solicitate D.M. Pe de altă parte, situaţiile prevăzute de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) şi nu motive obligatorii, astfel că instanţa română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta. Mai mult, motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare, aşa cum le-am detaliat anterior, nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, şi, ca atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu pot fi primite.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Procuratura Traunstein cu privire la persoana solicitată D.I., întrucât acesta a fost emis pentru efectuarea de cercetări, cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, precum şi faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment în executare, cu respectarea, desigur, a regulii specialităţii potrivit art. 115 alin. (2) acelaşi act normativ, astfel cum a precizat contestatorul în declaraţia dată.
Pentru motivele mai sus arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată D.M. împotriva sentinţei penale nr. lll din 10 iulie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată D.M. împotriva sentinţei penale nr. 111 din 10 iulie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iulie 2015.