Mandat european de arestare. Motiv opţional de refuz al executării
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- mandat european de arestare
Legea nr. 302/2004, art. 98 alin. (2) lit. b)
În conformitate cu dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare, dacă persoana solicitată este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare.
În accepţiunea dispoziţiilor art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, numai suspectul şi inculpatul au calitatea de persoană supusă unei proceduri penale în România. Prin urmare, persoana care are calitatea de martor, iar nu de suspect sau de inculpat, nu intră sub incidenţa motivului opţional de refuz al executării reglementat în dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1023 din 23 iulie 2015
Prin sentinţa nr. 95/MEA din 13 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori şi familie, în baza art. 103 şi art. 107 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost admisă cererea formulată de Judecătoria Raională Debrecen - Ungaria, privind executarea mandatului european de arestare nr. 68.Bny 214/2015/2, emis la data de 4 mai 2015 împotriva persoanei solicitate I.A. şi s-a dispus predarea persoanei solicitate autorităţilor judiciare din Ungaria, sub condiţia prevăzută în art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul că dacă se va pronunţa împotriva persoanei solicitate o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autorităţile din Ungaria, cu respectarea termenelor prevăzute în art. 111 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 15 zile, începând cu data de 17 iulie 2015 şi până la data de 31 iulie 2015, orele 24,00.
În temeiul art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută prin ordonanţa din data de 1 iulie 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pentru o durată de 24 ore, începând cu data de 1 iulie 2015, orele 12,00 şi că prin încheierea nr. 10/MEA din 2 iulie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, persoana solicitată a fost arestată pentru o durată de 15 zile, începând cu data de 2 iulie 2015 şi până la data de 16 iulie 2015, inclusiv.
În conformitate cu prevederile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea hotărârii de executare a mandatului european de arestare autorităţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că Judecătoria Raională Debrecen, în dosarul nr. 68.Bny 214/2015/2, la data de 4 mai 2015, a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de spălare a produselor infracţiunii, înşelăciune şi falsificare de acte oficiale şi uz de fals, în bandă organizată.
În drept, autorităţile ungare au arătat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 373 alin. (1), art. 399 alin. (3) lit. b), art. 342 alin. (1) lit. b) şi art. 345 C. pen. ungar.
Instanţa de fond a reţinut că infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată fac parte dintre infracţiunile prevăzute în art. 96 din Legea nr. 302/2004.
În conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost prezentată instanţei şi i s-a adus la cunoştinţă existenţa mandatului european de arestare, conţinutul acestuia, posibilitatea de a consimţi la predare către statul solicitant şi de a renunţa la regula specialităţii.
Persoana solicitată, după ce i s-au pus în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritatea solicitantă, întrucât este supusă unei proceduri penale în România, respectiv are calitatea de denunţător, martor cu identitate protejată.
De asemenea, instanţa de fond i-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate prevederile art. 115 din Legea nr. 302/2004 şi aceasta a declarat că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.
În temeiul art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, instanţa de fond a procedat la ascultarea persoanei solicitate.
Instanţa de fond a procedat la verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, precum şi a celor din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, inclusiv a celor referitoare la motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, atât obligatorii, cât şi opţionale, prevăzute în art. 98 din Legea nr. 302/2004, subliniind că nu se poate pronunţa cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autorităţile judiciare ungare, neavând posibilitatea să cenzureze legalitatea urmăririi penale şi a luării măsurii arestării preventive a persoanei împotriva căreia s-a emis un mandat european de arestare ori să se pronunţe asupra oportunităţii emiterii unui asemenea mandat.
În acest sens, a observat că, din adresa emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Gorj, rezultă că persoana solicitată a fost audiată ca martor într-o cauză penală. În acest context, contrar celor afirmate de persoana solicitată prin apărătorul ales, a apreciat că nu este incident cazul de refuz al executării prevăzut în art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, întrucât acesta se referă doar la situaţia în care persoana solicitată este urmărită penal în România, nu şi atunci când aceasta are calitatea de martor în cadrul unei proceduri penale.
Pentru aceste considerente, în baza art. 103 şi art. 107 din Legea nr. 302/2004, a admis cererea formulată de Judecătoria Raională Debrecen - Ungaria, privind executarea mandatului european de arestare nr. 68.Bny 214/2015/2, emis la data 4 mai 2015 împotriva persoanei solicitate I.A.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată I.A., arătând că este incident motivul de refuz prevăzut în art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, dată fiind calitatea sa de martor într-un dosar aflat în cercetări la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Gorj, în condiţiile în care faptele din acest dosar sunt aceleaşi pentru care s-a emis mandatul european de arestare.
Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta nu este fondată, pentru motivele arătate în continuare:
Aşa cum a reţinut instanţa de fond, din conţinutul semnalării Biroului National SIRENE din data de 23 iunie 2015, rezultă că faţă de persoana solicitată I.A. a fost demarată o procedură de urmărire penală de către Judecătoria Raională Debrecen - Ungaria, pentru comiterea infracţiunilor de spălare a produselor infracţiunii, înşelăciune şi falsificare de acte oficiale şi uz de fals, în bandă organizată, infracţiuni care figurează în enumerarea faptelor penale pentru care nu este necesară verificarea condiţiei dublei incriminări.
Se constată că, în vederea efectuării cercetărilor în dosarul nr. 68.Bny 214/2015/2, la data de 4 mai 2015 s-a dispus arestarea persoanei solicitate, mandatul european de arestare ce face obiectul prezentei cauze constituind, potrivit legislaţiei ungare, şi mandat naţional.
Faptele menţionate fac parte din categoria celor care exclud verificarea condiţiei dublei incriminări, însă se constată că sunt incriminate şi în legea penală română, regăsindu-se în conţinutul infracţiunilor de înşelăciune, fals şi uz de fals, constituire de grup infracţional organizat şi spălare a banilor, fiind sancţionate cu pedeapsa închisorii.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă că în faţa instanţei de fond persoana solicitată a precizat că nu doreşte să fie predată autorităţilor ungare, întrucât cu privire la aceleaşi fapte se desfăşoară cercetări şi într-un dosar al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Gorj, în care are calitatea de martor, iar în faţa instanţei de control judiciar a precizat că această calitate a dobândit-o ca urmare a colaborării cu organele de poliţie în respectiva cauză. Totodată, în declaraţia dată în faţa instanţei persoana solicitată a solicitat aplicarea regulii specialităţii, iar în situaţia în care se va admite cererea de predare şi va fi condamnată în Ungaria, doreşte să execute pedeapsa în România.
Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute în art. 98 din acelaşi act normativ, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiaşi articol, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, exclusiv cu privire la poziţia sa faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare.
Totodată, se constată că dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 prevăd că autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare.
Examinând susţinerile contestatoarei şi actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă că, în cauză, nu este incident motivul de refuz prevăzut în art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu are calitatea de suspect sau inculpat în dosarul aflat în cercetare la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Gorj, ci doar calitatea de martor. Or, potrivit dispoziţiilor procedural penale române (art. 32 raportat la art. 77 şi art. 82 C. proc. pen.), doar suspectul şi inculpatul sunt persoanele împotriva cărora se exercită o acţiune judiciară, martorul fiind acea persoană care nu este parte în procesul penal şi care are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probe într-o cauză penală (art. 114 şi art. 115 C. proc. pen.).
Pe de altă parte, situaţiile prevăzute în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) şi nu motive obligatorii, astfel că instanţa română poate dispune executarea mandatului european de arestare, chiar în lipsa acordului persoanei solicitate, dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis de Judecătoria Raională Debrecen - Ungaria cu privire la persoana solicitată I.A., întrucât acesta a fost emis pentru efectuarea de cercetări, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment în executare, cu respectarea dispoziţiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi a regulii specialităţii, potrivit art. 115 alin. (2) acelaşi act normativ, astfel cum a precizat contestatoarea în declaraţia dată.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată I.A. împotriva sentinţei nr. 95/MEA din 13 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori şi familie.