- Suspendarea judecăţii cauzei. Recurs formulat împotriva încheierii de suspendare. Consecinţe din perspectiva dispoziţiilor art. 249 din Codul de procedură civilă din 1865
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Judecata
Index alfabetic : acţiune în constatare
-suspendarea judecăţii
-perimare
C. proc. civ. din 1865, art. 242 alin. (1) pct. 2, art. 248, art. 249
Una dintre condiţiile pentru a opera perimarea este aceea ca pricina să fi rămas în nelucrare din culpa părţii, termenul de perimare putând fi întrerupt, potrivit dispoziţiilor art. 249 C. proc. civ., prin îndeplinirea oricărui act de procedură făcut în scopul continuării judecăţii.
Exercitarea căii de atac a recursului împotriva încheierii de suspendare a judecăţii – recursul fiind admis, iar încheierea recurată casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe - reprezintă îndeplinirea unui act de procedură în accepţiunea dispoziţiilor art. 249 C. proc. civ. astfel încât, în această situaţie, nu devin incidente prevederile art. 248 C. proc. civ., actul de procedură - constând în redeschiderea judecăţii apelului - trebuind să fie îndeplinit din oficiu de către instanţă.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 171 din 22 ianuarie 2015
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a civilă, reclamanta SC G.C. SA a chemat în judecată pe pârâta SC N.L. IFN SA solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se constate încetarea contractului de leasing financiar nr. 26665 din 3 septembrie 2008 având ca obiect dreptul de folosinţă şi posesie a două macarale tip JASO 5010 second-hand şi să se pronunţe o hotărâre judecătorească care să reprezinte titlul de proprietate asupra acestora, la un preţ egal cu valoarea ratelor de leasing achitate până la data de 25 martie 2010, cu exonerarea reclamantei de la plata ratelor ulterioare, a penalităţilor de întârziere şi a celorlalte sancţiuni contractuale, litigiul urmând a fi considerat astfel încheiat în această modalitate, fără nicio altă pretenţie prezentă sau viitoare din partea părţilor contractante, în conformitate cu dispoziţiile art. 1271 alin. (2) NCC cu privire la situaţia de impreviziune actuală.
Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 2951 din 10 aprilie 2013, a respins cererea formulată de reclamanta SC G.C. SA ca nefondată.
Împotriva sentinţei sus evocate a declarat apel reclamanta SC G.C. SA.
Prin încheierea de şedinţă din data de 25 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a civilă, a suspendat judecata cererii de apel, formulată de reclamanta SC G.C. SA în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 524 din 25 iunie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a civilă, pronunţându-se asupra incidentului procedural al perimării, a constatat perimat apelul formulat de reclamanta SC G.C. SA prin administrator special P.E.
Împotriva sus menţionatei decizii a declarat recurs, în cadrul termenului legal, reclamanta SC G.C. SA prin administrator special P.E., prin care a solicitat admiterea recursului, să se constate că în cauză nu a intervenit perimarea şi să se dispună rejudecarea apelului.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 421 alin. (2) NCPC.
În argumentarea cererii de recurs recurenta-reclamantă a invocat faptul că împotriva încheierii prin care a fost suspendată judecata apelului a exercitat calea de atac a recursului, care a fost admis, încheierea recurată fiind casată, iar cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Astfel, în mod greşit instanţa de apel a invocat perimarea, deoarece în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 416 alin. (1) NCPC, în cauză termenul de perimare fiind întrerupt.
Examinând recursul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că acesta este fondat în baza următoarelor considerente :
Prealabil examinării dispoziţiilor pe care s-au fundamentat criticile recurentei, Înalta Curte precizează, în ceea ce priveşte textele de lege din Noul cod de procedură civilă, care au fost invocate în susţinerea cererii, că aceste dispoziţii normative nu sunt aplicabile proceselor începute sub legea veche, legea aplicabilă proceselor noi fiind reglementată de art. 24 NCPC.
În ceea ce priveşte fondul cererii de recurs, Înalta Curte urmează a analiza criticile invocate, astfel cum au fost încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din data de 25 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a civilă, a suspendat judecata cererii de apel, formulată de reclamanta SC G.C. SA în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta SC G.C. SA Bucureşti, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 4061 din 20 noiembrie 2013, a admis recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă publică din data de 25 septembrie 2013, a casat încheierea recurată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelului.
Prin decizia civilă nr. 524 din 25 iunie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a civilă, pronunţându-se asupra incidentului procedural al perimării, a constatat perimat apelul formulat de reclamanta SC G.C. SA prin administrator special P.E.
În atare situaţie, Înalta Curte reţine că instanţa a constatat în mod greşit perimarea apelului, nefiind incidente dispoziţiile art. 248 C. proc. civ.
Potrivit art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Una dintre condiţiile pentru a opera perimarea este aceea ca pricina să fi rămas în nelucrare din culpa părţii, iar, pe de altă parte, termenul de perimare poate fi întrerupt, potrivit dispoziţiilor art. 249 C. proc. civ., prin îndeplinirea oricărui act de procedură făcut în scopul continuării judecăţii.
Prin urmare, se reţine că deşi cauza a fost suspendată la data de 25 septembrie 2013, reclamanta SC G.C. SA Bucureşti a exercitat calea de atac a recursului împotriva încheierii de suspendare a judecăţii, ceea ce reprezintă îndeplinirea unui act de procedură în accepţiunea dispoziţiilor art. 249 C. proc. civ.
În atare situaţie, cauza nu se mai afla în ipoteza reglementată de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., actul de procedură constând în redeschiderea judecăţii apelului trebuia îndeplinit din oficiu de către instanţă.
Prin urmare, constatând că judecata în apel a cererii reclamantei nu a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părţilor, redeschiderea judecăţii trebuind să fie dispusă, din oficiu, de către Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt întrunite condiţiile perimării, pretinse de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., constatând că instanţa de apel a soluţionat în mod greşit procesul fără a intra în cercetarea fondului cererii de apel, Înalta Curte a admis recursul, a casat decizia atacată şi a trimis cauza în vederea continuării judecăţii aceleiaşi instanţe.