Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 77/PI/2015 din 30 iulie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 387/35/2015, în baza art. 597 alin. (7) C. proc. pen., cu referire la art. 598 alin. (1) lit. c) teza finală C. proc. pen. şi la art. 1031 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de persoana solicitată B. (fost S.) L.F.
În baza art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, cu referire la art. 242 alin. (3) C. proc. pen. a înlocuit măsura arestului la domiciliu dispusă faţă de persoana solicitată prin încheierea penală din 21 iulie 2015 cu măsura arestării preventive, începând cu data de azi, 30 iulie 2015, până în 19 august 2015 inclusiv.
A constatat că persoana solicitată a fost arestată la domiciliu în baza mandatelor de arestare nr. 40 din 14 august 2013 şi nr. 25 din 14 mai 2015, emise de această curte de apel pe o perioadă de 10 zile, din 21 iulie 2015 până azi, 30 iulie 2015.
Definitivă în ceea ce priveşte măsura preventivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 109/PI din 14 august 2013 pronunţată de această curte de apel în Dosarul nr. 99/35/2013 s-a luat act de consimţământul persoanei solicitate B.L.F. privind predarea sa către autorităţile judiciare franceze, în baza mandatului european de arestare emis în data de 18 iulie 2012 de Tribunalul de Înaltă Instanţă din Creteil în Dosarul nr. 1008160040 şi s-a dispus amânarea predării până la terminarea judecăţii în Dosarul nr. 7179/111/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau până la executarea pedepsei, în cazul unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate.
Totodată, în temeiul art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate B.L.F. pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autorităţile judiciare franceze, sens în care, s-a dispus emiterea mandatului de arestare care urmează să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat predarea amânată.
Prin adresa nr. 1503669/RR din 11 mai 2015, Biroul Sirene a informat Curtea de Apel Oradea cu privire la faptul că prin sentinţa penală nr. 68/P/2015 din data de 5 mai 2015, Tribunalul Bihor a dispus recunoaşterea sentinţei penale pronunţată de către Tribunalul de Mare Instanţă din Creteil din data de 6 iulie 2012, definitivă, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la 5 infracţiuni de proxenetism în formă agravată şi respectiv pentru complicitate la infracţiunea de participare spre asociere cu răufăcători în vederea plănuirii unei infracţiuni, pedeapsa mai sus arătată fiind contopită cu alte pedepse aplicate în România, acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.
Judecătorul delegat de la compartimentul executări penale a Curţii de Apel Oradea a solicitat analizarea oportunităţii amânării predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Franţa, pe calea contestaţiei la executare împotriva sentinţei penale nr. 109/PI/2013 din data de 14 august 2013, potrivit art. 598 lit. c) C. proc. pen., până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul Dosarului cu nr. 260/35/2014 al Tribunalului Bihor, sau până la executarea pedepsei aplicate în acest dosar, în cazul în care se va aplica o pedeapsă privativă de libertate.
Cererea a fost înregistrată sub Dosarul nr. 191/35/2015 al acestei curţi de apel, dosar în care, prin sentinţa penală nr. 45/PI din 14 mai 2015 s-a admis sesizarea din oficiu a judecătorului delegat de la compartimentul executări penale al Curţii de Apel Oradea împotriva sentinţei penale nr. 109/PI/2013 a Curţii de Apel Oradea privind persoana solicitată B. (fost S.) L.F. şi s-a dispus amânarea predării către autorităţile judiciare franceze, până la terminarea judecăţii în Dosarul nr. 260/35/2014 al Tribunalului Bihor sau până la executarea pedepsei, în cazul unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate.
S-a menţinut mandatul de arestare preventivă din 14 august 2013 emis de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 99/35/2013 prin care s-a dispus arestarea persoanei solicitate B. (S.) L.F. pe o durată de 30 de zile începând cu data de 21 aprilie 2015 până la data de 20 mai 2015.
S-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile începând cu data încetării motivelor care au justificat amânarea predării persoanei solicitate.
Este de precizat că, prin sentinţa penală nr. 68 din 5 mai 2015 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 260/35/2014 s-a admis cererea formulată de condamnatul B.L.F. şi, pe cale de consecinţă, s-a recunoscut sentinţa penală a Tribunalului de Mare Instanţă din Creteil din data de 06 iulie 2012, definitivă, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la cinci infracţiuni de proxenetism în formă agravată şi respectiv pentru complicitate la infracţiunea de participare spre asociere cu răufăcători în vederea plănuirii unei infracţiuni pedepsite cu 10 ani şi constatându-se că infracţiunile săvârşite pe teritoriul statului francez sunt comise în concurs real cu infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 37/P/2013 a Tribunalului Bihor.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală recunoscută pe cale incidentală şi respectiv de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare şi 1 an închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 ani, urmând ca petentul condamnat să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 15 din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 36 alin. (3) C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare perioada executată din 11 iulie 2012 la zi.
Sentinţa penală mai sus arătată a fost modificată prin decizia penală nr. 42 din 7 iulie 2015 a acestei curţi de apel, prin care s-a respins ca şi tardivă contestaţia formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea şi s-a admis contestaţia condamnatului, în sensul că s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare în pedepsele componente de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare şi sporul de 3 ani închisoare. S-a redus sporul de 3 ani închisoare la 1 an închisoare şi s-au recontopit pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare 1 an închisoare, 1 an închisoare în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an, condamnatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare cu executare prin privare de libertate. S-a dedus din pedeapsă perioada executată la zi, 7 iulie 2015.
Persoana solicitată B.L.F. a fost liberată condiţionat din executarea pedepsei de 4 ani închisoare în data de 21 iulie 2015 (sentinţa penală nr. 914 din 13 iulie 2015 a Judecătoriei Oradea).
În data de 17 iulie 2015, persoana condamnată a formulat o contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 109/PI din 14 august 2013 a acestei curţi de apel, prin care s-a dispus predarea sa către autorităţile judiciare franceze, contestaţie ce a fost înregistrată sub Dosarul nr. 3 87/35/2015.
La termenul de judecată din 21 iulie 2015 s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru ca autorităţile judiciare franceze să comunice dacă îşi mai menţin cererea de executare a mandatului european de arestare, având în vedere împrejurarea că sentinţa penală pe baza căreia mandatul european de arestare a fost emis a fost recunoscută printr-o hotărâre penală definitivă a autorităţilor judiciare române, iar pedeapsa ce i-a fost aplicată persoanei solicitate prin această hotărâre a fost contopită cu alte pedepse ce i-au fost aplicate acesteia de autorităţile naţionale.
De asemenea, în temeiul art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 242 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă faţă de persoana solicitată prin sentinţa penală nr. 109/PI din 14 august 2012 a Curţii de Apel Oradea, pe baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 40 din 14 august 2013, respectiv prin sentinţa penală nr. 45/PI din 14 mai 2014 a Curţii de Apel Oradea, în baza căruia s-a emis mandatul de arestare provizorie nr. 25 din 14 mai 2015, cu măsura arestului la dormciliu pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 21 iulie 2015 până în 19 august 2015 inclusiv.
În data de 27 iulie 2015 judecătorul membru Eurojust din partea României a comunicat că autorităţile judiciare franceze îşi menţin cererea de executare a mandatului european de arestare care este activ, inclusiv poziţia comunicată prin adresa din 23 mai 2013, în sensul că întrucât condamnarea nu este definitivă, nu este posibil să fie avută în vedere executarea pedepsei în România.
În raport de cele mai sus arătate, Curtea a constatat că în cauză nu este incident cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza finală C. proc. pen., cu referire la art. 1031 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 neexistând o împiedicare la executare, câtă vreme statul emitent nu a revocat decizia în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare, considerent pentru care, în temeiul art. 597 alin. (7) C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de persoana solicitată.
Având în vedere cele mai sus arătate, întrucât potrivit sentinţei penale atacate persoana solicitată urmează să fie predată autorităţilor judiciare franceze, ţinând seama de dispoziţiile art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 242 alin. (3) C. proc. pen., s-a înlocuit măsura arestului la domiciliu dispusă prin încheierea din 21 iulie 2015 a acestei curţi de apel cu măsura arestului preventiv şi s-a constatat că persoana solicitată a fost arestată la domiciliu începând cu 21 iulie 2015 până azi, 30 iulie 2015.
Împotriva acestei sentinţe, persoana solicitată B. (fost S.) L.F. a formulat contestaţie, arătând că nu doreşte să fie extrădat în Franţa, întrucât a executat pe teritoriul României pedeapsa rezultantă de 4 ani, fiind liberat condiţionat după 3 ani şi 6 luni, la data de 21 iulie 2015
Cu privire la contestaţia formulată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constată că este nefondată, reţinând următoarele:
La data de 6 iulie 2012, cetăţeanul român B. (fost S.) L.F. a fost condamnat în Franţa, de către Tribunalul de Mare Instanţă din Creteil, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea pe teritoriul statului francez, în perioada 1 ianuarie 2009 - 18 octombrie 2010, a cinci infracţiuni de complicitate la proxenetism în formă agravată şi complicitate la infracţiunea de participare spre asociere cu răufăcători în vederea plănuirii de delicte, fiind emis faţă de acesta un mandat european de arestare în data de 18 iulie 2012.
Prin sentinţa penală nr. 37/P/2013 din 26 februarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 7179/111/2012, Tribunalului Bihor, în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B. (fost S.) L.F. (porecla „B.", administrator la SC P. SRL Oradea, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2325 din 21 decembrie 2005 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin neapelare la data de 04 ianuarie 2006.
În baza art. 85 C. pen. s-a anulat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 431 din 23 octombrie 2006 a Judecătoriei Beiuş definitivă prin neapelare la data de 06 noiembrie 2006.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului prin cele două hotărâri mai sus enunţate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 146/2008 a Judecătoriei Beiuş, definitivă prin decizia penală nr. 670/R din 23 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea în pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în cauză şi pedeapsa de 2 ani închisoare rezultantă a contopirii pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2325/2005 a Jud. Oradea şi 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 431/2006 a Judecătoriei Beiuş cu privire la care s-a dispus în baza art. 83 C. pen. executarea alături.
În baza art. 36 alin. (1), 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 146/2008 a Judecătoriei Beiuş în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care adaugă un spor de 2 luni închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 2 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen. s-a dispus executarea alături de pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare stabilită mai sus a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 completată şi modificată prin Legea nr. 522/2004 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a sumei de 600 euro, sau echivalentul acestei sume în RON la cursul oficial al zilei în care se face plata de la inc. B. (fost S.) L.F.
În baza art. 88 C. pen., art. 15 din Legea nr. 302/2004 s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului provizoriu în vederea extrădării de la 22 iunie 2012 până la 10 iulie 2012 şi din 11 iulie 2012 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare nr. 164/2010 emis în baza sentinţei penale nr. 146/2008 a Judecătoriei Beiuş şi emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri.
Prin decizia penală nr. 70/A/2013 din 23 mai 2013, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul B. (fost S.) L.F. împotriva sentinţei penale nr. 37/P din 26 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor pe care a desfiinţat-o în sensul că:
Ca efect al admiterii cererii de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul B. (fost S.) L.F. anulează sentinţa penală nr. 152/2010 a Tribunalului Bihor nemodificată prin decizia penală nr. 31/A/2011 a Curţii de Apel Oradea şi definitivă prin decizia penală nr. 3571 din 13 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi toate formele de executare emise în baza acesteia.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
La data de 14 august 2013, în Dosarul nr. 99/35/P/2013, termen la care Curtea de Apel Oradea a soluţionat cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Franţa privind pe persoana solicitată B. (S.) L.F., acesta a solicitat instanţei să ia act că îşi exprimă acordul în vederea predării către autorităţile judiciare franceze. Totodată, prin apărător ales, a arătat că vrea să renunţe la calea de atac a recursului exercitată în Dosarul nr. 7179/111/2012 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precizând şi că doreşte să poată executa pedeapsa în România.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 109/PI din 14 august 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 99/35/2013 s-a luat act de consimţământul persoanei solicitate B. (fost S.) L.F. privind predarea sa către autorităţile judiciare franceze, în baza mandatului european de arestare emis în data de 18 iulie 2012 de Tribunalul de Înaltă Instanţă din Creteil în Dosarul nr. 1008160040 şi s-a dispus amânarea predării până la terminarea judecăţii în Dosarul nr. 7179/111/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau până la executarea pedepsei, în cazul unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate.
S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.
În baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, a condiţionat predarea persoanei solicitate B. (fost S.) L.F., de împrejurarea ca, în cazul în care autorităţile franceze vor pronunţa o pedeapsă privativă de libertate faţă de aceasta, cetăţeanul român să fie transferat în România în vederea executării pedepsei.
În baza art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus arestarea persoanei solicitate B. (S.) L.F. pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autorităţile judiciare franceze, sens în care, s-a dispus emiterea mandatului de arestare ce va fi pus în executare, potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, la data încetării motivelor care au justificat predarea amânată.
Prin decizia nr. 2879 din 26 septembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 7179/111/2012, s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul B. (S.) L.F. împotriva deciziei penale nr. 70/A/2013 din 23 mai 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 8 octombrie 2014, condamnatul B. (fost S.) L.F., aflat în executarea pedepsei aplicată de Tribunalul Bihor, a solicitat recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii pronunţate de Tribunalul de Mare Instanţă din Creteil la data de 6 iulie 2012 şi contopirea pedepsei aplicate în străinătate cu pedeapsa aplicată în România.
Ca atare, prin sentinţa penală nr. 68/P/2015 din 5 mai 2015 pronunţată în Dosarul nr. 260/35/2014, Tribunalul Bihor, secţia penală a admis cererea formulată de condamnatul - petent B.L.F. privind contopirea pedepselor şi recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine pe cale incidentală şi în consecinţă:
În temeiul art. 136 din Legea nr. 302/2004 republicată a recunoscut sentinţa penală a Tribunalului de Mare Instanţă din Creteil din data de 06 iulie 2012, deiinitivă, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la cinci infracţiuni de proxenetism în formă agravată şi respectiv pentru complicitate la infracţiunea de participare spre asociere cu răufăcători în vederea plănuirii unei infracţiuni pedepsite cu 10 ani.
A constatat că infracţiunile săvârşite pe teritoriul francez sunt prevăzute şi pedepsite de C. pen. român din 1969 sub forma infracţiunilor de proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. şi respectiv art. 323 alin. (2) C. pen.:
A constatat că infracţiunile săvârşite pe teritoriul statului francez sunt comise în concurs real cu infracţiunile reţinute prin sentinţa penală nr. 37/P/2013 a Tribunalului Bihor, definitivă, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 a contopit pedepsele de 3 ani închisoare şi respectiv de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare şi 1 an închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care o sporeşte cu 3 ani, pedeapsa rezultantă fiind de 6 ani închisoare.
În acest context, Înalta Curte constată că, deşi Tribunalul Bihor care a recunoscut hotărârea judecătorească străină a reţinut că aceasta este definitivă, procedând la contopirea pedepselor, din informaţiile primite de la autorităţile judiciare franceze (adresa din 22 mai 2013, Dosar nr. 191/35/P/2015) rezultă că hotărârea de condamnare pronunţată de Tribunalul din Creteil nu este definitivă, poziţia comunicată fiind în sensul că nu este posibil să fie avută în vedere executarea pedepsei în România.
Totodată, prin pronunţarea acestei hotărâri, s-a generat o nouă amânare a predării persoanei solicitate B. (fost S.) L.F. către autorităţile judiciare din Franţa, întrucât prin sentinţa penală nr. 45/PI/2015 din 14 mai 2015 s-a admis sesizarea din oficiu a judecătorului delegat de la compartimentul executări penale al Curţii de Apel Oradea împotriva sentinţei penale nr. 109/PI/2013 a Curţii de Apel Oradea privind persoana solicitată B. (fost S.) L.F. şi s-a dispus amânarea predării către autorităţile judiciare franceze, până la terminarea judecăţii în Dosarul nr. 260/35/2014 al Tribunalului Bihor sau până la executarea pedepsei, în cazul unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate.
S-a menţinut mandatul de arestare preventivă nr. 40 din 14 august 2013 emis de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 99/35/2013 prin care s-a dispus arestarea persoanei solicitate B. (S.) L.F. pe o durată de 30 de zile începând cu data de 21 aprilie 2015 până la data de 20 mai 2015.
S-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile începând cu data încetării motivelor care au justificat amânarea predării persoanei solicitate.
Sentinţa penală nr. 68/P/2015 din 5 mai 2015 pronunţată în Dosarul nr. 260/35/2014 de Tribunalul Bihor a fost modificată în parte prin decizia penală nr. 42/C/2015 din 7 iulie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 260/35/2014*.
Prin aceasta, Curtea de Apel Oradea a respins ca tardivă contestaţia formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, reţinând că nu poate fi analizat într-o atare situaţie motivul că hotărârea instanţei franceze nu este definitivă.
Totodată, a admis contestaţia formulată de contestatorul B.L.F., în sensul că s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare în pedepsele componente şi sporul de 3 ani închisoare şi s-a redus acest spor la 1 an închisoare. S-au recontopit pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an, condamnatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare cu executare prin privare de libertate.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată la zi, 7 iulie 2015.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.
Înalta Curte constată că persoana solicitată B. (fost S.) L.F. a fost liberată condiţionat din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, în data de 21 iulie 2015 (conform sentinţei penale nr. 914 din 13 iulie 2015 a Judecătoriei Oradea).
Astfel, din cele expuse se constată că, urmare a unei evaluări greşite a autorităţilor judiciare române a hotărârii judecătoreşti străine, pedeapsa de 3 ani închisoare pronunţată în Franţa faţă de cetăţeanul român B. (fost S.) L.F., deşi nu era definitivă, a fost executată de către acesta în România, ca urmare a recunoaşterii şi contopirii cu pedeapsa la care acesta a fost condamnat în statul român.
Faţă de această împrejurare, persoana solicitată B. (fost S.) L.F. a invocat în faţa instanţelor române, pe calea contestaţiei la executare împotriva sentinţei penale nr. 109/PI din 14 august 2013 a Curţii de Apel Oradea, existenţa unui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare emis în data de 18 iulie 2012 de Tribunalul de Înaltă Instanţă din Creteil.
Analizând solicitarea contestatorului B. (fost S.) L.F., Înalta Curte reţine că, deşi real, aspectul invocat nu poate constitui un impediment în executarea de către autorităţile judiciare române a unui mandatat european de arestare, care este activ conform comunicării din data de 27 iulie 2015 a judecătorului membru Eurojust din partea României. Executarea de către contestator, pe teritoriul României, a pedepsei la care a fost condamnat prin sentinţa pronunţată de Tribunalul din Creteil, poate fi invocată în faţa autorităţilor judiciare franceze şi va trebui să producă, în baza principiului ne bis in idem, consecinţe juridice.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată B. (fost S.) L.F. împotriva sentinţei penale nr. 77/PI/2015 din 30 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 230 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată B. (fost S.) L.F. împotriva sentinţei penale nr. 77/PI/2015 din 30 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 230 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 august 2015.