Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 76/F din 19 februarie 2002, Tribunalul Galați a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul D.M., din două infracțiuni prevăzute de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen., în infracțiunile de ultraj prevăzute de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată V.V.) și ultraj prevăzut de art. 239 alin. (2) și (3) C. pen. (parte vătămată S.I.) și în această nouă încadrare juridică l-a condamnat pe inculpat, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen. (fapta din 22 iunie 2000, parte vătămată V.V.) și la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (2) și (3) C. pen. (fapta din 22 iunie 2000, parte vătămată S.I.).
În conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul D.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, sporită la un an închisoare.
În baza dispozițiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv pe o durată de 3 ani.
În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive, de la 22 iunie 2000, la 26 iunie 2000.
A constatat că părțile vătămate V.V. și S.I. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 22 iunie 2002, inculpatul a adresat în ședința de judecată expresii jignitoare judecătorului, partea vătămată V.V.
La cererea judecătorului, partea vătămată S.I., lucrător în cadrul IPJ Buzău, a intervenit, încercând să-l îndepărteze din sală pe inculpat.
În cele din urmă inculpatul, după ce a agresat subofițerul, a fost scos din sala de judecată și condus la sediul poliției pentru cercetări.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul D.M. a declarat apel, solicitând achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj.
În subsidiar, s-a cerut aplicarea dispozițiilor art. 181 C. pen.
Prin decizia penală nr. 464 din 12 septembrie 2002, Curtea de Apel Galați a respins apelul inculpatului D.M., ca nefondat.
Declarând recurs, inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat a se reține că faptele săvârșite nu întrunesc gradul de pericol social necesar pentru a fi considerate infracțiuni și să se facă aplicarea art. 181 C. pen.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În aprecierea în concret a gradului de pericol social trebuie să se țină seama, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În speță, nu era cazul a se face aplicarea art. 181 C. pen.
Este de necontestat că inculpatul a adresat părții vătămate V.V., judecător la Judecătoria Buzău, în timpul ședinței de judecată, cuvinte jignitoare și în aceeași împrejurare s-a manifestat violent față de partea vătămată S.I., polițist aflat în exercițiul funcțiunii, pe care l-a îmbrâncit, instanța având suficiente temeiuri să constate că activitatea delictuală comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj.
Consecințele pe care le pot avea faptele de felul celor comise de inculpat asupra prestigiului instituției în care partea vătămată își desfășoară activitatea, prezintă pericolul social accentuat, în mod corect dispunându-se condamnarea acestuia.
În consecință, recursul inculpatului va fi respins, dispunându-se conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de inculpatul D.M., împotriva deciziei penale nr. 464 din 12 septembrie 2002, a Curții de Apel Galați, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului, 1.100.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2003.