Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 720 din 21 octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr.5338/2003, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul H.M.D. la 6 ani închisoare, în baza art. 20 raportat la art. 211 lit. c) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A fost dedusă din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive începând cu data de 6 aprilie 2003, menținânu-se starea de arest.
S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
Instana a reținut că în zilele de 27 martie 2003 și 6 aprilie 2003, în executarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul prin violență, a încercat să sustragă bani sau alte bunuri din poșetele părților vătămate A.V. și D.C., violentând și alte persoane, respectiv pe soțul uneia dintre părțile vătămate și pe L.I. Inculpatul a fost reținut de organele de poliție chiar la data de 6 aprilie 2003, data la care a săvârșit cea de a faptă de tentativă de tâlhărie în forma continuată.
Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 439 din 2 decembrie 2003, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, apreciind că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs invocând cazul pevăzut de art. 3859 pct.14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege).
Examinând recursul, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru argumentele ce urmează:
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la tâlhărie în formă continuată, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Pedeapsa prevăzută de art. 21 alin. (2) raportate la art. 211 alin. (2) lit.c) pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este închisoarea de la 2 ani și 6 luni la 10 ani.
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere atât gravitatea faptei (tentativă la tâlhărie calificată în forma continuată), cât și pericolul social pe care îl prezintă persoana inculpatului, infractor cu antecedente penale.
Constatând că pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond și menținută de instanța de apel se situează în limite legale și a fost corect individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsă perioda arestării preventive de la 6 aprilie 2003 la zi, conform art. 88 C. pen.
Conform art. 192 alin .(2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fonul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.M.D. împotriva deciziei penale nr. 439 din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel Iași.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 6 aprilie 2003 la 18 februarie 2004.
Obligă pe recurent să la plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2004.