Prin Sentinţa penală nr. 112 din data de 16 aprilie 2013, Tribunalul Braşov a hotărât următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen. cu aplicarea art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 şi art. 3201 C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul N.V.A. trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi în baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 500 RON.
În baza art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. pen. şi art. 74 alin. (2), 76 lit. e) teza finală C. pen. a dispus condamnarea inculpatului N.V.A. la pedeapsa de 500 RON amendă penală pentru comiterea infracţiunii de "deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri".
În baza art. 88 alin. (2) C. pen. a înlăturat din cuantumul pedepsei aplicate perioada reţinerii preventive din 12 iulie 2012, respectiv 50 RON amendă penală, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 450 RON amendă penală.
Cu aplicarea art. 631 C. pen.
A constatat că partea vătămată Statul Român, prin A.N.A.F. - A.N.V., D.R.A.O.V. Braşov a recuperat integral prejudiciul cauzat prin infracţiunea de evaziune fiscală.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpatul N.V.A. cantitatea de 5215 pachete ţigări şi 137 litri alcool etilic, ridicate de organele de poliţie în data de 12 iulie 2012 şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Braşov în baza Procesului-verbal din data de 31 iulie 2012 şi depunerea acestora la camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov.
Prezenta hotărâre se va comunica O.N.R.C. Braşov la momentul rămânerii definitive.
A obligat inculpatul să plătească statului suma de 4.000 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele: prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov din data de 13 noiembrie 2012 în Dosarul penal nr. 279/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.V.A. cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri, prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Până la primul termen de judecată inculpatul N.V.A. a achitat prejudiciul cauzat statului român şi a declarat prin înscris autentic că doreşte să facă aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Tribunalul a constatat că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.: faptele care formează obiectul inculpării, respectiv ambele infracţiuni, permit aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., probatoriul a fost administrat în cauză în condiţii de legalitate inculpatului i-au fost respectate drepturile procesuale.
Prin urmare, instanţa a constatat că poate proceda la soluţionarea cauzei în procedura simplificată, procedură care va fi aplicată şi în cazul infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru următoarele considerente:
- pentru a se constata aplicabilitatea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. instanţa trebuie să constate că toate faptele care formează obiectul inculpării pot beneficia de dispoziţiile legale menţionate;
- dispoziţiile art. 10 lit. i) C. proc. pen., nu presupun o veritabilă încetare a procesului penal întocmai ca şi dispoziţiile art. 10 lit. b1) C. proc. pen.; prin intermediul dispoziţiilor art. 10 lit. i) C. proc. pen., se produce în fapt o înlocuire a răspunderii penale şi aplicarea, potrivit art. 10 din Legea nr. 241/2005 a unei sancţiuni administrative. Doar ca urmare a constatării vinovăţiei unei persoane se poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune administrativă.
- nu se poate aprecia că dispoziţia art. 10 din Legea nr. 241/2005 constituie o cauză de nepedepsire, întrucât dispoziţiile art. 10 lit. i1) C. proc. pen. au în vedere cu totul alte aspecte juridice; în fapt, prin introducerea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 legiuitorul nu a intenţionat să absolve de răspundere penală pe făptuitor, ci să-l determine să achite prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului.
Dacă dispoziţia art. 10 din Legea nr. 241/2005 ar fi fost o cauză de nepedepsire atunci s-ar aplica ori de câte ori prejudiciul ar fi achitat în cazul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală; legiuitorul dispune însă că de această prevedere se poate beneficia o singură dată, motiv pentru care, pentru faptul că prin aplicarea ei nu se dispune o iertare a inculpatului, ci o sancţionare a acestuia prin înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune administrativă, instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art. 10 lit. i) C. proc. pen.
Pentru a constata aplicabilitatea art. 10 lit. i) C. proc. pen. instanţa trebuie să constate că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală; care se circumscrie uneia dintre infracţiunile de evaziune fiscală prevăzută de Legea nr. 241/2005.
Prin urmare, instanţa a constatat că probatoriul administrat în cauză constând în: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 12 iunie 2012; adresa constituire parte civilă A.N.A.F. - D.R.A.O.V. Braşov; decizii de impunere şi de regularizare a situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul fiscal; Raportul de inspecţie fiscală din 30 iulie 2012 pentru R.I.; Raport de inspecţie fiscală 30 iulie 2012; copii înscrisuri plată prejudiciu; declaraţii inculpat; declaraţii martori G.L., B.G. şi C.A.; procese-verbale de percheziţie domiciliară şi anexe; copii note de constatare Garda Financiară Braşov; buletine de analiză probe alcool; note de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice; procese-verbale cuprinzând rezultatul punerii în aplicare a autorizaţiilor de interceptare a activităţii infracţionale în mediul ambiental; proces-verbal şi planşe foto cuprinzând un număr de 22 sms-uri cu referire la activitatea învinuitului N.V.A.; referat de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov şi acte medicale depuse în probaţiune de către inculpat după sesizarea instanţei, a fost legal întocmit şi permite soluţionarea cauzei în procedura simplificată.
Prin raportare la probatoriul administrat în cauză, Tribunalul a reţinut următoarele: urmare a unor informaţii obţinute de lucrătorii de poliţie din cadrul S.I.F. Braşov, organele de cercetare au efectuat verificări, constatând existenţa unor indicii cu privire la faptul că inculpatul N.V.A. comercializează ţigări cu timbru fiscal de Ucraina şi alcool dublu rafinat fără marcaje fiscale, sens în care "s-a achiziţionat" de la învinuit un pachet de ţigări, marca V. cu timbru fiscal de Ucraina, la preţul de 8,5 RON.
La data de 14 iunie 2012 prin Încheierea nr. 80 s-a dispus autorizarea interceptării, înregistrării şi localizării convorbirilor şi comunicărilor telefonice date şi primite de inculpatul N.V.A., precum şi a activităţii desfăşurate în mediul ambiental de către acesta şi soţia sa, numita N.M.. Autorizaţiile au fost reînnoite la data de 2 iulie 2012, dar autorizate şi interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor telefonice purtate de numiţii A.I.G. şi L.C.I. Astfel, au rezultat date în sensul că pe parcursul lunii iunie 2012 activitatea de comercializare de către N.V.A. a produselor accizabile în condiţii nereglementare s-a desfăşurat organizat şi continuat.
S-a constatat astfel că inculpatul poartă discuţii referitoare la aprovizionarea cu produse accizabile, discuţii telefonice explicite despre tipul de ţigări dorite "cu filtru" cât şi despre preţul acestora; inculpatul era contactat de diverse persoane care îi solicitau marfă de contrabandă discuţiile având loc pe parcursul lunilor iunie şi iulie. Cercetările în cauză au relevat că numitul A.I.G. este unul din furnizorii inculpatului. Din convorbirile telefonice purtate de inculpat au rezultat date că acesta achiziţiona şi comercializa şi alcool cu încălcarea normelor fiscale în vigoare.
Din declaraţiile martorului N.G. a reieşit că inculpatul ar fi depozitat mărfuri supuse accizării la domiciliul său; totodată martorul B.G. a declarat că a achiziţionat de la inculpat ţigări de contrabandă în perioada iunie - iulie 2012; aceeaşi depoziţie o au şi martorii G.L. şi C.A. care au precizat că au achiziţionat de la inculpatul N.V.A. ţigări de contrabandă în perioada iunie - iulie 2012.
În baza interceptărilor convorbirilor telefonice s-a stabilit faptul că locaţiile de depozitare ale mărfurilor nefiscalizate sunt: imobilul situat în mun. Făgăraş, jud. Braşov, locuinţa unde domiciliază învinuitul N.V.A., imobilul situat în mun. Făgăraş, jud. Braşov, locuinţa unde domiciliază N.G. şi N.A., părinţii înv. N.V.A.; imobilul (casă şi curte) din satul Luţa, com. Beclean, jud. Braşov, unde îşi are reşedinţa numitul T.I., socrul lui N.V.A., imobilul, situat pe în mun. Făgăraş, jud. Braşov, unde locuiau învinuitul R.I. şi soţia sa N.F.
La domiciliul inculpatului N.V.A. s-a efectuat în data de 12 iulie 2012 o percheziţie (Autorizaţie nr. 78) ocazie cu care, în camerele apartamentului s-au găsit 10 cartuşe a 10 pachete ţigări şi 6 pachete marca F. cu timbru fiscal de Republica Serbia, (total 106 pachete), 8 cartuşe a 10 pachete de ţigări şi 3 pachete marca V. cu marcaj fiscal de Ucraina (83 pachete), 8 cartuşe a 10 pachete şi 7 pachete de ţigări marca U. fără timbru fiscal având menţiunea "DUTY FREE", 6 cartuşe şi 8 pachete marca M., netimbrate, 14 pachete ţigări marca D., având aplicat marcaj fiscal de Republica Moldova, 5 cartuşe de ţigări şi pachet ţigări marca P., 3 cartuşe şi 6 pachete de ţigări marca L.V., cu marcaj fiscal de Republica Moldova, 3 cartuşe a câte 10 pachete marca L.P. cu marcaje fiscale de Republica Serbia, 13 cartuşe a câte 10 pachete marca D. cu marcaj fiscal Republica Moldova. În holul locuinţei au fost descoperite 3 recipiente din plastic, capacitate un litru având inscripţia A. iar întruna dintre camere 12 baxuri a câte 10 litri de plastic de un litru şi 3 sticle având aplicate eticheta cu inscripţia A., un bax a câte 10 sticle cu capac de culoare maro având aplicate cu aceeaşi etichete. De la domiciliul inculpatului s-au ridicat 3 caiete care conţineau mai multe însemnări, cu privire la care inculpatul a declarat că se referă la vânzările de ţigări "pe datorie".
Potrivit Buletinului de analiză din 19 iulie 2012 emis de M.S. - D.S.P.J. Braşov lichidul incolor depozitat în recipienţii ridicaţii de la locuinţa inculpatului N.V.A. aveau o concentraţie de 80,10% alcool etilic.
Organele judiciare au descoperit la domiciliul numiţilor N.G. şi A., părinţii inculpatului cu ocazia percheziţiei din data de 12 iulie 2012, mai multe baxuri de ţigări mărcile F., J.L., V., L.V., P. cu marcaje fiscale de Serbia, Federaţia Rusă, sau fără marcaje, în total 4610 pachete, 92.200 ţigarete. Proprietarii spaţiului au precizat că ţigaretele aparţin fiului lor N.V.A., acesta din urmă aducând la locaţie ţigarete în mod constant. La locuinţa martorului R.I. şi soţia acestuia N.F.. în garajul locuinţei au fost identificate 13 sticle din plastic de capacitate 2 litri, având aplicate etichete roşii care conţineau menţiunea "A.A.P.". În aceeaşi încăpere a fost identificat autoturismul marca P. cu numărul de înmatriculare xxx, iar cu ocazia percheziţiei asupra acestuia, s-au găsit 3 saci de rafie conţinând fiecare câte 15 peturi de un litru cu lichid alb, incolor, fără vreo etichetă sau marcaj (pe bancheta din spate), 8 saci conţinând fiecare câte 15 sticle, capacitate un litru, cu lichid alb, incolor, fără vreo etichetă sau marcaj şi un sac de rafie conţinând 16 sticle plastic de un litru cu lichid alb, incolor. Lângă autoturism au fost identificaţi 2 saci rafie albă conţinând fiecare 20 peturi de un litru lichid incolor, având etichete de culoare roşie cu inscripţia "A.A.P." şi un sac conţinând 15 peturi de un litru cu aceleaşi menţiuni. În acelaşi spaţiu au fost descoperite 4 cartuşe ţigări J.L. fără timbru fiscal, având aplicată menţiunea "only duty free" şi un cartuş marca V., având timbru fiscal de Ucraina. Din fiecare categorie de lichid găsit la faţa locului în peturile sus-menţionate s-au luat probe în vederea expertizării.
La locuinţa martorului T.I. s-au găsit două ambalaje ale unor pachete de ţigări, marca "L.V.", având aplicat timbru fiscal cu menţiuni chirilice, pachete despre care martorul a afirmat că au fost aduse de ginerele său, inculpatul N.V.A., în data 1 iulie 2012. Într-una dintre camerele locuinţei au fost identificate două recipiente din plastic transparent, capacitate un litru, unul sigilat şi unul conţinând cantitatea de aproximativ 0,5 litri, având aplicate etichete cu următoarele menţiuni: "A.". Despre aceste bunuri martorul a susţinut că le-a achiziţionat de la o persoană necunoscută în Piaţa Agroalimentară din mun. Făgăraş.
Inculpatul N.V.A. a recunoscut săvârşirea faptelor încă de la urmărire penală, iar până la primul termen de judecată a achitat în întregime suma cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Instanţa a constatat că probatoriul administrat în cauză relevă intenţia inculpatului de a desfăşura activităţi economice cu eludarea dispoziţiilor legale privind plata taxelor şi accizelor.
În drept, fapta inculpatului N.V.A., care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada iunie - 12 iulie 2012 a deţinut la domiciliul său şi cel al părinţilor săi şi comercializat produse accizabile nefiscalizate, respectiv ţigări şi alcool, (cu timbru fiscal de Republica Moldova, Republica Serbia, Ucraina, Federaţia Rusă sau fără marcaje fiscale), produse pentru care nu a achitat taxele legale (accize şi taxe vamale) fiind identificat la 14 iunie 2012 comercializând ţigări fără timbru fiscal şi descoperit în data de 12 iulie 2012 deţinând 5215 pachete ţigări şi 137 litri alcool etilic, realizează elementele constitutive ale infracţiunii evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Instanţa a constatat că probatoriul de la dosar relevă cu certitudine faptul că inculpatul a comercializat şi deţinut în cel puţin două rânduri, la interval scurt de timp şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mărfuri pentru care nu a achitat taxe şi accize conform normelor legale în vigoare, sens în care reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. este întemeiată.
Împrejurarea că prejudiciul s-a stabilit doar cu privire la mărfurile ce au fost efectiv descoperite în posesia inculpatului nu are nici o relevanţă cu privire la reţinerea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005. Prejudiciul total cauzat statului este cel calculat de organele fiscale şi achitat de inculpat. Nu se poate aprecia, în mod aleatoriu, că prejudiciul cauzat este mai mare, pentru că atunci s-ar fi putut pune problema inclusiv a competenţei materiale (în cazul în care prejudiciul este mai mare decât contravaloarea în lei 1 milion euro). Instanţa soluţionează cauza doar pentru faptele care rezultă din actele de cercetare şi pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, constatând că prejudiciul cauzat statului este cel calculat de organele judiciare. Că inculpatul a comis o infracţiune continuă, că nu se poate stabili în ce perioadă de timp şi în câte dăţi a strâns inculpatul cantitatea de marfă descoperită de organele judiciare, rezultă cu claritate din actele de la dosar.
În cuprinsul rechizitoriului deşi se indică o perioadă generică în care s-ar fi comis fapta de evaziune fiscală - perioada iunie - 12 iulie 2012, Tribunalul a constatat că dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. au în vedere faptul că inculpatul a vândut ţigări fără timbru pentru prima oară la data de 14 iunie 2012 şi că a fost identificat în 12 iulie 2012 având în diferite locaţii ascunse mărfuri - ţigări şi alcool - pentru care nu a plătit taxe şi accize.
Prin urmare, singurele fapte pentru care se poate angaja răspunderea juridică penală a inculpatului sunt cele din luna 14 iunie 2012 şi cea din data de 12 iulie 2012. De altfel, alte fapte nu sunt indicate nici în cuprinsul actului de sesizare că s-ar fi comis de către inculpat, iar instanţa nu poate, în lipsă de probe, să constate că odată, cândva, cu alte ocazii inculpatul ar fi putut pune în circulaţie sau ar fi deţinut ţigări sau alcool în alte condiţii decât cele legale.
Aşadar, instanţa a constatat că susţinerea din rechizitoriu în sensul că dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 nu se pot reţine în cauză cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală sunt neîntemeiate. În situaţia identificării ulterioare şi a altor acte materiale care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, se poate dispune potrivit dispoziţiilor legale începerea urmăririi penale şi pentru acele fapte.
Fapta aceluiaşi inculpat care, în data de 12 iulie 2012 la domiciliul său din mun. Făgăraş şi la cel al părinţilor săi din mun. Făgăraş, a deţinut, în vederea comercializării, cantitatea totală de 104.300 ţigarete mărcile F., J.L., V., M., D., P., L. cu marcaje necorespunzătoare sau nemarcate, respectiv cu timbre fiscale de Ucraina, Republica Moldova, Federaţia Rusă, Republica Serbia, sau fără timbre, precum şi cantitatea de 137 litri alcool etilic având o concentraţie alcoolică de 80,10% volum, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri, prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în considerarea faptului că au fost identificate două categorii de bunuri pentru care se calculează taxe şi accize în mod diferit - ţigări şi alcool, instanţa va păstra dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.
Pentru considerentele expuse instanţa a constatat că se poate antrena răspunderea penală a inculpatului pentru ambele fapte ce au permis trimiterea sa în judecată. În acelaşi timp, a stabilit că partea civilă - Statul Român - a constatat prejudiciul achitat de către inculpat, sens în care dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 se pot aplica cu referire la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005.
Instanţa a constatat că răspunderea penală a inculpatului nu poate fi antrenată pentru infracţiunea de evaziune fiscală, aspect care se datorează nu unei cauze de nepedepsire, ci ca urmare a plăţii prejudiciului; această împrejurare conduce, cum rezultă din cuprinsul art. 10 din Legea nr. 241/2005, la aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ şi, prin urmare la înlocuirea răspunderii penale potrivit art. 10 lit. i) C. proc. pen.
Instanţa a stabilit că nici dispoziţiile art. 10 lit. i1) nu se pot reţine în cauză, întrucât fapta inculpatului de evaziune fiscală se pedepseşte administrativ şi nu penal; în plus faţă de considerentele anterior expuse cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 10 lit. i) C. proc. pen., instanţa a constatat că pentru a se aprecia că există o cauză de nepedepsire trebuie să fie identificate anumite elemente de fapt anterioare descoperirii faptei de către autorităţi - art. 22, 30 C. pen. Pentru a se putea aplica însă dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 este necesar să se constate comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, să existe un prejudiciu (ceea ce presupune consumarea faptei) chiar dacă acesta a fost achitat înainte de începerea urmării penale.
La individualizarea judiciară a sancţiunilor ce s-au aplicat inculpatului pentru ambele fapte pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată instanţa a avut în vedere modalitatea şi împrejurările în care aceasta s-a comis, persoana inculpatului.
Prin fapta sa, inculpatul a cauzat un prejudiciu Statului Român în cuantum de 68.209 RON, prejudiciu ce a fost acoperit în integralitate de inculpat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, arătând că primul motiv de apel vizează temeiul de drept în baza căruia instanţa de fond a dispus încetarea procesului penal, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 10 lit. i1) C. proc. pen. Parchetul a arătat că, în mod greşit, prima instanţă a stabilit că în cauză este incident un motiv de înlocuire a răspunderii penale, în condiţiile în care inculpatul a achitat prejudiciul înainte de sesizarea instanţei, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 care reglementează o cauză de nepedepsire.
Cel de-al doilea motiv de apel a vizat omisiunea instanţei de fond de a comunica hotărârea către D.F.P., invocând în acest sens dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 75/2001.
În apel a fost administrată, în circumstanţiere, proba cu înscrisuri, respectiv acte medicale care atestă o stare de sănătate precară a inculpatului.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, dar şi a înscrisurilor administrate, în circumstanţiere, în apel, Curtea de Apel a constatat că, apelul declarat este fondat, doar pentru unul dintre motivele invocate de către Parchet, respectiv, în ceea ce priveşte necomunicarea sentinţei, către D.G.F.P.
S-a apreciat că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt, în baza mijloacelor de probă administrate în condiţii de legalitate, în faza de urmărire penală, având în vedere faptul că inculpatul a solicitat, ca judecarea prezentei cauze să se facă, în baza procedurii simplificate, prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
În esenţă, starea de fapt, constă, în următoarele:
- inculpatul N.V.A. în perioada iunie - 12 iulie 2012 a deţinut la domiciliul său şi cel al părinţilor săi şi a comercializat produse accizabile nefiscalizate, respectiv ţigări şi alcool, (cu timbru fiscal de Republica Moldova, Republica Serbia, Ucraina, Federaţia Rusă sau fără marcaje fiscale), produse pentru care nu a achitat taxele legale (accize şi taxe vamale) fiind identificat la 14 iunie 2012 comercializând ţigări fără timbru fiscal şi descoperit în data de 12 iulie 2012 deţinând 5215 pachete ţigări şi 137 litri alcool etilic.
Această faptă descrisă întruneşte, aşa cum a stabilit şi prima instanţă elementele constitutive ale infracţiunii evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
- în data de 12 iulie 2012 la domiciliul său şi la cel al părinţilor săi din mun. Făgăraş, acesta a deţinut, în vederea comercializării, cantitatea totală de 104.300 ţigarete mărcile F., J.L.; V., M., D., P., L. cu marcaje necorespunzătoare sau nemarcate, respectiv cu timbre fiscale de Ucraina, Republica Moldova, Federaţia Rusă, Republica Serbia, sau fără timbre, precum şi cantitatea de 137 litri alcool etilic având o concentraţie alcoolică de 80,10% volum.
Această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În faţa instanţei de apel, la termenul de judecată din data de 10 septembrie 2013, Parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice, în sensul reţinerii, în sarcina inculpatului şi a infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.
Potrivit acestui text de lege, sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.
Instanţa de apel a constatat că, în cauză, nu se impune o astfel de schimbare de încadrare juridică, deoarece, operaţiunea juridică invocată de către Parchet, în sensul de a se reţine şi o a treia infracţiune, în sarcina inculpatului reprezintă, în realitate o extindere a procesului penal, pentru alte fapte, operaţiune reglementată de prevederile art. 336 C. proc. pen. Această din urmă instituţie juridică, are o altă procedură, iar aplicarea acesteia poate fi cerută doar de către procuror. Prin cererea formulată, procurorul a solicitat adăugarea unei alte infracţiuni, respectiv, cea de contrabandă la infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare şi prin sentinţa apelată.
S-a arătat că nu poate fi remediată, în calea de atac a apelului, omisiunea procurorului care a supravegheat urmărirea penală de a fi făcut cercetări şi pentru infracţiunea de contrabandă, de a fi adus la cunoştinţa inculpatului, o acuzare completă cu descrierea distinctă a fiecărei fapte penale. Aşa cum rezultă din modul de redactare al infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, legiuitorul a prevăzut mai multe cerinţe ce ar trebui analizate de către organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, respectiv, cunoaşterea că bunurile deţinute provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 317 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată, în actul de sesizare al instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea.
Având în vedere că în actul de sesizare al instanţei nu se regăseşte descrisă distinct această infracţiune de contrabandă, reţinerea acesteia, în faţa instanţei de apel, ar conduce la o încălcare a dreptului la apărare al inculpatului, cu atât mai mult cu cât, acesta a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., însuşindu-şi faptele descrise în actul de sesizare şi încadrarea juridică a acestora, iar printre aceste fapte, nu regăsim descrisă distinct sau în mod evident şi infracţiunea de contrabandă.
Pentru toate aceste motive, a constatat nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către Parchet.
Al doilea motiv de apel al Parchetului ce vizează schimbarea temeiului, în baza căruia s-a dispus încetarea procesului penal, solicitându-se ca încetarea să se dispună, în baza dispoziţiilor art. 10 lit. i1), deoarece nu ne aflăm în prezenţa unei cauze de înlocuire a răspunderii penale, ci a unei cauze de nepedepsire.
Analizând dispoziţiile legale invocate, în susţinerea acestei cereri, Curtea a constatat că temeiul în baza căruia prima instanţă a dispus încetarea procesului penal este cel corespunzător.
De altfel, prima instanţă, în sentinţa apelată a arătat care sunt motivele pentru care s-au reţinut dispoziţiile art. 10 lit. i) C. proc. pen., iar nu cele prevăzute de art. 10 lit. i1) C. proc. pen., Curtea considerând că aceste motive sunt legale şi temeinice.
Instanţa de apel a constatat că următoarele considerente justifică reţinerea temeiului de încetare a procesului penal, ca fiind art. 10 lit. i) C. proc. pen.:
- în speţă, nu s-a procedat la antrenarea răspunderii penale a inculpatului N.V.A., pentru infracţiunea de evaziune fiscală, ca urmare a plăţii prejudiciului, împrejurare ulterioară săvârşirii faptei de evaziune.
- cauzele de nepedepsire se referă la atitudinea inculpatului, din timpul săvârşirii faptei, în sensul că, acesta de bună-voie întrerupe săvârşirea infracţiunii, deşi ar fi putut să continue. În acest sens, sunt cauzele de nepedepsire, reglementate de art. 22 şi art. 30 C. pen.
- în mod judicios s-a apreciat de către prima instanţă faptul că, se au în vedere dispoziţiile legii generale (în speţă, cele ale C. pen.), atunci când dispoziţia specială (în speţă art. 10 din Legea nr. 241/2005) este neîndestulătoare.
- pentru aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, aşa cum prevăd şi dispoziţiile legii speciale (art. 10 din Legea nr. 241/2005) este necesară constatarea existenţei unei fapte penale, cum este în speţă, cea de evaziune fiscală.
- după săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, implicit după producerea prejudiciului, în dauna bugetului statului, şi înainte de primul termen de judecată inculpatul a achitat prejudiciul. Prin urmare, atitudinea inculpatului, constând în repararea prejudiciului este cu mult ulterioară săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, şi chiar după declanşarea cercetărilor în prezenta cauză şi începerea urmăririi penale.
- în mod judicios a apreciat prima instanţă, în sensul că, dacă dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 ar fi o cauză de nepedepsire, s-ar aplica ori de câte ori, în cazul infracţiunii de evaziune fiscală se achită prejudiciul. Legiuitorul a stabilit, că de această prevedere, poate beneficia o persoană o singură dată. Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1).
- pentru a se putea aprecia asupra existenţei unei cauze de nepedepsire, instanţa de judecată ar trebui să constate anumite elemente de fapt anterioare descoperirii faptei de către organele judiciare. Nici această condiţie nu este îndeplinită, în speţă, având în vedere momentul la care inculpatul a achitat prejudiciul corespunzător infracţiunii de evaziune fiscală, respectiv, cu mult ulterior începerii urmăririi penale.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat că, în mod legal şi temeinic, s-a apreciat de către prima instanţă, că în cauză, sunt incidente dispoziţiile legale care reglementează o cauză de înlocuire a răspunderii penale, iar temeiul, în baza căruia a dispus încetarea procesului penal să fie cel prevăzut de art. 10 lit. i) C. proc. pen.
A apreciat că apelul declarat de către Parchet este fondat, deoarece prima instanţă a omis să dispună comunicarea prezentei sentinţe, către D.G.F.P. Având în vedere această constatare, a dispus comunicarea sentinţei de către instanţa de apel, în baza dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr. 75/2001.
Pentru toate aceste considerente, şi având în vedere şi prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva Sentinţei penale nr. 112 din data de 16 aprilie 2013 a Tribunalului Braşov, pe care a desfiinţat-o sub aspectul necomunicării sentinţei apelate către D.G.F.P. Braşov.
Rejudecând în aceste limite, a dispus comunicarea sentinţei apelate către D.G.F.P. Braşov.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva Deciziei penale nr. 121/Ap din data de 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Prin motivele scrise de recurs, formulate în termen, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a invocat prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior, greşita aplicarea a legii în sensul greşitei reţineri ca temei al achitării inculpatului N.V.A. a dispoziţiilor art. 10 lit. i) C. proc. pen. anterior în loc de art. 10 lit. i1) C. proc. pen. anterior, în condiţiile reţinerii existenţei unei cauze de nepedepsire.
Recursul formulat de Parchet a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 21 noiembrie 2013, stabilindu-se termen de judecată la data de 24 martie 2014, fiind preschimbat la 21 martie 2014.
Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la 21 martie 2014, era în vigoare noul C. proc. pen. ale cărui dispoziţii sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac, iar Înalta Curte nu mai are competenţa funcţională de a judeca recursul.
Situaţia tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competenţa de soluţionare, cât şi dispoziţiile procesuale aplicabile în cauzele aflate: în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.
Astfel, în conformitate cu dispoziţia tranzitorie anterior menţionată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs."
Prin urmare, constatând că recursul, în prezenta cauză, se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte a apreciat că este competentă să soluţioneze calea de atac, fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior în materia recursului.
Cu privire la prevederile C. proc. pen. anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunţării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispoziţiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Critica formulată de Parchet privind temeiul greşit al achitării dispuse faţă de inculpatul N.V.A. se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior.
În conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 în redactarea anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 255/2013, în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Cauza de nepedepsire prevăzute de teza ultimă a textului de lege anterior menţionat, a fost reţinută de către instanţa de fond însă a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 10 lit. i) C. proc. pen. anterior în loc de art. 10 lit. i1) C. proc. pen. anterior.
Prin urmare, nelegalitatea constatată urmează să fie îndreptată de către instanţa de recurs.
Cu toate acestea, instanţa de recurs nu mai poate aplica dispoziţiile art. 10 lit. i1) C. proc. pen. anterior întrucât dispoziţiile în vigoare sunt cele ale noului C. proc. pen. şi sunt de imediată aplicare.
Totodată, constată că dispoziţia din art. 10 lit. i1) C. proc. pen. anterior a fost preluată în dispoziţiile art. 16 lit. h) C. pen., acestea fiind, aşadar, aplicabile în cauză.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 121/Ap din data de 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa, în parte, decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 112 din 16 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Braşov şi, rejudecând:
Va modifică temeiul soluţiei de încetare a procesului penal din art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i) C. proc. pen. anterior cu aplic. art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 în art. 17 rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. cu aplic. art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 în redactarea anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 255/2013.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 121/Ap din data de 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 112 din 16 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Braşov şi, rejudecând:
Modifică temeiul soluţiei de încetare a procesului penal din art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i) C. proc. pen. anterior cu aplic. art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 în art. 17 rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. cu aplic. art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr.241/2005 în redactarea anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 255/2013.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat N.V.A., în sumă de 200 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2014.
Procesat de GGC - N