Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 295 pronunţată la data de 31 mai 2012 de Tribunalul Maramureş, s-au respins cererile inculpaţilor A., B. şi C. de aplicare a prev. art. 3201 C. proc. pen.
S-a dispus condamnarea inculpatului A. la:
- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi a art. 76 lit. b) C. pen. cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
- 2 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 6 luni a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 lit. a) C. pen. şi a art. 76 lit. c) C. pen.
- 4 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 lit. a) C. pen. şi a art. 76 lit. a) C. pen.
- 4 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 lit. a) C. pen. şi a art. 76 lit. e) C. pen.
- 1 an 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 lit. a) C. pen. şi a art. 76 lit. d) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele principale de mai sus în pedeapsa cea mai grea - de 4 ani închisoare şi s-a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea, de interzicere pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu consecinţele prev. de art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reţinerii şi a arestului preventiv (9 martie 2011 - 12 decembrie 2011) şi s-a menţinut până la rămânerea definitivă a sentinţei măsura obligării de a nu părăsi localitatea Baia Mare - măsură luată prin Decizia penală nr. 2024/R din 12 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj.
S-a dispus condamnarea inculpatei D., fără antecedente penale, la:
- 4 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi a art. 76 lit. b) C. pen.
- 4 ani închisoare cu interzicerea pe o durată de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 lit. a) C. pen. şi a art. 76 lit. a) C. pen.
- 4 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru participaţie improprie prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. la infracţiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 lit. a) şi 76 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele principale de mai sus în pedeapsa cea mai grea - de 4 ani închisoare şi s-a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu consecinţele prev. de art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 350, 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a menţinut dispoziţia de arestare în lipsă a inculpatei - măsură luată prin Încheierea penală nr. 213 din 28 martie 2011 a Tribunalului Maramureş.
S-a dispus condamnarea inculpatului B., fără antecedente penale, la:
- 4 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi 76 lit. b) C. pen.
- 2 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 6 luni a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 lit. a) şi 76 lit. c) C. pen.
- 4 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 lit. a) şi 76 lit. a) C. pen.
- 4 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen.
- 1 an 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 lit. a) şi 76 lit. d) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele principale de mai sus în pedeapsa cea mai grea - de 4 ani închisoare şi s-a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu consecinţele prev. de art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reţinerii şi a arestului preventiv (9 martie 2011 - 12 decembrie 2011), menţinându-se măsura obligării de a nu părăsi localitatea Baia Mare până la rămânerea definitivă a sentinţei - măsură luată prin Decizia penală nr. 2024/R din 12 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj.
S-a dispus condamnarea inculpatului C., fără antecedente penale, la:
- 1 an închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 lit. a) şi 76 lit. c) C. pen.
- 3 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 lit. a) şi 76 lit. e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 1 an închisoare şi s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.
În temeiul art. 861 şi urm. C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani.
S-a încredinţat supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş, iar pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: se va prezenta la datele fixate la serviciul de probaţiune menţionat; va anunţa la acelaşi serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice la acelaşi serviciu şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice la serviciul menţionat informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prev. art. 864 C. pen.
S-a constatat că inculpatul a executat din pedeapsă perioada 9 martie 2011 - 10 mai 2011 (perioada reţinerii şi a arestului preventiv), iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara până la rămânerea definitivă a sentinţei - măsură luată prin Decizia penală nr. 739/R/2011 a Curţii de Apel Cluj.
S-a dispus condamnarea inculpatului E., cu antecedente penale, la:
- 3 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (2) C. pen. şi a art. 76 lit. e) C. pen.
- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (2) C. pen. şi a art. 76 lit. d) C. pen.
- 2 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 1 an pentru infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (2) C. pen. şi a art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 2 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., şi s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.
În temeiul art. 861 şi urm. C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani.
S-a încredinţat supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş, iar pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: se va prezenta la datele fixate la serviciul de probaţiune menţionat; va anunţa la acelaşi serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, locuinţă, orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă (la acelaşi serviciu); va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă (la acelaşi serviciu).
S-a atras atenţia inculpatului asupra prev. art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
S-a constatat că partea vătămată F. (având ca reprezentant legal pe G.), nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea în favoarea statului de la inculpatul E. a sumei de 700 RON.
În baza art. 17 alin. (1) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat în vederea distrugerii cantitatea rămasă în urma analizelor de laborator de 1,5 g cocaină + cofeină + lidocaină, potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 27 ianuarie 2011 întocmit de I.G.P.R. - S.C.O. - Brigada Cluj-Napoca - Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor predate la B.C.C.O. Cluj-Napoca, conform Procesului-verbal încheiat la 27 ianuarie 2011.
În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpatul B. suma de 240 RON, iar de la inculpaţii A. şi D. suma de câte 280 RON.
În baza art. 17 alin. (1) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat în favoarea statului în vederea distrugerii cantitatea de 1,5 g cocaină + cofeină + lidocaină şi cantitatea de 1,5 g rezină de cannabis rămase în urma analizelor de laborator, potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 9 februarie 2011 întocmit de acelaşi laborator, predate B.C.C.O. Cluj-Napoca, conf. Procesului-verbal încheiat la 9 februarie 2011.
În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpatul B. suma de 380 RON şi de la inculpaţii A. şi D. suma de câte 309 RON.
În temeiul art. 17 alin. (1) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat în vederea distrugerii cantităţile de 0,5 g cocaină + diltiazem, de 0,5 g cocaină + diltiazem, 9,5 g rezină de cannabis rămase în urma analizelor de laborator, potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de acelaşi laborator la 18 februarie 2011, predate la B.C.C.O. Cluj-Napoca, conf. Procesului-verbal încheiat la 18 ianuarie 2011.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpatul C. în favoarea statului suma de 450 RON, iar de la inculpatul B. suma de 315 RON, de la inculpatul A. suma de 355 RON, de la inculpatul D. suma de 280 RON.
În baza art. 17 alin. (1) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat în vederea distrugerii de la inculpaţii D., A. şi B. cantitatea de 13 g cocaină + metamizol + lidocaină, de la inc. D., A. a cantităţilor de 1,5 g cocaină + metamizol şi 6 g cocaină şi lidocaină, hetrax rămase în urma analizelor de laborator, conf. Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 martie 2011 întocmit de acelaşi laborator şi predate B.C.C.O. Cluj-Napoca, conform Procesului-verbal încheiat la 14 martie 2011.
S-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a unui cântar şi a unei narghilele ridicate conf. Procesului-verbal de percheziţie domiciliară încheiat la 9 martie 2011 de B.C.C.O. Cluj - S.C.C.O. Maramureş şi I.P.J. Maramureş şi s-a dispus restituirea către acesta a două telefoane mobile ridicate de la acesta conf. aceluiaşi proces-verbal.
S-a dispus restituirea către inculpatul C. a unei narghilele şi a unui telefon mobil ridicate de la domiciliul acestuia, conf. Procesului-verbal de percheziţie domiciliară încheiat la 9 martie 2011 de B.C.C.O. Cluj-Napoca - Serviciul de combatere a criminalităţii organizate Maramureş.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpatul B. în favoarea statului suma de 200 RON şi s-a dispus restituirea către inculpatul B. a unui telefon mobil, ridicat de la acesta conf. procesului-verbal de constatare a flagrantului încheiat la 9 martie 2011 de S.C.O. - B.C.C.O. Cluj-Napoca - S.C.C.O. Maramureş.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a ridicat măsura sechestrului asigurător luată asupra autoturismului marca "H", prin ordonanţa dată la 29 martie 2011 de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Maramureş în Dosarul nr. x/2011.
În baza art. 913 alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus arhivarea la sediul instanţei după rămânerea definitivă a sentinţei, a unui DVD-R inscripţionat "P.V. redare interceptări, ambientale, format electronic", a unui CD-R inscripţionat "B., 11 februarie 2011", a unui CD-R inscripţionat "nr. 8 din data de 18 februarie 2011, A.", a unui DVD-R inscripţionat "Percheziţie informatică C., 11 martie 2011" şi a unui DVD-R inscripţionat "Percheziţie informatică A., 11 martie 2011".
În temeiul art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A. şi B. la plata către stat a sumei de câte 6.100 RON - cheltuieli judiciare, pe inculpatul C. la plata în favoarea statului a sumei de 1.600 RON cu acelaşi titlu, pe inculpatul D. la plata către stat a sumei de 4.100 RON - cheltuieli judiciare şi pe inculpatul E. la plata în favoarea statului a sumei de 2.200 RON cu acelaşi titlu din care suma de 150 RON - onorariul avocatului numit din oficiu pentru partea vătămată în primul ciclu procesual (av. I.), suma de 400 RON - onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat în acelaşi ciclu procesual (av. J.), suma de 150 RON - onorariul av. desemnat din oficiu pentru partea vătămată în al doilea ciclu procesual (av. K.) care s-a avansat din fondurile Ministerul Justiţiei, iar suma de 400 RON - onorariul avocatului numit din oficiu pentru inculpat în acelaşi ciclu procesual (av. L.) s-a avansat din aceleaşi fonduri.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Inculpaţii A. şi D. s-au asociat în cursul anului 2010 în vederea săvârşirii de infracţiuni cu droguri de mare risc şi de risc, iar inculpatul B. a aderat la acest grup, drogurile de mare risc (cocaină) fiind trimise din Anglia de către inculpata D. soţului acesteia - inculpatul A., care împreună cu inculpatul B. le-au consumat în parte sau le-au comercializat altor persoane ori le-au oferit cu titlu gratuit. De asemenea, inculpaţii A. şi B. au oferit în mod repetat spre consum, cu titlu gratuit, dar şi prin vânzare droguri de risc (cannabis) mai multor persoane, inclusiv investigatorului sub acoperire având numele de cod "M." (acestuia din urmă prin vânzare) - droguri provenite de la alte persoane inclusiv de la inculpatul C.
În concret, inculpata D. a procurat şi trimis de mai multe ori din Anglia în România cocaină inculpatului A. în pachetele pe care le trimitea acasă inclusiv prin intermediul martorului de bună-credinţă N. care efectua transporturi de persoane din Anglia în România.
Inculpaţii A. şi B. la sfârşitul anului 2010 le-au oferit spre consum martorilor O. şi P. de 2 - 3 ori cocaină şi haşiş fără a le pretinde vreo sumă de bani pe care le-au consumat împreună. De asemenea, martora R. a consumat împreună cu cei doi inculpaţi şi cu martora Q. cocaină în luna ianuarie 2011 adusă de inculpatul A. Inculpatul B. i-a vândut în lunile februarie - martie 2011 cu două ocazii martorului S. haşiş pentru sumele de câte 60 - 70 RON. Martora Ş. a achiziţionat fără plata vreunei sume de bani de la inculpatul B. de 3 ori haşiş şi cu o ocazie cocaină care proveneau în mare parte de la inculpatul A. Martorul T. a consumat în perioada sărbătorilor de iarnă 2010 - 2011 cu o ocazie haşiş şi şi cu o altă ocazie cocaină pe care a procurat-o de la inculpatul B. fără a-i achita vreo sumă de bani (pentru că declaraţiile acestui martor date în cele două faze ale procesului penal sunt contradictorii cu privire la cumpărarea de la acest inculpat de haşiş în schimbul sumei de 50 RON, tribunalul apreciind că există un dubiu din acest punct de vedere, va considera că acest dubiu îi profită inculpatului şi că, în consecinţă, haşişul a fost obţinut fără plata vreunei sume de bani).
Martora Ţ. a consumat cu cei doi inculpaţi fără a pretinde vreo sumă de bani în schimb cocaină o singură dată şi marijuana de mai multe ori, iar inculpatul B. i-a vândut martorului U. 1 g de cannabis pentru suma de 70 RON. Martora Q. a consumat o dată cocaină cu inculpaţii A. şi B. pentru care nu a plătit nici o sumă de bani. Inculpatul B. i-a oferit în luna februarie 2011 cu o ocazie martorei V. droguri fără să cunoască denumirea lor şi fără a-i plăti vreo sumă de bani - din care a consumat şi acesta.
În data de 16 ianuarie 2011 inculpatul B. i-a predat unei persoane necunoscute 0,2 g cocaină (+ cofeină + lidocaină) pe care aceasta a predat-o organelor de poliţie la data de 17 ianuarie 2011.
La data de 26 ianuarie 2011 inculpatul B. i-a vândut investigatorului sub acoperire având numele de cod "M." cantitatea de 2,1 g cocaină (+ cofeină + lidocaină) în schimbul sumei de 200 euro.
În data de 8 februarie 2011 inculpatul B. i-a vândut aceluiaşi investigator sub acoperire 1,8 g cocaină (+ cofeină + lidocaină) şi 2 g de rezină de cannabis pentru suma totală de 1.000 RON, acest inculpat afirmând că vinde haşişul cu suma de 70 RON/g.
La data de 17 februarie 2011, acelaşi inculpat i-a vândut aceluiaşi investigator sub acoperire cantităţile de 2,3 g cocaină ( + diltiazem) şi 9,8 g rezină de cannabis pentru suma de 150 euro + 800 RON. Rezina de cannabis a achiziţionat-o de la inculpatul C. pentru suma de 450 RON, iar din suma obţinută inculpatul B. a primit suma de 75 RON, inculpatul A. a primit aceeaşi sumă, iar inculpatului C. i-a predat suma de 450 RON. De la inculpatul C. inculpatul B. a mai cumpărat cu o ocazie 1g din acelaşi tip de drog.
În ziua de 9 martie 2011 inculpatul B. s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire menţionat, în prealabil promiţându-i că îi va vinde 10 g cocaină şi 100 g haşiş dar, în realitate i-a adus doar cocaină (13,7 g) pentru care nu i-a plătit nici o sumă de bani, inculpatul fiind prins în flagrant.
Inculpatul C. a consumat din cantitatea de 10 g de rezină de cannabis cantitatea de 0,2 g, dar a mai consumat anterior haşiş de 2ori, la analizele de laborator efectuate fiind depistat pozitiv la substanţa denumită THC.
De asemenea, şi inculpatul E. a consumat de mai multe ori cocaină de la inculpatul A. şi B. şi marijuana.
Inculpatul E. rămânând fără loc de muncă în luna februarie 2011 i-a pretins prietenei sale de atunci partea vătămată minoră la acea dată F. (în vârstă de 17 ani) să întreţină relaţii intime cu inculpatul A. în schimbul unor sume de bani, iniţial aceasta s-a opus, apoi a acceptat pentru că acesta a avut diferite manifestări violente. În aceste condiţii partea vătămată a întreţinut asemenea relaţii cu inculpatul A. în schimbul sumei de 400 RON, apoi cu a doua ocazie s-au întâlnit fără a mai avea asemenea relaţii pentru că partea vătămată i-a relatat că este supărată din cauza faptului că inculpatul E. îi solicită să facă asemenea fapte, inculpatul predându-i suma de 300 RON. Ambele sume i-au fost predate de partea vătămată inculpatului E.
Cererile inculpaţilor A., B. şi C. de a li se aplica prev. art. 3201 C. proc. pen. s-au respins întrucât pentru a putea beneficia de acest text legal recunoaşterea faptelor trebuie să fie integrală şi să nu impună administrarea de probe cu privire la latura penală a cauzei. Or, în speţă aceşti inculpaţi nu au recunoscut faptul că au obţinut anumite sume de bani din aceste substanţe - aspect care a impus administrarea de probe pentru dovedirea acestor împrejurări care ţin de latura penală a cauzei (pentru a se dispune confiscarea lor).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii A., D. şi B. solicitând admiterea acestora, desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri.
Inculpata D. a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru aderarea la un grup infracţional, reducerea cuantumului pedepselor aplicate şi aplicarea unei sancţiuni cu suspendare sub supraveghere a executării acesteia.
În motivarea apelului, inculpata a arătat că nu era în ţară pe parcursul derulării activităţii infracţionale, nu a cunoscut pe niciun inculpat care a fost trimis în judecată, cu excepţia soţului său şi nu avea cum să adere sau să participe la săvârşirea unei asemenea infracţiuni.
Pe de altă parte, raportat la cantitatea de cocaină traficată, inculpata a apreciat că pedeapsa aplicată este exagerată şi ţinând cont că are doi copii minori în întreţinere consideră că executarea pedepsei ar trebui suspendată.
Inculpatul A. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., reţinerea unor circumstanţe atenuante şi aplicarea unei pedepse în condiţiile art. 861 C. proc. pen., cu motivarea că la primul termen de judecată acesta a declarat că înţelege să se prevaleze de procedura judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei, că după ce a fost liberat s-a reintegrat în societate, a regretat sincer comiterea faptelor şi are un copil în întreţinere.
Inculpatul B. a solicitat aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., reţinerea circumstanţelor atenuante personale prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., reducerea cuantumului pedepsei şi suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că a recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, a solicitat să fie judecat în baza procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen., nu a solicitat probe în apărarea sa, că a recunoscut faptele, nu are antecedente penale, a avut o conduită bună, a colaborat pentru aflarea adevărului şi la soluţionarea cu celeritate a cauzei, iar scopul pedepsei se poate realiza şi fără executarea efectivă a pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 200/A din 20 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., D. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 295 din 31 mai 2012 a Tribunalului Maramureş.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor A. şi B. durata arestului preventiv, începând cu data de 9 martie 2011 şi până la data de 12 decembrie 2011.
Stabileşte în favoarea Baroului Cluj, suma de 600 RON, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, reprezentând onorarii pentru apărătorii din oficiu.
Au fost obligaţi apelanţii A. şi D. să plătească în favoarea statului suma de câte 500 RON, cheltuieli judiciare, din care câte 150 RON reprezentând onorariu avocaţial şi inculpatul B. cu acelaşi titlu, suma de 650 RON din care 300 RON onorariu avocaţial.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că apelurile declarate în cauză sunt nefondate.
Astfel, s-a constatat că în cauză s-a reţinut o corectă stare de fapt, instanţa de fond dând acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăţia inculpaţilor fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
În mod temeinic şi legal, instanţa de fond a reţinut că, în anul 2010 inculpaţii A. şi D. au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat la care a aderat şi inculpatul B. (ianuarie - martie 2011), cooptând ulterior şi alte persoane pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Or, în cadrul grupului, inculpata D. a avut o participare activă evidentă, procurând şi trimiţând de mai multe ori din Anglia cocaină la inculpatul A. în pachetele pe care le trimitea acasă, inclusiv prin intermediul martorului de bună-credinţă N. care efectua transporturi de persoane.
În aceste condiţii, este evidentă existenţa unui comportament anterior participării active, în sensul că a existat o înţelegere, un acord între cei doi inculpaţi soţi pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Apoi, la acest grup infracţional a aderat şi inculpatul B. care a sprijinit prin activitatea lui grupul, racolând cumpărători - consumatori de droguri, negociind preţul de vânzare, livrând constant şi repetat droguri provenite de la cei doi inculpaţi către alte persoane.
Susţinerea inculpatei D., în sensul că a fost plecată din ţară şi cu excepţia inculpatului A., nu i-a cunoscut pe ceilalţi inculpaţi, este lipsită de relevanţă câtă vreme este dovedită existenţa înţelegerii cu soţul ei şi ea a trimis drogurile de mare risc din Anglia în România.
Mai mult, din cantităţile mari de droguri de mare risc pe care inculpata le-a trimis soţului ei, rezultă că aceasta ştia că acestea urmau a fi comercializate în România şi că nu sunt destinate consumului propriu al inculpatului, aspect ce confirmă existenţa înţelegerii anterioare, a unei participări active a inculpatei şi existenţa unui interes în sensul obţinerii unui beneficiu financiar.
Faptul că inculpata nu i-a cunoscut pe ceilalţi inculpaţi, cu excepţia soţului ei, nu prezintă nicio relevanţă în cauză, pe de o parte, câtă vreme aceştia au aderat ulterior, iar pe de altă parte, complexitatea infracţiunii sale (traficul de droguri de mare risc) a impus aderarea şi a altor inculpaţi.
În aceste condiţii, cererea inculpatei D. de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pe considerentul că fapta nu a fost comisă de inculpată s-a apreciat că este neîntemeiată.
De asemenea, s-a constatat că, în mod temeinic şi legal instanţa de fond a respins cererile inculpaţilor A. şi B. de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
În plan formal, inculpaţii apelanţi au solicitat la primul termen de judecată aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., însă această recunoaştere trebuie să fie totală şi integrală.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpaţii nu au recunoscut că au obţinut anumite sume de bani din comercializarea drogurilor, motiv pentru care instanţa a fost obligată să procedeze la administrarea unor probe, pentru lămurirea acestor împrejurări ce ţin de latura penală a cauzei, inclusiv sub aspectul confiscării.
În aceste condiţii, este evident că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 3211 alin. (2) C. proc. pen., în sensul recunoaşterii totale a faptelor reţinute în actul de sesizare, iar faptul că probele nu au fost solicitate de inculpaţi nu are nicio relevanţă.
Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen., atât în ce priveşte cuantumul acestora cât şi în privinţa modalităţii de executare.
Astfel, infracţiunile pentru care au fost condamnaţi inculpaţii au un grad extrem de ridicat de pericol social determinat, în principal, de regimul transfrontalier şi urmările extrem de grave ale consumului de droguri asupra sănătăţii.
Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul prevăzut de lege.
În aceste condiţii, o reducere şi mai accentuată a pedepselor aplicate este nejustificată în raport de realizarea scopului prev. de art. 52 C. pen.
De asemenea, Curtea a considerat că scopul pedepselor aplicate, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, amploarea activităţii infracţionale şi numărul mare de infracţiuni, nu se poate realiza decât prin executarea efectivă a acestora, sens în care cererea inculpaţilor recurenţi de suspendare sub supraveghere a executării pedepselor s-a apreciat că este nefondată.
Împotriva Deciziei penale nr. 200/A din 20 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii A., D. şi B.
Prin criticile de recurs, formulate oral de apărătorii desemnaţi din oficiu, recurenţii inculpaţi A. şi B. au invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepselor.
Recurenta inculpată D., prin criticile de recurs formulate oral de apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat, în principal, în temeiul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar în subsidiar, temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. reindividualizarea pedepselor.
Totodată, recurenţii inculpaţi, prin apărători, au solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză, în raport cu motivele de casare invocate şi cu prevederile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele următoare:
Prealabil analizării criticilor de recurs, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării acestora.
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecinţă, instanţa urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât şi cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior.
În prezenta cauză, decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, la data de 20 noiembrie 2012, anterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, invocat de recurenta inculpată D., Înalta Curte constată că acesta nu este nu este incident în cauză, întrucât vinovăţia inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost judicios stabilită, pronunţându-se în mod corect condamnarea acesteia.
Apărarea inculpatei, în sensul că a fost plecată din ţară şi, cu excepţia inculpatului A., nu i-a cunoscut pe ceilalţi inculpaţi, a fost corect înlăturată de ambele instanţe, întrucât din probatoriile administrate în cauză a rezultat că a existat o înţelegere, un acord între inculpaţii A. şi D., pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, inculpata D. având o participare activă în cadrul grupului infracţional, întrucât a procurat şi a trimis de mai multe ori cocaină în pachetele pe care le trimitea acasă, din Anglia, inculpatului A.
Având în vedere cantităţile mari de droguri de mare risc pe care inculpata le-a trimis soţului ei, rezultă că aceasta ştia că acestea urmau a fi comercializate în România şi că nu sunt destinate consumului propriu al inculpatului, aspect ce confirmă existenţa unei înţelegeri anterioare între cei doi inculpaţi şi existenţa unui interes în sensul obţinerii unui beneficiu financiar.
Înalta Curte nu poate admite nici solicitarea formulată de recurenţii inculpaţi A., D. şi B., în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., de reindividualizare a pedepselor, întrucât acestea sunt corect individualizate, în conformitate cu criteriile de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., fiind de natură să realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen., neimpunându-se reducerea cuantumului sau schimbarea modalităţii de executare, faţă de gravitatea faptelor săvârşite.
Examinând recursurile declarate de inculpaţi în raport cu prevederile art. 5 C. pen., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Legea nr. 143/2000 modificată începând cu 1 februarie 2014, prin Legea nr. 187/2012, prevede limite de pedeapsă mai reduse, pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor A., D. şi B.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000 în forma anterioară, traficul de droguri constând în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. În alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Art. 81 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 a modificat acest articol sub aspect sancţionator, infracţiunea având acelaşi conţinut, în sensul că traficul de droguri constând în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi, iar, dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000, în forma anterioară, introducerea în ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi. În alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 81 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 a modificat acest text de lege sub aspect sancţionator, infracţiunea având în continuare acelaşi conţinut, în sensul că introducerea în ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. În alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000, în forma anterioară, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. În alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 ani la 5 de ani.
Art. 81 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 a modificat acest articol sub aspect sancţionator, infracţiunea având acelaşi conţinut, respectiv, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. În alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
În ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, reţinută în sarcina inculpaţilor se constată că, potrivit art. 126 pct. 1 şi 2 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012, referitor la Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, art. 7 a fost abrogat.
Abrogarea art. 7 din lege nu echivalează, însă, cu o dezincriminare a faptei, operând de fapt o preluare a normei de incriminare în dispoziţiile art. 367 alin. (1) noul C. pen., text care a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, atât sub aspectul conţinutului constitutiv al infracţiunii, cât şi al formei de vinovăţie cerută de lege, astfel cum a fost reglementată în legea specială veche.
În art. 7 din Legea nr. 39/2003 era incriminată iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 5 şi 20 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.
În art. 367 alin. (1) noul C. pen. este incriminată, sub denumirea marginală de "Constituire a unui grup infracţional organizat", fapta de iniţiere sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 1 şi 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.
Din analiza comparativă a celor două texte de lege sub aspectul acuzaţiilor aduse inculpaţilor, se constată că sub aspectul elementului material al laturii obiective şi sub aspectul formei de vinovăţie cerute de lege nu sunt diferenţe între textul art. 7 din legea specială anterioară şi cel al art. 367 alin. (1) din noul C. pen.
Definiţia dată grupului infracţional organizat din noul C. pen. înlătură cerinţa privitoare la scopul constituirii grupului - obţinerii direct sau indirect a unui beneficiu financiar sau material - fiind suficientă constituirea unui grup organizat doar în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni; prin urmare, nici sub acest aspect nu se poate aprecia că noua dispoziţie legală a eliminat vreun element de care depinde caracterul penal al faptei ori forma de vinovăţie; dimpotrivă, a lărgit sfera noţiunii grupului infracţional organizat.
Faţă de situaţia de fapt reţinută în prezenta cauză, cu privire la inculpaţii A., D. şi B. sunt îndeplinite cerinţele 367 alin. (1) din noul C. pen., atât sub aspectul elementului material al laturii obiective, cât şi sub aspectul formei de vinovăţie cerute de lege.
Înalta Curte apreciază că, reducerea limitelor de pedeapsă pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, este lipsită de relevanţă în prezenta cauză, întrucât pedepsele aplicate inculpaţilor de instanţa de fond au fost stabilite sub minimul prevăzut de legea veche, ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, care în prezent nu mai poate produce efecte, întrucât nu mai are corespondent în dispoziţiile art. 75 C. pen., referitoare la circumstanţele atenuante.
De asemenea, se constată că, cuantumurile pedepselor aplicate inculpaţilor de instanţa de fond se încadrează limitele de pedeapsă prevăzute în noile reglementări ale acestor infracţiuni.
Totodată, potrivit noul C. pen., regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b), instituie obligaţia pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în speţa de faţă ar duce la aplicarea unor pedepse mai severe.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A., D. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 200/A din 20 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A., D. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 200/A din 20 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2014.
Procesat de GGC - MI