Decizia nr. 104/RC/2016
Asupra recursului în casație de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Prin sentința penală nr. 411/17 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 pentru inculpatele A., B., C. și D.
În baza art. 199 alin. (2) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de scutire amendă judiciară formulată de expertul E.
Au fost respinse cererile de plată a onorariului provizoriu, de majorarea onorariului provizoriu și de acordare a cheltuielilor ocazionate de efectuarea expertizei contabile, formulate de expertul E.
S-a dispus restituirea onorariului parțial către inculpate.
În baza art. 344 C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de inculpata A., prin apărător ales, de repunere a cauzei pe rol ca neîntemeiată.
I. În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b). și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de farmacist sau de a desfășura o activitate similară acestei profesii) pe o perioadă de 4 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de farmacist sau de a desfășura o activitate similară acestei profesii).
În baza art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art. 288 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnată inculpata la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b). și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de farmacist sau de a desfășura o activitate similară acestei profesii) pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de farmacist sau de a desfășura o activitate similară acestei profesii).
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b). și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de farmacist sau de a desfășura o activitate similară acestei profesii) pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de farmacist sau de a desfășura o activitate similară acestei profesii).
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 35 alin. (2) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea, și anume pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de farmacist sau de a desfășura o activitate similară acestei profesii).
II. În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de medic sau de a desfășura o activitate similară acestei profesii) pe o perioadă de 4 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de medic sau de a desfășura o activitate similară acestei profesii).
În baza art. 6 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de farmacist sau de a desfășura o activitate similară acestei profesii) pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de farmacist sau de a desfășura o activitate similară acestei profesii).
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (2) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea, și anume pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de farmacist sau de a desfășura o activitate similară acestei profesii).
Pentru a hotărî în acest sens a reținut următoarele:
Cu privire la inculpata A.:
Infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:
La data de 21 februarie 2005 Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Generală de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog, Serviciul 3, s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpata A., farmacistă și administrator la SC F. SRL, este implicată în traficul de droguri făcând parte dintr-o rețea internațională ce acționează și pe teritoriul Republicii Moldova (vol. I, fila 3 d.u.p.).
În procesul-verbal de sesizare din oficiu sunt menționate numerele de telefoane pe care inculpata le folosește, precum și împrejurarea că inculpata, în cursul anului 2004, i-a vândut cetățeanului moldovean G. un număr de 10.000 pastile de codeină fosforică pentru a fi comercializate în Republica Moldova.
Prin rezoluția nr. 507/D/P/2005 din data de 15 aprilie 2005, ca și prin rezoluțiile ulterioare, procurorul de caz a dispus efectuarea de către ofițeri din cadrul Inspectoratul General al Poliției române-direcția Generală de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog a unor activități menite să lămurească aspectele sesizate din oficiu și menționate în procesul-verbal întocmit la data de 21 februarie 2005.
Prin urmare, prin adresa din data de 27 mai 2005 (vol. I, fila nr. 216, d.u.p.) s-a solicitat autorităților judiciare competente din Republica Moldova, pe lângă alte activități, efectuarea unei comisii rogatorii la care să participe și doi polițiști din cadrul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Generală de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog.
În cadrul comisiei rogatorii efectuate, a fost audiat martorul G.; a fost întocmit proces-verbal de recunoaștere a persoanei de pe fotografie; a fost atașată delegația avocatului ales pentru audierea martorului; proces verbal de cercetare la fața locului întocmit la 10 septembrie 2004; proces verbal de cercetare la fața locului întocmit la 15 septembrie 2004; raport de expertiză din 17 septembrie 2004; raport de expertiză din 17 septembrie 2004; ordonanță de păstrare a corpurilor delicte; proces-verbal de audiere a învinuitului G.; sentința penală din data de 20 decembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Botanica din Republica Moldova.
Astfel, la data de 08 august 2005 a fost audiat martorul G. care afirmă că a cunoscut-o pe inculpata A. prin intermediul numitei „H.”, persoană ce călătorea des cu trenul pe ruta pe care lucra martorul; acesta fiind însoțitor de tren pe ruta Chișinău-București și venea în România de aproximativ de trei ori pe săptămână până la începutul anului 2004.
Același martor afirmă că „H.”, auzindu-l că are nevoie de pastile pentru tuse, la dus la o farmacie din București, în apropierea magazinului „...” unde a cunoscut-o pe inculpată, iar la prima întâlnire cu inculpata aceasta nu i-a dat medicamentele solicitate întrucât nu le avea în stoc.
Ulterior, martorul a primit de la „H.” numerele de telefon ale inculpatei A.
După o săptămână a primit de la inculpata A. pastile în valoare de 50 dolari SUA.
Ulterior, martorul a achiziționat codeină de la inculpată de vreo cinci ori, în valoare totală de 300 dolari SUA, sunând-o pe inculpată din Chișinău ori din Gara de Nord de unde lua metroul și cobora la stația „...” deplasându-se la farmacia inculpatei când îi înmâna banii iar aceasta îi preda un pachet.
Același martor susține că inculpata l-a sunat de două ori la Chișinău și l-a rugat să-i aducă pește și vin dându-i numărul de telefon atunci când a cumpărat codeină de la farmacie.
În privința codeinei cumpărate, martorul relatează că inculpata nu i-a emis factură sau chitanță iar el nu prezenta rețetă medicală pentru cumpărarea de astfel de medicamente.
Martorul susține că știe o singură persoană cu numele de A., naționalitate română, înălțimea 170-175 cm, lucrează la o farmacie din apropierea magazinului „...” din București, iar potrivit procesului-verbal întocmit la data de 08 august 2005 (vol. I, fila 225 d.u.p.) o recunoaște pe inculpata A. la poziția nr. 2 de pe planșă fotografică.
În depoziția din data de 27 iunie 2008, martorul își menține declarația anterioară și declară că își recunoaște vocea de pe CD-ul ascultat, explicând expresiile „ mai poți munci ceva acolo” - dacă mai poate să-i vândă pastile de codeină; „ te-ai interesat acolo, ce mai poate fi făcut” - același lucru, dacă mai poate să-i facă rost și să-i vândă pastile de codeină.
Depoziția martorului este susținută de interceptările realizate în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 911 și urm. C. proc. pen., de declarațiile martorelor I. și J., facturile fiscale emise de SC K. SRL și SC L. SRL către SC F. SRL București.
Astfel, potrivit transcrierilor interceptărilor telefonice dintre inculpata A. și martorul G. (vol. 6 d.u.p., filele 274-275 și 283-284; convorbiri efectuate la 26 octombrie 2005 și la 11 noiembrie 2005) inculpata este apelată de martor și întrebată, în limbaj codificat pe care îl explică în declarația dată în cadrul comisiei rogatorii, dacă mai poate să-i procure codeină, inculpata răspunzându-i că momentan nu știe dar se va interesa rugându-l să-i lase un număr de telefon la care îl va contacta atunci când va avea vești.
Potrivit adresei din 25 august 2005 (vol. I d.u.p., fila 108) numărul de telefon la care a fost apelată inculpata de către martor aparține acesteia iar în perioada ianuarie 2004-martie 2004 această inculpată a fost sunată de mai multe ori de martorul G. (vol. I d.u.p., filele 84-90).
Împrejurarea că farmacia pe care o administra inculpata, situată în apropierea magazinului „...” din București, se aproviziona sistematic cu codină este demonstrată de înscrisurile depuse la vol. VII d.u.p. de societățile care distribuiau acest medicament farmaciilor cu care aveau astfel de contracte.
În aceeași ordine de idei, Tribunalul a reținut și declarațiile martorelor I. și J. (vol. V d.u.p., filele 33-48), ambele asistente de farmacie la SC F. SRL București administrată de inculpata A.
Cele două martore afirmă că au lucrat la farmacia SC F. SRL București începând cu anul 1996 până în 2007 când această unitate și-a încetat activitatea. În această perioadă de timp au făcut comenzi de medicamente de cel mult 1.000.000 lei vechi și când comenzile depășeau suma stabilită de inculpata A. primeau reproșuri, iar vânzările erau modice.
Referitor la comenzile de codeină fosfatică menționează martorele că numai inculpata se ocupa de acest aspect, însă rețin că, în medie, se comandau circa două cutii de câte 20 tablete fiecare o dată sau de două ori pe săptămână.
Totodată, se arată că bolnavii nu cumpărau mereu întreaga cantitate prescrisă de medic, situație în care menționau pe rețeta acestora cantitatea cumpărată și semnau, existând posibilitatea să revină și să cumpere restul, însă acest lucru nu se întâmpla.
Când se afla la farmacie, martorele au observat că inculpata era vizitată de diferite persoane cu care purta discuții însă nu cunosc numele respectivelor persoane și nici obiectul conversației.
Martora J. susține că începând cu anul 2003 sau 2004 a observat o îmbunătățire a situației materiale a inculpatei constând în achiziționarea unui autoturism de teren, de culoare gri metalizat.
Din coroborarea probatoriului analizat mai sus, Tribunalul a constatat că în perioada 2003-2004 inculpata A., în cadrul farmaciei SC F. SRL București pe care o administra, se aproviziona săptămânal cu codeină fosfatică din care o mică parte era vândută persoanelor care prezentau rețetă medicală, restul fiind comercializată în scopuri personale, aspect ce demonstrează cantitatea de 6.478 comprimate „codinum phosphatum” găsită asupra martorului G. de autoritățile din Republica Moldova la data de 10 septembrie 2004, precum și cantitatea de 4.278 pastile ce conțin preparatul medical „codeinum phosphatum” găsită cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, de către autoritățile moldovene, la numitul M., pastile ce fac parte din lotul, de către Larofarm și din lotul cu seriile 4 (data fabricării 2003 și data expirării 2006) produs de Laboratorul Romedia București.
În acest sens, Tribunalul a reținut că aceste laboratoare distribuiau medicamentele către diverse societăți comerciale care le redistribuiau către cumpărătorii finali, inclusiv farmacia SC F. SRL cu sediul în București și administrată de inculpata A. (vol. VII-XI, d.u.p.).
Tribunalul a înlăturat apărarea formulată de inculpată că acest medicament se comercializa liber, fără rețetă întrucât, pe de o parte chiar asistentele care lucrau în farmacia respectivă au declarat că pacienții prezentau rețetă, iar pe de altă parte se are în vedere legislația în vigoare, și anume Legea nr. 73/1969; O.U.G. nr. 152/1999; Legea nr. 336/2002; Ordinul nr. 626/2001 al ministrului Sănătății, Ordinul nr. 251/240/292/2002 al ministrului Sănătății; toate aceste acte normative cuprinzând dispoziții referitoare la obligativitatea eliberării de către farmaciști a produselor stupefiante pe bază de prescripție medicală.
Or, din cuprinsul dosarului de urmărire penală (în situația în care de la farmacia în cauză au fost ridicate toate prescripțiile medicale), Tribunalul a constatat că, inculpata nu a pus la dispoziția organelor de urmărire penală și nici în cursul cercetării judecătorești, prescripțiile medicale pe baza cărora a eliberat produsele medicamentoase pentru care este necesară rețeta și care se reține în farmacie (O.U.G. nr. 152/1999, cu modificările și completările ulterioare, art. 3 alin. (2), lit. b) și c) în vigoare în perioada reținută).
În apărarea sa, inculpata a arătat că efectuarea comisiei rogatorii este nulă absolut, fiind încălcate dispozițiile art. 132 C. proc. pen., întrucât ofițerii de poliție din cadrul Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism au participat la efectuarea comisiei rogatorii în Republica Moldova.
Din cuprinsul actelor îndeplinite în cadrul comisiei rogatorii (vol. I, filele 211-262), s-a constatat că doi ofițeri din cadrul Direcției Generale de Combatere a Crimei Organizate au participat la efectuarea comisiei rogatorii dispusă prin Ordonanța nr. 507/D/P/2005, iar actele procedurale au fost îndeplinite de autoritățile competente din Republica Moldova, aspect care nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care atrag nulitatea actului îndeplinit cu încălcarea normelor de competență.
Tribunalul a mai avut în vedere și dispozițiile art. 58 din Tratatul dintre România și Republica Moldova, privind asistența juridică în materie civilă și penală, în care termenul de asistență juridică cuprinde și audierea martorilor, ceea ce nu exclude participarea autorităților unei părți contractante la efectuarea actului procedural pentru care s-a solicitat comisia rogatorie.
Infracțiunea prevăzută de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:
S-a reținut că au fost eliberate: rețeta din 15 iunie 2006 pe numele martorului P. (vol. 42, fila 190); rețeta din iunie 2005 pe numele martorei R. (vol. 44, fila 13); rețeta din 13 iunie 2005 pe numele martorului N. (vol. 41, fila 249) și rețeta din iunie 2005 pe numele martorei O. (vol. 43, fila 356).
Din declarațiile martorului N. s-a reținut că este înscris la medicul de familie B. și cu privire la rețeta din 13 iunie 2005, a declarat că nu a beneficiat de medicamentele prescrise în această rețetă și nu a luat niciodată codeină.
Martorul P. a afirmat că este înscris la medicul de familie B. și cu privire la rețeta din 15 iunie 2006, a declarat că nu a beneficiat de medicamentele prescrise în această rețetă.
În declarațiile sale, martora O. a susținut că este înscris la medicul de familie B. și cu privire la rețeta din iunie 2005 declară că nu a beneficiat de medicamentele prescrise în această rețetă.
Martora R. a declarat că este înscrisă la medicul de familie B. și în același timp este asistenta medicală a acestei inculpate, iar față de rețeta din iunie 2005, a arătat că a beneficiat de medicamentele înscrise în prescripția medicală.
Tribunalul a apreciat declarația acestei martore ca subiectivă față de împrejurarea că este angajata inculpatei B. (fiind evident făcută cu intenția de a o ajuta pe inculpată) iar, pe de altă marte, din ansamblul probelor administrate în cauză este singulară în ceea ce privește situația de fapt așa cum va fi analizată mai jos.
Din declarațiile acestor martori și din rețetele medicale atașate la dosarul cauzei, Tribunalul a reținut că inculpata B. (medic de familie) a prescris codeină pentru R. și N., xanax- pentru O., iar pentru P. au fost prescrise medicamente ce conțin „omeprazolam” și „tetrazepam”; toate rețetele au fost eliberate de inculpata A. la sediul farmaciei SC F. SRL Chiajna.
Tribunalul a reținut ca element material al infracțiunii prevăzute de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 eliberarea, cu intenție, de droguri de mare risc pe baza rețetelor falsificate (martorii susțin că nu au beneficiat de medicamentele respective) numai în ceea ce privește rețetele din iunie 2005 pe numele martorei R. și din 13 iunie 2005 pe numele martorului N., întrucât acestea cuprind medicamentul codeină și este definit ca drog de mare risc potrivit tabelul II din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 1 alin. (1) lit. c).
Referitor la celelalte rețete eliberate de inculpată și pentru care s-a reținut incidența dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și anume: rețeta din 15 iunie 2006 pe numele martorului P. și rețeta din iunie 2005 pe numele martorei O., tribunalul le-a înlăturat, întrucât sunt cuprinse tabelul III din lege care definesc drogurile de risc (legea sancționează numai eliberarea de droguri de mare risc pe bază unei rețete falsificate sau fără a fi necesară din punct de vedere medical).
În concluziile scrise, depuse la dosarul de instanță, inculpata A. a arătat că infracțiunea prevăzută de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este absorbită în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, iar condamnarea sa pentru această faptă ar duce la încălcarea principiului „ne bis in idem”, potrivit căruia nimeni nu poate fi urmărit penal, judecat și condamnat de două ori pentru aceeași faptă.
Examinând elementul material al celor două infracțiuni, Tribunalul a constatat că cele două texte încriminatoare au în vedere situații distincte, astfel încât nu a împărtășit punctul de vedere al inculpatei.
Infracțiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 în elementul său material descrie împrejurările/activitățile care odată realizate încalcă norma penală iar persoana care le-a săvârșit răspunde penal; în cauza de față elementul material al infracțiunii îl reprezintă vânzarea de către inculpată a medicamentului codeină.
În concret, raportat la speța de față se observă că în realizarea elementului material al acestei infracțiuni inculpata se aproviziona constant cu medicamentul codeină pe care l-a vândut fără prescripție medicală, deși legislația în vigoare interzicea acest lucru.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 se observă că elementul material îl reprezintă eliberarea de droguri de mare risc pe baza unei rețete medicale prescrise fără să fie necesară din punct de vedere medical sau a unei rețete medicale falsificate.
Prin urmare, diferența dintre cele două infracțiuni constă în existența unei rețete pentru care se cunoaște că este falsă ori nu este necesară din punct de vedere medical și cu toate acestea farmacistul procedează la eliberarea de droguri de mare risc, iar în privința infracțiunii reglementată de art. 2, drogurile de mare risc se vând efectiv fără a fi condiționate de existența unei prescripții medicale.
Așa cum s-a reținut anterior, în cadrul acestei infracțiuni, inculpata a acționat ca urmare a unei înțelegeri cu inculpata B. care prescria fictiv rețete și apoi erau decontate de către inculpata A. de la Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov.
Prin urmare, elementul material al celor două infracțiuni este diferit, legiuitorul sancționând activități infracționale diferite, astfel încât principiul „ne bis in idem” nu are aplicabilitate în cauza dedusă judecății.
Infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:
Din analiza materialului probator administrat în cauză: declarațiile inculpatei din cursul urmăririi penale - vol. V, filele 64-80; rapoarte de constare tehnico-științifică - vol. III, filele 47-201; Ordinul comun Casa Națională pentru Asigurări de Sănătate/C.M.R. nr. 269/79 din 12 octombrie 2001 publicat în M. Of. nr. 22 bis din 15 ianuarie 2002; transcrierea interceptărilor telefonice efectuate în cauză; declarațiile martorilor din cursul procesului penal, Tribunalul a reținut următoarele:
Inculpata A. a declarat că, până în luna mai 2007, a funcționat SC F. SRL București unde a avut ca asistente farmacie pe numitele I. și J., iar din luna martie 2005 a început activitatea la SC F. SRL Chiajna, județul Ilfov, locație în care a lucrat singură ca farmacist.
Aceeași inculpată a declarat că, funcționarii de la Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov cunoșteau plafonul pe care îl avea pentru punctul farmaceutic din Chiajna și le-a comunicat medicilor, pacienților și asiguraților că pot ridica medicamente de la această farmacie, deoarece avea plafon lunar disponibil, maximul plafonului lunar pe care l-a avut în anul 2005 fiind de aproximativ 500 milioane lei vechi.
Cu privire la aceste aspecte, inculpata A. a arătat că, în anul 2005, imediat după ce a deschis punctul farmaceutic din Chiajna, a fost la sediul Colegiului Medicilor din Ilfov, situat lângă Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov și a rugat-o pe inculpata B., președinta acestui colegiu, să comunice medicilor că farmacia pe care o administrează este nou înființată și are plafon pentru medicamente. Acest lucru s-a întâmplat în februarie 2005, atunci când a încheiat contractul cu Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov, iar în afara președintelui acestui colegiu al medicilor, au luat la cunoștință despre respectivele aspecte și inculpata C., precum și o altă doamnă doctor a cărui nume nu-l mai reține.
Ulterior, din materialul probator administrat în cauză, inclusiv din procesele verbale de redare a comunicărilor telefonice interceptate în cauză în baza autorizațiilor emise de instanță, s-a stabilit că această doamnă doctor despre care nu își aduce aminte inculpata A. este inculpata D.
Totodată, inculpata A. a declarat că, din momentul respectiv până în anul 2007 s-a întâlnit cu aceeași medici, inculpatele B. și C., în mai multe rânduri, ocazii cu care a primit de la acestea mai multe rețete medicale, pe care erau semnăturile și parafele respectivilor medici, precum și ștampilele cabinetelor medicale unde își desfășurau activitatea, iar uneori inculpata A. s-a întâlnit cu aceeași medici la Chiajna sau chiar în București, atunci când s-a deplasat în locurile stabilite pentru a primi rețetele medicale.
Inculpata A. a mai declarat că, în funcție de urgențele pe care le aveau acești doi medici le aducea medicamentele în două sau trei zile sau în cel mult o săptămână, iar o parte din rețetele medicale primite de la aceștia, erau completate la rubrica asiguratului, acolo unde nu erau făcute completări, chiar această inculpată a procedat la completarea lor cu datele asiguratului.
În continuare, inculpata A. a afirmat că, de fiecare dată a primit de la acești doi medici, câte două exemplare ale rețetelor medicale, unul alb pe care trebuia să-l înainteze la Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov, iar celălalt roz sau portocaliu care a rămas la Farmacia din Chiajna administrată de această inculpată.
Cu privire la modalitatea în care elibera medicamentele, inculpata A. a arătat că, la farmacie avea un program în care introducea codul numeric personal al asiguraților de sănătate și dacă era greșit, atunci programul o avertiza, situație în care această inculpată corecta codul numeric personal menționat de medic pe rețetă prin completarea cifrei sau cifrelor necorespunzătoare, astfel încât rețeta medicală să fie validată pentru decontarea medicamentelor de către Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov, apoi codul real îl valida la calculator.
Aceeași inculpată a precizat că, în programul calculatorului de la farmacie a introdus numărul și seria rețetei medicale, numărul foii de observație al asiguratului, denumirea Casei de Asigurări de Sănătate Ilfov, codul numeric personal al asiguratului, data de eliberare a rețetei, codul parafei medicului scris pe rețetă și denumirea medicamentelor, iar în cazul în care este greșit C.N.P. - ul asiguratului, calculatorul arata eroare, situație în care această inculpată aducea corecțiile necesare, deși respectivele completări trebuiau să fie făcute de către medicul care a eliberat rețeta.
Datele reale pe care le-a introdus această inculpată în calculator erau stocate pe o dischetă, apoi aceeași inculpată preda lunar la Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov respectiva dischetă împreună cu un exemplar printat al datelor de pe dischetă și un exemplar al rețetelor medicale, în original.
Inculpata A. a afirmat că, lucrătorii de la Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov, după ce primeau aceste documente și discheta, verificau corespondența între medicamentul prescris de medic și cel comercializat de farmacie, fără a exista cazuri în care această casă de asigurări să fi restituit rețete cu coduri numerice greșite sau pentru alte neconcordanțe, deși au existat completări făcute ilegal pe rețetele medicale.
Referitor la modificările pe care inculpata A. le-a făcut pe rețetele medicale, aceasta a precizat că, în situația în care ultima cifră a codului numeric personal scris pe rețete era greșit, prin modificarea ultimei cifre, uneori chiar prin mai multe încercări găsea codul ce era validat de calculator, dar niciodată nu a avut probleme legate de faptul că, în evidența din calculator, figurau codurile numerice ale unor persoane decedate.
Tribunalul a reținut că potrivit Ordinului comun Casa Națională pentru Asigurări de Sănătate/C.M.R. nr. 269/79 din 12 octombrie 2001, art. 101 teza a II-a obligația de a completa prescripțiile medicale revine medicului iar „toate datele vor fi scrise lizibil, fără modificări,ștersături sau adăugiri. În cazul în care o modificare este absolut necesară, această mențiune va fi semnată și parafată”.
Din examinarea rețetelor atașate la dosarul de urmărire penală, niciuna dintre rețetele care prezintă modificări nu îndeplinește condiția impusă de Ordinului comun Casa Națională pentru Asigurări de Sănătate/C.M.R. nr. 269/79 din 12 octombrie 2001.
Or, în situația în care inculpata recunoaște că atunci când existau neconcordanțe între datele înscrise în rețetele pe care le primea de la inculpatele B., C. și D. și programul informatic de care dispunea la farmacia din Chiajna pe care o administra, proceda la rectificarea acestora și înainta rețetele, astfel modificate, către Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov, rezultă fără dubiu existența infracțiunii prevăzute de art. 288 C. pen.
Împrejurarea că inculpata, căreia i s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., a recunoscut că a modificat C.N.P.-ul rețetelor (gratuite sau compensate) primite spre eliberare astfel încât să corespundă programului informatic pe care îl deținea în cadrul farmaciei pe care, apoi, le trimitea spre decontare, aspect consemnat în depozițiile din cursul urmăririi penale va fi folosit împotriva acesteia.
Nu în ultimul rând, Tribunalul a avut în vedere rapoartele de constatare tehnico-științifice grafoscopică din care rezultă că scrisul de completare a rubricii nr. 6 din toate rețetele medicale supuse constatării tehnico-științifice și a rubricii nr. 5 din unele rețete medicale a fost executat de către inculpata A., dar și de medicii cercetați în cauză.
Această probă este corelată cu depozițiile martorilor audiați în cursul procesului penal care relatează că nu au beneficiat de medicamentele prescrise în rețetele de la dosarul cauzei, nu au fost niciodată la vreo farmacie din localitatea Chiajna pentru a-și ridica rețetele și, ca atare, completarea rubricilor nr. 5 (se completează de asigurat în momentul ridicării medicamentelor) și nr. 6 (se completează de farmacist în momentul eliberării medicamentelor către asigurat) a fost efectuată fictiv de medicii care au prescris acele medicamente, precum și de inculpata A.
Infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:
Din declarațiile martorilor audiați atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, a rezultat că aceștia au fost înscriși pe listele medicilor de familie, respectiv inculpatele din această cauză, B., C. și D.
Din aceleași declarații, a rezultat că, niciunul dintre martori nu a beneficiat de tratamentul medical prescris în rețetele atașate dosarului de urmărire penală și că nu s-au deplasat niciodată în localitatea Chiajna pentru a-și ridica medicamentele prescrise de medicul de familie.
De asemenea, martorii au susținut că deși numele lor este trecut în rețetele medicale, nu își recunosc semnătura și scrisul, iar seria, numărul B.I./C.I. și C.N.P.-ul nu le aparțin.
Totodată, s-a relatat de către martori că, în perioada reținută în rechizitoriu, 2005-2007, nu s-au prezentat la cabinetele medicului de familie, întrucât nu au prezentat nicio afecțiune, iar diagnosticul menționat în rețetele medicale este fictiv, deoarece în evidențele medicale nu au figurat niciodată cu asemenea probleme de sănătate.
Tribunalul a mai avut în vedere transcrierea interceptărilor telefonice de la dosarul cauzei (vol. VI, filele 176-299) din care rezultă modalitatea în care acționau inculpatele pentru a realiza scopul infracțional, respectiv fraudarea sistemului de sănătate din cadrul Casei de Asigurări de Sănătate Ilfov.
Din cuprinsul convorbirilor telefonice, s-a constatat că exista o înțelegere între inculpata A., care avea calitatea de farmacist și administra farmacia SC F. SRL Chiajna, și inculpatele B., C. și D., cu calitatea de medic de familie, referitoare la modul în care eliberau rețetele spre a fi decontate de Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov.
Astfel, inculpatele B., C. și D. completau rețetele, în mod fictiv, pe numele persoanelor pe care le aveau în evidențele cabinetelor medicale după care se deplasau la farmacia administrată de inculpata A. ori se întâlneau cu aceasta în București sau alte locații, inclusiv la locuința acestei inculpate, și i le lăsau în vederea întocmirii borderourilor pentru decontare.
Inculpatele B., C. și D. lăsau spații libere în registrele de evidență cu privire la pacienții care se prezintă în fiecare zi la cabinetul medical pentru a înregistra anumite nume și a elibera fictiv rețetele.
Atunci când au existat unele suspiciuni din partea Casei de Asigurări de Sănătate Ilfov cu privire la decontarea medicamentelor efectuată de inculpata A. (existând posibilitatea reducerii plafonului acordat farmaciei pe care o administra), aceasta din urmă lua legătura cu celelalte inculpate transmițându-le să nu scrie deocamdată nimic pentru a vedea ce face cu plafonul alocat pentru decont.
O altă variantă aleasă de inculpată, constă în întocmirea unei liste de medicamente de către medicul de familie pe care să le procure inculpata, scopul fiind de a-i aduce ulterior rețete cu respectivele medicamente, pe care să le vândă medicul de familie iar banii obținuți să-i rămână acestuia și cea de-a doua inculpată, A., să încaseze de la Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov sumele aferente prin decontarea lor, ca medicamente compensate.
Tot din convorbirile telefonice, a rezultat că inculpatele își împărțeau banii decontați de Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov, în funcție de numărul rețetelor eliberate fictiv și de prețul medicamentelor.
Tribunalul a mai avut în vedere și raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în aprilie 2008 prin care s-a stabilit un prejudiciu în sumă de 410.499,92 lei, precum și raportul de constatare tehnico-științifică întocmit la 05 martie 2009 în care a fost stabilit prejudiciul total (în funcție totalitatea rețetelor fictive) produs Casei de Asigurări de Sănătate Ilfov, în sumă de 638.371,17 lei (în această sumă sunt incluse și rețetele eliberate de persoanele în privința cărora s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, urmând ca prejudiciul să fie analizat pe fiecare inculpată).
Infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003:
Din declarațiile inculpatelor A. și C., din cursul urmăririi penale, precum și din declarațiile inculpatelor B. și D., din cursul urmăririi penale și din cursul cercetării judecătorești, Tribunalul a reținut că s-au cunoscut în cursul anului 2005, când a fost deschisă farmacia SC F. SRL Chiajna.
Astfel, inculpata C. (vol. V) arată că a cunoscut-o pe inculpata A. prin intermediul inculpatei B., care ocupa funcția de președinte al medicilor din județul Ilfov, și care i-a dat numărul de telefon al acestei inculpate.
Prin intermediul telefonului, îi comunica inculpatei că are rețete compensate și stabileau modalitatea de întâlnire pentru a-i preda rețetele și, apoi, pentru a primi medicamentele.
Inculpata D. a arătat că a cunoscut-o pe inculpată în vara anului 2005 și a îndrumat pacienții către farmacia din Chiajna, întrucât în localitatea Dobroiești, unde își desfășura activitatea, nu exista farmacie și, în acest mod, se evitau deplasările în București pentru achiziționarea de medicamente.
Inculpata B. a susținut, la rândul său, că a cunoscut-o pe inculpata A. în anul 2005 și îndruma pacienții cărora le prescria medicamente compensate/gratuite către farmacia administrată de ultima inculpată, numai în măsura în care celelalte farmacii își epuizau stocul.
Dacă în privința momentului în care au cunoscut-o pe inculpata A. cele trei inculpate, cu calitatea de medic de familie, nu există neconcordanțe între susținerile lor și celelalte mijloace de probă administrate în cauză, Tribunalul a constatat că motivele invocate de inculpate care au stat la baza relațiilor dintre ele, nu sunt susținute de probele administrate în cursul procesului penal.
Astfel, din transcrierea convorbirilor telefonice, a rezultat fără dubiu că între aceste inculpate exista o coeziune psihică în realizarea activității infracționale, respectiv completarea și eliberarea de rețete fictive - compensate sau gratuite - de inculpatele B., C. și D. și predarea acestora, în modalitățile descrise anterior, către inculpata A. pentru a fi decontate de Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov și, ulterior, împărțirea sumelor obținute, la momentul efectuării plății de către casa de asigurări.
De asemenea, Tribunalul a avut în vedere depozițiile martorilor audiați în cauză care afirmă că nu au beneficiat de medicamentele înscrise în rețete și nu s-au deplasat în localitatea Chiajna pentru a ridica niciodată vreo prescripție medicală.
Prin urmare, în concordanță cu accepțiunea textului incriminator, grupul infracțional organizat există în cauză, inculpatele (patru persoane) au acționat coordonat, fiecare a întreprins activități determinate, faptele infracționale convenite prezintă gravitate și ele au antrenat obținerea de foloase materiale ilicite (Decizia penală nr. 3238 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție).
Din analiza materialului probator administrat, a rezultat fără dubiu că inculpata A., la momentul la care a înființat farmacia din localitatea Chiajna, a adus la cunoștință inculpatelor B., C. și D. limita plafonului disponibil stabilit de către casa de asigurări și a inițiat grupul infracțional organizat, având ca scop fraudarea Casei de Asigurări de Sănătate Ilfov, la care, ulterior, au aderat și celelalte inculpate.
Tribunalul a mai avut în vedere și momentul la care inculpatele C., B. și D. au început completarea de rețete compensate fictive, martie 2005; momentul de decontare de către Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov prin intermediul farmaciei SC F. SRL Chiajna a acestor rețete, perioadă care coincide cu cea declarată de inculpata A., precum și cu relațiile furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului când spațiul din localitatea Chiajna a fost închiriat la data de 24 noiembrie 2004 (până în martie 2005 spațiul a necesitat lucrări de amenajare, aspect ce rezultă din contractul din data de 28 februarie 2005 încheiat cu Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov; când farmacia și-a început efectiv activitatea, vol. IV, filele 25-30).
Prin corelarea acestor elemente de timp, a rezultat că inculpata A. a inițiat gruparea infracțională la care, ulterior, au aderat inculpatele B., C. și D.
Un alt element care confirmă că inculpata A. a inițiat gruparea infracțională rezultă și din convorbirea din data de 26 octombrie 2005, dintre această inculpată și inculpata B., când i se relatează că directorul casei de asigurări este nemulțumit de faptul că farmacia SC F. SRL din Chiajna este închisă, iar rețetele erau făcute „ tocmai să stea doamna farmacistă acasă bine merci”.
Rezultă că inculpata A. nu era preocupată de respectarea programului de lucru, în condițiile în care pusese la punct un sistem care îi asigura un câștig mare, facil și ilegal.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept:
Faptele inculpatei A., constând în aceea că, în cursul anilor 2003-2004, în mod repetat, aceasta a vândut, fără drept, diferite cantități de „codeinum phosphatum” (aproximativ 10.000 comprimate de 0,015 gr./comprimat), în raza municipiului București, încasând importante sume de bani, cumpărător fiind numitul G. din Chișinău, Republica Moldova, asupra căruia, autoritățile din această țară, la data de 10 septembrie 2004 au găsit 6.478 comprimate „codeinum phosphatum” întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele aceleași inculpate de a elibera, cu intenție, în perioada 2005 - 2007, în mai multe rânduri, droguri de mare risc (codeină), pe baza unor rețete medicale prescrise fictiv de către inculpata B. fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de eliberare de droguri de mare risc pe baza unei rețete medicale falsificate și prescrise de medic fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, prevăzute de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Faptele inculpatei A. de a falsifica în perioada 2005 - 2007 rețetele medicale prescrise fictiv de către inculpatele B., C. și D., în sensul de a le modifica C.N.P.-urile asiguraților astfel încât rețetele să fie validate de sistemul informatic al farmaciei și al Casei de Asigurări de Sănătate Ilfov, precum și de a primi în mod repetat asemenea rețete cunoscând că sunt false, completându-le în exercitarea atribuțiilor de serviciu cu datele necesare pentru eliberarea fictivă a medicamentelor, activități de natură să producă consecințe juridice, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatei A. de a transmite Casei de Asigurări de Sănătate Ilfov în fiecare lună, în perioada martie 2005 - august 2007, asemenea înscrisuri oficiale (rețete medicale - imprimante tipizate, înseriate și numerotate, producătoare de consecințe juridice), cunoscând că sunt false, împreună cu borderourile și factura fiscală, pentru decontarea medicamentelor eliberate fictiv de către această inculpată și luarea măsurilor necesare în vederea decontărilor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatei A. de inducere în eroare, în mod repetat, în perioada 2005-2007, prin modalitățile menționate mai înainte, a Casei de Asigurări de Sănătate Ilfov, prezentând ca adevărate aspectele mincinoase prezentate în rețete, borderouri și facturi fiscale, în scopul de a obține pentru sine și ceilalți membri ai grupului infracțional organizat un folos material injust, respectiv sume importante de bani, pricinuind în acest mod o pagubă bugetului de stat al asigurărilor sociale în sumă de 495 887,98 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatei A. de a constitui și sprijinii grupul infracțional organizat, în perioada 2005-2007, format din aceasta și inculpatele B., C. și D. în realizarea activităților menționate mai înainte, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de constituire și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
Cu privire la inculpata B.:
Infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:
Din declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale (vol. 41-45, d.u.p.) și în cursul cercetării judecătorești (vol. 3 și 4, dosar instanță) rezultă că, în calitatea sa de medic de familie, inculpata B. a completat rețete medicale compensate/gratuite, în mod fictiv, pe numele pacienților pe care îi avea înscriși în listele cabinetului său.
Rețetele completate fictiv la transmitea inculpatei A. care, după întocmirea documentației necesare, le depunea la Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov pentru decontare iar suma obținută era împărțită cu inculpata B.
Astfel, din declarația numitei S., mama numitului T., a rezultat că, fiul său, nu a beneficiat de medicamentele prescrise de inculpata B. la data de 18 iulie 2006 în rețeta medicală, nu a fost niciodată în com. Chiajna, județul Ilfov pentru a ridica medicamente de la vreo farmacie, nu a împuternicit vreo persoană cu numele U. să ridice vreun medicament pentru fiul său (vol. 41 filele 30, 33).
Din declarațiile martorului V., mama numitului X., a rezultat că, fiul său, nu a beneficiat de medicamentele prescrise de inculpata B. la datele de 13 ianuarie 2006 și 27 august 2006 în rețetele medicale, deși figurează numele său nu a completat datele de identificare de la rubrica 5 din aceste rețete, nu cunoaște cine a completat respectivele date și cine a semnat în numele său, nu a fost niciodată în com. Chiajna, județul Ilfov, pentru a ridica medicamente de la vreo farmacie și nu cunoaște cine a ridicat medicamentele prescrise (vol. 41 filele 39-47).
În rețeta eliberată de inculpata B. la data de 04 mai 2006 pentru martorul Y., ultima cifră a C.N.P.-ului acestei persoane este modificată vizibil, respectiv din cifra 7 s-a făcut cifra 9, iar această rețetă a fost acceptată de către inculpata A. cu modificarea nesemnată și neparafată de medic și de inculpata Z. care a verificat lotul de rețete din luna mai 2006 și a validat rețeta modificată în acest fel pentru decontul medicamentelor compensate.
Martora Y. a declarat că nu a beneficiat de medicamentele prescrise în rețetă, iar la rubrica referitoare la persoana căruia i s-au eliberat medicamentele figurează mama sa, V.
Fiind audiată mama acesteia, în calitate de martor, a declarat că este înscrisă la acest medic de familie, respectiv inculpata B., iar acest martor nu a completat și semnat rețeta în cauză la rubrica privind persoana căreia i s-au eliberat medicamentele, C.N.P.-ul de la această rubrică nu-i aparține, fiica sa nu a fost vreodată diagnosticată cu amigdalită și nu a ridicat vreodată medicamentele prescrise (vol. 41, filele 48-54).
Din declarația martorei A.A., mama numitului B.B., a rezultat că, fiul său, nu a beneficiat de medicamentele prescrise de inculpata B. la data de 24 ianuarie 2006 în rețeta medicală, deși figurează numele fiului său nu a completat datele de identificare de la rubrica 5 din această rețetă, nu cunoaște cine a completat respectivele date și cine a semnat în numele său, nu a fost niciodată în com. Chiajna, jud. Ilfov, pentru a ridica medicamente de la vreo farmacie și nu cunoaște cine a ridicat medicamentele prescrise (vol. 41 filele 55-57).
Aceleași aspecte au rezultat și din declarațiile martorilor C.C. (pentru care s-au prescris medicamente în rețeta din 27 ianuarie 2006), D.D. (rețeta din 15 iunie 2005), E.E. (rețeta din 26 ianuarie 2006), F.F. (rețeta din 28 februarie 2006), respectiv că nu au beneficiat de medicamentele prescrise de inculpata B., nu cunosc cine au completat datele și cine a semnat în numele lor, nu au fost niciodată în com. Chiajna, jud. Ilfov, pentru a ridica medicamente de la vreo farmacie și nu cunosc cine a ridicat medicamentele prescrise, nu au împuternicit vreo persoană să ridice vreun medicament (vol. 41 filele 58-60).
Totodată, din procesele verbale întocmite la data de 26 iunie 2007 de către lucrătorii de poliție judiciară, a rezultat că, în urma verificării bazei de date privind cetățenii români, s-a constatat că nu există vreo persoană cu numele G.G., precum și cu numele H.H., persoane ce figurează la rubrica 5 din rețetele medicale, ca fiind cele care au ridicat medicamentele prescrise de inculpata B.
Referitor la rețeta medicală prescrisă de inculpata B., la data de 13 iunie 2005 a fost audiată numita I.I., iar din declarația acesteia rezultă că, fiica sa J.J., nu a beneficiat de medicamentele prescrise, nu a semnat și completat datele de la rubrica 5 a rețetei, C.N.P.-ul, seria și nr. actului de identitate nu-i aparțin, nu a împuternicit pe cineva să ridice medicamentele ce figurează atât în această rețetă cât și în rețete, precum și că nu cunoaște vreo persoană cu numele H.H. (vol. 41 filele 76-83).
Din declarațiile martorilor K.K. (privind rețetele medicale prescrise pentru fiica sa L.L.), M.M. (privind rețeta medicală din 13 ianuarie 2006 eliberată pentru fiul său N.N.), O.O. (privind rețeta medicală din 01 februarie 2006 eliberată pentru fiica sa P.P.), R.R. (privind rețeta medicală din 31 martie 2005 eliberată pe numele său), S.S. (privind rețeta medicală din 20 octombrie 2006 eliberată pentru fiul său T.T.), a rezultat că aceste persoane nu au beneficiat de medicamentele prescrise de inculpata B., nu cunosc cine au completat datele și cine a semnat în numele lor, nu au fost niciodată în com. Chiajna, jud. Ilfov, pentru a ridica medicamente de la vreo farmacie și nu cunosc cine a ridicat medicamentele prescrise, nu au împuternicit vreo persoană să ridice vreun medicament (vol. 41 filele 86-169).
Din procesele verbale întocmite la datele de 26 iunie 2007 de către lucrătorii de poliție judiciară, a rezultat că, în urma verificării bazei de date privind cetățenii români s-a constatat că nu există vreo persoană cu numele U.U., V.V., X.X., Z.Z. și Y.Y., persoane ce figurează la rubrica 5 din rețetele medicale, ca fiind cele care au ridicat medicamentele prescrise de inculpata B. (vol. 41 filele 170-180).
Din declarația martorei A.A.A., a rezultat că nu a beneficiat de medicamentele prescrise în rețetă, de inculpata B., nu cunoaște vreo persoană cu numele U.U. și nici cine a completat datele și a semnat în numele său, nu a fost niciodată în com. Chiajna, jud. Ilfov, pentru a ridica medicamente de la vreo farmacie și nu cunoaște cine a ridicat medicamentele prescrise, nu a împuternicit vreo persoană să ridice vreun medicament.
Faptul că, nu au beneficiat de medicamentele prescrise în rețetele medicale prescrise de inculpata B., nu cunosc cine a completat datele și a semnat în numele lor, nu au fost niciodată în com. Chiajna, jud. Ilfov, pentru a ridica medicamente de la vreo farmacie și nu cunosc cine a ridicat medicamentele prescrise, nu au împuternicit vreo persoană să ridice vreun medicament, a rezultat și din declarațiile unui număr de 121 de martori, pe care instanța de fond i-a individualizat.
De asemenea, din procesul verbal întocmit la data de 26 iunie 2007 de către lucrătorii de poliție judiciară, a rezultat că, în urma verificării bazei de date privind cetățenii români, s-a constatat că nu există vreo persoană cu numele B.B.B., care figurează la rubrica nr. 2 referitoare la persoana pentru care i s-a eliberat rețeta medicală din 07 iunie 2006 și rubrica nr. 5 din aceeași rețetă cu privire la persoana care a ridicat medicamentele prescrise de inculpata B.
Din procesul verbal întocmit la data de 05 iulie 2007 de către lucrătorii de poliție judiciară, a rezultat că nu există vreo persoană cu numele C.C.C., care figurează la rubrica nr. 5 din aceste rețete cu privire la persoana care a ridicat medicamentele prescrise de inculpata B.
Din procesul verbal întocmit la data de 26 iunie 2007 de către lucrătorii de poliție judiciară, a rezultat că, în urma verificării bazei de date privind cetățenii români, s-a constatat că nu există vreo persoană cu numele D.D.D., ce figurează la rubrica 5 din rețeta medicală, eliberată pentru D.D.D., de inculpata B.
De asemenea, din alt proces verbal întocmit la aceeași dată, a rezultat că, nu există vreo persoană cu numele F.F.F., care figurează cu C.N.P.-uri diferite la rubricile 2 (privind persoana pentru care s-a prescris medicamentele) și 5 (privind persoana care a primit medicamentele prescrise) din rețeta medicală, eliberată pentru aceasta de inculpata B.
Din procesul verbal întocmit la data de 26 iunie 2007 de către lucrătorii de poliție judiciară, a rezultat că, în urma verificării bazei de date privind cetățenii români s-a constatat că nu există vreo persoană cu numele G.G.G., care figurează la rubrica 5 din rețeta medicală, ca fiind cea care a ridicat medicamentele prescrise de inculpata B. (vol. 41 filele 19-21).
De asemenea, din procesul verbal întocmit la data de 26 iunie 2007 de către lucrătorii de poliție judiciară, a rezultat că, în urma verificării bazei de date privind cetățenii români s-a constatat că nu există vreo persoană cu numele U., care figurează la rubrica 5 din rețeta medicală ca fiind cea care a ridicat medicamentele prescrise de inculpata B. (vol. 41 filele 30-33).
Din declarațiile numiților H.H.H. și I.I.I. cu privire la rețeta medicală din 12 mai 2005 eliberată pentru H.H.H., a rezultat că soțul acesteia I.I.I. a ridicat medicamentele prescrise în rețetă de către inculpata B.
Cu privire la rețeta medicală din 17 octombrie 2006 eliberată de inculpata B. pentru numita Ion Alexandra, aceasta a afirmat că este înscrisă împreună cu ceilalți membrii ai familiei sale la medicul de familie B. și nu dorește să dea vreo declarație, întrucât are doi copii minori care au nevoie de medic (aceste declarații și rețete se află în volumele 41 filele 174-393, vol. 42, filele 3-484, vol. 43, filele 2-398, vol. 44 filele 3-320 și vol. 45 filele 3-149).
Tribunalul a avut în vedere și raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică din 28 ianuarie 2008 din care a rezultat că pentru rețetele (scrisul de completare a rubricii 5. Am primit medicamentele Asigurat Nume prenume Adresă C.N.P., B.I./C.I.) precum și al rubricilor de la punctele 2,3,4 și 5 de pe rețetele medicale - referitoare la persoana care a primit medicamentele aparține inculpatei B. (vol. III, filele 47-87).
Din raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică din 06 aprilie 2009 (vol. III, filele 98-126), a rezultat că scrisul de completare a unui număr de douăzeci și nouă rețete medicale, din cele treizeci rețete supuse analizei au fost completate și semnate la rubrica privind persoana ce a primit medicamentele de către martora R., iar la ultima rețetă scrisul și semnătura pentru primirea medicamentelor aparține inculpatei A.
Fiind audiată, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, martora R., având funcția de asistentă medicală în cadrul cabinetului medical al inculpatei B., a arătat că pacienții sunt înscriși pe liste în baza solicitării și a actului de identitate iar, apoi li se întocmesc fișe medicale. Rețetele sunt eliberate în urma consultului fizic de către medic, existând situații, în cazul bolnavilor cronici, când prescripțiile medicale au fost înmânate membrilor de familie pe baza diagnosticului stabilit anterior.
De regulă, medicul este cel care completează rețeta medicală, însă în unele cazuri martora a scris rețeta la dictarea inculpatei B., însă niciodată nu i-au fost lăsate de către inculpată rețete parafate și ștampilate pentru a fi completate în lipsa acesteia și, niciodată, nu au existat cazuri când pacienții să se fi întors ca urmare a unor erori în ceea ce privește datele inserate în rețete. Unor pacienți, la solicitarea acestora, le erau recomandate farmaciile de la care să ridice medicamentele și care mai dispuneau de fonduri, printre care și farmacia SC F. SRL din Chiajna.
Aceeași martoră a relatat că nu-și explică de ce unii pacienți afirmă că nu au fost la cabinetul medical, deși au fost consultați și le-a fost prescris tratament medical.
A mai susținut martora că uneori inculpata B. a prescris medicamente la cabinet fără a consulta pacientul, motivând că l-a consultat acasă, iar astfel de rețete au rămas la această inculpată și nu știe ce s-a întâmplat cu ele. Personal nu a primit vreodată asemenea rețete și nici nu a dus la cineva medicamente prescrise în rețete.
Inculpata B., în declarațiile din cursul procesului penal, a susținut că uneori asistenta medicală de la cabinetul său - martora R. - a completat rețetele medicale după dictarea sa.
În perioada 2005-2007, pentru rețetele medicale completate și pentru care nu existau medicamente a contactat-o telefonic pe inculpata A. și a întrebat-o dacă are medicamente și unde se pot întâlni, apoi s-a deplasat în locul stabilit, fiind singure, unde i-a înmânat rețetele, primind în schimb medicamentele prescrise.
Inculpata a motivat că procedat în acest mod din dorința de a ajuta pacienții și nu de a obține bani sau alte foloase.
Instața de fond a arătat că declarațiile inculpatei nu se coroborează, potrivit art. 69 C. proc. pen., cu probele analizate anterior (declarațiile martorilor înscriși pe rețete și declarația martorei R.) și nici cu transcrierea interceptărilor telefonice efectuate în cauză.
Împrejurarea că inculpata B. completa rețete în mod fictiv în scopul de a-le deconta prin intermediul inculpatei A. rezultă fără dubiu și din convorbirea telefonică dintre cele două inculpate din data de 02 decembrie 2005 (vol. VI., filele 187-190).
Din cuprinsul acestei convorbiri, a rezultat că inculpata avea cunoștință de gravitatea faptelor sale fiind îngrijorată de posibilitatea devoalării activității infracționale de către personalul Casei de Asigurări de Sănătate Ilfov („da mi-e frică și de mine să nu vorbesc în somn și să dorm cu vreun spion lângă mine”), precum și de modul extrem de precaut în care trebuie eliberate rețetele fictive („să încep să scriu”; „astea sunt să zic 10 milioane”; „și începând de luni seara tot scriu toată săptămâna”; „să-mi spui pe ce să mă axez”).
În apărarea sa, inculpata a depus în cursul cercetării judecătorești (vol. III instanță, fila 160) un înscris cu numele și C.N.P.-ul persoanelor în privința cărora s-a constatat că C.N.P. este inexistent prin procesul-verbal încheiat la data de 04 septembrie 2007 cu referire la procesul-verbal din data de 13 noiembrie 2006 (vol. V d.u.p., fila 92).
Inculpata a motivat că în mod greșit s-a constatat că a eliberat rețete medicale cu C.N.P. inexistent, întrucât din înscrisul depus rezultă că există în baza de date persoanele în privința cărora a prescris tratament medical.
Tribunalul a reținut că metoda de căutare s-a stabilit după C.N.P. cu toate variantele modificate și numele și prenumele persoanei căutate, împreună cu data nașterii extrasă din C.N.P. completat în rețete, rezultatul fiind negativ, în sensul că nu a fost găsită nicio persoană care să corespundă criteriilor menționate.
Mai exact, datele înscrise în rețete trebuie să corespundă în totalitate cu numele persoanei căutate, data nașterii, serie și număr B.I./C.I. În măsura în care numele persoanei este scris corect, însă datele de stare civilă sunt eronate persoana căutată nu apare în sistemul de evidență a populației.
Or, așa cum s-a reținut în rețetele emise de această inculpată au fost trecute persoane în privința cărora a fost modificat C.N.P.-ul sau deși acesta este corect au fost trecute persoane cărora nu le aparține C.N.P.
Infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:
Din analiza materialului probator administrat, a rezultat că martorii audiați în cauză, pentru inculpata B., au fost înscriși pe liste la cabinetul medical al acestei inculpate.
Referitor la rețetele aflate la dosarul cauzei (vol. 41-45), martorii au declarat că nu au beneficiat de medicamentele înscrise în rețete și nu s-au deplasat în localitatea Chiajna pentru a ridica rețete.
Totodată, unii dintre martori au susținut că, deși numele lor este menționat în rețetele medicale, nu își recunosc semnătura și scrisul, iar seria, numărul B.I./C.I. și C.N.P.-ul nu le aparțin.
Din cuprinsul proceselor verbale încheiate la data de 26 iunie 2007, s-a constatat că au fost eliberate rețete fictive de către inculpata B. pentru persoane care nu există în baza de date privind cetățenii români, iar în privința altor persoane, deși numele acestora este real C.N.P.-urile nu corespund cu cele aflate în baza de date ori cu seriile și numerele actelor de identitate (vol. 41).
Din convorbirile telefonice, s-a reținut că exista o înțelegere între această inculpată și inculpata A. în ceea ce privește modalitatea de întocmire a rețetelor medicale, locul de întâlnire pentru înmânarea rețetelor și predarea medicamentelor, precum și sumele care le reveneau după ce casa de asigurări efectua plata.
O altă variantă agreată de inculpate consta în întocmirea unei liste de medicamente de către medicul de familie pe care să le procure inculpata A., scopul fiind de a-i aduce ulterior rețete cu respectivele medicamente, pe care să le vândă medicul de familie, iar banii obținuți să-i rămână acestuia și cea de-a doua inculpată, A., să încaseze de la Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov sumele aferente prin decontarea lor, ca medicamente compensate.
Toate aceste activități au avut ca scop de a ajuta, în perioada 2005-2007, pe inculpata A. să deconteze medicamentele compensate de la Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov.
Tribunalul a mai avut în vedere și raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în aprilie 2008 prin care s-a stabilit un prejudiciu în sumă de 410 499,92 lei, precum și raportul de constatare tehnico-științifică întocmit la 05 martie 2009 în care a fost stabilit prejudiciul total (în funcție totalitatea rețetelor fictive) produs Casei de Asigurări de Sănătate Ilfov, în sumă de 638.371,17 lei.
Referitor la această inculpată, tribunalul a reținut că, prin totalitatea rețetelor medicale eliberate fictiv, a produs un prejudiciu Casei de Asigurări de Sănătate Ilfov în valoare de 35.498, 56 lei.
În această sumă, Tribunalul a reținut și valoarea rețetelor eliberate către martora R., asistentă medicală în cadrul cabinetului medical condus de inculpata B., apreciind declarația acesteia ca subiectivă și care nu este susținută de nicio probă administrată în cauză.
Infracțiunea prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:
Așa cum s-a reținut anterior, inculpata a eliberat: rețeta din 15 iunie 2006 pe numele martorului P. (vol. 42, fila 190); rețeta din iunie 2005 pe numele martorei R. (vol. 44, fila 13); rețeta din 13 iunie 2005 pe numele martorului N. (vol. 41, fila 249) și rețeta din iunie 2005 pe numele martorei O. (vol. 43, fila 356).
Din declarațiile acestor martori, cu excepția declarației martorei R. - pe care Tribunalul a apreciat-o ca subiectivă și singulară în ansamblul probelor administrate, a rezultat că sunt înscriși pe listele medicului de familie B. și că nu au beneficiat de medicamentele prescrise.
Tribunalul a reținut că inculpata B. (medic de familie) a prescris codeină pentru R. și N., xanax- pentru O., iar pentru P. au fost prescrise medicamente ce conțin „omeprazolam” și „tetrazepam”; toate rețetele au fost eliberate de inculpata A. la sediul farmaciei SC F. SRL Chiajna.
Tribunalul a reținut ca element material al infracțiunii prevăzute de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 eliberarea, cu intenție, de droguri de mare risc pe baza rețetelor falsificate (martorii susțin că nu au beneficiat de medicamentele respective) numai în ceea ce privește rețetele din iunie 2005 pe numele martorei R. și din 13 iunie 2005 pe numele martorului N., întrucât acestea cuprind medicamentul codeină și este definit ca drog de mare risc potrivit tabelul II din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 1 alin. (1) lit. c).
Referitor la celelalte rețete eliberate de inculpată și pentru care s-a reținut incidența dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și anume: rețeta seria din 15 iunie 2006 pe numele martorului P. și rețeta din iunie 2005 pe numele martorei O., tribunalul nu le va avea în vedere întrucât sunt cuprinse tabelul III din lege care definesc drogurile de risc (legea sancționează numai eliberarea de droguri de mare risc pe bază unei rețete falsificate).
În apărarea sa, inculpata a invocat dispozițiile Legii nr. 339 din 29 noiembrie 2005, motivând că față de data eliberării rețetelor, 13 iunie 2005, fapta prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 nu era prevăzută de legea penală, solicitând achitarea în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Așa cum s-a reținut anterior, rețetele în cauză au fost prescrise în luna iunie 2005, dată la care era în vigoare Legea nr. 73/1969 (precum și Ordinele ministrului Sănătății menționate la analiza inculpatei A.) care impunea prin dispozițiile art. 7 ca prescrierea să se facă pe bază de formulare speciale, cu timbru sec.
Or, niciuna dintre prescripțiile medicale analizate nu respectă norma legală, iar martorii declară că nu au beneficiat de tratamentul respectiv ceea ce înseamnă că tratamentul nu a fost necesar din punct de vedere medical, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003:
Inculpata B. a susținut că a cunoscut-o pe inculpata A. în anul 2005 și îndruma pacienții, cărora le prescria medicamente compensate/gratuite, către farmacia administrată de ultima inculpată, numai în măsura în care celelalte farmacii își epuizau stocul.
Dacă în privința momentului în care au cunoscut-o pe inculpata A. cele trei inculpate, cu calitatea de medic de familie, nu există neconcordanțe între susținerile lor și celelalte mijloace de probă administrate în cauză, Tribunalul constată că motivele invocate de inculpate în ceea ce privește motivele ce au stat la baza relațiilor dintre ele nu sunt susținute de probele administrate în cursul procesului penal.
Astfel, din transcrierea convorbirilor telefonice, a rezultat fără dubiu că între aceste inculpate exista o coeziune psihică în realizarea activității infracționale, respectiv completarea și eliberarea de rețete fictive - compensate sau gratuite - de inculpatele B., C. și D. și predarea acestora, în modalitățile descrise anterior, către inculpata A. pentru a fi decontate de Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov și, ulterior, împărțirea sumelor obținute, la momentul efectuării plății de către casa de asigurări.
De asemenea, Tribunalul a avut în vedere depozițiile martorilor audiați în cauză care afirmă că nu au beneficiat de medicamentele înscrise în rețete și nu s-au deplasat în localitatea Chiajna pentru a ridica niciodată vreo prescripție medicală.
Din analiza textului de lege rezultă că elementul material al acestei infracțiuni constă în existența unui grup structurat, format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă și acționează în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave pentru obținerea unui beneficiu material.
În cauză sunt îndeplinite condițiile de existență a grupului infracțional organizat, cele patru inculpate (A., B., C. și D.) au acționat sistematic în perioada 2005-2007, în scopul obținerii de beneficii materiale, constând în prejudiciul cauzat Casei de Asigurări de Sănătate Ilfov.
Tribunalul a mai avut în vedere și momentul la care inculpatele C., B. și D. au început completarea de rețete compensate fictive, martie 2005, și de decontare de către Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov prin intermediul farmaciei SC F. SRL Chiajna, perioadă care coincide cu cea declarată de inculpata A., precum și cu relațiile furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului când spațiul din localitatea Chiajna a fost închiriat la data de 24 noiembrie 2004 (până în martie 2005 spațiul a necesitat lucrări de amenajare, aspect ce rezultă din contractul din data de 28 februarie 2005 încheiat cu Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov; când farmacia și-a început efectiv activitatea, vol. IV, filele 25-30).
Prin corelarea acestor elemente de timp, a rezultat că inculpata A. a inițiat gruparea infracțională la care, ulterior au aderat inculpatele B., C. și D.
Un alt element care confirmă că inculpata B. a aderat la gruparea infracțională organizată constituită de inculpata A., a rezultat din convorbirea telefonică din data de 26 octombrie 2005 (vol. VI d.u.p., filele 268-273), când prima inculpată îi relatează celei de-a doua inculpate discuția purtată cu președintele Casei de Asigurări de Sănătate Ilfov referitoare la suspiciunile pe care acesta le are față de rețetele emise de inculpata C. însă nu a făcut referire la faptul că și ea (adică inculpata B.) ar avea asemenea rețete.
În aceeași discuție, inculpata B. mai precizează că președintele Casei de Asigurări de Sănătate Ilfov are nevoie de medicament, rugând-o pe inculpata A. să o ajute în procurarea acestui medicament, concluzionând „el o să știe de acum încolo că mă ajut în niște obligații, și o să fie bine”.
Așadar, rezultă fără dubiu că această inculpată a aderat la gruparea infracțională, pe care a sprijinit-o prin activitatea infracțională desfășurată, contribuind la prejudicierea Casei de Asigurări de Sănătate Ilfov.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept:
Faptele inculpatei B., de a întocmi în perioada 2005-2007, în mod repetat, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, de medic la Cabinetul Medical Individual „dr. B.” rețete medicale în condițiile expuse anterior, în care figurează pacienți ce nu au ridicat medicamentele prescrise, întocmind astfel rețetele în mod fictiv, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzute și pedepsite de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatei B. de a folosi, în mod repetat, în perioada 2005-2007, aceste rețete medicale întocmite fictiv, în sensul de a le transmite inculpatei A., cunoscând că rețetele, ce constituie înscrisuri oficiale, sunt false, pentru a deconta medicamentele compensate la Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov constituie infracțiunea de uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatei B. de a ajuta în aceeași perioadă 2005-2007, în mod repetat, prin furnizarea prescripțiilor medicale întocmite fictiv, pe inculpata A. în a deconta medicamentele compensate ce figurează în asemenea rețete și decontarea acestora la Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov, cu scopul de a obține pentru sine și ceilalți membri ai grupului infracțional organizat un folos material injust, respectiv sume importante de bani, pricinuind în acest mod o pagubă bugetului de stat al asigurărilor sociale în sumă de 495.887,98 lei (35 498,65 lei pentru această inculpată), cu care această casă de asigurări de sănătate s-a constituit parte civilă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, în forma complicității, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatei B. de a prescrie droguri de mare risc (codeină), în mod repetat, în perioada 2005-2007, cu intenție, în calitate de medic, în condițiile expuse anterior, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de prescriere a drogurilor de mare risc fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical prevăzută și pedepsită de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatei B. de a lua legătura în perioada 2005-2007 cu inculpata A., așa cum s-a reținut mai sus, cunoscând că această din urmă inculpată a constituit un grup infracțional organizat cu rolul de a găsi medici ce prescriu fictiv medicamente, apoi medicamentele compensate să fie decontate de către Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov, acceptând să primească atribuții specifice acestui grup la care a aderat și această inculpată, constituie infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
II. Prin Decizia penală nr. 918 din 25 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate, printre alții, de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatele A. și B. împotriva sentinței penale nr. 411 din 17 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, în Dosarul nr. x/3/2009.
A desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond:
A menținut dispoziția de schimbare a încadrării juridice din dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 pentru inculpatele A. și B.
În baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei B. din infracțiunile prev. de art. 289 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 291 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. 1969, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracțiunile prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 367 alin. (1) C. pen. și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată în M. Of. nr. 163/06 martie 2014) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
1. A redus pedeapsa aplicată inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 de la 7 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în ref. la art. 16 lit. f) comb. cu art. 17 alin. (2) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 cu referire la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. 1969, ca urmare a intervenirii prescripției.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în ref. la art. 16 lit. f) comb. cu art. 17 alin. (2) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin. (1), (2), (3) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. 1969, ca urmare a intervenirii prescripției.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în ref. la art. 16 lit. f) comb. cu art. 17 alin. (2) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. 1969, ca urmare a intervenirii prescripției.
A redus pedeapsa aplicată inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen. 1969 de la 7 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 4 luni închisoare.
A redus pedeapsa aplicată inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare, în regim de detenție.
A menținut pedepsele accesorii și complementare aplicate.
2. În baza art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpata B. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de medic sau de a desfășura o activitate similară acestei profesii).
În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpata B. la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de medic sau de a desfășura o activitate similară acestei profesii).
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în ref. la art. 16 lit. g) comb. cu art. 17 alin. (2) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei B. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a împăcării părților.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în ref. la art. 16 lit. f) comb. cu art. 17 alin. (2) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei B. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată în M. Of. nr. 163 din 06 martie 2014) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției.
În baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpata B. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de medic sau de a desfășura o activitate similară acestei profesii).
În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite, urmând ca inculpata B. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 1 ani închisoare, în final 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de medic sau de a desfășura o activitate similară acestei profesii).
În art. 91 C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 4 ani, stabilit potrivit disp. art. 92 C. pen.
În baza art. 93 C. pen. a obligat inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) C. pen. a impus inculpatei să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituțiile abilitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpata să presteze 120 zile muncă neremunerată în folosul comunității, la o instituție aleasă de serviciul de probațiune.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, apelurile formulate de expertul E. și partea civilă Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov împotriva sentinței penale nr. 411 din 17 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, în Dosarul nr. x/3/2009.
A constatat că inculpatele B. și Pârvan Irina au acoperit prejudiciul reținut în sarcina lor.
Pentru a hotărî în acest sens a reținut următoarele:
Sub aspectul aprecierii probelor și al stabilirii situației de fapt, Curtea a constatat că instanța de fond a evaluat în mod judicios și obiectiv ansamblul probelor existente în cauză, determinând în mod corect existența faptelor și împrejurările comiterii acestora, motivele pe care și-a bazat concluziile fiind expuse in extenso în cuprinsul considerentelor hotărârii judecătorești.
În legătură cu apărările inculpatelor, Curtea a constatat că niciuna dintre acestea nu este în măsură a justifica concluzia că, în cauză, nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, spre a putea fi dat curs favorabil solicitării acestora, de absolvire integrală de orice răspundere penală.
Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpate, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe ansamblul probator administrat.
Cu privire la criticile inculpatei A. în sensul că nu a fost audiată de către prima instanță, din studierea încheierilor de ședință din dosarul Tribunalului rezultă că inculpatele au fost întrebate de Tribunal dacă doresc să dea alte declarații în cauză, doar unele dintre ele dorind să dea declarații suplimentare; printre acestea nu s-a numărat și inculpata A. care a arătat că nu dorește să dea declarație la acest moment, prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. Prin urmare, inculpatei nu i s-a încălcat dreptul la apărare sau dreptul de a da declarații de către instanță, care nu a făcut altceva decât să ia act de voința inculpatei.
Nu suntem în prezența nerespectării obligației instanței de a o audia pe inculpată dacă aceasta, întrebată fiind de instanță la începutul cercetării judecătorești, arată că nu dorește să dea o declarație la acel moment procesual, pentru ca, după aceea, să se prezinte fără a solicita audierea sau să nu se mai prezinte. În aceste condiții solicitarea formulată de apărătorul ales al inculpatei A. la termenul din 09 mai 2012, deși la termenul respectiv inculpata nu era prezentă, urmărea doar tergiversarea cauzei prin acordarea unui nou termen de judecată, judecătorul fiind obligat să vegheze la derularea procedurii într-un termen rezonabil în condițiile în care procesul penal se desfășurase pe o perioadă considerabilă, în interiorul căreia inculpata își putea exercita cu ușurință dreptul de a da declarație în fața instanței la oricare dintre termenele la care a fost prezentă. Altfel, ar însemna ca inculpata să aibă posibilitatea, prin propria sa voință, fie să tergiverseze soluționarea cauzei (invocând termen de termen pretexte pentru care nu poate da o declarație, dar susținând că dorește să își exercite acest drept), fie să declanșeze un nou ciclu procesual, dacă este nemulțumită de soluție. Aceasta ar contraveni de altfel și prevederilor art. 10 alin. (6) C. proc. pen., conform căruia „dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credință, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege”.
Inculpata a avut posibilitatea să fie audiată nemijlocit de către Curtea de Apel.
În ceea ce privește motivele de apel vizând egalitatea armelor dintre acuzare și apărare, respectiv faptul că prima instanță nu a încuviințat mai multe probe solicitate de către inculpate, Curtea a constatat că inculpatele au avut posibilitatea de a fi audiate de către instanțele care au soluționat cauza în primă și ultimă instanță (unele exercitându-și dreptul de a da declarație), de fiecare dată beneficiind de asistența unuia sau mai multor avocați aleși ce le-au asigurat o apărare efectivă. De asemenea, Tribunalul București sau Curtea de Apel București a procedat la audierea nemijlocită a martorilor indicați în actul de sesizare și a celor încuviințați inculpatelor, fiind administrate și înscrisurile în circumstanțiere solicitate. Or, în aceste condiții, Curtea a considerat că principiile egalității armelor, la fel ca și cel al garantării dreptului la apărare al inculpatelor au fost respectate sub toate aspectele de către instanțele de judecată, procesul penal având un caracter echitabil.
Cu privire la infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (art. 367 N.C.P.), din punctul de vedere al întrunirii cerințelor legale pentru existența unui grup infracțional organizat, Curtea a constatat că fiecare dintre inculpate a avut un rol bine determinat în realizarea scopului urmărit, respectiv, fiecare uzând în activitatea infracțională de calitățile pe care le dețineau, aspecte care au fost detaliate cu prilejul expunerii situației de fapt. Succesiunea evenimentelor analizate în cauză și modul în care inculpatele au acționat dovedesc fără dubiu că inițiatoarea grupului organizat a fost inculpata A., grup infracțional la care au aderat și inculpatele B., C. și D., fiind întrunită așadar condiția prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (art. 367 N.C.P.), privind numărul minim de membri ai grupului, respectiv trei, din moment ce textele legale nu prevăd în mod obligatoriu ca numărul celor ce constituie grupul să fie de minim trei, ci doar ca acest grup să fie format din minim trei membri (inclusiv ca urmare a aderării - ulterior - a altor persoane). Din punctul de vedere al caracterului organizat al activității infracționale și al duratei acesteia, orice alte mențiuni sunt de prisos din moment ce chiar din expunerea situației de fapt a rezultat că sunt întrunite cerințele legale pentru ca activitatea inculpatelor să fie calificată ca fiind specifică unui grup infracțional organizat.
Curtea a mai reținut că scopul grupului infracțional a fost obținerea de către inculpate de fonduri financiare în mod fraudulos, sens în care au recurs la comiterea de infracțiuni. Altfel spus, planul conceput de către inculpata A. nu ar fi putut fi adus la îndeplinire fără participarea inculpatelor B., C. și D. care au acționat la instigarea inițiatoarei grupării infracționale.
În ceea ce privește faptul că am fi de fapt în prezența unei simple participații penale, iar nu a unui grup infracțional organizat, Curtea a constatat că participația penală este unanim denumită de literatura de specialitate pluralitate ocazională. Or, în speță activitatea infracțională desfășurată de către inculpate nu poate fi considerată în niciun caz „ocazională”. În cauză inculpatele au acționat în mod premeditat, bine organizat, cu roluri clar stabilite, pentru o perioadă mare de timp, toate aceste aspecte conducând la concluzia că nu ne aflăm în fața unei simple participații penale, ci a unui grup infracțional organizat. De asemenea, împrejurarea că inculpata D. a acționat în cadrului grupului pe o perioadă mai scurtă, ci nu pe toată durata reținută 2005-2007, nu prezintă nicio relevanță.
Referitor la motivul de apel formulat de către inculpate, în sensul că acuzarea se întemeiază pe rapoarte de constatare tehnico-științifică care au fost întocmite de specialiști Direcția de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism, Curtea a constatat că potrivit principiului liberei aprecieri a probelor, nicio probă nu are o valoare dinainte stabilită iar instanța are vocația de a analiza fiecare mijloc de probă în raport de întregul material probatoriu, putând înlătura sau menține motivat valoarea probatorie a acelei probe. În acest sens, atât Tribunalul, cât și Curtea au analizat materialul probatoriu depus la dosarul cauzei stabilind că aceste mijloace de probă se coroborează cu celelalte probe aflate la dosar și reflectă adevărul în cauză. Sunt mijloace de probă administrate cu respectarea normelor legale la momentul dispunerii lor, neexistând niciun motiv pentru care să fie înlăturate.
Curtea a arătat că prima instanță a înlăturat în mod corect expertiza financiar contabilă efectuată în prezenta cauză în condițiile în care expertul desemnat nu a răspuns obiectivelor stabilite de instanță și a omis să se pronunțe cu privire la aspecte importante legate de cuantumul prejudiciului care nu a fost determinat cu certitudine nici în totalitate, nici defalcat pe fiecare inculpată în parte, iar expertiza contabilă efectuată în faza apelului nu poate fi avută în vedere deoarece prezintă un caracter superficial și este neconvingătoare în condițiile în care concluziile nu sunt argumentate de o manieră suficientă. Deși s-a încercat primirea lămuririlor necesare pentru soluționarea cauzei atât de instanță prin citarea expertului sau chiar înfățișarea sa în sala de judecată prin executarea unui mandat de aducere, cât și de părți prin formularea de obiecțiuni, atitudinea expertului desemnat de Curte a fost de total dezinteres. De altfel, expertul a fost sancționat de mai multe ori de instanță pentru că nu s-a prezentat pentru a da explicațiile necesare, atitudinea sa indiferentă fiind reliefată cel mai bine de împrejurarea că, deși a fost emis mandat de aducere pe numele acestuia, mandat care s-a executat efectiv, expertul a părăsit sala de judecată fără a anunța instanța și fără a motiva ulterior în vreun fel o asemenea acțiune, răspunzând ulterior, în scris, în mod formal la obiecțiunile formulate.
În determinarea legii penale mai favorabile în cazul concret al inculpatelor, Curtea a efectuat o analiză comparativă globală a tuturor normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația acestora.
Analizând individualizarea pedepselor aplicate, Curtea a constatat că inculpatele A. si B. au fost judecate pentru comiterea mai multor infracțiuni care, prin natura diferită și gravitatea lor, prin amploarea activității infracționale, caracterul organizat al acesteia și numărul persoanelor implicate, relevă un grad de pericol social concret ridicat, având în vedere și că infracțiunile de acest gen aduc atingere unor valori importante, protejate de legea penală. De asemenea, prin cuantumul ridicat al prejudiciului pe care inculpatele l-au cauzat prin acțiunile lor convergente s-a adus în mod grav atingere intereselor patrimoniale ale Casei de Asigurări de Sănătate Ilfov și, implicit, și statului român, modalitatea în care au acționat inculpatele denotând o evidentă lipsă de respect față de pacienții care erau îndreptățiți să primească medicamentația necesară și față de societate în ansamblul său.
Din punctul de vedere al Curții, în procesul de individualizare al pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatei B., instanța nu se poate orienta în concret decât spre minimul special al pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite. Chiar dacă în condițiile noii reglementări penale ar fi aplicabilă și instituția concursului de infracțiuni și a sporului de pedeapsă obligatoriu, Curtea a considerat că N.C.P. este legea mai favorabilă în cazul acestei inculpate. Astfel, luând în calcul limitele superioare ale pedepselor prevăzute de vechea reglementare penală, Curtea a constatat că, și în contextul aplicării sporului obligatoriu de pedeapsă, pedepsele rezultante sunt mai reduse în condițiile aplicării N.C.P., în plus intervenind și instituția prescripției răspunderii penale sau a împăcării părților în cazul unora dintre infracțiunile săvârșite de inculpată. De asemenea, nu se putea considera vechea reglementare mai favorabilă, chiar în condițiile menținerii circumstanțelor atenuante, deoarece modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicată inculpatei, era cea a executării efective, raportat la pedeapsa minimă la care se putea ajunge de 3 ani și 4 luni închisoare.
Faptele inculpatei trebuie analizate nu numai din prisma pericolului social al acestora la momentul săvârșirii faptelor, ci și prin raportare la perioada lungă de timp care a trecut până la soluționarea cauzei în mod definitiv, timpul scurs de la data comiterii faptelor fiind de natură să estompeze gravitatea faptelor sau periculozitatea infractoarei și, pe cale de consecință, Curtea trebuie să se orienteze spre pedepse mai blânde în cadrul procesului de individualizare.
De asemenea, Curtea a considerat că individualizarea pedepsei pentru inculpată este indisolubil legată de rolul pe care aceasta l-a avut în derularea activității infracționale.
În cazul inculpatei A. vechea reglementare penală este mai favorabilă, atât ca urmare a intervenirii instituției prescripției răspunderii penale în cazul anumitor infracțiuni săvârșite de inculpata A., ca urmare a efectelor menținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de acest cod care permit aplicarea unor pedepse mai reduse, față de persoana inculpatei, care a comis doar infracțiunea de neglijență în serviciu, de comportamentul anterior, corespunzător, dar și ulterior comiterii faptelor, de perspectivele de reintegrare în societate.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei rezultante ce va fi aplicată inculpatei B., constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 C. pen., respectiv pedeapsa rezultantă ce va fi aplicată este închisoarea de până la 3 ani, inculpata nu a mai fost condamnată anterior, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar Curtea apreciind, față de persoana inculpatei care este o persoană cu studii superioare, bine integrată în societate, nu a avut inițiativa în schema infracțională, de comportamentul anterior, corespunzător, dar și ulterior comiterii faptelor, de perspectivele de reintegrare în societate prin desfășurarea unei activități licite, dar și unei munci neremunerate în folosul comunității, că pronunțarea condamnării constituie un serios avertisment pentru această inculpată, și chiar fără executarea pedepsei în regim de detenție, nu va mai săvârși alte infracțiuni, fiind însă necesară supravegherea conduitei ei viitoare pentru o perioadă determinată, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatei A., raportat la cuantumul ridicat al acesteia, Curtea a constatat că singura posibilitate legală este cea a executării efective. Curtea a precizat că în urma aplicării legii penale mai favorabile, cu menținerea circumstanțelor atenuante aplicate de Tribunal, pedeapsa rezultantă minimă este de 3 ani și 4 luni închisoare (mai mare de 3 ani închisoare care permitea suspendarea pedepsei sub supraveghere), în condițiile în care pentru una dintre infracțiunile aflate în concurs real prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen. 1969 pedeapsa minimă aplicabilă este de 3 ani și 4 luni închisoare (art. 76 alin. (2) C. pen. prevede un efect atenuant mai redus pentru infracțiunile prin care s-au produs consecințe deosebit de grave, pedeapsa închisorii putând fi redusă până cel mult la o treime din minimul special).
În ceea ce privește solicitările inculpatei A. de ridicare a măsurii sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. 507/D/P/2005 din 26 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, dar și de restituire a sumelor de bani care au fost ridicate de la inculpată prin procesul verbal de percheziție, Curtea le-a respins întrucât prejudiciul stabilit în dauna părții civile nu a fost achitat, terenul situat în intravilanul com. Adunați, sat Adunați, punctul Vârful Voinii, jud. Prahova, aparține conform contractului de vânzare-cumpărare din 12 iulie 2006 părții responsabile civilmente SC F. SRL Chiajna, iar faptul că imobilul compus din corp clădire și teren în suprafață de 120 metri pătrați, situat în București, sector 2, nu se află în proprietatea exclusivă a inculpatei, ci îl deține împreună cu soțul său, nu constituie un impediment pentru luarea sau menținerea măsurii asiguratorii, neexistând nicio dispoziție care să excepteze de la aplicarea măsurilor asiguratorii bunurile proprietate comună a soților. Este îndeplinită condiția prevăzută de C. proc. pen. ca bunul asupra căruia s-a luat măsura sechestrului să aparțină inculpatei, chiar dacă nu îi aparține în mod exclusiv în proprietate.
Referitor la cheltuielile judiciare, suma de 64.000 lei stabilită în sarcina inculpatei A., este corect stabilită, această sumă acoperind cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor precum și celelalte cheltuieli ocazionate de desfășurare a procesului penal.
S-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 cu referire la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. 1969, prev. de art. 288 alin. (1), (2), (3) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. 1969 și prev. de art. 291 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. 1969, precum și procesul penal pornit împotriva inculpatei B. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată în M. Of. nr. 163 din 06 martie 2014) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât, raportat la data săvârșirii infracțiunilor, a intervenit prescripția răspunderii penale.
Față de adresa nr. 12202 din 02 iunie 2014 emisă de Casa pentru Asigurări de Sănătate Ilfov prin care se învederează că a intervenit împăcarea cu inculpatele B. și D., deoarece au achitat în întregime prejudiciul reținut în sarcina lor, Curtea a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva acestora ca urmare a împăcării părților. S-a menținut pedeapsa accesorie și complementară aplicată inculpatei A.
Împotriva hotărârii definitive pronunțată de instanța de apel, au declarat recursuri în casație inculpata A., invocând cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen. și inculpata B. invocând cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
În motivele scrise și cele prezentate oral, recurenta inculpată A. și-a întemeiat cererea pe cazurile de casare prevăzute de pct. 7 și pct. 12 a art. 438 C. proc. pen.
În esență, a menționat că organele de urmărire penală au dispus trimiterea în judecată sub aspectul infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, fără a se dispune efectuarea unor rapoarte de constatare tehnico-științifică sau expertize, considerând că organele de urmărire penală ar fi trebuit să instrumenteze urmărirea penală sub aspectul infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 143/2000 și nu sub forma infracțiunii prev. de art. 2 din Legea nr. 42/2000 și că, în mod greșit, i s-a reținut infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, deși avea autorizație pentru desfășurarea activității.
În motivarea cazului de casare prev. de pct. 12 a menționat că modalitatea în care a procedat instanța, de a stabili pedepse înlăuntrul instituției schimbării încadrării juridice, fără a parcurge etapa determinării legii penale mai favorabile raportat la infracțiunile pentru care era judecată încalcă principiul legalității ce trebuie să guverneze procesul penal, cu atât mai mult în ceea ce privește stabilirea pedepsei.
Instanța a reținut în sarcina sa săvârșirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, ori la data judecării apelului această faptă nu mai era prevăzută de legea penală.
Recurenta inculpată B. și-a întemeiat cererea pe cazul de casare prevăzute de pct. 12 a art. 438 C. proc. pen.
În dezvoltarea criticilor circumscrise cazului de recurs în casație a arătat că instanța de apel a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în cea prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., respectiv din infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. Pentru ambele infracțiuni instanța de control judiciar a majorat pedeapsa stabilită de la 5 luni închisoare în privința celei dintâi, respectiv de la 2 luni închisoare în privința celei de-a doua, la câte 1 an și 6 luni închisoare, considerând că, în acest mod, s-a încălcat regula neagravării situației în propria cale de atac.
Prin Încheierea nr. 50/RC din data de 18 februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., au fost admise în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpatele B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 918 din 25 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2009.
S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație, completului C9, s-a fixat termen de judecată la data de 31 martie 2016.
Examinând recursurile în casație cu care a fost învestită, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul în casație, în reglementarea Codului de procedură penală, este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen. Recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Cu privire la recursul în casație declarat de inculpata A., se reține că a invocat cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.
Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Instanța reține că, în esență, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.
Recurenta inculpată a susținut că organele de urmărire penală au dispus trimiterea în judecată sub aspectul infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, fără a se dispune efectuarea unor rapoarte de constatare tehnico-științifică sau expertize, considerând că organele de urmărire penală ar fi trebuit să instrumenteze urmărirea penală sub aspectul infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 143/2000 și nu sub forma infracțiunii prev. de art. 2 din Legea nr. 42/2000 și că, în mod greșit, i s-a reținut infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, deși avea autorizație pentru desfășurarea activității.
Înalta Curte constată că aspectele criticate de recurenta inculpată nu pot fi analizate din perspectiva cazului de casare invocat, în condițiile în care acestea pornesc de la contestarea situației de fapt, solicitându-se o reapreciere a probatoriului cu consecința reținerii unei alte baze factuale, respectiv că activitatea acesteia ar fi trebuit încadrată juridic doar sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 143/2000.
Or, aceste aspecte exced controlului instanței de recurs în casație care nu poate, în cadrul acestei căi extraordinare de atac, să reevalueze aspectele de fapt constatate prin hotărâre definitivă, sfera sa de acțiune fiind limitată la motivele de nelegalitate strict prevăzute în art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
Ca atare, criticile formulate de către inculpată sunt nefondate, ceea ce se invocă din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. fiind, de fapt, greșita încadrare juridică dată faptelor, analiză ce excede examenului care poate fi făcut în cadrul recursului în casație.
Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prevede că o hotărâre este supusă casării în situația în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.
Înalta Curte reține că aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată, instanța de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, tocmai datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casație.
O pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru o anumită infracțiune. Există însă situații, și nu puține, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.
Acestea împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).
În dezvoltarea criticilor circumscrise cazului de recurs în casație, recurenta inculpată a susținut că instanța a reținut în sarcina sa săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și că la data judecării apelului această faptă nu mai era prevăzută de legea penală.
Înalta Curte reține că infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu a fost dezincriminată, elementele constitutive ale acesteia regăsindu-se în art. 367 C. pen.
Rezultă, așadar, că problema ridicată de apărarea constituie, în realitate, doar o chestiune de încadrare juridică și nicidecum una privind lipsa prevederii faptei în legea penală.
O altă critică invocată de recurenta inculpată a privit modalitatea în care a procedat instanța, de a stabili pedepse înlăuntrul instituției schimbării încadrării juridice, fără a parcurge etapa determinării legii penale mai favorabile raportat la infracțiunile pentru care era judecată și care încalcă principiul legalității ce trebuie să guverneze procesul penal, cu atât mai mult în ceea ce privește stabilirea pedepsei. Cu prilejul dezbaterilor apărătorul recurentei inculpate a precizat că instanța era obligată să rețină circumstanțele atenuate, în condițiile în care a constatat incidența acestora.
Înalta Curte reține că, în mod constant, s-a statuat în practica instanței supreme, inclusiv în cea anterioară intrării în vigoare a actualului C. proc. pen., când recursul era o cale ordinară de atac (cazul de casare analizat având ca și corespondent dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior), analiza ce poate fi făcută pentru a verifica dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei prin decizia definitivă.
Or, din această perspectivă se constată că pedepsele se situează în limitele prevăzute de dispozițiile legale în care faptele au fost încadrate, susținerile apărării fiind nefondate; criticile prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice și raportarea la limitele de pedeapsă prevăzute de noua încadrare juridică nu pot fi cenzurate prin prisma dispozițiile în care acestea au fost încadrate și nici a vreunui caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
Prin urmare, nu este incident nici cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.; în realitate, pe calea acestui caz de recurs în casație, astfel cum a fost motivat în cererea de recurs și în concluziile scrise, recurenta inculpată contestă modul de stabilire a legii penale mai favorabile, astfel că motivul invocat se circumscrie doar formal cazului de recurs în casație indicat.
Cu privire la recursul în casație declarat de inculpata B., se reține că a invocat cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
În dezvoltarea criticilor circumscrise cazului de recurs în casație a arătat că instanța de apel a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în cea prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., respectiv din infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. Pentru ambele infracțiuni instanța de control judiciar a majorat pedeapsa stabilită de la 5 luni închisoare în privința celei dintâi, respectiv de la 2 luni închisoare în privința celei de-a doua, la câte 1 an și 6 luni închisoare, considerând că, în acest mod, s-a încălcat regula neagravării situației în propria cale de atac.
Înalta Curte constată că ceea ce se invocă este nerespectarea dispozițiilor art. 418 alin. (1) C. proc. pen. privind neagravarea situației în propriul apel, motiv ce nu poate fi analizat din perspectiva art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.; aceste din urmă dispoziții fiind de strictă interpretare și vizează exclusiv situarea sancțiunii aplicate în cadrul limitelor stabilite de norma de incriminare și nu permit verificarea tuturor aspectelor de nelegalitate care, în final, au produs consecințe asupra cuantumului pedepsei.
Or, se constată că prin sentința penală nr. 411 din 17 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare, în timp ce, în apel, prin decizia penală nr. 918 din 25 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția I penală, a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare, dispunându-se executarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 4 ani.
Înalta Curte apreciază că motivul invocat de recurenta inculpată, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casație indicat, în cauză, constatându-se că pedeapsa aplicată recurentei inculpate este una legală și se situează în limite legale.
Față de considerentele menționate mai sus și în conformitate cu dispozițiile art. 447 C. proc. pen., care prevăd că în calea de atac a recursului în casație nu poate fi verificată temeinicia hotărârii pronunțate, ci doar legalitatea acesteia, Înalta Curte va respinge, recursurile în casație formulate de inculpatele B. și A. împotriva deciziei penale nr. 918 din 25 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpatele B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 918 din 25 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2009.
Obligă recurentele inculpate la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2016.